Insuficienta respiratorie acuta

Reprezintă incapacitatea plămânilor de a face față schimburilor gazoase in condiții

fiziologice de repaus și de efort însoțită de
hipoxemie asociată sau nu de hipercapnie
(creșterea cantității de " CO2 in sânge)

Cauze:

1. Bronhopulmonare:
-exp.- stenoze funcționale si organice ale căilor aeriene și superioare
2. bronhoalveolite de deglutiție prin
regurgitarea conținutului gastric în căile
aeriene:
-crize de astm bronșic. - BPOC

2 Cauze de origine cardiacă:

-astm cardiac
-infarct de miocard
- embolie pulmonară
3 Cauze de origine extrapulmonare
-intoxicații
-acidoză metabolică
- meningite
-AVC etc.
Simptomatologie

-dispneea poate apărea sub forma de

bradipnee inspiratorie însoțită de tiraj,
cornaj ,respirație Kussmaul, respirație Cheyne-Stokes
- cianoza respiratorie se manifestă la nivelul buzelor, unghiilor, pavilionului urechii
și poate fi generalizată.
- tahicardia apare ca fenomen compensator

Alte semne:

•durere toracică
•tegumente calde, umede, acoperite cu transpirații
•matitate în pneumonii
•colecții lichidiene în pleurezii
• raluri care apar in pneumonii in
edem pulmonar etc.
Conduita de urgență:

-controlul si asigurarea permeabilității

cailor respiratorii
- in obstrucțiile supra glotice prin căderea limbii prin pătrunderea
lichidului de vărsătură sau regurgitație în căile aeriene, acumulări de cheaguri de
sânge sau corpi străini se controlează vizual și se aplică manevre cunoscute de
eliberarea căilor respiratorii.
Pentru a împiedica căderea limbii înapoi se așează pacientul în decubit dorsal cu
capul în hiperextensie și se împinge anterior mandibula.
Această manevră îndepărtează pericolul de obstrucție prin alunecarea posterioară a
limbii la bolnavii inconștienți.
Când căile aeriene sunt inundate de secreții se înclină capul lateral
- curățarea orofaringelui de secreții sau vărsături se face cu ajutorul degetelor
înfășurate in tifon cu tampoane sau prin aspirație orofaringiană .
Tracțiunea limbii se poate face cu mijloace improvizate sau cu pensa de tras limba.
Intubația orofaringiană cu canula Guedel împiedică alunecarea posterioară a limbii.
- permeabilizarea căilor respiratorii în caz de obstrucții subglotice( când pacientul
prezintă secreții traheobronșice.
Dacă actul deglutiției este tulburat sau la bolnavii inconștienți dezobstrurarea se face
prin așezarea bolnavului în poziție de drenaj postural.Secrețiile care nu se elimină
prin drenaj postural pot fi aspirate steril cu seringa Guyon sau cu trusa de aspirație
traheobronșică. În obstrucția căilor respiratorii cu alimente sau alți corpi străini se
mai recomandă metoda Heimlich.
- Respirația artificială - după asigurarea permeabilității cailor respiratorii asistentul
verifică dacă bolnavul are sau nu respirație spontană.
Verificăm prin metoda PAS( privesc -ascult-simt).Dacă pacientul nu respiră spontan se
face respirație artificială sau gură la gură sau cu balonul Ruben.
Oxigenoterapia se recomandă în toate formele de insuficiență respiratorie acută. În
prealabil se asigură permeabilitatea căilor respiratorii. Trebuie să avem la dispoziție
sonde nazale sterile( se poate administra prin sondă endo-nazală, canulă sau prin
mască).
- Alte masuri terapeutice
-se evacuează prin puncție corecțiile lichidiene în revărsatele pleurale.
- se evacuează aerul în caz de pneumotorax , se combate acidoza respiratorie prin
perfuzie cu bicarbonat de sodiu.
- se administrează bronhodilatatoare cu acțiune moderată ( sulfat de Mg, calmante,
anxiolitice, antitusive și spasmolitice în caz de spasm glotic .Se combate spasmul
bronșic cu miofilin.
În caz de edem laringian alergic sau în intoxicații cu substanțe corozive se
administrează Hemisusccinat de Hidrocortizon ( HHC).
Nu se administrează morfină la acești pacienți sau barbiturice deoarece pot deprima
respirația.
- Supravegherea și îngrijirea bolnavilor spitalizați cu insuficiența respiratorie
- Asistentul medical va urmări în permanență:
• respirația
•expectorația
•faciesul
• transpirația
• mucoasele
• T.A.
• P(pulsul)
• T(temperatura)
• diureza
• scaunul
Și le notează în F.O. (foaia de observație )
Bolnavul fiind în repaus obligatoriu la pat va fi servit cu ploscă .
După trecerea crizei se asigură alimentarea bolnavului pe gură( dacă deglutiția este
prezentă) cu lingurița, doar alimente lichide.
Dacă bolnavul nu înghite alimentarea se face prin sondă sau va fi alimentat și hidratat
parenteral.
Bolnavii vor fi schimbați dintr-o poziție în alta din 20 în 20 de minute.
Mobilizarea bolnavilor și întoarcerea lor pe lângă prevenirea escarelor asigură
drenarea secrețiilor și previne formarea atelectaziilor ( turtirea plămânului sau
colabarea plămânului) și provoacă tusea prin tapotaj toracic.
Asistenta va asigura condiții de microclimat :
- aerisirea salonului
- atmosferă caldă
- umiditate normală
2.Pneumotoraxul
Reprezintă prezența aerului în cavitatea pleurală datorită perforării pleurei .
Pneumotoraxul spontan reprezintă un accident acut și constă în efracția pleurei
viscerale și pătrunderea aerului din plămâni în cavitatea pleurală.
Pneumotoraxul apare la pacienții cu afecțiuni bronhopulmonare preexistente:
- TBC, BPOC dar mai întâlnim și în cazul unor manevre care pot duce la pneumotorax :
• bronhoscopie
• intubația traheală
• infiltrații toracice
Simptomatologie
Debutul este de obicei brutal cu ocazia unui efort, tuse violentă.
Se caracterizează prin junghi atroce, dispnee progresivă și tuse uscată.
Apar rapid semne de șoc sau asfixie , față palidă apoi cianotică, respirație rapidă
și superficială, puls mic tahicardic, T.A. scăzută, anxietate .
Conduita de urgență :
- repaus la pat 8-10 zile
- evitarea efortului de orice fel
- administrare de antialgice( algocalmin, paracetamol,ibuprofen) și antitusive (
codeină).
- combaterea anxietății( diazepam)
- oxigenoterapie
Tratamentul chirurgical constă în toracotomie cu drenaj de aer în zona axilară sau
posterolaterală.

3.Hemoptizia gravă- provine din plămâni în cursul efortului de tuse și constă

în eliminarea unei cantități de 200- 250 ml sânge aerat, proaspăt.
Hemoptizia apare în TBC, cancer bronhopulmonar, corpi străini în bronhii sau trahee ,
traumatisme toracice și pulmonare.
Simptomatologie
Declanșarea hemoptiziei este precedată de căldură retrosternală, anxietate, cefalee,
gust metalic, gâdilitură laringiană.
Bolnavul este palid ,anxios cu transpirații reci, dispnee, tahipnee, puls tahicardic.
- Diagnosticul diferențiat se face cu hematemeza , este precedată și însoțită de
grețuri, vărsături survenind la bolnavii cu antecedente gastrice.
Sângele din hematemeză este negru , macerat, amestecat cu resturi alimentare iar
hemoragia se oprește de obicei brusc.
Hemoragiile rinofaringiene și epistaxisul sunt diagnosticate prin examen local.
Conduita de urgență
-repaus la pat în poziție semișezândă în cameră bine aerisită și repaus vocal.
Se dă bolnavului să bea lichide reci în cantități mici și se aplică pungă cu gheață pe
stern.
- se combate tusea medicamentos cu codeină .
Ca medicație hemostatică se recomandă vitamina C, K, Adrenostazin, transfuzii mici
de sânge și perfuzii cu soluții izotone și hipertone.
Se reduce la minim mobilizarea bolnavului.
Tratamentul chirurgical este recomandat în traumatisme toracopulmonare, varice
bronșice , TBC, cancer bronșic.

4.Criza astmatică
Curs 2
Urgențele aparatului cardio- vascular
EPA – Edemul pulmonar acut- este o formă paroxistică de dispnee severă datorită
acumulării de lichid interstițial și pătrunderea lui în alveole.
EPA este o complicație gravă care apare în insuficiența ventriculară stângă ,
inundarea brutală a alveolelor pulmonare este provocată de creșterea presiunii în
circulația pulmonară .
Ea poate fi datorată unei proaste funcționări a inimii sau a unui puseu de
hipertensiune arterială.
EPA poate fi:
- Cardiogen
- Infecțios
- Neurologic
- Edem pulmonar la înnecați
- Edem pulmonar în brohoalveolite de deglutiție .
Simptomatologie:
Dispnee cu ortopnee este simptomul dominant.Bolnavul are senzația de sufocare
cu sete intensă de aer.
- Este anxios și nu tolerează decubitul dorsal.
- Tusea iritativă apare la început la scurt timp după instalarea dispneei,
bolnavul eliminând o spută abundentă, aerată, rozată.
- Diureza tinde spre oligurie
- Agitație,anxietate, transpirații profuze.
- Tegumente palide reci
- Cianoza extremităților și buzelor
- Turgescența venelor jugulare
- Durerea precordială și semne electrocardiografice de necroză miocardică
apare daca EPA se datorează unui infarct miocardic acut.
Conduita de urgență
Pacientul este așezat în poziție șezândă pe scaun , fotoliu sau la marginea patului cu
picioarele atârnate ( această poziție scade circulația de întoarcere și contribuie la
descongestionarea plămânilor.
- Se administrează oxigen pe mască sau endonazal iar pe cale venoasă se
administrează diuretice cu acțiune rapidă( Furosemid) și Nitroglicerină in
perfuzie i.v.
Embolia pulmonară- este determinată de obstrucția unei artere pulmonare.
Cauza principală o reprezintă un embol care formează într-o venă profundă de la
nivelul membrelor inferioare și care circulă până la nivelul plămânului unde rămâne
blocat la nivelul unei artere pulmonare mici sau mari .
Simptomatologie
- Durere toracică violentă localizată retrosternal sau precordial mimând durerea
din IMA
- Dispnee, polipnee, cianoză , tahicardie
- Hipotensiune arterială, turgescența jugularelor .
Conduita de urgență:
- Tratament medical pe bază de anticoagulante ( Heparină)
- Tratamentul general se face cu oxigenoterapie, cobaterea anxietății a durerii
și administrare de bronhodilatatoare în caz de bronhospasm.
IMA( infarctul de miocard acut)- este o urgență majoră determinată de obstrucția
completa a unei artere coronare ceea ce duce la necroză ( moartea) țesutului inimii
vascularizat de artera respectivă.
Factori determinanți
În peste 95% din cazuri de vină este obstrucția coronariană ca rezultat al evoluției
arteriosclerozei coronariene.
Factorii sunt:
- Vârsta
- Hipertensiunea arterială
- Diabetul zaharat
- Hiperlipemia
- Obezitatea
- Stresul psihologic
Factorii declanșatori sunt:
- Efortul
- Mesele copioase
- Stresul
- Infecțiile acute ale tractului respirator
Simptome
- Pot surveni în orice moment al zilei sau al nopții, dar frecvența este mai mare
dimineața.
 - Debutul poate fi brutal cu durere, hipotensiune arterială, dispnee, febră,
fenomene digestive , aritmii, manifestări neurologice
- Durerea este percepută ca o senzație de constricție , strivire, ghiară care
apasă și strânge inima, alteori ca senzație de arsură sau junghi.
- Localizarea durerii- regiunea retrosternală poate iradia în umărul și membrul
superior stâng sau în regiunea epigastrică și abdomenul superior.
- Durerea dispare după administrare de opiacee.
- Durerea este însoțită de anxietate și senzație de moarte iminentă, transpirații
profuze reci, greață, vărsături .
- Hipotensiunea arterială apare la 80% din cazuri și este însoțită de tahicardie.
- Dispneea este simptomul important care marchează instalarea IMA cu
disfuncție de pompă.
- Febra absentă la început apare la 12-24
h de la debut( 38°C )
Alte semne:
Uneori starea de șoc domină tabloul clinic de la început, manifestată prin:
- Paloare
- Tegument rece si umed
- Puls rapid filiform
- Oligurie cu alterarea stării generale
-Tulburările de ritm atrag atenția asupra IMA chiar în absența durerii.
-Debutul atipic este frecvent mai ales la vârstnici.
Conduita de urgență
- Poziționarea bolnavului în decubit dorsal și interzicerea oricărui efort
- Abord venos periferic
- Combaterea anxietății și durerii cu algocalmin, diazepam
- Oxigen pe sondă endonazală
- Tratament antiaritmic
- Măsurarea parametrilor vitali și tinerea lor sub control
- Monitorizare electrocardiografică
Tratament în spital
- Se asigură internarea de urgență într-un pat de terapie intensivă unde se face
oxigenoterapie, monitorizarea EKG, TA ,P, respirație
- Se recoltează de urgență analize de sânge ( enzimele, leucocitele)
Angina pectorală- reprezintă durerea localizată retrosternal sau în regiunea
precordială.
Principala cauză este arteroscreloza coronariană , apare la efort fizic, emoții,
expunerea la frig, inhalarea de aer rece, mesele copioase, hipoglicemiile, prin
injectare de insulină, efortul la defecare, consum de cafea, droguri, alcool.
Simptomatologie
- Durerea este simptomul principal cu sediul retrosternal cu iradiere în umărul
stâng până la palmă și ultimele doua degete stângi sau poate iradia sus în
mandibulă iar jos la nivelul ombilicului.
- Accesul dureros durează 3-5 min cu debut gradat și dispare promt sau după
administrarea de nitroglicerină sublingual sau pufuri de spray
- Dacă durata trece de 30 minute trebuie suspectat un IMA.
Encefalopatia hipertensivă- criza hipertensiva- reprezintă creșterea bruscă
Hipertensiunii arteriale la valori care pot produce leziuni ale organelor țintă, corp,
rinichi, creier, retină.
Valoarea tensiunii sistolice depășește 180 mmHg în timp ce cea diastolică 110 mmHg
Se impune scăderea tensiunii arteriale în cel mult 60 de minute
Majoritatea pacienților ce prezintă criză hipertensivă au fost anterior diagnosticați ca
hipertensivi și nu au avut un control adecvat al TA. Riscul mare îl prezintă pacienții
hipertensivi între 40-60 de ani
Simptome
În criza hipertensivă simptomele sunt cele ale disfuncției de organe interesate.
Nivelul absolut al TA nu este atât de important și rata de creștere de exp. Pacientul cu
hipertensiune arterială ce evoluează de multă vreme pot tolera bine o presiune
sistolică de 200mmHg sau o tensiune diastolică de 150 mmHg fără să dezvolte
encefalopatia hipertensivă , în timp ce tinerii sau femeile însărcinate pot dezvolta o
encefalopatie la o presiune diastolică de 100 mmHg reprezentând:
- Cefalee, vărsături, tulburări de vedere
Decompensarea cardiacă se manifestă prin durere, ghiară, dispnee, ortopnee,
oligurie, anxietate, diagnosticând uneori ca o complicație EPA, criză anginoasă sau
IMA.
Conduita de urgență:
La un pacient cu hipertensiune arterială în urgența presiunea poate fi scăzută gradat
în 24-48 h cu medicație orală.
Reducerea rapidă necontrolată a TA poate avea ca rezultat o ischemie acută
cerebrală sau renală sau chiar infarct.
Ținta imediată a terapiei intravenoase este de a reduce presiunea diastolică cu 10-
15%( in 30-60 minute).
O dată obținută această valoare poate fi începută terapia orală cu medicamente
antihipertensive ( exp diuretice – Furosemid si beta-blocante-metoprolol, nebivolol,
atenolol, bisoprolol, propranolol, timolol.
Socul- reprezintă o tulburare funcțională a întregului organism, a unui agent agresiv
în urma căreia se instalează anorexia țesăturilor cu acumulare de produși de
catabolism în organism.
Din punct de vedere medical așa numita stare de șoc reprezintă un sindrom
caracterizat de insuficiența circulatorie periferică, hipotensiune, acidoză și oligurie.
Clasificare:
Șoc hipovolemic
- hemoragic,
-de deshidratare,
- Cardiogen
-Septic
- Anafilactic
- Neurogen
- Traumatic
- Obstetrical
- Chirurgical
- Soc electric
Pacientul în stare de șoc reprezintă următoarele manifestări:
- Faciesul palid, uneori cianotic, acoperit de transpirații, cianoză unghială,
cianoza extremităților, puls tahicardic, filiform peste 100 bătăi pe minut ,
hipotensiune, polipnee superficială, bătăi ale aripilor nasului, oligurie până la
anurie.
- Orice bolnav care prezintă paloare, tegumente reci și tahicardie trebuie
menținut sub strictă observație.
- Prognosticul depinde de vârsta pacientului, cauza stadiul și durata șocului
precum și de momentul începerii tratamentului.

Conduita de urgență – in urgență se urmărește înlăturarea agentului cauzal și

asigurarea transportului, supravegheat la spital. Se face aprecierea rapidă a
funcțiilor vitale, P TA, se observă culoarea tegumentelor și aspectul pupilei.Se
asigură poziția orizontală cu picioarele ridicate , excepție în dispnee.
Se începe resuscitarea cardio- respiratorie în caz de stop respirator sau
cardiac.
Se face hemostaza în hemoragii, se calmează durerea
Se creează căi de acces la 1-2 vene, pentru recoltarea sângelui.
Curs 3
Socul cardiogen-reprezintă căderea fizică a fluxului de sânge sub nivelul care
asigură aportul de substanțe esențiale pentru susținerea organelor vitale.
Cauza șocului cardiogen-IMA cu distrugerea a peste 30% din masa miocardului.
Atitudinea în ambulatoriu
- Se asigură poziția de decubit dorsal cu extremitatea cefalică ușor declivă,
membrele inferioare la 30°( Trendelemburg)
- Se practică în abord venos și se instituie perfuzie cu soluție de glucoză5%,
cardiotonice, medicația vasodilatatoare și transport cu ambulanța,
dotată cu mijloace antișoc, sursă de O2 și însoțitor instruit la spital în
secția de terapie intensivă coronariană
- Șocul septic- se datorează pătrunderii bruște în tranzitul circulator de
bacterii sau toxinele acestora.
Șocul septic poate fi datorat următoarelor situații:
- Avort septic
- Peritonită
- Septicemii
- Infecții urinare grave
- Abces pulmonar
- Pneumonie
Speciile bacteriene încriminate sunt ecoli proteus, clostridium,
salmonella.
Tabloul clinic reprezentat de:
- Febră ridicată 39-40°
- Frisoane
- Transpirații
- Tegumente reci, palide
- Tahicardie cu puls filiform (100-120)
- Hipotensiune arterială sub 80 mmHg
- Saturația de O2 scăzută
- Pe EKG apare ritm neregulat
Examenele de laborator identifică leucocitoză sau leucopenie,
trobocitopenie, hemoculturi pozitive.
Bolnavii cu infecții generalizate( septicemii) trebuie internați în secția de
terapie intensivă.
Primul ajutor constă în poziţia bolnavului Trendelemburg favorizând
astfel întoarcerea venoasă la inimă, întoarcerea capului în lateral pentru
a preveni aspirația eventualei vome, oxigenoterapie pentru a preveni
suferința cerebrală sau chiar intubație orotraheală și instituirea
ventilației respiratorie.Se administrează i.V. fluide în cantitate mare și în
ritm alert( plasmă, sânge, soluții cristaloide(ringer)
Tratamentul medicamentos
Antibioterapia să fie masivă și țintită conform antibiogramei, efectuarea
culturilor( hemocultura, urocultura).
- Culturi ale diferitelor secreții și colecții
- Prognosticul depinde de stadiul șocului.
Porțile de intrare ale infecției sunt:
- Tractul genito- urinar
- Tractul gastro- intestinal
- Tractul respirator
- Plăgile
- Puncțiile de acces vascular
Pe primul loc se situează șocurile care au originea în infecțiile
urogenitale la care trecerea germenilor în sânge s-a declanșat spontan
sau printr-o intervenție chirurgicala sau prin cateterism vezical sau
citoscopie chiar și în condiții de asepsie riguroasă.

Socul anafilactic -Anafilaxie

Este cel mai înspăimântător , alergic, este forma cea mai severă a reacției
anafilactice și poate fi letală dacă nu se intervine imediat.
Organismul vine la un moment dat cu o substanță străină la care se
sensibilizează iar la un recontact în organism să descoperă printr-o
reacție imună aberantă substanțe care produc vasodilatație extrem de
periculoasă.
Simptomul caracteristic este constricția căilor aeriene inclusiv edem
glotic, vasodilatația care se produce la nivelul pielii produce scăderea
bruscă a tensiunii arteriale ce determină puls rapid, tegumentele sunt
roșii, tumefiate, pruriginoase, caldă.
Această dilatație se produce și la nivelul organelor interne fiind cu atât
mai periculoase când se produce la nivelul organelor vitale.
La nivelul cerebral vasodilatația din șocul anafilactic poate altera starea
de conștiență în diferite grade până la comă .
La nivelul cordului poate produce insuficiența cardiacă acută și tulburări
de ritm iar la nivelul căilor aeriene poate produce tumefacție a limbii a
buzelor și obstrucție până la obstrucție totală de cale aeriană .
Dacă este de cale aeriană mică produce bronhospasm iar pe calea
aeriană mare poate perturba în așa măsură inspirul încât pacientul poate
deceda dacă nu se intervine imediat.
Terapia trebuie să fie promptă și să se adreseze în principal funcțiilor
vitale care amenință viața astfel se încarcă eliberarea căilor aeriene fie
prin intubație orotraheală fie prin traheostomă iar pentru restaurarea
hemodinamicii se montează perfuzii cu cristaloide ( ser fiziologic, soluție
Ringer, Dextran , Glucoză )în cantitate mare .
Se administrează adrenalină care deschide căile aeriene și ameliorează
circulația sângelui.
Resuscitarea cardio respiratorie și traheostomia de urgență trebuie
realizate uneori ca metode de salvare a vieții .
Se mai administrează în afară de adrenalină și corticosteroizi care
diminuă reacția imună a organismului .
Căile de declanșare a șocului :
-Poate apărea după înțepături de insecte
-administrare de intravenos a unor medicamente penicilină sau
antibiotice înrudite cu penicilină
-anumite alimente( nuci ,scoici) pot declanșa șocul anafilactic.