IOANA NICOLAE

Astm Bronsic

• Femeie, 52 de ani
• Dispnee cu ortopnee
• Tuse cu expectoratie minima muco-purulenta
• Weezing
• Senzatie de constrictie toracica
• Febra 38,7 ° C
• Frisoane
• Transpiratii profude
• Fumatoare
• Astm bronsic de 30 de ani in tratament
• Patologie cardiovasculara controlata terapeutic

ASTM BRONSIC
EX. CLINIC
• Incapacitatea de a termina proprozitiile
• Agitatie psihomotorie
• Weezing intens
• Cianoza periorala
• Hipersonoritate nazala

EPICRIZĂ

Bolnava POPESCU MARIA în vârstă de 52 de ani cu astm infecto-alergic se

internează cu crize de bronhospasm, de dispnee paroxistică expiratorie.
În urma tratamentului cu antibiotice bronhodilatatoare, antiinflamatoare,
cardiotonice, simptomatologia s-a ameliorat.
Recomandări la externare: 1). - va evita eforturile fizice intense, expunerile la
frig, umezeală, pulberi de orice natură;
2). - tratament: cf prescriptiei .

Ce este astmul bronsic?

Astmul bronsic reprezinta o afectiune medicala cronica ce genereaza pacientului mari stari de
disconfort. In cazul astmului, fluxul de aer de pe caile respiratorii este restrictionat, cauza fiind
inflamatia lor cronica. Inflamatia cronica poate fi data de alergii, diferite substante sau schimbari
de temperatura.

Astmul bronșic este o boală caracterizată prin reducerea generalizată, variabilă și reversibilă,

a calibrului bronhiilor, cu crize paroxistice de dispnee expiratorie și raluri sibilante.

1
IOANA NICOLAE
Dispneea paroxistică este consecința a trei factori, care induc bronhostenoza: edemul mucoasei
bronșice, hipersecreția și spasmul. Primele componente sunt fixe, ultima – labilă.
Mecanism
Astmul bronșic este un sindrom, care durează toată viața, cu evoluție îndelungată, discontinuă.
Are substrat alergic, intervenind două elemente: un factor general (terenul atopic) și un factor
local (sensibilitate bronșică).
Primul factor esențial este terenul atopic (alergic), de obicei predispus ereditar. Terenul atopic
presupune o reactivitate deosebită la alergene (polen, praf de cameră, păr, alergene alimentare,
medicamentoase etc). La contactul cu alergenul, se declanșează reacția alergică și apariția crizei
de astm.
Al doilea factor esențial pentru astm este hipersensibilitatea bronșică față de doze minime de
mediatori chimici, incapabili la individul normal să provoace o criză de astm.
Criza de astm apare mai ales noaptea, când domină tonusul vagal.
Forme de astm bronșic
Se deosebesc astmul bronșic extrinsec (alergic pur), care apare la tineri cu antecedente alergice
familiale și astmul bronșic intrinsec, care apare după 40 de ani și are factori infecțioși (bronșite
cronice, etc).
Factori favorizanți
– factori climaterici / expunere la umezeala, frig , ceata;

– trecerea brusca de la aer cald la aer rece;

– factori neuropsihici / emotii, stari conflictuale, traumatisme psihice, etc.

– alergeni (produse alimentare ca lapte , oua, carne, praful, parul, fulgi, pene fungi, medicamente
ca acid acetilsalicilic, peniciline, antiinflamatoare nesteroidiene,  detergent, spray-uri, coloranti);
– mediatori chimici;

– factori hormonali;

– factori infectiosi;

– profesia;

– suprasolicitarea la efort: sport de performanta, ascensiuni montane, activitati subacvatice, etc

– terenul genetic.

Semne și simptome în criza de astm bronșic

La început crizele sunt tipice, cu început și sfârșit brusc, cu intervale libere. Mai tarziu, în
intervalele dintre crize apar semnele bronșitei cronice și ale emfizemului. Criza apare în a doua
jumătate a nopții, de obicei brutal, cu dispnee, neliniște și hipersecreție. Alteori e anunțată
de prodroame (strănut, lăcrimare, cefalee).

2
IOANA NICOLAE
Dispneea devine paroxistică, bradipneică cu expirație prelungită și șuierătoare. Sunt prezente
raluri bronșice, în special sibilante. La sfârșitul crizei , apare tusea uscată, chinuitoare, cu
spută vâscoasă, albicioasă (perlată), bogată în cristale Charcot-Leyden și sprale
Curschman. 
 uneori, stare prodomala: stranut, rinoree, tuse uscata, lacrimare, cefalee;

 dispnee cu caracter expirator;

 expiratie zgomotoasa/ wheezing;

 bradipnee;

 ortopnee (=dificultate de a respira în poziţie culcată, bolnavul fiind obligat să rămînă

în poziţie şezandă sau în picioare, în poziţie dreaptă.);

 tuse cu expectoratie (sputa vascoasa, albicioasa/ perlata);

 hipersecretie bronsica;

 transpiratii;

 prurit;

 senzatie de tensiune in torace;

 torace imobil, globulos cu coaste orizontalizate, spatii intercostale marite;

 jugulare turgescente;

 ochi injectati;

Semne și simptome în starea de rău astmatic

Starea de rău astmatic se caracterizează prin crize violente, cu durată de peste 24-48

ore, rezistente la tratament, de obicei fără tuse și expectorație, cu polipnee, tiraj, asfixie,
cianoză, colaps vascular, somnolență până la comă. Apare după administrarea în exces de
simpaticomimetice, sedative, opiacee, barbiturice, suprimarea bruscă a corticoterapiei,
suprainfecție bronșică.

Examene paraclinice:

 probe ventilatorii/ volum rezidual (crescut), V.E.M.S. C.P (scazute);

 hemoleucograma (eozinofilie);

 examen citologic al sputei(eozinofile, cristale Charcot-Leyden şi spirale Curschman);

 examen bacteriologic al sputei;

 teste cutanate (pozitive – in astmul extrinsec );

3
IOANA NICOLAE
 examen radiologic pulmonar;

 teste inhalatorii de provocare;

 gazometrie sanguina.

Tratament :
 Bronhodilatatoare

 Corticoterapie

 Antihistaminice

 Aerosoli

 Evitarea factorilor declanșsatori

În concluzie, astmul bronșic este o reactivitate crescută a căilor aeriene inferioare la diferiți
stimuli, episodic, cu obstrucție reversibilă. Poate fi ușor, sever și potențial letal. Obstrucția care
durează câteva zile sau chiar săptămâni este denumită “status astmatiscus”.  

Îngrijirea pacientului cu astm bronșic

Probleme de dependență în astmul bronșic
– alterarea respirației/respirație ineficienta;
– anxietate;
– deficit de autoîngrijire;
– alterarea somnului;
– disconfort;
– intoleranță la efort;
– alterarea comunicării.

Obiective de îngrijire ale asistentului medical pentru pacientul cu astm bronșic

Rolul asistentei în îngrijirea pacientului cu astm bronșic:

– ameliorarea respirației, menținerea funcției respiratorii optime;

– reducerea anxietății;
– combaterea crizei de astm bronșic;
– ameliorarea reacției inflamatorii bronșice;
– prevenirea complicațiilor;
– ameliorarea tolerantei la efort.

Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu astm bronșic

• Asistentul medical trebuie să recunoască simptome pacientului cu stare de rău astmatic;
• Asigurarea condițiilor de confort și siguranță;
• Aplicarea măsurilor de urgență pentru combaterea crizei de astm;
• Poziționarea pacientului șezând, sprijinit;
4
IOANA NICOLAE
• Asigurarea abordului venos;
• Oxigenoterapie (oxigen umidificat cu debit de 6-8 l/ minut la recomandarea medicului);
• Identificarea și înlăturarea factorilor care contribuie la accentuarea manifestărilor clinice;
• Monitorizarea funcțiilor vitale și notarea lor;
• Hidratare corectă a pacientului pentru fluidificarea secrețiilor;
• Susținerea psihologică a pacientului;
• Ajutarea pacientului pentru satisfacerea nevoilor fundamentale (igienizare, alimentație,
hidratare, mobilizare, etc);
• Recoltarea probelor biologice pentru analizele de laborator;
• Pregătirea psihică și fizică a pacientului pentru investigații;
• Administrarea tratamentului medicamentos prescris (bronhodilatatoare, corticoizi,
antihistaminice, antibiotice) și observarea efectelor secundare;
• Educația pacientului referitoare la: modul de administrare a tratamentului la domiciliu, efectele
secundare ale acestuia și regimul alimentar în timpul tratamentului cu cortizon; măsuri de
prevenire a crizelor de astm bronșic (evitarea factorilor declanșatori); importanța hidratării
corecte; efectuarea aerosolilor la domiciliu;
• Educația cu privire la necesitatea curelor climaterice, în special în saline; adoptarea unui regim
de viață echilibrat.