15.

Urgențele laringiene (insuficiența respiratorie acută de cauză

laringiană, traumatismele laringelui, corpii străini laringo-traheo-
bronșici)
Tratat Sarafoleanu – pag ,683,

Manual European – pag 503

Manual Zainea – pag 258

Contents
1. Insuficiența respiratorie acută de cauză laringiană.........................................................2
2. Traumatismele laringelui........................................................................................................8
2.1 Mecanisme de producere................................................................................................8
2.2 Evaluare inițială.................................................................................................................9
2.3 Metode de diagnostic.....................................................................................................10
2.4 Tratament..........................................................................................................................11
3. Corpii străini laringieni..........................................................................................................13
4. Corpii stăini traheo-bronșici................................................................................................15

1
 1. Insuficiența respiratorie acută de cauză laringiană

Definiție: Sindrom major și grav de tip obstructiv, care constă în reducerea debitului
de aer care traversează laringele până la oprirea fluxului respirator și exitus.

→ este o urgență medico-chirurgicală de prim ordin în patologia ORL

Etiologie:

 Nou-născut
- Malformații (diafragmul sau palmul laringian)
- Stridor congenital (laringomalacie)
- Spasm laringian
- Corpi străini

 Copil
- Epiglotită acută (haemophilus influenzae)
- Laringită acută subglotică
- Laringită acută
- Crup
- Laringită acută striduloasă (falsul crup)
- Corpi străini
- Papilomatoza și alte tumori (hemangiom subglotic)
- Traumatisme interne, externe

 Adult
- Corpi străini
- Traumatisme
- Laringite diverse
- Leziuni nervoase (spasme, paralizii)
- Tumori maligne și benigne

2
Simptomatologie

- Instalare lentă sau brusc și cuprinde semne majore și semne minore

Semnele clinice ale insuficienței respiratorii acute laringiene

Semne MAJORE
 Dispnee inspiratorie cu bradipnee
 Coborârea laringelui în inspir
 Tiraj suprasternal, intercostal și
supraclavicular
Semne minore
 Cornaj
 Cianoza perioronzală, extremități
 Tahicardie, HTA
 Bolnav anxios, cu senzație de
moarte iminentă
 Liniște/diminuare auscultatorie în
bazele pulmonare
 Turgescența venelor jugulare
 Poziția specifică a bolnavului:
spijinit în mâini, de un scaun, sau
la marginea ferestrei, cu capul în
hiperextensie, cu bătăi ale aripilor
nasului și cu gura deschisă

- Nou-născutul și sugarul prezintă, în loc de bradipnee, polipnee inspiratorie, tiraj,

cornaj

- Dispneea poate avea un aspect clinic acut fără antecedente, sau cronic cu evoluție
progresiv agravată sau “acutizată”

Gravitatea dispneei:

1. Prezența tirajului
2. Prezența cornajului
3. Neregularități ale ritmului respirator, cianoză
4. Alterări ale parametrilor cardiovasculari (TA, AV, SaO2)
5. Tulburări de consțiență și comportament

Conduita diagnostică: *este important să se stabilească rapid

1. Recunoașterea caracteristicilor clinice ale dispneei laringiene

- Inspiratorie, cu tiraj și cornaj

2. Diagnostic etiologic:
a. Anamneză (se culeg date de la pacient sau aparținători)
b. Examen clinic (inspecție, palpare, auscultație) al regiunii cervicale
c. Examene endoscopice:

3
 - BFS
- Laringoscopia indirectă
- Fibroscopia suspendată măritoare, sub AG
d. Examene radiologice:
- Rx cardio-pulmonară
- Rx laringiană de profil
- Tomografie frontală laringiană
- Uneori, tranzit baritat faringoesofagian
e. CT, RMN regiune cervicală

3. Elemente de gravitate și dificultate terapeutică în dispneea laringiană acută la

copil:

a. Consumul de O2 la copil este de 7ml/kg/minut, față de 4ml/kg/minut la adult

→ acest consum crește în stările infecțioase și în polipnee, care exacerbează
travaliul mușchilor inspiratori

b. Caracteristicile anatomo-histologice ale laringelui infantil:

- Dimensiuni reduse
- Epiglotă în omega
- Vestibul laringian scurt
- Subglota, încorsetată în cricoid, care este o centură inextensibilă, cu
diametrul intern de 5,3-5,5 mm
- Mucoasa laringelui este laxă, bogată în țesut limfatic → se edemațiază
repede
- Hiperestezia mucoasei, tendința la spasm glotic
- Filiera respiratorie fiind îngustă (cca 5 mm)

c. Obstrucția edematoasă subglotică

- Împiedică ventilația alveolară corespunzătoare → bronșiolită hemoragică
sau hemoragii interstițiale

d. Efectele obstrucției subglotice în sânge, sunt:

- HIPOXEMIE (Po2↓)
- HIPERCAPNIE (PCO2↑)
- ACIDOZĂ (pH<7,4)

Acestea au efectele secundare:

- Iritabilitate crescută a inimii hipoxice (tulburări de ritm, de conducere)

- Creșterea TA

4
 - Vasodilatație cerebrală (prin creșterea pCO2)
- Edem cerebral (prin scăderea pO2)
- Hiperpotasemie
- Hipocoagulabilitate

Diagnostic diferențial:

 La copil:
- Abces retrofaringian Gillette → + disfagie (ca epiglotita)
→ o BFS rapidă și experimentată precizează diagnosticul
- Dispnee asmatiformă la copil → astmul se poate însoți de febră, semnele
auscultatorii sunt deseori la fel, uneori e și tiraj. Ameliorarea produsă de
corticoizi nu clarifică lucrurile

 La adult:
- Dispneea de cauză nazală: + rinolalie închisă, respirație orală, - fără
tiraj/cornaj/disfonie
- Dispneea de cauză bucofaringiană/hipofaringiană (abces retrofaringian): +
disfagie, ± voce amigdaliană, nu există tiraj, cornaj, disfonie
- Dispneea de cauză bronho-pulmonară: dispnee de tip expirator cu
bradipnee, semnele afecțiunii pulmonare; există modificări radiologice
pulmonare, fără disfonie
- Dispneea de cauză cardiacă: mixtă, de efort, polipnee, ortopnee, cu
semne de insuficiență cardiacă
- Dispneea neurologică: respirație de tip Kussmaul, Cheine-Stokes + comă
- Dispneea psihogenă: nesistematizată, fărăr tiraj, cornaj; pacientul
hiperventilează

Erori grave ce trebuie evitate:

- Nerecunoașterea laringitei acute

- Punerea hazardată a diagnosticului de laringită acută subglotică (care are
etiologie virală și răspunde pozitiv la corticoizi) și nerecunoașterea unei
epiglotite acute (Haemophilus influenzae, răspunde bine la AB)
- Ignorarea posibilității unui CS laringotraheal, în caz de dispnee bruscă, în
timpul zilei, la joacă sau la alimentarea copilului cu alimente solide
- Confundarea dispneei inspiratorii laringiene cu afecțiuni dispneizante
nelaringiene

Conduita terapeutică:

- Etiologic

5
- Patogenic
- De gravitate
- Simptomatic

PRINCIPII DE CONDUITĂ TERAPEUTICĂ ÎN DISPNEEA LARINGIANĂ

I. Etapa primului ajutor calificat
a) Eliminarea cauzelor → atunci când sunt cunoscute și se poate
→ prezența unui corp străin laringian → se practică manevra Heimlich,
sau extracție endoscopică rapidă, când există dotare, colaborare ATI,
sau traheostomie și transport la spital

b) Corticoterapie iv (“traheostomie albă”) → HHC 4-8 mg/kgc

c) Aspirarea secrețiilor nazale și orale + instilații nazale decongestionante

d) Atmosferă caldă, umedă

e) Antibiotice im (Augmentin, ampicilină)

f) Dacă e posibil: aerosoli cu mucolitice + decongestionante,

oxigenoterapie intermitentă, antipiretice, anticonvulsivante (numai la
nevoie)

g) Dispnee severă, preasfixică → intubație traheală sau traheostomie

II. Etapa de transport
a) Asigurare medicală calificată
b) Venă de acces
c) Se iau în vedere măsurile precedente
III. Etapa de spital (ATI, ORL, Pediatrie)
a) Se continuă:
o Corticoterapia 5-10 zile
o Antibioterapia 10 zile
o DNF, aerosoli cu mucolitice, atmosferă caldă și umedă
o Oxigenoterapie (intermitent)
o Antipiretice
b) Tratamentul tulburărilor metabolice (hiperpotasemia: glucoza și
insulină)
c) Tratamentul tulburărilor de coagulabilitate (Dycinone)
d) Fermenți și cofermenți respiratori (vitamina B1, B2, C)
e) Rezolvarea CHIRURGICALĂ a obstrucției laringiene (are prioritate în
caz de CS)

6
Indicațiile traheostomiei:
1. Obstrucție mecanică a căilor respiratorii (tumori faringo-laringo-
traheale, malformații congenitale de CRS, traumatisme laringo-
traheale, paralizii recurențiale bilaterale, inflamații laringo-traheale,
inhalarea de CS)

2. Obstrucția căilor respiratorii prin secreții, repirație insuficientă ori

ambele
- Chirurgie toracică sau abdominală
- Intoxicație medicamentosă și otrăvire
- Traumatisme închise ale toracelui cu fracturi de coaste
- Precoma și coma (DZ, insuficiența hepatică, renală)
- Afecțiuni ale SNC

3. Sleeping apneea syndrome ???

3 tipuri de traheostomii:
- Înaltă (T1-T2) – deasupra istmului
- Mijlocie (T2-T3) – transistmic → este de preferat, cele mai puține
complicații
- Joasă (T3-T4) – subistmică → în urgență

Principii operatorii:
- AL sau AG
- Incizie orizontală la jumătatea distanței dintre marginea superioară a
cartilajului tiroid și depresiunea suprasternală, sau o incizie verticală,
mediană
- Se descoperă fascia cervicală superficială, care se incizează
- Musculatura subhioidiană se disociază median și se trage în lateral
- Se decolează istmul glandei tiroide, se pensează și se secționează
- Se disecă traheea și se incizează între inelele T2-T3
- Hemostaza și ligatura istmului tiroidian
- Plasarea unei canule traheale
- Sutura planurilor musculo-cutanat

Accidente:
- Hemoragie prin lezarea vaselor mari, arterelor tiroidiene sau a trunchiului
brahiocefalic
- Emfizem mediastinal, pneumotorax, pneumomediastin
- Embolie gazoază (prin deschiderea venelor cervicale)
- Sincopă respiratorie în momentul deschiderii traheei prin reflex traheo-
vagal
- Plagă a cricoidului

7
Complicații:
- Infecții ale plăgii
- Hemoragii datorate eroziunii traheale printr-o canulă prost adaptată
- Fals traiect canular
- Stenoză traheală
- Mediastinite, pneumonie, abces pulmonar
- Fistulă traheo-esofagiană

Coniotomia (cricotiroidotomie) → traheostomie de urgență/laringotomie → e o

intervenție de urgență care trebuie urmată cât mai repede de traheostomia
transistmică (pentru a nu face stenoză laringiană)

2. Traumatismele laringelui

- Destul de rare ( 1 la 30.000 de cazuri prezentate la camera de gardă)

- Traumatismele laringelui și traheei reprezintă o urgență ORL majoră
- Apar de obicei în contextul unor traumatisme cervicale în care sunt
implicate și alte formațiuni anatomice și organe din această zonă
topografică

2.1 Mecanisme de producere

- Accidente, agresiuni, acte suicidale

- Cauze traumatice endolaringiene → fum, gaze, vapori toxici
- Manevre endoscopice dificile → iatrogene
- Sunt cazuri medico - legale!!!!

1. Plăgi deschise
2. Plăgi penetrante
3. Traumatisme închise (contuzii)

1. Plăgile deschise:
- Prin secționare, sunt produse de agresiuni cu arme albe
- Au simptomatologie clinică și evoluție dramatică, în special când
traumatismul interesează și un vas important (artera carotidă în 7%, vena
jugulară în 9%)
- Leziunile nervoase între 3-8%

2. Traumatisme penetrante:
- Prin înțepare sau proiectile

8
 - Leziunile de la nivelul pătrunderii sunt în general minore față de
distrugerile din profunzime

3. Traumatisme închise:
- Contuzii sau comoții
- Secundare unei compresiuni brutale asupra laringelui care este izbit de un
corp contondent: accidente de automobil, fenomene de whiplash în
tentativele de strangulare sau spânzurare, lovirea regiunii anterioare a
gâtului cu un corp metalic, o rotație bruscă și excesivă a coloanei
cervicale, fracturi ale coloanei cervicale, etc

→ Pot exista diferite tipuri de leziuni laringiene:

- Fracturi ale cartilajului tiroid→ hematom paraglotic (fracturi mediane cel
mai des)
- Fracturile cricoidului → sunt verticale, + hematom subglotic
- Fracturile osului hioid → grave, hematoame întinse care basculează
epiglota spre coroana laringiană, ncesită → traheostomia de urgență
- Dislocarea crico-aritenoidiană → sechele fonatorii
- Dezinserția crico-traheală → peste 98% din cazuri e mortală
- Emfizem subcutanat → în traumatismele închise prin ruptura mucoasei
axului laringo-traheal, se extinde la față și la torace → poate determina
apariția unui pneumotorax sau pneumo-mediastin

4. Traumatismele endolaringiene – prin inhalare

- Cu apariția congestiei, edemului sau hemoragiei la nivelul mucoasei
laringo-traheale
- În cazul celor iatrogene (post endoscopii brutale sau alte manevre) →
lacerații ale CV, luxații sau subluxații de aritenoid, stenoze, leziuni de
decubit, necroze după intubații prelungite

2.2 Evaluare inițială

1. La locul accidentului și în timpul transportului:

- Liniștirea bolnavului
- Controlul plagii sau al leziunii
- Așezarea bolnavului în decubit dorsal
- Aspirarea secrețiilor din cavitatea bucală
- Plasarea unei pipe Guedel
- Controlul sângerării – hemostază
- Asigurarea și menținerea funcțiilor vitale: puls, TA
- Intubarea pacientului numai în caz de sufocare, inundare cu sânge a căilor
respiratorii, emfizem care comprimă axul laringo-traheal

9
2. În mediul spitalicesc:
- Examen fizic general și local complet:
- aprecierea, restabilirea, păstrarea și monitorizarea constantelor biologice:
TA, puls, EKG
- Calmarea durerilor, liniștirea psihică a bolnavului
- Investigarea echilibrului hidro-electrolitic și a factorilor hematologici
- Bilanțul leziunilor laringo-traheale se face prin examinarea plăgii, bilanț
radiologic, bilanț endoscopic
- Gestul terapeutic va fi ghidat de natura și amploarea leziunilor evidențiate
de acest bilanț
 Pentru asigurarea respirației, traheotomia se efectuează în anestezie locală
pentru pacienții cu tulburări respiratorii (intubația oro- sau nazo-traheală poate
leza și mai mult CR)
 Cricotiroidotomia trebuie evitată
 Simptomele pot include o schimbare a vocii, durere, disfagie, odinofagie,
hemoptizie, stridor
 Imposibilitatea menținerii poziției culcate pe spate → simptom îngrijorător
 Alte constatări: contuzia cervicală anterioară sau deviația traheei
 Alte leziuni asociate: ale coloanei cervicale, esofagului, vaselor mari ale
gâtului

2.3 Metode de diagnostic

 Nazo-faringo-laringoscopia flexibilă
- Permite evaluarea mucoasei, cartilajului, mușchilor
- Testarea funcțională a CV și structurilor implicate în deglutiție

 Microlaringoscopia, traheobronhoscopia
- Pentru evaluarea amănunțită a leziunilor și aplicarea măsurilor inițiale
necesare de tratament
- Bronhoscopia se efectuează cu tub rigid, deoarece canalul de aspirație al
unui bronhoscor flexibil poate fi insuficient dacă sângerarea este mare
- În rupturile traheale – introducerea instrumentului în trahee în cursul unei
bronhoscopii asigură calea respiratorie

 Evaluarea radiologică
- Radiografia simplă (tomografia de laringe și radiografia faringo-laringe de
profil)
- Poate releva prezența emfizemului, edemului, dfracturilor scheletului
laringian, ca și voalarea sinusului piriform

10
 - Videofluoroscopia cu substanță de contrast hidrosolubilă (gastrografin)
permite evaluarea hematoamelor, a leziunilor directe (întrerupere),
deplasării laringelui și a perforațiilor (extravazarea SC în țesuturile
cervicale)
- CT → hematoamele, edemul laringian, deplasările schletului laringian, fără
suprapunearea altor structuri

 Evaluarea fonației
- Permite o mai precisă diferențiere a leziunilor de la nivelul CV
- Este o parte esențială în monitorizarea evoluției leziunii și a tratamentului
pe termen lung
- Stroboscopia permite examinarea vibrațiilor CV și ajută la evaluarea
integrității funcției glotice, punând în evidență pliabilitatea, structura și
suprafața caracteristică a glotei

 Testarea electrofiziologică
- Permite diferențierea între paralizia neurogenă și afectarea miogenă sau
anchiloza articulației cricoaritenoidiene
- Permite evaluarea topografică a leziunilor neurologice + disfuncției
neurologice funcționale
- Electromiografia→ selectiv pentru unul sau toți mușchii laringelui→
evaluează acivitatea voluntară și spontană potențial patologică
- Neuromiografia: electrostimularea nervilor laringieni
- Reflex miografia: electrostimularea reflexelor laringiene

2.4 Tratament

- 4 categorii de leziuni de gravitate crescândă

1. Prima categorie:
- Nu determină jenă respiratorie
- Examenul endoscopic poate releva edeme moderate, localizate cu mici
hematoame submucoase
- Examenul CT- poate releva fisuri la nivelul cartilajului tiroid
- Tratament: medical → corticoterapie, antiinflamatoare, aerosoli cu
corticoizi și vasoconstrictoare, atmosferă umedă

2. A doua categorie:
- Apariția unei jene respiratorii de grade variabile
- La endoscopie → hematom, edem, leziuni de mucoasă
- Traheotomie în AL
- Endoscopie în AG (cu IT), urmat de bilanț radiologic.

11
 - Dacă leziunile impun o intervenție pe cale externă, aceasta va fi făcută cât
mai curând posibil, cu anestezie AG
- Decanularea se face după 5-7 zile

3. A treia categorie:
- Jenă respiratorie gravă
- Leziuni laringiene grave → edeme masive și difuze, hematoame
obstruante, tulburări de mobilitate ale aritenoizilor și ale corzilor vocale,
fracturi ale cartilajelor laringelui, cu deplasări
- Traheostomie cu intubație traheală de urgență și repararea defectelor
laringiene prin intervenție pe cale externă (tirotomie), de dorit în primele 6-
8 ore de la producerea leziunilor
- Leziunile mucoasei se suturează cu fire resorbabile
- Se acoperă cu mucoasă cartilajele denudate, se reduc dislocările
aritenozilor, se reinseră piciorul epiglotei dacă este necesar
- Fracturile cartilajelor se reduc și se mobilizează cu fire de sutură
neresorbabile sau cu mini plăci de titanium
- Antibioterapie preoperatorie cu spectru larg este obligatorie
- Decanularea se face în funcție de evoluția vindecării și restabilirea
calibrului normal al laringelui

4. A patra categorie:
- Stări de sufocare și asfixie
- Delabrările laringiene sunt foarte mari, apar fracturi multiple cu deplasări,
dezinserții de corzi vocale, sângerări masive de mucoasă, hematoame și
edeme importante
- Traheostomie de urgență
Indicațiile tratamentului chirurgical merg de la nevoia de a restabili calea
respiratorie până la reducerea deschisă sau fixarea internă a scheletului
laringian.
Este mai probabilă recurgerea la tratament chirurgical în cazul plăgilor
penetrante.
Opțunile se incadrează în 3 categorii: endoscopic, endoscopie cu explorare
și endoscopie cu explorare și montare de stent

Indicațiile pentru explorarea chirurgicală include: lacerațiile mucoasei

extinse, cartilaje expuse, fractui cartilaginoase multiple sau deplasate,
imobilitatea CV, fractura cricoidului, afectarea articulației crico-aritenoidiene și
lacerații ale marginii libere a corzii vocale sau comisurii anterioare.
În cazul unei fracturi mediane sau paramediane a cartilajului tiroid →
traheotomie prin incizie verticală la nivelul celui de-al patrulea sau al cincilea inel
traheal.
Comisura anterioară se reconstituie folosind fire de 4.0 pentru a suspenda
capătul anterior al CV de pericondrul cartilajului tiroid

12
 Tirotomia se închide folosind suturi neresorbabile sau mini plăci.
Fracturile cartilaginoase se reduc și pot fi stabilizate cu suturi neresorbabile,
suturi metalice sau mini plăci.
Dacă fractura este cominutivă, fragmentele mici ce nu mai au pericondrul
intact se ablează, pentru a preveni apariția condritei.

Indicații absolute Indicații relative

Plăgi penetrante Leziuni de intubație
Laringe Leziuni de părți moi cu Traumatism de intubație
hemoragie sau sângerare
submucoasă
Fractură laringiană
instabilă
Plăgi penetrante
Esofag/trahee Ruptură traheală > 4 Ruptură traheală < 4 cm
cmm cu simptome clinice fără simptome clinice
Separație laringo-
traheală

Stentul endolaringian este rezervat leziunilor ce cuprind comisura anterioară,

afectări masive ale mucoasei și fracturi cominutive → restabilește forma
normală, stabilizează fracturile, previne stenoza.
→ trebuie să ajungă de la BV la primul inei traheal, se stabilizează în interiorul
laringelui pentru a putea permite mișcarea acestuia în deglutiție.
→ fir gros, neresorbabil, prin stent și laringe la nivelul ventriculului și altul la
nivelul membranei crico-tiroidiene, nodurile se fac la nivelul pielii
→ se menține 2-3 S, extragerea se face sub AG

Laringectomia totală → cazurile în care elementele de bază ale L nu mai

pot fi folosite pentru repararea leziunilor

3. Corpii străini laringieni

- Mai rari decât cei traheo-bronșici

- Patologie de urgență
- Incidența: maximă la vârstele de 3-14 ani, sexul masculin e mai predispus
- Retardul psihomotor poate favoriza aspirația
- Natura CS: fragmente alimentare, obiecte metalice, excepțional CS
animați, iatrogeni

13
 -
Mecanism: în timpul plânsului, râsului, căscatului – copii, bolnavi psihici,
alcoolici
Patogenia:
- Obstrucția lumenului laringian
- Răsunetul clinic este în funcție de mărimea CS
- Poate fi bine fixat în laringe și determină la locul de contact o reacție
inflamatorie prin persistența sa un timp mai îndelungat
- Leziunile inflamatorii contribuie și ele la obstrucția respiratorie

Factori favorizanți de aspirare a CS:

- Obstrucții nazale acute sau cronice, cu respirație orală consecutivă
- Administrarea de alimnete ce nu pot fi mestecate de către copilul mic
- Dimensiuni convenabile și margini ascuțite ale CS
- Frecvent, aspirarea se face chiar în prezența adultului

Clinic:
-
Debut brusc - dramatic, cu sindrom de penetrare în căile respiratorii – tuse
violentă, agitație, anxietate
- Dispnee de tip laringian, bradipneică
- Tiraj, cornaj
- Cianoză în cazurile de obstrucție severă
- Tuse frecventă, iritativă, adesea cu caracter lătrător
- Disfonia – în caz de fixare a CS între cele 2 CV
Diagnosticul:
- Se stabilește prin anamneza atentă
- Existența unor fenomene de obstrucție subglotică care rezistă la tratament
antiinflamator sistemic → sugerează un CS
- Confirmarea se face prin:
 Laringosocpie directă
 Examen radiologic de profil al laringelui are valoare în cazul CS
voluminoși și radioopaci
Diagnostic diferențial:
- Laringite acute banale, laringite acute dispneinizante, laringita acută
striduloasă, tulburări de motilitate laringiană, afecțiuni tumorale laringiene

Tratament:
- Extracția lor
- Sub AG
- Dacă CS este recent → cu pensa, sub vedere
- Dacă CS este vechi, poate fi acoperit de țesut de granulație care trebuie
îndepărtat
- Dacă manevra de extragere nu reușește → traheotomie
- După asigurarea căilor respiratorii → manevrele endoscopice de
extragere a CS se pot relua
14
 - Dezinclavarea CS este adesea dificilă prin gradul de fixare al acestuia
Evoluția, poate fi variată:
- Se pot elimina în cursul unui acces de tuse
- Stagnând vreme îndelungată, se pot complica cu : leziuni inflamatorii ale
mucoasei, pericondrită și eventual condrită cartilaginoasă, artrite crico-
aritenoidiene, paralizii recurențiale
- Complicațiile pot apare uneori rapid, în funcție de natura CS
Prognostic:
- Este bun, cu condiția recunoașterii afecțiunii și lipsa apariției complicațiilor
infecțioase laringiene
- Reeducarea populației și a copiilor de vârstă mai mare poate aduce
beneficii pentru prevenția acestei patologii

4. Corpii stăini traheo-bronșici

- Cel mai frecvent la copii ( până în 15 ani)

- Predomină CS vegetali, dar pot fi de orice natură
o Organici – prognostic grav, își măresc volumul, se pot
descompune)
o Anorganici – mai bine suportați
- Ca și factori favorizanți vezi mai sus (CS laringieni)
- 12% rămân în laringe, 18% în trahee și 70% în bronhie
- Sediul cel mai frecvent → bronhia principală dreaptă sau bronhia lobară
inferioară dreaptă

Tablou clinic:
- 3 faze:
a. Faza de instalare-inhalare:
- Drama respiratorie → chinte de tuse, dispnee intensă, senzație de
sufocare, cu o durată de câteva minute, apoi simptomele se atenuează
- Agitație, cianoză
- Alteori, debutul este mai discret
- CS se poate expulza spontan (rar, 2-4%)

b. Faza de staționare:
- 2 aspecte:
 Păstrarea simptomatologiei de la faza de instalare → dispnee
importantă, bradipneică, cu chinte de tuse, cianoză, paloare,
perioade de acalmie intermitente
 Simptomatologie mai estompată: dipsnee discretă, tuse
intermitentă, respirație muzicală cu stare generală bună
- În funcție de localizare:

15
 o Trahee: chinte de tuse paroxistică, spasm, răgușeală, zgomot de
drapel în inspir
o Bronhii:
 Obstrucție completă: emfizem (hipersonoritate la percutie),
atelectazie (submatitate la percutie)
 Obstrucție parțială: suflu parahilar, wheezing

c. Faza tardivă
- Complicații: bronșite, bronhopneumonii, bronhoree cronică unilaterală,
manifestări astmatice

În CS traheali →reflexul tusigen râmâne neputincios, iar o chintă de tuse mai

violentă il poate inclava la nivel subglotic → asfixia pacientului
CS mobili – au o simptomatologie intermitentă

Obliterarea completă a unei bronhii principale → atelectazie masivă

Obliterarea completă a unei bronhii descendente → atelectazie parțială

Semne:
- Dispnee intensă/intermitentă
- Stridor
- Tuse
- Apnee mecanică/reflexă
- La auscultație:
o Zgomot de drapel
o Abolirea MV (în atelectazie ←obstrucția completă)
o Raluri bronșice
- La percuție:
o Hipersonoritate (în emfizem ← sdr. de ventil)
o Submatitate ( în atelectazie←sdr. de obstrucție)

Aspectul radiologic:
- Dacă CS dau sindrom de obstrucție → opacifierea unui plămând
- Dacă CS dau sindrom de ventil – luminozitate accentuată
- CS în bronhii mari → opacitatea radiologică medială (dată de mediastin și
inimă) se deplasează spre partea afectată în fiecare inspirație profundă →
semnul lui Holzknech

Tratament:
- Extragerea lor pe calea naturală prin bronhoscopie

16
- Foarte rar se recurge la traheostomie și apoi bronhoscopie prin orificul de
traheostomă
- În caz de eșec al bronhoscopiei:
o Bronhotomie mediastinală
o Pleurotomie + pneumectomie

17