IOANA NICOLAE AMG ANUL III

Tromboflebita (îngrijirea pacientului cu afecțiuni ale venelor)

Etiologie 
Cauzele tromboflebitei includ traume, intervenții chirurgicale sau inactivitate
prelungită. Cauzele tromboflebitei includ tulburări legate de tendința crescută
de coagulare a sângelui și viteza redusă a sângelui în vene, cum ar fi
imobilitatea prelungită; Călătoriile prelungite (șezând) pot favoriza formarea
cheagurilor de sânge. Stările ridicate de estrogen, cum ar fi sarcina, terapia de
substituție cu estrogeni sau contraceptivele orale sunt asociate cu un risc crescut
de tromboflebită.

Cauza tromboflebitei este un cheag de sânge, care se poate forma în sânge ca

urmare a:

 o leziune a unei vene;

 o tulburare moștenită de coagulare a sângelui;

 imobilizare pentru perioade lungi, cum ar fi în timpul unei spitalizări.

Factori favorizanti:

 afecțiuni însoțite de stază venoasă (cardiopatii, obezitate);

 imobilizări prelungite (insuficiență cardiacă, intervenții
chirurgicale, aparat gipsat);
 alterarea endoteliului venos (traumatisme, infecții, sarcină);

 afecțiuni ale sângelui cu tulburări de coagulabilitate

(anemii, leucemii, poliglobulii);
 vene varicoase (o cauză frecventă a tromboflebitei superficiale);

 stimulator cardiac sau cateter venos central (poate irita peretele

vaselor de sânge și poate scădea fluxul sanguin);
1
IOANA NICOLAE AMG ANUL III

 istoricul familial de tromboflebita, accidentul vascular cerebral, vârsta

de peste 60 de ani.
Semne și simptome Manifestări de dependență în tromboflebită:
Semnele și simptomele sunt diferențiate în funcție de vasele afectate și de
stadiul afecțiunii. În cazul tromboflebitei superficiale, vena afectată se umflă și
se înroșește, devenind vizibilă și având forma unui cordon. În tromboflebita
venoasă profundă, piciorul se umflă, devine sensibil la atingere și apar durerile
intense. Semne și simptome generale:

 Durere pe traiectul venei

 Durerea poate fi spontană sau doar la palpare, mișcare, mers

 Roșeață/inflamație a pielii

 Edem
 Impotență funcțională

 Sensibilitate

 Subfebrilitate 
 Tahicardie

Diagnostic:
 teste de coagulare;

 ecografie Doppler. Ecografia Doppler a membrelor inferioare este o

investigație neinvazivă, cu ultrasunete, care examinează vasele
sangvine, respectiv structurile vasculare.

Complicații:
Complicațiile tromboflebitei superficiale sunt rare. Cu toate acestea, dacă
dezvoltați TVP ( Tromboza Venoasa Profunda) , riscul de complicații grave
crește. Complicațiile pot include:
 embolie pulmonară. Dacă o parte a unui cheag de venă profundă este
dislocată, acesta poate călători în plămâni, unde poate bloca o arteră
(embolie) și poate pune viața în pericol.

2
IOANA NICOLAE AMG ANUL III

Prevenție:

Pentru a preveni tromboflebita se recomandă:

 mișcare cât se poate de des;

 dacă se călătorește cu mașina se recomandă opriri din oră în oră;

 lichide pentru a preveni deshidratarea;

Tratament

În general, tratamentul poate include următoarele:

 anticoagulante (heparină, warfarină)

 intervenție chirurgicala

 medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) (Ibuprofen)

 ciorapi compresivi

Îngrijirea pacientului cu tromboflebită 

Rolul asistentului medical în îngrijirea pacientului cu tromboflebită 
Problemele pacientului cu tromboflebită

 diminuarea mobilității fizice (impotenta funcțională);

 alterarea perfuziei tisulare periferice (inflamarea pereților venoși);

 disconfort (durere);

 potențial de complicații (migrarea trombului).

Obiectivele asistentului medical pentru îngrijirea pacientului cu tromboflebită

 să se combată staza venoasă

 să se corecteze tulburările biologice favorizante

 să se promoveze confortul

 să se prevină complicațiile.

3
IOANA NICOLAE AMG ANUL III

Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu tromboflebită

 repaus la pat în perioadele febrile și dureroase;

 poziționare care sa favorizeze întoarcerea venoasă (membrul inferior

ridicat); ridicați zona afectată pentru a reduce umflarea și eliberați
presiunea din zona afectată, astfel încât aceasta să întâmpine mai
puțină durere;

 după zece zile de repaus, daca semnele locale s-au diminuat

și pulsul și temperatura sunt normale se poate începe mobilizarea
progresivă la indicația medicului;
 administrarea tratamentului medicamentos prescris;

 observarea semnelor și simptomelor de complicații: semne renale-

hematuria, semne de embolie pulmonară
 ajutarea pacientului să-și satisfacă nevoile fundamentale;
 aplicarea masurilor de combatere a efectelor imobilizării la pat,
îngrijiri pre și postoperatorii pentru pacientul cu tratament chirurgical;

 educația pacientului: purtarea de ciorapi elastici, masajul membrelor,

mers pe jos zilnic, evitarea ortostatismului prelungit, alternarea
perioadelor de activitate cu perioade de repaus.