Avram (Medeleanu) Lavinia Cristina

AMG III

Conduita în urgențe medico-chirurgicale

URGENȚE ALE APARATULUI RESPIRATOR

1. INSUFICIENŢA RESPIRATORIE
Definiție:
Insuficienţa respiratorie acută reprezintă
incapacitatea plămânilor de a face faţă schimburilor
gazoase, în condiţii fiziologice, de repaus şi de efort,
însoţită de hipoxemie (scăderea oxigenului din sânge) asociată sau nu de
hipercapnie (creşterea concentraţiei CO2 în sânge).
Etiologie:
Cauze bronhopulmonare: stenoze funcţionale şi organice ale căilor aeriene
superioare (laringe, trahee) prin prezenţa de corpi străini, edem Quincke, laringite
acute, neoplasme, traumatisme mecanice, traumatisme chimice (intoxicaţii
corozive), afecţiuni neuro-musculare; bronhoalveolite de deglutiţie prin
regurgitarea conţinutului gastric în căile aeriene; crize de astm bronşic; reducerea
acută a câmpului respirator în pneumotorax spontan, pleurezie masivă hipertoxică,
bronhopneumonie, tuberculoză miliară, emfizem mediastinal; bronhopneumopatia
obstructivă cronică (BPOC).
Simptomatologie:
Dispneea → poate apărea sub formă de bradipnee inspiratorie însoţită de tiraj
(retracţia spaţiilor intercostale), cornaj (inspiraţie lentă şi zgomotoasă), bradicardie
expiratorie (întâlnită în astmul bronşic), bradipnee (în intoxicaţii cu deprimante ale
sistemului nervos central), polipnee, respiraţie Kussmaul (respiraţie în 4 timpi:
inspir, pauză, expir, pauză – întâlnită în acidoza metabolică), respiraţia Cheyne-
Stokes (respiraţie cu amplitudini crescute până la maxim, apoi scăzute până la
apnee de 10-20 secunde – întâlnită în hipertensiunea intracraniană, hipoxemia
centrilor nervoşi, arterioscleroza cerebrală).
Cianoza → exprimă scăderea concentraţiei oxigenului în sângele arterial
concomitent cu creşterea hemoglobinei în sânge şi se manifestă la nivelul buzelor,
unghiilor, pavilionului urechi sau generalizat. Cianoza lipseşte în anemii, şoc
hipovolemic, intoxicaţii cu CO, intoxicaţii cu cianuri, alcaloză.
Modificări ale amplitudinii mişcărilor respiratorii. Mişcările respiratorii
modificate pot fi rare, ample, frecvente sau superficiale, la un singur hemitorace (în
paralizia musculaturii unui hemitorace, colecţii purulente abundente, pneumonie
masivă, obstruarea unei bronhii principale, pneumotorax spontan, hemitorace
bolnav). Respiraţia paradoxală manifestată prin turtirea plămânului în inspir şi
reexpansiunea lui în expir se întâlneşte pleuro-pulmonare, volet costal.
Tahicardia apare ca fenomen compensator.
Alte semne clinice → apar în funcţie de cauza care determină insuficienţa
respiratorie. Durerea toracică cu localizare precordială, la baza hemitoracelui, cu
caracter constrictiv, intens sau sub formă de junghi toracic violent. Tegumente
calde, cu transpiraţii abundente, hipersalivaţie, hipersonoritate pulmonară sau
matitate. Raluri crepitante, sibilante, subcrepitante, ronflante, anxietate,
somnolenţă, confuzie, delir.
Conduita de urgenţă:
Controlul şi asigurarea permeabilităţii căilor aeriene. În obstrucţiile
supraglotice prin căderea limbii, prin pătrunderea lichidului de vărsătură sau
regurgitaţie în căile aeriene, acumulare de cheaguri de sânge, secreţii, corpi străini
se controlează vizual şi se aplică manevre cunoscute de eliberare a căilor
respiratorii. Se aşează pacientul în decubit dorsal cu capul în hiperextenie şi se
împinge anterior mandibula. Când căile aeriene sunt inundate de secreţii se înclină
capul lateral. Curăţarea orofaringelui de secreţii sau vărsături se face cu ajutorul
degetelor înfăşurate în tifon, cu tampoane pe porttampon sau prin aspiraţie
orofaringiană sau nazofaringiană. Uneori este recomandată aşezarea pacientului în
poziţie semiventral aplecat înainte şi tapotarea uşoară, repetată la nivelul regiunii
interscapulovertebrale, după care se continuă încercările de îndepărtare a corpilor
străini prin introducerea degetelor în cavitatea buco-faringiană. Tracţiunea limbii
se poate face cu mijloace improvizate sau cu pensa de tras limba. Intubaţia
orofaringiană cu canula Guedel împiedică alunecarea posterioară a limbii.
Permeabilizarea căilor respiratorii în caz de obstrucţii subglotice. Se asigură
pacientului poziţie de drenaj postural – decubit ventral (cu un sul de pături sub
regiunea inghinală) sau decubit lateral, cu capul mai jos faţă de trunchi – poziţie
schimbată la interval de 20-30 minute. Secreţiile care nu se elimină prin drenaj
postural sunt aspirate steril cu seringa Guyon, trompa de vid sau aspirator de
oxigen. Combaterea obstrucţiilor subglotice (în caz de obstrucţii cu alimente sau
alţi corpi străini) se mai poate face prin apăsarea diafragmului de jos în sus,
provocarea de tuse artificială. În cazul obstrucţiilor laringo-traheale severe medicul
practică intubaţia orotraheală sau traheostomia – la ambele se racordează sonde de
aspiraţie. În unele cazuri, în funcţie de sediul sau natura obstrucţiei, este necesară
practicarea laringoscopiei sau a fibrobronhoscopiei de urgenţă.
Respirație artificială – dacă pacientul nu
respiră spontan.
Oxigenoterapie – se recomandă în toate
formele de insuficiență respiratorie acută.
2. CRIZA ASTMATICĂ:
Definiție: Sindrom clinic caracterizat prin
reducerea generalizată, variabilă și reversibilă,
a calibrului bronhiilor, cu crize paroxistice de
dispnee expiratorie și raluri sibilante. Dispneea
paroxistică este consecința a trei factori care
induc bronhostenoza: edemul, hipersecreția și spasmul mucoasei bronșice.
Etiologie: Astmul bronșic, sindrom care durează toată viața, cu o evoluție
îndelungată, discontinuă și capricioasă.
Simptomatologie:La început crizele au început și sfârșit brusc, cu intervale libere,
mai târziu apar semne ale bronșitei cronice și ale emfizemului, cu dispnee. Criza
apare de obicei în a doua jumătate a nopții, brutal, cu dispnee și neliniște, prurit și
hipersecreție bronșică. Dispneea devine paroxistică, bradipneică, cu expirație
prelungită și șuierătoare. Bolnavul rămâne la pat sau aleargă la fereastră. Stă în
poziție șezândă, cu capul pe spate și sprijinit în mâini, ochii injectați, nările
dilatate, ortopnee. La sfârșitul crizei apare tusea uscată, chinuitoare, cu spută
vâscoasă, perlată. Criza se termină în câteva minute sau ore, spontan sau sub
influența tratamentului.
Conduita de urgență:Criza severă de astm reprezintă o urgență, din cauza
posibilității de soldare cu deces și necesită îngrijire medicală de specialitate
imediată. Pacienții cu astm utilizează un inhalator pentru administrarea unei doze
cu durată scurtă de acțiune, iar crizele dispar de
obicei după 5-10 minute. La pacienții cu astm
sever, nivelul oxigenului în sânge este scăzut și
se impune monitorizarea acestuia folosind
pulsoximetrul.

3. PNEUMOTORAX:
Definiție: Reprezintă pătrunderea aerului în
cavitatea pleurală, datorită perforării pleurei.
Etiologie: Pneumotoraxul este complicația unei anomalii a pleurei sau leziunilor
pulmonare preexistente. Se împarte în: pneumotorax spontan primitiv,
pneumotorax spontan secundar (apare la pacienții cu afecțiuni bronhopulmonare
preexistente).
Simptomatologie: Debut brutal, dramatic, tuse violentă, se caracterizează prin:
junghi atroce, localizat submamelonar și iradiind în umăr și abdomen, urmează
imediat dispneea progresivă, intensă și tuse uscată, chinuitoare, apar rapid semne
de șoc sau asfixie, față palidă, apoi cianoză, respirație rapidă și superficială, puls
mic, tahicardie, tensiune arterială coborâtă, anxietate.
Conduita de urgență: Asigurarea repausului total la pat, aproximativ 8-10 zile cu
evitarea efortului de orice natură. Administrarea antialgicelor, combaterea
anxietații, oxigenoterapie. Tratamentul chirurgical propriu-zis se practică atunci
când există pierderi aeriene persistente și constă în toracotomie cu drenaj de aer.

4. HEMOPTIZIA GRAVĂ:
Definiție: Hemoptizia gravă este hemoragia care
provine din arborele traheobronșic și/sau
parenchimul pulmonar în cursul efortului de
tuse, constă în eliminarea unei cantități între
200-500 ml sânge roșu, aerat, proaspăt.
Etiologie: efort fizic mare, tuse persistentă
intensă, emoții însoțite de creșterea tensiunii
arteriale, modificarea bruscă a presiunii
atmosferice.
Simptomatologie: senzație de căldură
retrosternală, anxietate, cefalee, tensiune
toracică dureroasă, apariția gustului metalic,
senzație de gâdilare a laringelui, sângele
expectorat are culoare roșu aprins, cu aspect aerat, spumos. Bolnavul este palid,
anxios, cu transpirații reci, dispnee, tahipnee, lipotimie, puls tahicardic.
Conduită de urgență: Repaus absolut, în poziție semișezândă, repaus vocal,
lichide reci în înghițituri mici și dese, pungă cu gheață pe regiunea sternală, se
combate tusea, se administrează medicație hemostatică la indicația medicului,
transfuzii mici de sânge proaspăt și perfuzii cu soluții izotone sau hipertone.
STUDIU DE CAZ – pacient cu Astm Bronșic

Nume: M. A.
Sex: feminin
Vârstă: 51 de ani
Domiciliu: Constanța
Data internării: 07.06.2020
Data externării: 11.06.2020
Inălțime: 1.60m
Greutate: 69kg
Antecedente heredo-colaterale: bunică cu Astm Bronșic
Antecedente personale: infecții virale dificile în copilărie
Comportamente: fumătoare
Diagnostic: Astm Bronșic

Istoricul bolii: pacienta s-a prezentat la camera de gardă relatând că este cunoscută
cu Astm Bronșic de mai mulți ani. Cu cateva zile înainte de internare prezintă o
viroză respiratorie ce declanșează o criză astmatică manifestată prin accese de
dispnee expiratorie de tip wheezing si tuse. În dimineața zilei pacienta prezintă un
acces de dispnee astmatică progresivă evoluând spre agravare până la apariția
ortopneei, respirație șuierătoare și tuse. Dispneea nu se ameliorează la
administrarea de Miofilin si bronhodilatatoare simpaticomimetice, motiv pentru
care se internează în secția Interne.

Investigații:
- recoltarea probelor pentru analize de laborator: grup sanguin si Rh, hemoglobină,
hematocrit, probe de coagulare, glicemie.
- supravegherea funcțiilor vitale și vegetative
- radioscopie și radiografie
- bronhoscopie
- spirometrie
- testare cutanată la alergeni

Plan de îngrijire a pacientului cu Astm Bronșic:

Tratament:
- renunțarea la substanțele care declașează criza
- tratament medicamentos: bronhodilatatoare și antiinflamatoare
Nevoi afectate – diagnostice de nursing
1. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație.
Alterarea ritmului respirator datorită procesului inflamator și a obstrucției căilor
respiratorii manifestată prin dispnee cu ortopnee, wheezing și tuse.
Obiective: Pacienta să respire normal, dispneea să dispară.
Intervenții:
-Așez pacienta intr-o poziție semișezândă la marginea patului, cu capul ușor în
extensie
- Îndepărtez factorii care ar putea produce alergii (praf, flori)
- Asigur aerisirea salonului pentru favorizarea unei bune respirații
- Administrez tratamentul prescris de medic bronhodilatatoare

2. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură.

Alterarea stării generale din cauza anxietății și dispneei manifestată prin cefalee,
ortopnee.
Obiective: Pacienta să fie echilibrată psihic, să dispară starea de anxietate, să fie
combătută cefaleea și să aibă funcții vitale în limite normale.
Intervenții:
- Calmez pacienta, o așez într-un salon de bolnavi, cu un nivel ridicat de optimism
- Ajut pacienta să își recunoască anxietatea și să o combată, diminuez stimulii care
ar putea să o deranjeze.
- Aerisesc salonul asigurându-i o stare de confort și condiții optime pentru odihnă.
- Învăț pacienta să expectoreze, explicându-i necesitatea.
- Administrez la indicația medicului analgezice și expectorante.

3. Nevoia de a bea și a mânca.

Alterarea hidratării din cauza dezechilibrului hidroelectrolitic manifestat prin
transpirații abundente, expectorație, obstrucție, tuse.
Obiective: Pacienta să fie echilibrată hidroelectrolitic și nutrițional.
Intervenții:
- Administrez pacientei ceaiuri, explicându-i necesitatea ingerării a cât mai multe
lichide.
- Conștientizez pacienta asupra importanței regimului alimentar în menținerea
sănătății.

4. Nevoia de a dormi și a se odihni.

Perturbarea somnului din cauza anxietății, stresului, situației de criză, manifestat
prin dispnee paroxistică bradipneică, cu expectorație prelungită și șuieratoare, tuse,
neliniște.
Obiective: Pacienta să aibă un somn odihnitor.
Intervenții:
- Combat tusea și dispneea
- Identific cauza anxietății
- Învăț pacienta tehnici de relaxare, exerciții respiratorii înainte de culcare.
- Asigur un mediu ambiant liniștitor
- Administrez tratamentul medicamentos recomandat de medic.

5. Nevoia de a evita pericolele.

Risc de complicații din cauza obstrucției bronșice și a respectării indicațiilor
medicale manifestat prin apariția de noi semne și simptome.
Obiective: Pacienta să beneficieze de un mediu de siguranță fără accidente și
infecții, să fie echilibrată psihic și fizic.
Intervenții:
- Asigur condițiile de mediu adecvat pentru a evita pericolele
- Informez și stabilesc împreună cu pacienta planul de recuperare a stării de
sănătate și creșterea rezistenței organismului.
- Educ pacienta să respecte indicațiile medicale
- Administrez tratamentul la indicația medicului.