Astmul bronșic este o boală caracterizată prin reducerea generalizată, variabilă și

reversibilă, a calibrului bronhiilor, cu crize paroxistice de dispnee expiratorie și

raluri sibilante.
Dispneea paroxistică este consecința a trei factori, care induc bronhostenoza: edemul
mucoasei bronșice, hipersecreția și spasmul. Primele componente sunt fixe, ultima
– labilă.
Mecanism
Astmul bronșic este un sindrom, care durează toată viața, cu evoluție îndelungată,
discontinuă.
Are substrat alergic, intervenind două elemente: un factor general (terenul atopic) și
un factor local (sensibilitate bronșică).
Primul factor esențial este terenul atopic (alergic), de obicei predispus ereditar.
Terenul atopic presupune o reactivitate deosebită la alergene (polen, praf de cameră,
păr, alergene alimentare, medicamentoase etc). La contactul cu alergenul, se
declanșează reacția alergică și apariția crizei de astm.
Al doilea factor esențial pentru astm este hipersensibilitatea bronșică față de doze
minime de mediatori chimici, incapabili la individul normal să provoace o criză de
astm.
Criza de astm apare mai ales noaptea, când domină tonusul vagal.
Forme de astm bronșic
Se deosebesc astmul bronșic extrinsec (alergic pur), care apare la tineri cu
antecedente alergice familiale și astmul bronșic intrinsec, care apare după 40 de ani și
are factori infecțioși (bronșite cronice, etc).
Factori favorizanți
– factori climaterici / expunere la umezeala, frig , ceata;

– trecerea brusca de la aer cald la aer rece;

– factori neuropsihici / emotii, stari conflictuale, traumatisme psihice, etc.

– alergeni (produse alimentare ca lapte , oua, carne, praful, parul, fulgi, pene fungi,
medicamente ca acid acetilsalicilic, peniciline, antiinflamatoare nesteroidiene,
detergent, spray-uri, coloranti);

– mediatori chimici;

– factori hormonali;
– factori infectiosi;

– profesia;

– suprasolicitarea la efort: sport de performanta, ascensiuni montane, activitati

subacvatice, etc

– terenul genetic.
Semne și simptome în criza de astm bronșic
La început crizele sunt tipice, cu început și sfârșit brusc, cu intervale libere. Mai
tarziu, în intervalele dintre crize apar semnele bronșitei cronice și ale emfizemului.
Criza apare în a doua jumătate a nopții, de obicei brutal, cu dispnee, neliniște și
hipersecreție. Alteori e anunțată de prodroame (strănut, lăcrimare, cefalee).
Dispneea devine paroxistică, bradipneică cu expirație prelungită și șuierătoare.
Sunt prezente raluri bronșice, în special sibilante. La sfârșitul crizei , apare tusea
uscată, chinuitoare, cu spută vâscoasă, albicioasă (perlată), bogată în cristale
Charcot-Leyden și sprale Curschman.
 uneori, stare prodomala: stranut, rinoree, tuse uscata, lacrimare, cefalee;

 dispnee cu caracter expirator;

 expiratie zgomotoasa/ wheezing;

 bradipnee;

 ortopnee (=dificultate de a respira în poziţie culcată, bolnavul fiind obligat să

rămînă în poziţie şezandă sau în picioare, în poziţie dreaptă.);

 tuse cu expectoratie (sputa vascoasa, albicioasa/ perlata);

 hipersecretie bronsica;

 transpiratii;

 prurit;

 senzatie de tensiune in torace;

 torace imobil, globulos cu coaste orizontalizate, spatii intercostale marite;

 jugulare turgescente;

 ochi injectati;

Semne și simptome în starea de rău astmatic

Starea de rău astmatic se caracterizează prin crize violente, cu durată de peste 24-48
ore, rezistente la tratament, de obicei fără tuse și expectorație, cu polipnee, tiraj,
asfixie, cianoză, colaps vascular, somnolență până la comă. Apare după administrarea
în exces de simpaticomimetice, sedative, opiacee, barbiturice, suprimarea bruscă a
corticoterapiei, suprainfecție bronșică.
Examene paraclinice
 probe ventilatorii/ volum rezidual (crescut), V.E.M.S. C.P (scazute);

 hemoleucograma (eozinofilie);

 examen citologic al sputei(eozinofile, cristale Charcot-Leyden şi spirale

Curschman);

 examen bacteriologic al sputei;

 teste cutanate (pozitive – in astmul extrinsec );

 examen radiologic pulmonar;

 teste inhalatorii de provocare;

 gazometrie sanguina.

Tratament
 Bronhodilatatoare

 Corticoterapie

 Antihistaminice

 Aerosoli

 Evitarea factorilor declanșsatori

În concluzie, astmul bronșic este o reactivitate crescută a căilor aeriene inferioare la

diferiți stimuli, episodic, cu obstrucție reversibilă. Poate fi ușor, sever și potențial
letal. Obstrucția care durează câteva zile sau chiar săptămâni este denumită “status
astmatiscus”.
Îngrijirea pacientului cu astm bronșic
Probleme de dependență în astmul bronșic
– alterarea respirației/respirație ineficienta;
– anxietate;
– deficit de autoîngrijire;
– alterarea somnului;
– disconfort;
– intoleranță la efort;
– alterarea comunicării.
Obiective de îngrijire ale asistentului medical pentru
pacientul cu astm bronșic
Rolul asistentei în îngrijirea pacientului cu astm bronșic:

– ameliorarea respirației, menținerea funcției respiratorii optime;

– reducerea anxietății;
– combaterea crizei de astm bronșic;
– ameliorarea reacției inflamatorii bronșice;
– prevenirea complicațiilor;
– ameliorarea tolerantei la efort.
Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu
astm bronșic
• Asistentul medical trebuie să recunoască simptome pacientului cu stare de rău
astmatic;
• Asigurarea condițiilor de confort și siguranță;
• Aplicarea măsurilor de urgență pentru combaterea crizei de astm;
• Poziționarea pacientului șezând, sprijinit;
• Asigurarea abordului venos;
• Oxigenoterapie (oxigen umidificat cu debit de 6-8 l/ minut la recomandarea
medicului);
• Identificarea și înlăturarea factorilor care contribuie la accentuarea manifestărilor
clinice;
• Monitorizarea funcțiilor vitale și notarea lor;
• Hidratare corectă a pacientului pentru fluidificarea secrețiilor;
• Susținerea psihologică a pacientului;
• Ajutarea pacientului pentru satisfacerea nevoilor fundamentale (igienizare,
alimentație, hidratare, mobilizare, etc);
• Recoltarea probelor biologice pentru analizele de laborator;
• Pregătirea psihică și fizică a pacientului pentru investigații;
• Administrarea tratamentului medicamentos prescris (bronhodilatatoare, corticoizi,
antihistaminice, antibiotice) și observarea efectelor secundare;
• Educația pacientului referitoare la: modul de administrare a tratamentului la
domiciliu, efectele secundare ale acestuia și regimul alimentar în timpul
tratamentului cu cortizon; măsuri de prevenire a crizelor de astm bronșic (evitarea
factorilor declanșatori); importanța hidratării corecte; efectuarea aerosolilor la
domiciliu;
• Educația cu privire la necesitatea curelor climaterice, în special în saline; adoptarea
unui regim de viață echilibrat.