Colegiul de Medicină Orhei

Calificare: asistent medical

Specialitate: îngrijirea bolnavilor

ASTMUL BRONȘIC.
A elaborat: Racu Daniela
Grupa 28
Coordonator: Popescu Ala

2022
 Cuprins:
 Astmul bronșic. Noțiune. Formele de astm bronșic.
 Mecanismul de acțiune.
 Semne și simptome în criza de astm bronșic.
 Semne și simptome în starea de rău astmatic
 Cauze. Factorii favorizanți.
 Examene paraclinice.
 Tratament.
 Îngrijirea pacientului cu astm bronșic.Probleme de dependență în
astmul bronșic.
 Obiective de îngrijire ale asistentului medical pentru pacientul cu astm
bronșic.
 Concluzie
 Bibliografie.
 Noțiunea. Formele de astm bronșic:

Astmul bronșic este o boală caracterizată prin reducerea generalizată, variabilă și reversibilă, a calibrului
bronhiilor, cu crize paroxistice de dispnee expiratorie și raluri sibilante. Dispneea paroxistică este consecința
a trei factori, care induc bronhostenoza: edemul mucoasei bronșice, hipersecreția și spasmul. Primele
componente sunt fixe, ultima – labilă.

Forme de astm bronșic:

Se deosebesc astmul bronșic extrinsec (alergic pur), care apare la tineri cu antecedente alergice familiale și
astmul bronșic intrinsec, care apare după 40 de ani și are factori infecțioși (bronșite cronice, etc).
 Mecanismul de acțiune:
Astmul bronșic este un sindrom, care durează toată viața, cu evoluție îndelungată, discontinuă.Are substrat
alergic, intervenind două elemente: un factor general (terenul atopic) și un factor local (sensibilitate
bronșică).Primul factor esențial este terenul atopic (alergic), de obicei predispus ereditar. Terenul atopic
presupune o reactivitate deosebită la alergene (polen, praf de cameră, păr, alergene alimentare,
medicamentoase etc). La contactul cu alergenul, se declanșează reacția alergică și apariția crizei de astm.Al
doilea factor esențial pentru astm este hipersensibilitatea bronșică față de doze minime de mediatori chimici,
incapabili la individul normal să provoace o criză de astm. Criza de astm apare mai ales noaptea, când domină
tonusul vagal.
 Semne și simptome în criza de astm bronșic
La început crizele sunt tipice, cu început și sfârșit brusc, cu intervale libere. Mai tarziu, în intervalele dintre
crize apar semnele bronșitei cronice și ale emfizemului. Criza apare în a doua jumătate a nopții, de obicei
brutal, cu dispnee, neliniște și hipersecreție. La început crizele sunt tipice, cu început și sfârșit brusc, cu
intervale libere. Mai tarziu, în intervalele dintre crize apar semnele bronșitei cronice și ale emfizemului.
Criza apare în a doua jumătate a nopții, de obicei brutal, cu dispnee, neliniște și hipersecreție. Uneori, stare
prodomală: strănut, rinoree, tuse uscată, lăcrimare, cefalee; dispnee cu caracter expirator; bradipnee; tuse cu
expectorație; hipersecreție bronșică; transpirații; senzație de tensiune în torace; prurit;
 Semne și simptome în starea de rău
astmatic:
Starea de rău astmatic se caracterizează prin crize violente, cu durată de peste 24-48 ore, rezistente la
tratament, de obicei fără tuse și expectorație, cu polipnee, tiraj, asfixie, cianoză, colaps vascular, somnolență
până la comă. Apare după administrarea în exces de simpaticomimetice, sedative, opiacee, barbiturice,
suprimarea bruscă a corticoterapiei, suprainfecție bronșică.
 Cauze. Factorii favorizanți:
– factori climaterici / expunere la umezeală, frig , ceață;
– trecerea bruscă de la aer cald la aer rece;
– factori neuropsihici / emoții, stări conflictuale, traumatisme psihice, etc.
– alergeni (produse alimentare ca lapte , ouă, carne, praful, părul, fulgi, pene fungi, medicamente ca acid
acetilsalicilic, peniciline, antiinflamatoare nesteroidiene, detergent, spray-uri, coloranți);
– mediatori chimici;
– factori hormonali;
– factori infecțioși;
– profesia;
– suprasolicitarea la efort: sport de performanță, ascensiuni montane, activități subacvatice, etc
– terenul genetic
 Examene paraclinice:
 probe ventilatorii/ volum rezidual (crescut), V.E.M.S. C.P (scăzute);
 hemoleucograma (eozinofilie);
 examen citologic al sputei(eozinofile, cristale Charcot-Leyden şi spirale Curschman);
 examen bacteriologic al sputei;
 teste cutanate (pozitive – în astmul extrinsec );
 examen radiologic pulmonar;
 teste inhalatorii de provocare;
 gazometrie sanguină.
 Tratament:
 Bronhodilatatoare

 Corticoterapie

 Antihistaminice

 Aerosoli

 Evitarea factorilor declanșsatori

* În concluzie, astmul bronșic este o reactivitate crescută a căilor aeriene inferioare la diferiți stimuli,
episodic, cu obstrucție reversibilă. Poate fi ușor, sever și potențial letal. Obstrucția care durează câteva
zile sau chiar săptămâni este denumită “status astmatiscus”.
Îngrijirea pacientului cu astm bronșic.Probleme de dependență în
astmul bronșic:
- alterarea respirației/respirație ineficienta;
– anxietate;
– deficit de autoîngrijire;
– alterarea somnului;
– disconfort;
– intoleranță la efort;
– alterarea comunicării.
 Obiective de îngrijire ale asistentului medical pentru
pacientul cu astm bronșic.

Rolul asistentei în îngrijirea pacientului cu astm bronșic:

– ameliorarea respirației, menținerea funcției respiratorii optime;
– reducerea anxietății;
– combaterea crizei de astm bronșic;
– ameliorarea reacției inflamatorii bronșice;
– prevenirea complicațiilor;
– ameliorarea tolerantei la efort.
 Concluzie:
În concluzie pot spune că un asistent medical trebuie să recunoască simptome pacientului cu stare de rău
astmatic; să asigure condiții de confort și siguranță; să aplice măsurile de urgență pentru combaterea
crizelor de astm; să asigure abordul venos; să identifice și să înlăture factorii care contribuie la accentuarea
manifestărilor clinice; să administreze tratamentul medicamentos prescris (bronhodilatatoare, corticoizi,
antihistaminice, antibiotice) și observarea efectelor secundare; Cu alte cuvinte astmul este o afecțiune
destul de complicată, care necesită multă atenție și grijă.
 Bibliografie:

https://paginadenursing.ro/ - informații