Kinetoterapia in afectiunile venoase

Obiectivele kinetoterapeutice in afectiunile venoase sunt urmatoarele:

 reducerea stazei venoase şi a consecinţelor sale

 ameliorarea circulaţiei de întoarcere, ameliorarea schimburilor gazoase la nivel
pulmonar
 prevenirea şi tratamentul insuficienţei venoase cronice şi a sindromului posttrombotic
 stimularea circulaţiei de întoarcere prin punerea în funcţie a pompelor musculare

Mijloace kinetoterapeutice utilizate:

 masajul membrelor inferioare, evitând traiectele venoase, în sens centripet

 mobilizarea pasivă a membrelor inferioare şi ridicarea acestora deasupra planului,
 mobilizările active sunt însă de preferat iniţial,
 gimnastica respiratorie, gimnastica de postură,
 mersul

Tromboflebitele
Definitie: stânjenirea circulaţiei prin vene determinată de inflamarea peretelui venos.

Semne:

 durere pe traiectul venei, accentuată în punct fix şi la palparea venei

 venă varicoasă cu eritem inflamator pe traiect, vizibil pe piele
 edem şi căldură locală

Obiectivele kinetoterapiei in tromboflebite:

 aplicarea măsurilor profilactice în scopul activării circulaţiei periferice

 prevenirea edemului
 activarea circulaţiei venoase
 tonifierea musculaturii extremităţilor inferioare

Mijloacele kinetoterapice utilizate in tromboflebite:

 mobilizările pasive analitice ale membrelor inferioare,

 mobilizări pasivo-active analitice ,ale membrelor inferioare, poziţionarea membrului
inferior în plan procliv,
 mobilizări active ale membrelor inferioare,
 exerciţii respiratorii ,
 masajul cu scop hiperemiant la nivelul circulaţiei superficiale a extremităţii bolnave,
mers

Insuficienţa venoasă cronică

Definitie: obstructionarea venoasa şi distrugerea valvelor.
Mijloace kinetoterapeutice in cazurile cu manifestari edemice:

 repaus la pat cu membrele inferioare ridicate în sprijin pe un suport mai sus decât
restul corpului, de 2 - 3 ori pe zi
 masajul membrului inferior, manevre cu caracter circulator, executate blând deasupra
regiunii bolnave pentru a uşura circulaţia de intoarcere
 aplicarea de feşe elastice sau ciorapi elastici dimineaţa , care se menţin toată ziua
 practicarea înotului.

Mijloace in cazurile fara edeme:

 exerciţii active ale membrelor inferioare din poziţii în care acestea se găsesc peste
nivelul trunchiului , în aşa fel încât să favorizeze circulaţia de întoarcere (decubit,
patruredie, aşezat sprijinit);
 contracţii şi relaxări ritmice ale grupelor musculare mari la nivelul membrelor
inferioare;
 masajul membrelor inferioare – manevre cu efect circulator.

Varicele
Definitie: constau din dilatarea venelor determinată de insuficienţa valvulelor venoase.

Semne:

 desen venos accentuat,

 oboseală sau dureri difuze în member,
 crampe musculare, în special nocturne

Obiectivele kinetoterapiei in tratamentul varicelor:

 depistarea precoce a dilataţiilor

 limitarea ortostatismului
 instituirea unui regim de repaus cu membrele inferioare deasupra planului orizontal
 favorizarea circulaţiei de întoarcere

Mijloacele kinetoterapeutice utilizate:

 exerciţii de gimnastică vasculară (gimnastica Bürger)

 mobilizarea analitică a membrelor inferioare, mobilizări active ale membrelor
inferioare din poziţii peste nivelul orizontalei
 masaj

Kinetoterapeut Torcea Laurentiu

Dr Muresan Petre
Tromboflebita este o afecțiune a sistemului venos care se manifestă prin inflamarea pereților venoși și
producerea unor trombi (cheaguri de sânge) care pot obtura parțial sau total venele

Tromboflebita este o afecțiune a sistemului venos care se manifestă prin inflamarea pereților venoși și
producerea unor trombi (cheaguri de sânge) care pot obtura parțial sau total venele. Cel mai adesea afectează
venele superficiale ale membrelor inferioare, însă se poate localiza și în alte zone ale sistemului circulator,
afectând venele pelvine și ale membrelor superioare.

În cazul tromboflebitei superficiale, reacția inflamatorie determină aderarea trombului la peretele venos, iar spre
deosebire de tromboza venoasa profundă în care, prin contracția mușchilor, trombul se poate rupe, în cazul
afectării venelor superficiale foarte rar se pot produce embolii (obstrucții brutale ale vaselor).

Tromboflebita apare mai des la adulți și vârstnici, incidența estimându-se la 20 – 50 %.

Tromboflebita – tratament medicina traditionala

Cauzele sunt multiple, cea mai frecventă fiind imobilizarea

prelungită cum ar fi în cazul călătoriilor lungi cu avionul sau mașina, postoperator, după infarct miocardic acut,
fracturi, paralizie post- accident vascular cerebral. Printre factorii favorizanți se numără intervențiile chirurgicale
(mai ales cele la nivel abdominal și pelvin), bolile cardiovasculare (valvulopatii decompensate), hematologice
(poliglobulii), infecțiile, diabetul zaharat, obezitatea, sindromul nefrotic, lupusul eritematos
sistemic, cateterismul prelungit, sarcina, ortostatismul prelungit sau anumite poziții forțate. Alți factori includ
diferite tipuri de cancer (ex. neoplasmul pancreatic în care se produc substanțe procoagulante în sânge),
tratamente hormonale sau anticoncepționale, disfuncții ale ficatului și splinei, tulburări endocrine și istoric de
tromboflebită în familie.

Un rol important îl joacă defectele cantitative și calitative ale factorilor care inhibă coagularea sângelui (deficitul
de antitrombină, ptroteine S, C), creșterea nivelului sau funcției factorilor de coagulare, defecte ale sistemului
fibrinolitic, homocisteinemie (nivel crescut de homocisteină în sânge).

Factorii determinanți ai trombozei venoase sunt reprezentați de triada Virchow care constă în prezența leziunii
endoteliale, staza venoasă și hipercoagulabilitatea.

Debutul simptomatologiei este brusc, cu dureri la nivelul mușchilor gambei, accentuate la mers. Durerea poate
fi evidențiată prin semnul Homans, în care se efectuează flexia dorsală a piciorului pe gambă. Edemul de gambă
este atât de cauză inflamatorie cât și determinat de staza venoasă. Dacă este discret se poate pune în evidență
prin măsurarea comparativă a gambelor. Edemul poate fi moale, lăsând godeu, însă în obstrucții severe devine
dur, iar în cazuri mai grave este cianotic, dureros, iar membrele devin reci. Tegumentele au frecvent colorație
roșiatică, însoțită de creștera temperaturii locale, însă se pot asocia tahicardie, anxietate, dispnee, febră, în
cazurile de tromboză venoasă profundă. Semne pelvine (dureri pelvine, tulburări micționale) apar în cazul
obstrucțiilor venelor iliace.

În tromboflebita superficială se remarcă traiectul venei afectate sub forma unui cordon dur, roșu, cu tegumente
învecinate roșiatice, edemațiate și calde. Lipsesc semnele generale și edemul.

În cazul tromboflebitei profunde apar edemul de stază, localizat sub zona de obstrucție, având consistență moale,
fiind palid sau chiar cianotic și dezvoltarea circulației colaterale. Localizarea cea mai frecventă este la nivelul
gambei, fiind prezentă durerea în molet și asociază semne sistemice ca febră, tahicardie, puls crescut.

Pentru
stabilirea diagnosticului se determină și D- dimerii (produși de degradare a fibrinei), se efectuează teste de
coagulare (timpii Quick și Howell) pentru evidențierea stării de coagulare, teste pentru depistarea deficitelor de
proteine S și C, antitrombină III. Se determină nivelurile de anticorpi antifosfolipidici și de homocisteină. Ecografia
Doppler evidențiază sediul și gradul obstrucției venoase. Efectuarea flebografiei poate fi utilă anterior unei
intervenții chirurgicale pentru dezobstrucție.

Tratamentul în medicina alopată pentru Tromboflebita

Măsurile profilactice cuprind: mobilizarea precoce postoperatorie și începerea tratamentului profilactic cu

heparină, evitarea stazei venoase, menținerea sub supraveghere a gravidelor cu risc.

Tratamentul depinde de cauză, localizare și gradul de extindere. În tromboflebita superficială ușoară se

administrează analgezice (ex. aspirina), se utilizează ciorapi elastici, iar dacă există varicozități extinse se recurge
la flebectomia segmentului implicat. În formele mai severe de tromboflebită superficială se recomandă repausul
la pat, menținerea în poziție ridicată a membrului afectat, aplicarea locală de comprese umede și calde, iar când
pacientul devine mobilizabil poate utiliza ciorapii elastici. Dacă există suspiciunea progresiei spre tromboză
venoasă profundă, se inițiază tratamentul anticoagulant.

Terapia medicamentoasă în tromboflebita superficială include heparină cu greutate moleculară mică pentru
efectul antiinflamator și anticoagulant, aspirina și alte antiinflamatoare nesteroidiene pentru ameliorarea durerii
și reducerea inflamației. Terapia chirurgicală include puncția – incizie venoasă pentru evacuarea cheagului;
fibrinoliza locală transcateter (cu agenți fibrinolitici precum alteplaza, streptokinaza) poate opri progresia bolii.

Tratamentul în cazul trombozei venoase profunde include administrarea de anticoagulante, tromboliză și terapie
chirurgicală. Se începe cu administrarea intravenoasă de heparină nefracționată sau heparină cu greutate
moleculară mică, ulterior făcându-se conversia pe anticoagulant oral ( warfarină), până la normalizarea INR-
ului. Terapia anticoagulantă este contraindicată în cazurile de accident vascular cerebral, proceduri neurologice
recente, sarcină.

Tromboliza conduce la rezoluția rapidă a simptomatologiei și previne embolia pulmonară. Agenții trombolitici (
urokinază, alteplază) se administrează direct în tromb. Se pot utiliza și filtre venoase care prind embolii și inițiază
tromboliza acestora. Utilizarea filtrelor previne apariția stazei venoase.

Tratamentul chirurgical implică trombectomia, care nu este suficientă deoarece permite retrombozarea, motiv
pentru care se asociază terapia heparinică.

Tratamentul în medicina tradițională pentru Tromboflebita

Aceasta este descrierea tromboflebitei, dar aici căile se despart având în vedere că medicina alopată tratează cu
o gamă largă de medicamente și substanțe, iar medicina tradițională are o gamă variată de tratament deoarece
datează de când e lumea. De când există lumea se găsesc remedii pentru orice afecțiune. Medicina tradițională
a stat la baza formării medicinei ca știință. Pe plan mondial se accentuează foarte mult la ceea ce poate oferi
medicina tradițională.

Tratamentul se face după diagnosticarea și stabilirea schemei de tratament și urmărirea ei de către medicul
nostru specialist în medicină tradițională, care este cel mai bun medic de medicină tradițională din Europa de Est
și nu numai. Tratamentul se efectuează după cum urmează: stabilirea cu exactitate a diagnosticului cu directa
colaborare cu medicina alopată, având în vedere că analizele se efectuează doar în cadrul medicinei alopate, fapt
care reprezintă și o punte de verificare din punct de vedere al evoluției afecțiunii în medicina tradițională.

Tratamentul care se aplică pentru orice afecțiune este posibil și sigur diferă, fiind adaptat la fiecare bolnav.
Fiecare bolnav are ADN –ul lui, circuitul lui energetic care se ia în calcul și evoluția diferită în stadii diferite ale
afecțiunii. În articolul nostru de mai sus am arătat metoda clasică de tratament în cazul tromboflebitei, dar
metoda clasică nu înseamnă că e stabilă, având în vedere că fiecare bolnav are particularitățile lui.

Tratamentul tradițional presupune administrarea internă de extracte hidroalcoolice din plante medicinale,
efectuarea procedurilor de acupunctură, termoterapie tibetană și manipulare osteo-articulară la nivelul coloanei
vertebrale.

În cadrul terapiei utilizăm amestecuri de plante individualizate pentru fiecare pacient în parte, iar în ceea ce
privește acupunctura, se stimulează direct centrii energetici implicați, în cazul tromboflebitei aceștia fiind cei ai
ficatului, splină – pancreas, ai intestinului subțire și gros.

Acupunctura îndeplinește trei acțiuni principale:

1. echilibrează sistemul energetic al organismului;

2. direcționează specific principiile active din plante;
3. realizează un arc reflex energetico-fizic, astfel că din punctul stimulat prin înțepare, energia pleacă spre
creier pentru a trezi „medicul intern”, care pe baza informațiilor primite, începe să repare organul
afectat.

Principiile active din plante determină eliminarea celulelor moarte și producerea de celule noi, sănătoase.

Evoluția afecțiunii este stopată prin tratarea concomitentă a cauzelor generatoare dar și a leziunilor deja
produse. Acupunctura și fitoterapia acționează în vederea oxigenării și refacerii peretului venos și a resorbției
trombului local, împiedicând în același timp migrarea acestuia în organism (astfel este eliminată și posibilitatea
producerii emboliilor pulmonare, cerebrale sau cardiace).

Dacă există contextul extern pentru producerea unor trombi (de exemplu persoane care prezintă factori de risc
și care trebuie să realizeze o călătorie cu avionul), atunci se informeaza pacientul asupra metodelor de prevenire
dar se administrează și un tratament din plante pe perioada călătoriei pentru prevenirea formării trombilor. În
funcție de diagnosticul stabilit în urma consultului se intervine pentru eliminarea cauzelor interne: reducerea
tensiunii arteriale, restabilirii echilibrului hepatic și al splinei, reglarea dezechilibrelor endocrine etc. Activarea
centrilor energetici prin intermediul acupuncturii va avea ca efect refacerea țesuturilor și a metabolismului local,
fenomen susținut și amplificat de substanțele active din plante. Plantele au ca efecte și refacerea circulației
sangvine locale și intensificarea proceselor de oxigenare. De asemenea, ajută la refacerea fluxului și debitului
sangvin local, deoarece peretele venos odată inflamat produce local microturbulențe în circulația sângelui.

Fiecare pacient va primi o dietă personalizată cu rol în fluidizarea sângelui. Dacă este necesar se vor efectua
termoterapie tibetană și manipulare osteo-articulară la nivelul regiunii toraco-lombare a coloanei vertebrale,
aceasta din urmă având rolul de a restabili transmiterea corectă a informației prin fibrele nervoase.

Metode de prevenire

În cazul călătoriilor de lungă durată se recomandă exerciții de întindere a picioarelor sau, dacă este posibil,
plimbări de câteva minute. Hidratarea este foarte importantă pentru prevenirea formării trombilor, consumul
de lichide fiind recomandat nu doar în timpul călătoriilor ci și in timpul activităților zilnice (cu atât mai mult dacă
aveți o activitate profesională sedentară). Evitați îmbrăcămintea strâmtă în jurul taliei sau șosetele foarte strânse
pe gambă.

Remedii naturiste în bolile picioarelor dureroase, Prof. Univ. Constantin Milică

Prof. Univ. Constantin Milică, 10 Decembrie 2007

În toate anotimpurile anului, dar mai ales în lunile de iarnă, cabinetele medicale sunt tot mai des vizitate de
pacienţi care acuză dureri acute de picioare, permanente sau sporadice. Destul de frecvent, pacienţii descriu
durerile de picioare grele şi obosite, cu simptome caracteristice pentru varice, ulcere varicoase, flebită şi
tromboze.

După primele semne de varice şi ulceraţii se adoptă un regim alimentar de cruţare, timp de 2-3 zile pe
săptămână, în care se consumă numai lichide (ceaiuri, sucuri de legume) şi crudităţi.
Este deosebit de eficace cura, timp de 4-5 săptămâni, cu citrice (lămâi, portocale, grepfruturi) bogate în
vitamine naturale, nutrienţi şi flavonoide care ajută la menţinerea forţei şi elasticităţii pereţilor venelor. Este
eficace un regim bogat în usturoi (2-3 căţei pe zi), alături de ceapă crudă şi pătrunjel proaspăt, consumate, de
preferinţă, dimineaţa, pe stomacul gol, având rol de prevenire a trombozei.
Varicele sunt dilatări, deformări şi alungiri neregulate ale unor vase superioare sau interioare, mai ales la picioare,
cauzate de pierderea elasticităţii peretelui venos, relaxarea musculaturii netede şi creşterea fluxului de sânge.
Cel mai frecvent, varicele se formează la persoane cu profesii care impun statul prelungit în picioare (frizeri,
coafeze, portari, ospătari, bucătari, vânzători, spălătorese, ţesătoare, farmacişti, stomatologi). Nu uităm
persoanele cu viaţă sedentară, în casă sau la locul de muncă, la care apare umflarea picioarelor, îndeosebi la
nivelul gleznelor, frecvent cu dureri, mâncărimi în lungul venelor, eczeme şi ulceraţii grave. Varicele apar destul
de frecvent şi timpul sarcinii, când întoarcerea sângelui prin vene devine foarte anevoioasă. Aceste varice dispar
după naştere, dar, uneori, se pot permanentiza.
Simptomele caracteristice ale bolii varicoase sunt oboseala, înţepăturile şi durerile la mers, crampele dureroase
nocturne, furnicăturile, edemele spre seară, pigmentaţia maronie a pielii, apariţia de cordoane venoase
subcutanate cu traect sinuos, eczeme şi ulceraţii cu slabă tendinţă de cicatrizare.
Evoluţia bolii este cronică şi progresivă spre tromboflebită, cu blocarea circulaţiei sângelui spre inimă,
concomitent cu ulceraţia gambei şi rupturi de varice cu sângerări.
Ulcerul varicos apare mai frecvent la femei
O complicaţie agravantă a varicelor, care provoacă o rană deschisă şi nedureroasă, greu vindecabilă, ulcerul
varicos apare la ambele sexe în treimea inferioară a gambei, mai ales la nivelul gleznei piciorului stâng şi pe faţa
antero-internă a gambei.
Dintre persoanele cu varice evidente, 20% ajung la ulcer varicos, femeile fiind de 4 ori mai afectate decât bărbaţii.
Apariţia bolii este favorizată de statul prelungit în picioare sau şezând mult timp fără mişcare, scărpinatul puternic
(grataj), lipsa igienei locale, tulburări endocrine şi metabolice, diabet zaharat, anemie avansată, lipsa exerciţiilor
fizice, excesul în greutatea corporală, hipertensiunea arterială, la care se adaugă o alimentaţie sărăcăcioasă,
tulburări de circulaţie şi, mai ales, traumatisme locale cu necrozări de ţesuturi.
Sarcina la femei măreşte riscul ulceraţiilor, datorită creşterii volumului de sânge şi lărgirii uterului, care apasă
asupra venelor abdominale şi, indirect, asupra venelor din membrele inferioare.
La început se formează o mică rană, cu crustă de culoare închisă, care cade, treptat, lăsând o plagă adâncă, ce se
extinde lent în suprafaţă. Din ulceraţie curge un lichid clar, uneori amestecat cu sânge sau cu puroi în urma
suprainfectării cu microbi. Pielea din jur se înroşeşte, iar rana de adânceşte şi devine dureroasă.
Vindecarea este lentă, timp de luni şi chiar ani, şi implică metode de tratare a tulburărilor circulatorii care
favorizează persistenţa ulceraţiilor.
Flebita
Flebita este o boală a venelor care constă dintr-o inflamare, începând de la talpa piciorului, înaintând spre venele
gambei şi apoi spre vena femurală şi iliacă.
Cauzele bolii sunt legate de traumatismele venelor prin loviri, injecţii intravenoase, intervenţii chirurgicale şi
perioade lungi de inactivitate la pat.
Simptomele bolii constau din dureri intense la mers şi la palparea pulpei, hipertermie cutanată cu febră uşoară,
dilatarea exagerată a venelor superficiale, senzaţie de crampe în gambe, puls crescut şi roşeaţa sau cianozarea
pielii.
Tromboza are incidenţă crescută la fumători
Tromboza este rezultatul unui proces lent de coagulare a sângelui în venele profunde ale picioarelor, cu formarea
cheagului în urma unei aglutinări de hematii, leucocite, fibrină şi plachete de colesterol.
Cheagul (trombus) poate provoca ocluzia parţială sau totală a venelor, din cauza unor modificări inflamatorii pe
lungimea vaselor. În lipsa circulaţiei sanguine şi la carenţă de oxigen şi nutrienţi, piciorul devine palid, se umflă,
prezintă dureri acute, iar boala poate evolua spre cianozare şi gangrenare ce necesită amputarea piciorului, total
sau parţial.
Tromboza se corelează cu prezenţa aterosclerozei şi cu valorile ridicate ale colesterolului „rău“ (LDL), care se
depune sub formă de plăci pe pereţii interiori ai vaselor sanguine. În momentul în care unele plăci grase de
colesterol se desprind de pe pereţii vaselor, cheagul devine circulant spre alte zone ale corpului (creier, plămâni,
inimă), provocând tromboembolia.
Tromboza la nivel cerebral se manifestă prin dureri acute de cap şi crize spontane de epilepsie, având ca urmare
accidente vasculare cerebrale foarte grave, uneori fatale. La fel de periculoase sunt şi blocajele circulatorii din
plămâni (unde provoacă congestia pulmonară) şi blocajele de la inimă, care duc la infarct de miocard.
Boala este mai frecventă la persoanele fumătoare, după vârsta de 30 de ani, ceva mai mult la bărbaţi decât la
femei. De asemenea, apare la cei care călătoresc, peste 4 ore, cu avionul pe distanţe mari, cu autocarul sau
automobilul, unde sunt lipsiţi de posibilitatea de a se mişca.
Simptomele specifice trombozelor sunt: extremităţile reci, sensibilitate la frig, slăbiciune, dureri persistente la
nivelul membrelor, edeme, furnicături, amorţeli, arsuri în gambe, modificarea pulsului în picioare, creşterea
temperaturii locale, paloarea pielii şi apariţia cianozării picioarelor până la înnegrirea totală şi cangrenarea
adâncă.
Sindromul Raynaud
Este o afecţiune care produce contractarea bruscă a vaselor mici de sânge ce alimentează degetele de la mâini şi
picioare, precum şi nasul şi urechile.
Printre cauzele care declanşează boala menţionăm expunerea la frig a membrelor, munca cu anumite scule
electrice vibratoare şi consumul în exces a medicamentelor beta-blocante de sinteză chimică. Acestea produc o
încetinire a circulaţiei sângelui, dureri, amorţeli şi furnicături, în timp ce pielea devine albă la început, din lipsa
sângelui, şi apoi roşietică sau vânătă.
Prevenirea bolii se realizează prin:
- renunţarea obligatorie la fumat, întrucât nicotina contractă vasele;
- menţinerea la cald a mâinilor şi a picioarelor, folosind mănuşi şi şosete de lână;
- efectuarea de exerciţii fizice energice şi masaje regulate pentru îmbunătăţirea circulaţiei sanguine;
- executarea de mişcări din picioare chiar în timpul repausului în pat sau şezând, în timp ce mâinile vor strânge
repetat o minge din cauciuc;
- seara se va face o baie generală caldă, nu fierbinte, sau o baie de mâini şi picioare cu muştar negru;
- pentru a îmbunătăţi circulaţia în timpul crizelor, se ţin mâinile deasupra capului timp de 1-2 minute sau se freacă
palmele între ele;
- în timpul mesei se vor adăuga la alimente condimente stimulatoare ca: scorţişoară, cuişoare, ghimbir, coriandru
şi ardei.
Tratamente fitoterapeutice în varice şi ulcer varicos
Intern, se recomandă:
- infuzie de urzică moartă albă şi galbenă (o linguriţă flori sau herba mărunţită la 250 ml apă clocotită); se
infuzează 15 minute şi se beau 2 căni pe zi, având efecte cicatrizante, depurative şi tonifiante, în stimularea
circulaţiei sângelui şi în refacerea ţesuturilor lezate prin ulceraţii;
- infuzie din sulfină galbenă (1-2 linguriţe de herba uscată şi mărunţită la 200 ml apă clocotită); se infuzează
acoperit 20-30 de minute şi se beau 1-2 căni pe zi cu efecte în prevenirea şi combaterea varicelor;
- infuzie din frunze de viţă de vie (80 g la 1 litru apă clocotită); se infuzează 10 minute şi se beau 2 căni pe zi,
înainte de mese, având capacitate de tonifiere a venelor;
- infuzie din măceşe (o lingură de fructe uscate la 250 ml apă clocotită din care se beau câte 2 căni pe zi) cu
acţiune în reglarea permeabilităţii şi elasticităţii capilarelor şi în normalizarea circulaţiei sanguine;
- tinctură din frunze de alun (2 linguri frunze culese primăvara, tocate mărunt şi macerate timp de 14 zile în 100
ml alcool 700), din care se consumă câte 20-30 picături de 3 ori pe zi;
- tinctură din muguri de plop negru (20 g muguri maceraţi timp de 14 zile în 100 ml alcool 700), din care se iau
zilnic câte 30 picături de 3 ori pe zi;
- lichior preparat din 100 g coaja fructelor de castan sălbatic şi 20 g frunze de iederă, care se macerează timp de
10 zile în 200 ml alcool 400, cu adaos de 1 litru vin dulce.
Tratamente externe
- comprese reci din frunze de salvie (2 linguriţe la 200 ml apă clocotită, cu efect de epitelizare şi vindecare a
rănilor, concomitent cu un uşor efect de reducere a tensiunii arteriale;
- cataplasme locale cu frunze strivite de varză, proaspete sau murate, ţinute între 2 bucăţi de pânză curată şi
fixate cu un bandaj pe picior, având efecte de decongestionare şi revitalizare a ţesuturilor lezate prin ulceraţii.
Se pot folosi şi frunze de varză macerate timp de 2-4 ore în untdelemn;
- cataplasmă din amestec cu flori de gălbenele şi coada-şoricelului, frunze fierte de urzică, nuc, salvie şi rozmarin,
herba de coada calului şi rădăcini de tătăneasă ;
- cataplasmă cu terci de coada-calului şi cartofi cruzi raşi.
- băi de picioare cu infuzie din plante luate separat sau în amestec, cu frunze de nuc (1 kg frunze tocate la 5 litri
apă), salvie, urzică, păpădie, ace de brad, herba de coada-calului, scoarţă de salcie şi rădăcini de tătăneasă;
- băi de picioare cu un amestec, în părţi egale, din păducel, mături, coada şoricelului, flori de trandafir roşu şi
frunze de patlagină;
- masaj cu tinctură de castane tocate şi macerate timp de 24 de ore în alcool 700 şi apoi macerate încă 14 zile în
petrol lampant. Dacă se amestecă tinctura de castane cu 60 g lanolină se obţine un unguent foarte eficace, aplicat
local, cu efecte antiinflamatoare şi tonifiante asupra pereţilor vaselor.
Remedii pentru flebite şi tromboză
În tratamente interne sunt eficiente:
- infuzie din frunze de afin (1 linguriţă la 200 ml apă fiartă); se infuzează 20-30 minute şi se beau 2-3 căni pe zi;
- infuzie din frunze de coacăz negru (2 linguriţe frunze uscate şi mărunţite la 250 ml apă clocotită); se infuzează
15 minute şi se beau 3 căni pe zi, înainte de mese;
- infuzie din amestec cu flori de castan sălbatic, arnică şi păducel, fructe de scoruş şi măceş (luate în părţi egale),
din care se iau 3 linguriţe amestec la 500 ml apă clocotită, se infuzează 15 minute şi se beau câte 3 căni pe zi;
- decoct din frunze de alun (2 linguri frunze uscate şi mărunţite la 500 ml apă); se fierbe timp de 5-10 minute şi
se bea întreaga cantitate în cursul zilei pentru efecte vasodilatatoare;
- decoct din frunze de Gingko biloba din care se beau câte 80 ml, cu 10 minute înainte de fiecare masă;
- tinctură de castan sălbatic (50 g pulbere din coaja fructelor care se macerează timp de 10-14 zile în 150 ml alcool
800); se iau câte 10 picături de 3 ori pe zi;
- tinctură de propolis 20%, din care se iau câte 30 picături de 3 ori pe zi;
- tinctură de sunătoare (20 g herba macerată timp de 10-14 zile în 100 ml alcool 700); se iau câte 20-30 picături
de 3 ori pe zi;
- vin medicinal din amestec cu scoarţă de castan sălbatic (50 g), traista ciobanului (20 g) şi cireşe negre (20 g); se
lasă la macerat 5 zile în 200 ml alcool 700, se filtrează, se adaugă 1 litru vin alb şi dulce, iar după 8 zile se consumă
câte 3 păhărele pe zi;
Pentru uz extern:
- comprese locale cu infuzii călduţe din flori de gălbenele şi muşeţel, herba de coada-calului sau rădăcini măcinate
de iarbă mare;
- comprese locale cu decoct din scoarţă de castan sălbatic sau alun şi rizomi de ferigă;
- cataplasmă călduţă cu 200 g herba de lumânărică şi 100 g făină din seminţe de in puse în 500 ml apă; se fierbe
20 minute şi se aplică pe piciorul bolnav;
- băi de castane: 5 kg fructe coapte şi măcinate din care se iau 700-800 g făină amestecată cu 5 litri apă; se fierbe
lent timp de 20 minute şi se adaugă la apa de baie. Se fac 10-12 băi consecutive, repetate de 3 ori pe an;
- băi locale cu coajă de salcie, frunze de nuc, mesteacăn, pelin, mentă, zmeur sau patlagină, flori şi frunze de
castan sălbatic, soc şi fâneaţă, rădăcini de tătăneasă, paie de ovăz, herba de coada-calului; se ia 50-60 g amestec
care se fierbe în 3 litri apă cu adaos de o linguriţă de bicarbonat de sodiu;
- masaje locale făcute zilnic, de jos în sus, cu macerat alcoolic din fructe de castan sălbatic (200 g la 1 litru alcool
400), amestecat cu tinctură de arnică sau de traista-ciobanului, extract de salvie, fructe de ienupăr şi muguri de
plop;
- masaj zilnic pe piciorul bolnav cu unguent pe bază de răşină de brad, după care se merge pe jos timp de 20
minute;
- masaj local cu unguent de gălbenele (50 g flori, 150 g herba de gălbenele la 150 ml alcool 800, 5 ml amoniac
10%); se macerează 24 de ore, se adaugă 1 litru ulei de floarea-soarelui fiert cu ceară de albine şi se ţine la foc
mic timp de 3 ore. După strecurare cu stoarcere se ung părţile afectate de mai multe ori pe zi.
Recomandări în alimentaţie
După primele semne de varice şi ulceraţii se adoptă un regim alimentar de cruţare, timp de 2-3 zile pe săptămână,
în care se consumă numai lichide (ceaiuri, sucuri de legume) şi crudităţi.
În aceste zile sunt interzise carnea de porc, raţă şi gâscă, grăsimile animale, mezeluri, cârnaţi, afumături,
pastramă, conserve, sosuri, dulciuri rafinate (prăjituri), ciocolată, cafea, tutun şi băuturi alcoolice.
În continuare sunt indicate legumele bogate în vitamine (ardei, tomate, morcov, salată, sfeclă roşie, castraveţi,
ţelină, ridichi negre, varză, pătrunjel, mărar, vinete), asezonate cu ulei de măsline. Prin conţinutul bogat în apă,
legumele hidratează ţesuturile, iar antioxidanţii protejează venele.
Bune rezultate dau şi amestecurile de sucuri cu sfeclă roşie (500 ml), morcov (200 ml), varză albă (100 ml), mere
roşii (100 ml), ţelină (50 ml) şi cartofi cruzi (20 ml), care se consumă în 3-4 reprize.
Supa de arpagic sau de praz are acţiune anticoagulantă, evitând accidentele vasculare cerebrale sau
hematoamele interne, care pot să survină în urma unor loviri, căderi sau agresiuni fizice; se consumă câte 200 ml
supă.
Regimul de viaţă: odihnă şi mişcare în aer liber
Se va evita statul prelungit în picioare sau şezând, fără mişcare. La poziţia şezut pe scaun, picioarele nu vor sta
încrucişate, iar marginea scaunului să nu stranguleze fluxul sanguin. Programul lung de lucru la birou, la calculator
sau acasă la televizor va fi întrerupt cu pauze dese şi mişcări pentru a facilita reluarea unei circulaţii sanguine
normale.
Zilnic se recomandă multă mişcare în aer liber, prin mers pe jos pe distanţe mici (maxim 2-3 km) şi practicarea
unor sporturi uşoare (înot, bicicletă şi gimnastică medicală în apă sau la domiciliu).
În orele de odihnă în pat sau la repausul prelungit, impus de o operaţie chirurgicală sau după o vătămare
corporală, se indică un exerciţiu de mişcare cu picioarele ridicate în sus, peste nivelul şoldurilor, eventual cu
sprijinire pe un scăunel, perne, canapea sau perete.
Îmbrăcămintea va fi lejeră, fără pantaloni strâmţi pe picior şi fără jartiere circulare. Încălţămintea va fi din piele
naturală, comodă, fără tocuri foarte înalte şi cu vârfuri ascuţite. Se vor evita cizmele fixe pe picior.
La umflarea picioarelor sau a gleznelor se vor purta şosete din bumbac şi ciorapi elastici sau alte bandaje
compresive, care se aplică în fiecare dimineaţă pe zona varicoasă. Bandajul poate fi impregnat în soluţii cu
proprietăţi antibiotice şi cicatrizante.
Pe piciorul cu tromboflebită aplicaţi o compresă cu căldură umedă şi ridicaţi-l la 15-30 cm deasupra nivelului
inimii, pentru a grăbi vindecarea într-un interval de câteva săptămâni. Noaptea se va dormi desculţ, cu piciorul
bolnav aşezat mai sus, pe o pernă.
Este total contraindicată expunerea prelungită a piciorului la radiaţiile solare de la orele de arşiţă ca şi la alte
surse de căldură (calorifer), întrucât apare riscul spargerii venelor şi declanşarea unor hemoragii grave.
Obiceiul epilării picioarelor cu ceară fierbinte este total neindicat.
▲ Cura cu citrice ajută la menţinerea elasticităţii venelor
Este deosebit de eficace cura, timp de 4-5 săptămâni, cu citrice (lămâi, portocale, grepfruit), bogate în vitamine
naturale, nutrienţi şi flavonoide care ajută la menţinerea forţei şi elasticităţii pereţilor venelor.
Să nu fie neglijate fructele de pădure (afine, zmeură, coacăze, mure), precum şi cireşe, vişine, mere, struguri,
bogate în flavonoide roşii şi purpurii.
Necesarul proteic poate fi asigurat printr-un grătar din carne slabă, peşte şi ouă fierte, cu rol în consolidarea
masei musculare şi în buna funcţionare a reţelei venoase.
Pentru menţinerea sănătăţii venelor se recomandă un consum zilnic de alimente bogate în fibre (cereale
integrale, tărâţe, orez nedecorticat, fasole, mere, pere, legume frunzoase, hrişcă, cu efecte de prevenire a
constipaţiilor şi de evitare a presiunii intestinelor asupra venelor. Oţetul de mere are proprietăţi astringente şi
conţine flavonoide care reduc inflamaţiile venelor (se iau câte 2 linguriţe de oţet diluat în 200 ml apă, dimineaţa
pe stomacul gol).
▲ Consumaţi mult usturoi, dacă suferiţi de tromboză
În tromboze este recomandat consumul moderat de alcool slab (2 pahare de vin zilnic) pentru a dilata vasele
sanguine mici.
Alimentaţia curentă va fi hiposodată (maxim 4 g sare pe zi), urmată de produse lactate şi, treptat, se intră într-o
dietă normală.
Este eficace un regim bogat în usturoi (2-3 căţei pe zi), alături de ceapă crudă şi pătrunjel proaspăt, consumate,
de preferinţă, dimineaţa, pe stomacul gol, având rol de prevenire a trombozei şi a constipaţiei.
Efecte evidente are complexul de vitamine, în primul rând vitamina E (300-500 mg pe zi) din germeni de grâu,
uleiuri vegetale, nuci, alune care asigură reducerea varicelor până la vindecare. Celelalte vitamine necesare (A,
B, C, PP, K) şi sărurile minerale (K, Fe, Mn etc) sunt asigurate, zilnic, cu suc de morcov şi sfeclă roşie, germeni de
grâu (50-100 g), borş de tărâţe şi drojdie de bere uscată (1-2 linguriţe).
Se va insista pe acţiunile benefice ale apiterapiei folosind un preparat obţinut din 300 g miere de salcâm şi 800
ml suc de ceapă roşie; după omogenizare se păstrează la rece şi se consumă câte 50 g, de 3 ori pe zi, înainte de
mesele principale, într-o cură de 30 zile. După o pauză de 30 de zile, tratamentul se repetă. De menţionat că
acest tratament este contraindicat la persoanele care suferă de gastrite hiperacide şi ulcere gastroduodenale.

Tratamente naturiste ale bolilor vasculare, Prof. Univ. Dr. Constantin Milică
Prof. Univ. Dr. Constantin Milică, 12 Martie 2018

Fitoterapia recomandă preparate din plante care să mărească rezistența capilarelor. Acest tip de tratament
trebuie completat cu o alimentaţie vegetariană, strict hiposodată.

În lunile de iarnă, persoanele mai în vârstă se deplasează încet şi cu mare risc din cauza stratului gros de zăpadă
şi a gheţuşului alunecos. La venirea primăverii, preocupările cotidiene cer mai multă mişcare atât în lucrările din
grădină şi câmp, cât şi în deplasările pe asfaltul străzilor.

Acum apare un mare impediment. Picioarele grele şi obosite se mişcă cu dureri mari, fie la nivelul muşchilor, din
cauza bolilor acutizate de circulaţia periferică a sângelui prin artere şi vene, fie în oasele îmbătrânite, cu
reumatisme şi artroze.

În această perioadă, cabinetele medicale sunt tot mai des vizitate de pacienţi care acuză dureri de picioare,
descriind simptomele caracteristice pentru flebite, tromboze, varice şi ulcere varicoase.

Flebitele se manifestă prin inflamarea venelor, uneori cu formare de cheaguri în interior, care blochează curgerea
sângelui pe verticală. Flebita superficială se caracterizează prin apariţia unui cordon roşu, inflamat şi dureros în
lungul venei.

Tromboflebita este localizată la nivelul venelor şi constă din inflamarea peretelui vasului sanguin şi formarea
unui cheag (tromb), aderent pe peretele interior, ca urmare a coagulării intravenoase a sângelui. Are loc o
obturare, parţială sau totală, a venei, mai întâi în talpa piciorului şi ulterior în venele gambei, vena femurală şi
iliacă.

Varicele sunt dilatări, deformări şi alungiri patologice, permanente şi neregulate, ale unor vase superficiale, mai
ales la picioare, ca urmare a pierderii elasticităţii şi a structurii laxe a peretelui venos.

Ulcerul varicos este o complicaţie a varicelor, care provoacă o ulceraţie cronică, greu vindecabilă. Apariţia bolii
este favorizată de statul prelungit în picioare, tulburări endocrine şi metabolice, diabet zaharat, anemie avansată,
obezitate, hipertensiune arterială, tulburări de circulaţie şi, mai ales, după traumatisme locale cu necrozări.

Tratamentele fitoterapeutice

Pentru flebite şi tromboze, în tratament intern se utilizează:

- infuzie de sulfină galbenă, cu efecte în fluidizarea sângelui îngroşat, în blocarea coagulării (datorită conţinutului
în cumarine) şi în combaterea insuficienţei veno-limfatice (prin acţiunea benefică a flavonoidelor);
- infuzie din frunze de afin, cu acţiune vindecătoare datorită conţinutului în flavonoide, taninuri şi vitamina P, cu
efect în reducerea proceselor inflamatorii, în creşterea rezistenţei capilare şi în reglarea permeabilităţii vaselor
de sânge;
- infuzie din frunze uscate de viţă-de-vie (soiuri roşii) cu efecte de reducere a fragilităţii capilarelor datorită
conţinutului în antocianozide;
- amestec din flori de castan sălbatic, arnică şi păducel, fructe de măceş şi scoruş de munte, frunze de coada-
calului şi mesteacăn (în părţi egale), din care se prepară o infuzie cu trei linguriţe amestec mărunţit la 500 ml apă
clocotită; se beau trei ceşti pe zi, după mese;
- decoct din frunze uscate de ghimpe şi traista-ciobanului, cu rol în evitarea formării cheagurilor, fiind un bun
tonic al musculaturii netede şi al pereţilor vaselor;
- tinctură din flori de sulfină şi coada-şoricelului, herba de rostopască şi trei-fraţi-pătaţi, scoarţă de salcie, stejar
şi castan sălbatic (în părţi egale); se iau câte 30 picături de două-trei ori pe zi, cu 20-30 minute înainte de mesele
principale, în cure de două-trei săptămâni pe lună.
În uz extern se recomandă:
- comprese la picioare cu decoct din scoarţă de castan sau alun, rizomi de ferigă sau infuzie de pedicuţă sau
ruşcuţă de primăvară (un pumn la un litru apă), cu adaos de puţin oţet;
- cataplasmă cu pulbere din flori de arnică sau sunătoare, amestecate cu făină de in sau praf de argilă în puţină
apă.

Pentru varice şi ulcer varicos

Intern se recomandă:
- infuzie de salvie, sulfină galbenă sau urzică vie cu efecte cicatrizante, depurative şi tonifiante în activarea
circulaţiei sângelui şi în stimularea refacerii ţesuturilor lezate prin ulceraţii;
- amestecuri din flori de gălbenele, frunze de salvie, herba de coada-calului, flori şi scoarţă de castan sălbatic,
rădăcini de păpădie şi tătăneasă din care se prepară o infuzie cu acţiune cicatrizantă, depurativă şi tonifiantă, în
activarea circulaţiei sângelui şi în stimularea refacerii ţesuturilor lezate prin ulceraţii;
- amestec din frunze de viţă-de-vie şi alun cu herba de coada-şoricelului din care se ia o linguriţă la 200 ml apă în
clocot, se infuzează acoperit şi se beau două-trei ceaiuri, având efecte în subţierea sângelui şi în oprirea
proceselor inflamatoare.

Regimul alimentar

În flebite şi tromboflebite:
Se bazează pe consumul de crudităţi şi sucuri de legume, precum şi sucuri de fructe (mere, lămâi, portocale,
grapefruit). Bune rezultate dă amestecul de sucuri cu: sfeclă roşie (300 ml), morcov (200 ml), mere roşii (100 ml),
varză albă (100 ml), ţelină (50 ml) şi cartofi cruzi (20 ml) care se fragmentează în 3-4 reprize.

Se continuă cu o alimentaţie vegetariană, strict hiposodată, urmată de produse lactate şi, treptat, se intră într-o
dietă normală. Este eficace un regim bogat în ceapă care împiedică tromboza, precum şi alimente care previn
constipaţia şi obezitatea.

Necesarul de vitamine (K, A, B, C, E, PP) şi de săruri minerale (K, Co, Mn, Fe) este asigurat, zilnic, cu salată de
morcov şi sfeclă roşie, germeni de grâu (50-100 g) şi drojdie de bere uscată (două-trei linguriţe).

Se exclud din alimentaţie carnea grasă (de porc, raţă şi gâscă), slănina, mezelurile, zahărul, cafeaua, ciocolata,
alcoolul şi tutunul.

După primele semne de varice dureroase se adoptă un regim alimentar de cruţare timp de două- trei zile pe
săptămână în care sunt interzise carnea de porc, grăsimile animale, mezeluri, afumături, conserve, sosuri şi
băuturi alcoolice. În schimb, sunt indicate alimentele bogate în vitamine (varză, morcov, tomate, salată,
pătrunjel, ridichi, lămâi, portocale, afine). Cu efecte evidente va fi tratamentul cu vitamina E (300-500 mg pe zi),
pe o perioadă mai îndelungată, care asigură reducerea varicelor până la vindecare.
Se insistă mult pe acţiunile benefice ale apiterapiei, folosind un preparat obţinut din 300 g miere de salcâm şi
600 ml suc de ceapă roşie; după omogenizare se păstrează la rece şi se consumă câte 50 g, de trei ori pe zi, înainte
de mesele principale, timp de o lună. După o pauză de 30 zile, tratamentul se repetă. Este contraindicat în
gastritele hiperacide şi în ulcere gastro- duodenale.

S-a infundat circulatia la picioare, Profesor dr. Marius Vintila, seful clinicii de cardiologie de la Spitalul Clinic de
Urgenta "Sf. Pantelimon"
14 Mar 2006, SANATATEA ADULTULUI

O multime de oameni se vaita de tulburari in circulatia periferica de la picioare si maini. Orice celula traieste prin
hrana venita din sange. Daca pe caile de circulatie a sangelui se petrece o infundare cu un cheag, o stramtare din
pricina depunerilor de aterom apar arteritele si tromboflebitele, iar atunci cand venele se dilata de baltirea
sangelui care nu se mai intoarce viguros spre inima, pe picioarele femeilor si barbatilor se deseneaza acei "serpi"
vinetii si dizgratiosi care inseamna varice.

Arterele si venele
Profesor dr. Marius Vintila, seful clinicii de cardiologie de la Spitalul Clinic de Urgenta "Sf. Pantelimon", explica
aceste boli ale arterelor si venelor de la membre si atrage atentia ca deficientele aparute in sistemul arterial al
picioarelor si mainilor sunt mult mai periculoase decat necazurile aparute in sistemul venos. Pentru ca in vene
sangele care se intoarce la inima are o presiune mai mica.

Bolile din circulatia arteriala se pot explica simplu prin faptul ca o artera e ingustata de depuneri sau infundata
de un cheag si nu mai vine sange. Asa ca pielea piciorului sau a mainii devine alba, se raceste, instalandu-se si
dureri. Cand apar si amortelile, inseamna ca exista deja leziuni pe nervii nehraniti cu sange si asta inseamna un
stadiu tardiv al bolii. Daca paloarea pielii, racirea ei si durerea se instaleaza brusc, situatia este mai grava. Daca
aceste fenomene rele apar lent, starea e mai putin grava, fiindca celulele au timp sa se obisnuiasca cu mai putin
sange.

Insuficienta arteriala
Aparitia insuficientei arteriale brusc, forma cea grava, se intampla din cauza infundarii unei artere cu un cheag
sau cu o placa de ateroscleroza. Cand aceasta arterita apare brusc, in maximum sase ore trebuie sa se intervina,
pentru a fi salvat piciorul. Acesta este sindromul acut de arterita obliteranta si pentru salvarea piciorului trebuie
scos cheagul. Cand apare brusc o durere mare in picior, membrul e palid si rece, aceasta situatie este o mare
urgenta si e bine de repetat ca piciorul poate fi salvat daca se ajunge la spital in mai putin de sase ore.

Recomandari
Sindromul cronic de insuficienta circulatorie in artere inseamna ca fenomenul de proasta circulatie se instaleaza
lent, pe bolnav il doare piciorul, se mai opreste din mers din cand in cand, simte si un carcel. Tutunul si diabetul
sunt foarte agresive fata de circulatia periferica. Omul cu insuficienta circulatorie cronica, deci nu instalata brusc,
trebuie sa fie atent in a evita frigul, sa se imbrace bine pe timp geros, sa se fereasca de apa rece cand se spala.
Cei cu arterite cronice nu trebuie sa se loveasca la picioare, caci se vindeca greu loviturile si leziunile, fiind vorba
de o proasta hranire cu sange a tesutului. De asemenea, trebuie folosita o incaltaminte comoda, care sa nu
produca rani. Incaltamintea trebuie sa fie lejera, cu un numar mai mare, sireturile sa nu fie innodate strans, iar
ciorapii sa fie si ei largi si din bumbac, ca sa nu deranjeze circulatia si asa afectata. Femeile trebuie sa poarte
ciorapi fara jartiere, intai sa-si puna sosete din bumbac si peste ele ciorapul din naylon. Cei cu deficienta de
circulatie in arterele picioarelor trebuie sa se fereasca de ciuperci si sa faca baie la picior de doua ori pe zi cu apa
calduta si o solutie alcalina (o cana cu musetel si o lingura cu bicarbonat). Trebuie tratate bolile de baza: diabetul
si ateroscleroza si sa se ia cate un sfert de pilula de aspirina. Cand situatia impune interventie chirurgicala, se
monteaza un alt vas care sa ocoleasca artera infundata in acel loc numit bay-pass sau se utilizeaza metoda
interventionala cu acea sonda prevazuta cu un balonas ce se umfla in zona infundarii arterei si dilata calea de
circulatie.

Alba sau ruginie

Bolile venelor nu au severitatea bolilor de artere, reaminteste prof. dr. Marius Vintila. In sistemul de vene
periferice, sangele nu se mai intoarce bine spre inima si ramane un plus de sange in sistemul venos al piciorului.
In etapele incipiente, picioarele se umfla din pricina edemelor, sunt umflate dimineata si ele se umfla cu cat stai
mai mult in picioare. Varicele sunt un stadiu mai avansat al insuficientei venoase. Scapa globule rosii sub piele si
aceasta capata o coloratie bruna, parca pielea a ruginit. Dar oamenii nu trebuie sa se sperie, fiindca marele pericol
este cand pielea devine alba si rece, nu ruginie.

VITAMINA C. E util sa se inghita vitamina C, care intareste venele picioarelor, sa se aplice creme cu heparinoizi si
sa se inghita tablete cu substante antioxidante. Complicatiile in insuficienta venoasa se numesc flebite si
tromboflebite, cand se inroseste vena si se umfla. In flebita superficiala se iau medicamente antiinflamatoare si
aspirina. Situatia nu e grava, caci nu pleaca cheaguri de la venele superficiale. In tromboza venoasa profunda
brusc piciorul se umfla, nu mai incape in pantof si apare o durere difuza. Inseamna ca pot pleca cheaguri pe cele
doua vene profunde. Daca pielea se subtiaza si da semne de ulceratii varicoase, inainte de a se agrava aceasta
stare se scot varicele prin operatie.

Remedii populare pentru deblocarea venelor pe picioare, https://ro.smithhealthcentre.com

Astfel de afecțiuni ale venelor ca extinderea, blocajul și tromboza sunt foarte frecvente astăzi. Constant poartă
pantofi incomode, și, într-un volatil, cu toc înalt (În ceea ce privește jumătate corectă a societății), prezența unor
obiceiuri proaste, stilul de viață nesănătos și inactive – toate acestea, mai devreme sau mai târziu, poate duce la
o astfel de boli ca varice in picioare.

În primul rând există senzații dureroase, greutate în extremitățile inferioare. Ignorarea patologiei este plină de
blocări ale venelor – o afecțiune caracterizată printr-o scădere a lumenului pe orice parte a venei și o creștere a
presiunii. Presiunea excesivă provoacă întinderea venei și apoi formarea unui con.

Etapa inițială de conectare a venelor este tromboza. Cel mai susceptibil la blocaj și tromboză a venelor din
extremitățile inferioare. Terapia cu venele nu este o sarcină ușoară, mai ales dacă s-au format deja cheaguri. Dar,
de asemenea, ignora boala nu este, de asemenea, merita. Tratamentul venelor prin remedii folclorice este una
dintre opțiunile cele mai optime, bineînțeles împreună cu terapia medicală.

Cuprins [ascunde]

 1 Remedii populare pentru vene

 2 Prevenirea trombozei
 3 "Oamenii" se luptă cu un blocaj de vene
 4 Cauze de blocaj
 5 Ocluzia venelor pe picioare: simptome
 6 diagnosticare
 7 Primul ajutor
 8 Remedii populare
 9 Ce trebuie să includă în dietă
 10 "Troxevasin"
 11 Probleme cu tibia
 12 Profilaxia înfundării venelor
 13 Principii generale de tratament
 14 Primul ajutor pentru exacerbarea bolii
 15 Metode tradiționale de tratament
 16 Ceaiuri utile
 17 Infuzii de ingestie
 18 Fonduri locale
 19 Caracteristicile nutriției
 20 Măsuri preventive
 21 Vizionați videoclipul: Clinica HyMarco – Entorsa de gleznă (Columna TV)
Remedii populare pentru vene

Vasele extinse pe picioare sunt o patologie obișnuită și gravă, care necesită tratament imediat.Pentru a minimiza
durerea venelor, umflarea, senzația de greutate și spargerea vițeilor, crizele recomandă utilizarea de droguri de
la oameni.

Oamenii care au încercat terapia venelor cu rețete din remedii populare știu cât de eficientă și eficientă este.
Principalul lucru înainte de a aplica acest sau acel medicament este de a consulta un medic despre adecvarea
acestuia.

Pentru tratamentul trombozei venoase profunde, se folosesc adesea loțiuni, gunoaie, băi cu infuzii de plante și
decoctări.

1. Se amestecă pelinul zdrobit din plante cu iaurt – 100 ml. Aplicați compusul la site-ul cu probleme. În sus
cu celofan și securizat cu bandaj. După cinci ore, scoateți compresa. Procedura se efectuează zilnic timp
de o săptămână. Apoi urmează o pauză de trei zile și o repetare a cursului.
2. Zdrobi rizom mure, apoi conectați coaja de stejar măcinat – 15 grame, mesteacănul sevă – 20 ml si
extract de coada calului (preparat în prealabil: 10 grame de materii prime necesare pentru a face 100
ml de apă fiartă și se insistă). Se amestecă ingredientele și se fierbe timp de zece minute. Utilizați
recomandați ¼ ceașcă de medicamente de trei ori pe zi. Durata cursului terapeutic este de două
săptămâni.
3. Se prepară un gram de 15 frunze verbene uscate, tocate în apă fierbinte – 200 ml. Scoateți compusul în
căldură timp de o oră. Utilizați-l pe o lingură de băutură filtrată de cinci până la șase ori pe zi.
4. Tăiați frunzele liliacului. Beat-le un pic, astfel încât sucul începe să iasă în evidență. Atașați foile la
picioare, fixați-le cu un bandaj. Procedura se efectuează peste noapte.
5. Se amestecă în proporții egale sunătoarea sfărâmată uscată cu frunze de plantain, coriandru, șir,
castraveți și lemn dulce. Steam cateva linguri de apa clocotita – 300 ml. Protejați compoziția la căldură
scăzută timp de un sfert de oră. Se răcește, se filtrează și se bea 100 ml de băutură de trei ori pe zi.
6. În cazul în care venele vă doare, folosiți următoarea remediu folcloric. Grind salcia uscată scoarță alb.
Se toarnă materia primă cu apă, se pune pe o farfurie și se aduce la fierbere. Turnați decoctul filtrat în
pelvis și coborâți picioarele în acesta. Durata procedurii este de 20 de minute. Se recomandă ca zilnic să
fie luate băile. După procedură, puneți pe ciorapi sau bandaj elastic.

Prevenirea trombozei

Utilizarea mlaștină. Grind planta și bea 100 de grame de apă fiartă – cinci litri. Prototează compoziția timp de
aproximativ zece minute. După filtrare, se toarnă în baie.Durata procedurii este de 20 de minute.

Ia merele lui Antonov, cam jumătate de kilogram. Grind-le cu o răzătoare. Se prepară materii prime cu apă abură
abruptă. Lăsați câteva ore. Mijloacele primite se freacă în locuri bolnave o dată pe zi, în fiecare zi.

Umpleți iarba dulce uscată în cantitate de 50 de grame într-o sticlă de sticlă. Umpleți materia primă cu alcool –
500 ml. Scoateți recipientul timp de două săptămâni într-un loc răcoros. Nu uitați să scuturați din când în când
compoziția. După profil, utilizați douăzeci de picături de tinctură o dată pe zi.

Grind rizom uscate și se toarnă într-un recipient de sticlă. Se toarnă materiile prime cu vin de mere de casă –
jumătate de litru. Scoateți ambalajul într-un loc răcoros timp de două săptămâni. Mananca o lingura încordate
de droguri de trei ori pe zi, o jumătate de oră înainte de mese.

Următoarea pregătire este de asemenea populară. Aceasta va ajuta la activarea schimbului intercelular, la
scăderea edemului ariilor afectate și la refacerea și întărirea pereților vasculare. Stingeți sucul de morcov și
amestecați-l în proporții egale cu sucul de spanac. Bea 100 ml băuturi medicinale de două sau trei ori pe zi.

Se amestecă uscate flori de calenduță tăiată fin – 50 de grame cu grăsime de porc topit – 500 de grame. Puneți
compoziția pe aragaz și încălziți-l la căldură scăzută, fără să pierdeți, amestecând constant timp de o oră.
Împingeți produsul și turnați-l în recipiente care sunt convenabile pentru depozitare. Depozitați unguentul
trebuie să fie strict în frigider. În fiecare zi, frecați preparatul preparat în pete dureroase. Unguentul va ajuta la
reducerea disconfortului și senzațiilor dureroase, precum și eliminarea severității picioarelor. Mai multe rețete
din acest articol.

"Oamenii" se luptă cu un blocaj de vene

1. Îndepărtați venele va ajuta la următorul medicament. Luați câteva nucșori, mănâncați-le cu o mașină de
măcinat cafea. Se pulverizează pulberea rezultată cu apă fiartă în abur – 200 ml. Apoi adaugati la
compozitia miere – 10 grame. Se amestecă bine ingredientele și se lasă containerul timp de o jumătate
de oră. Mâncați o jumătate de pahar de băutură de două ori pe zi. Durata cursului terapeutic este de o
lună. Nutmeg este un remediu eficient cu efect analgezic și ajută la prevenirea fenomenelor stagnante
și îmbunătățirea fluxului sanguin.
2. Înainte de a merge la culcare, mănânceți câteva roșii verzi și atașați-le la picioarele dureroase și apoi
asigurați-le cu bandaj. Procedura se efectuează zilnic timp de două luni.
3. Se toarnă semințele tocate în 100 de grame de vodcă de calitate – jumătate de litru. Scoateți ambalajul
într-un loc răcoros timp de două săptămâni. Luați cincisprezece picături de produs filtrat o dată pe zi.
Luați tinctura cu apă. Durata terapiei este de o lună. Această tinctură poate fi folosită oarecum diferit.
Slăbiți un șervețel de lenjerie în lichid și atașați-l la zona bolnavă. În partea de sus a șervețelului, puneți
celofanul și apoi bandajele. Procedura se face înainte de a merge la culcare, în fiecare zi.

Tratamentul venelor cu ajutorul remediilor populare este de fapt eficient. Principalul lucru este să respectați cu
strictețe dozele recomandate și să nu abuzați de medicamente. Mai mult decât atât, înainte de aplicarea acestei
sau acelei rețete, nu uitați să vă consultați medicul.

Până în prezent, blocarea venelor membrelor inferioare este o boală destul de frecventă. Se mai numeste
tromboza sau tromboflebita.Se caracterizează prin formarea de cheaguri de sânge în vene ale picioarelor. Dacă
mai devreme, boala respectivă a fost întâlnită numai la persoanele în vârstă avansată, acum mulți tineri suferă
de blocaj. Cea mai complicată formă a bolii este blocarea arterei carotide.

Cauze de blocaj

Tromboflebita nu este o afecțiune independentă, ci o consecință a tulburărilor corpului. Motivele aparitiei sale
pot fi mai multe:

1. Predispoziția congenitală.
2. Coagulabilitatea ridicată a sângelui. O astfel de patologie se formează ca rezultat al metabolismului
deteriorat, al cancerului sau al bolii hepatice.
3. Stagnarea sângelui în vasele de sânge. Acest lucru se întâmplă cu vene varicoase, o stare nemișcată
prelungită și stoarcere a vaselor de sânge.
4. Pereții veneți sunt rupți. Acest lucru poate apărea în caz de leziuni, intervenții chirurgicale sau după o
injecție lungă.
5. Fluxul de sânge este rupt. Acest lucru se datorează unei ședințe lungi la masă sau unei ședințe în
picioare.

Ocluzia venelor pe picioare: simptome

La început nu veți observa simptome. Dar de îndată ce boala începe să progreseze, veți observa simptome
pronunțate.În multe cazuri, acest lucru poate fi cel mai frecvent disconfort. Și o patologie mai pronunțată este
caracterizată de o altă simptomatologie.

Blocarea venelor pe picioare, simptomele pe care le puteți studia în acest articol, au astfel de semne:

– membrele inferioare încep să se umfle, mai ales spre seară;

– pielea isi schimba culoarea;

– zona afectată are o temperatură ridicată;

– convulsiile apar pe timp de noapte;

– sensibilitate și durere în timpul mișcării;

Puffiness se poate forma în orice zonă a picioarelor în cazul în care trombul este situat. Extremitățile au o nuanță
albastră cu un luciu lucios.

diagnosticare

Ocluzia venelor pe picioare, tratamentul cărora ar trebui să înceapă cu un diagnostic, este motivul pentru a merge
la spital și a se prezenta unui specialist. Cel mai adesea, pacienții sunt programați să efectueze o scanare cu
ultrasunete duplex, ceea ce face posibilă distingerea ocluziunii de alte boli. Cu această procedură, puteți găsi
locația exactă a trombului și aflați gradul de neglijență a bolii.

Ce tipuri de măsuri medicale sunt utilizate în cazul unei astfel de boli, ca o blocaj a venelor pe picioare?
Tratamentul acestei boli poate fi prescris numai de un specialist.În stadiul inițial al bolii, metodele conservatoare
sunt excelente. Dar dacă nu ajută, trebuie să recurge la operație.

Medicamentele vândute în farmacii sunt concepute pentru a reduce durerea în membre, precum și pentru a
ameliora inflamația și a preveni complicațiile ulterioare.

Ocluzia venelor pe picioare (tratamentul, medicamentele este determinată direct de medic) implică utilizarea
anumitor grupuri de medicamente care servesc unor scopuri diferite. Anticoagulantele directe ("Heparin",
"Nadroparin", "Fragmin", "Cleavin") au un efect preventiv și reduc riscul formării de cheaguri de sânge noi.
Anticoagulantele indirecte (warfarină, fenilină, neodicumarină) pot provoca sângerări. De aceea, în nici un caz nu
trebuie să fie luate fără cunoștința medicului curant. Dar pentru a dizolva trombii deja existenți, specialiștii au
dezvoltat trombolitice speciale (Streptaz, Celiaza, Avelizin, Alteplase). Ele sunt foarte eficiente, dar au multe
efecte secundare.

Ocluzia venelor pe picioare, tratamentul cărora este efectuată chirurgical, este considerată o patologie mai
complexă a bolii.Pentru a preveni ruperea trombului, efectuați o operație mică utilizând filtre cava. În cazuri mai
complicate, intervenția chirurgicală serioasă este efectuată sub anestezie generală, iar trombul este îndepărtat.

Primul ajutor

Ocluzia venelor pe picioare, tratamentul cărora nu a avut un efect pozitiv, poate să apară în stadiul critic. În acest
caz, apelați urgent un specialist la domiciliu. Plasați persoana bolnavă orizontal. În acest caz, lasă picioarele pe
deal. Puteți utiliza mai multe perne sau puneți o rolă. Nu încercați să vă auto-medicați până când medicul nu
sosește. Dacă frecați unguentele, cremele sau masajul, puteți provoca ruptura trombilor.

Când medicul ajunge, spune-i ce vă deranjează și dacă ați fost în spital înainte. Numai cu o imagine precisă și
detaliată puteți să alocați tratamentul potrivit.

Ocluzia venelor pe picioare (tratamentul la domiciliu poate fi prescris de un medic doar în cazul unei
tromboflebite de tip de suprafață) este o boală destul de neplăcută. Medicul vă va spune cum să ușurați
inflamația, durerea și să preveniți dezvoltarea ulterioară a bolii.Este posibil să aveți nevoie de bandaje, bandaje
și ciorapi. O gimnastică specială poate fi prescrisă.
Remedii populare

Ocluzia venelor pe picioare (tratamentul cu remedii folclorice începe cu dieta corectă) depinde în mare măsură
de ceea ce oamenii mănâncă. În primul rând, reduceți consumul de produse din făină. Înlocuiți-le cu legume,
fructe și sucuri. De asemenea, în lupta împotriva bolii, rețetele vechi, testate în timp vor face. Acordați atenție
fito-ceaiului. Amestecurile din plante pot fi cumpărate la farmacie sau gătite independent.

Se amestecă frunze de mesteacăn, trifoi de luncă și iarbă dulce de trifoi. Luați fiecare componentă a unei lingurite.
Se toarnă un pahar de apă rece și se pune o baie de apă timp de o jumătate de oră. Apoi, se lasă să se răcească
puțin. Beți o treime din sticlă de trei ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de mese.

Se amestecă frunzele de castane de cai și coacăze negre. Adăugați fructele turnului. Luați toate ingredientele în
proporții egale și repetați pașii de la rețeta anterioară.

Începe să mănânci fructe de afine. În felul acesta puteți dilua sângele. Pentru a gusta mai bine, se amestecă fructe
de padure cu miere și se mănâncă cu mâini mici de mai multe ori pe zi.Cranberries pot fi înlocuite cu afine, cireșe
sau irga. Toate acestea au un efect pozitiv asupra tonului vaselor.

Pentru a scădea nivelul colesterolului din sânge, mâncați cât mai mult ceapă și usturoi.

Ce trebuie să includă în dietă

Lăsați medicul să confirme că aveți un blocaj de vene pe picioare. Tratamentul la domiciliu trebuie să înceapă cu
alimentele potrivite. Adăugați următoarele alimente în dieta dumneavoastră: cirese, ceapa, usturoi, afine,
semințe, ulei de masline, rosii, fulgi de ovăz, citrice și pepeni. Aceste produse nu sunt doar delicioase, ci au și un
efect pozitiv asupra sângelui și a vaselor de sânge.

"Troxevasin"

„Troxevasin“ (instrucțiuni de utilizare, preț – acestea sunt principalele probleme de interes pentru pacienți) – un
medicament care are acțiuni anti-edematoase și anti-inflamatorii. Capabil să păstreze vasele tonifiate.
Remedierea este folosită pentru bolile veninoase. Datorită componentelor unice, capilarele nu sunt atât de
fragile.

Medicamentul este disponibil sub formă de gel sau capsule. Gelul se aplică secțiunilor dureroase de două ori pe
zi – dimineața și seara. De obicei, remedierea este atribuită pentru o perioadă foarte lungă de timp. Tabletele
trebuie administrate o dată pe zi, în timp ce beți două pastile simultan. Pentru a menține starea, este suficientă
o capsulă pe zi.Toate aceste informații conțin instrucțiunile de utilizare a preparatului "Troxevasin". Prețul este
disponibil (gel – aproximativ 200 de ruble, capsule (50 buc.) – aproximativ 350 de ruble). Produsul poate fi
cumpărat în orice farmacie.

Probleme cu tibia

Condițiile inferioare sunt părți ale corpului care sunt încărcate cel mai mult, deoarece trebuie să îndure totul: o
alimentație greșită, o greutate excesivă și costuri de stil de viață.

Tromboza toracică este foarte des o consecință a hipodinamiei. Consultați medicul trebuie să fie la primele
simptome, altfel forma neglijată poate provoca blocarea tuturor vaselor majore și poate întrerupe microcirculația
la nivelul extremităților inferioare.

Cheagurile de sânge sunt cheaguri de sânge dense care pot bloca complet fluxul de sânge prin vasele de sânge.
Dacă funcția de coagulare și anticoagulare este încălcată, atunci există imediat probleme cu venele.
Tromboza poate duce la o ședere îndelungată într-o stare staționară. Cel mai adesea, acest fenomen este tipic
pentru persoanele în vârstă avansată sau care suferă de excesul de greutate. Femeile care utilizează în mod
nejustificat contraceptive se confruntă, de asemenea, cu o astfel de problemă. Prin urmare, înainte de a lua
medicamente hormonale, trebuie să consultați un medic.

În locul în care se rupe trombul, apare cel mai frecvent edemul, care este semnalul declanșării dezastrului. Cu un
grad sever de boală, întregul picior poate deveni inflamat. De asemenea, pacientul va fi deranjat de durere și
febră în membrele inferioare.

În cazurile de sânge stagnant în vene, există gangrena, singura metodă de tratament este amputarea membrelor.
De îndată ce vedeți o umflare a venelor sau umflături, mergeți imediat la flebolog.

Profilaxia înfundării venelor

Pentru a vă menține picioarele sănătoase și frumoase, respectați câteva recomandări ale specialiștilor:

– Nu stați și nu stați într-o singură poziție. La fiecare ocazie, du-te, sari, dansa. Efectuați orice mișcare. Acest lucru
este necesar pentru a întinde membrele și pentru a accelera curgerea sângelui.

– Beți cât mai multă apă, în special în căldură. Lichidul este necesar unui organism, altfel este posibil să se admită
concentrația unui sânge.

– Pacienții mincinoși au nevoie de exerciții speciale care să contribuie la prevenirea trombozei.

– Mănâncă bine, fă-ți dieta variată.

– Urmăriți greutatea. Chiar dacă găsiți câteva kilograme în plus, scapă de ele. Astfel, reduceți povara asupra
membrelor inferioare și reduceți șansa de a dezvolta o blocaj a venelor.

– Să conducă un stil de viață activ.În timpul liber, nu stați pe canapeaua din fața televizorului. Du-te pentru sport
sau doar du-te înainte de culcare. Această procedură este utilă pentru organism ca un întreg.

– Conectați-vă la piscină și înotați-l de mai multe ori pe săptămână. Astfel, întăriți mușchii și vasele de sânge și
uitați de durerea și disconfortul din picioare.

Ocluzia venelor inferioare este o problemă destul de frecventă. În medicină, acest fenomen se numește
tromboză.

Dacă cheagurile de sânge sunt localizate în venele superficiale și însoțite de un proces inflamator, este
diagnosticată tromboflebita.

Deoarece această condiție este foarte frecventă, mulți oameni sunt interesați de tratamentul blocării venelor pe
picioare acasă.

Înainte de a trata o blocare a venelor pe picioare, trebuie să analizați principalele cauze ale acestui fenomen.
Acestea includ:

1. Modificări inflamatorii, care sunt cauzate de infecție, procese imunologice, leziuni traumatice,
injectare.
2. Stagnarea sângelui în vasele de sânge, asociată cu respectarea prelungită a repaosului patului, a
venelor varicoase, a exercițiilor fizice excesive. De asemenea, cauza poate fi eliberarea și stoarcerea
vaselor de sânge.
3. Încălcarea coagulării sângelui, asociate cu diverse patologii. Acestea includ anomalii endocrine, boli
hepatice, formațiuni maligne și consumul de contraceptive hormonale.
Simptomele clasice de blocaj al venelor pot fi observate numai la jumătate dintre pacienți. De regulă, simptomele
sunt de natură implicită și apar brusc. Principalele manifestări includ următoarele:

Durerea în piciorcare cresc în timpul mișcării sau al șederii prelungite într-o poziție verticală. Starea se
îmbunătățește când piciorul este așezat pe o platformă ridicată.

umflatura, care apare după un anumit timp.

Senzație de greutate și spargere în membre.

Picături de piele chiar sub zona afectată – dobândește o nuanță cianotică și devine lucioasă.

Scăderea temperaturii membrelor afectate.

Extinderea venelor subcutanate, care se manifestă în a doua zi.

Principii generale de tratament

Ce trebuie să faceți dacă apar simptome de patologie? Această întrebare este relevantă pentru mulți oameni.
Terapia ar trebui să numească doar un specialist.

În stadiul inițial al dezvoltării bolii, au fost utilizate metode conservatoare suficiente. Dacă nu dau rezultatele
dorite, intervenția chirurgicală este indicată.

Toate medicamentele au ca scop reducerea sindromului de durere și prevenirea formării de cheaguri de sânge
noi. În plus, cu ajutorul medicamentelor, elimină inflamația și minimizează amenințarea cu complicații.

Cel mai adesea, medicii prescriu medicamente de diferite categorii pentru a rezolva sarcinile:

1. Pentru a preveni apariția de cheaguri de sânge noi, pentru prevenirea utilizării anticoagulantelor directe.
2. Pentru a rezolva trombi existenți, se utilizează agenți trombolitici.
3. Anticoagulantele indirecte pot provoca sângerări, deoarece sunt luate sub supravegherea unui medic.

Pentru a preveni dezvoltarea trombozei și pentru a preveni separarea trombilor, aplicați filtre cava. Acestea
sunt stabilite prin intervenție minim invazivă.

Dacă terapia conservatoare nu funcționează, trebuie efectuată o intervenție chirurgicală pentru a elimina
cheagul. Într-o astfel de situație, există un risc de recidivă. Pentru a minimiza reapariția problemei, prescrieți un
curs de Heparină.

Primul ajutor pentru exacerbarea bolii

Dacă există o fază acută de tromboflebită, trebuie să vă adresați imediat unui medic. Înainte de sosirea unui
specialist, pacientul trebuie plasat într-o poziție orizontală și să-l facă primul ajutor.

Pentru aceasta, membrul afectat este plasat pe o platformă ridicată – puteți folosi o rolă sau o pernă. În același
timp, sunt strict interzise prescripțiile oamenilor, unguentele de masaj sau de frecare. Aceste manipulări pot duce
la coagularea trombului.

La detectarea unei forme acute de boală de tip superficial de tratament pot fi petrecute la domiciliu. Medicul
trebuie să detalieze schema de tratament pentru a opri procesul inflamator și pentru a preveni progresia
ulterioară a bolii.

În funcție de imaginea clinică și stadiul patologiei, expertul oferă recomandări pentru îngrijirea pacientului. Astfel,
în forma cronică a bolii este demonstrată utilizarea bandajelor fixative, a bandajelor elastice și a ciorapilor.
În plus, este necesar să se atribuie exerciții speciale pentru membrele inferioare.

Metode tradiționale de tratament

Rețetele populare sunt folosite ca supliment la medicamentele prescrise de un medic. Persoanele cu blocaje ale
venelor sunt utile pentru a face băi cu infuzii de plante medicinale. De asemenea, trebuie să beți ceaiuri cu castan
de cal, urzică sau musetel.

Ceaiuri utile

Tratamentul blocării venelor pe picioare cu remedii folclorice include utilizarea de ceaiuri speciale care
favorizează înrăutățirea sângelui:

1. Răsfoiți în același procent trifoi de iarbă dulce, frunze de mesteacăn și trifoi. Această compoziție poate
fi utilizată în orice cantitate.
2. Faceți ceaiul din coaja de stejar, frunzele coacăzei negre, fructul rândului. Utilizați un remediu în loc de
ceai obișnuit.
3. În câteva minute, fierbeți în baia de aburi scoarță de stejar sau castan de cal. În bulionul rezultat, puneți
mușețelul chimistului și beți-l de trei ori pe zi.

Medicii spun că dacă o persoană are tendința de a sângera, este strict interzisă utilizarea unor astfel de ceaiuri.
Ele pot agrava în mod semnificativ starea de sănătate.

Infuzii de ingestie

Pentru a face față bolii și a curăța venele, puteți lua astfel de infuzii:

Se prepară o lingură mare de flori de verbenă în 2 pahare de apă, lăsați timp de o oră să insiste și să luați 30
de minute înainte de a mânca. Faceți asta de trei ori pe zi.

Se amestecă o lingură mare de flori uscate de trifoi galben dulce, frunze și scoarță de alun. La amestecul
rezultat, se adaugă 500 ml apă clocotită și se lasă să stea timp de 1 oră.Un filtru înseamnă să bei pentru câteva
trucuri.

Luați câteva linguri de inflorescențe de hamei, se adaugă 500 ml de apă și se fierbe timp de 5 minute. Gatiti
supa timp de cateva ore intr-un loc cald. Apoi se poate lua 10 ml de 4 ori pe zi. Acest lucru ar trebui făcut pe
stomacul gol. Cursul de terapie durează o lună.

Luați o lingurita de mentă, adăugați un pahar de apă clocotită și lăsați timp de 20 de minute să insiste. Utilizați
o jumătate de oră înainte de micul dejun timp de 2 luni.

Luați 2 linguri de capete trifoi, se adaugă 500 ml de vodcă și se lasă câteva săptămâni pentru a insista. Luați o
lingură de tinctură înainte de a merge la culcare. Faceți acest lucru timp de 3 luni. Repetați cursul terapiei se
poate face după 6 luni.

Fonduri locale

Există destulă remedii locale care au un efect local asupra venelor ocluizate:

Când există durere și umflături, puteți utilizați o compresă pe bază de 100 ml de chefir și o mână de frunze
de pelin, care ar trebui să fie întemeiate în prealabil.

Soda de pâine vă ajută de la colesterol și blocarea venelor. Din acest produs puteți face băi de picioare
eficiente. Pentru a face acest lucru, luați 200 g de sodă și 70 g alum și amestecați cu 5 litri de apă la o temperatură
de 40 de grade. Durata procedurii ar trebui să fie de un sfert de oră.Este suficient să efectuați o procedură pe
săptămână.
 Dimineața și seara urmează ștergeți zonele afectate cu peroxid de hidrogen și tratați cu unguent de molid.
Pentru a face acest unguent util de la blocarea venelor la nivelul picioarelor, este necesar să se ia părți egale de
sevă de brad, ceară și unt și se topesc până la omogenizare. După răcire, agentul poate fi utilizat pentru tratare.
Păstrați-l în frigider.

Caracteristicile nutriției

Pentru a face față patologiei, este foarte important să mâncați bine. În dieta ar trebui să fie o mulțime de produse
utile – cereale, fructe proaspete și legume. De asemenea, este necesar să se mănânce carne slabă, kefir, brânză
de vaci. În meniul zilnic ar trebui să fie pâine din făină grosieră, leguminoase, cereale din boabe întregi.

Pentru a normaliza activitatea intestinului, este necesar să se includă în dietă fibrele insolubile de plante. De
asemenea, este util să se utilizeze fibre solubile care reduc colesterolul.

Nu este importantă consumul de alimente care conțin acizi grași nesaturați omega-3. Ele sunt prezente în
macrou, ton, somon. Datorită consumului de ulei de pește, este posibil să se reducă viscozitatea sângelui și
conținutul de trigliceride.

În plus, trebuie să luați cu siguranță vitamina E. Această substanță are proprietăți antioxidante pronunțate și
previne degradarea grăsimilor mononesaturate și polinesaturate.

Mulți oameni sunt interesați de ceea ce nu poate fi mâncat cu un blocaj de vene. Persoanelor cu acest diagnostic
nu li se permite să consume o mulțime de alimente care conțin grăsimi saturate. Aceste substanțe se găsesc în
ciocolată, unt, produse afumate, carne grasă.

Nu mănâncă făină și zahăr rafinat, bea băuturi dulci. Sub interdicția, alimentele care conțin colesterol alimentar
– în special, includ ficatul și rinichii. Gălbenușurile de ou sunt permise să mănânce nu mai mult de 3 ori pe
săptămână.

Pentru a preveni apariția unei afecțiuni, merită adăugați usturoi și ghimbir la feluri de mâncare. Aceste produse
asigură subțierea sângelui.

Minimizarea riscului de tromboză este de asemenea ajutată de flavonoide, care sunt prezente în vin roșu uscat
și suc de struguri.

Măsuri preventive

În prezența unei tendințe de formare a cheagurilor de sânge este necesar să se respecte reguli simple care vor
ajuta la evitarea acestei probleme:

cu un stil de viață sedentar în fiecare oră, care trebuie să vă pauze în muncă și să vă frământați picioarele;

efectuați în mod constant teste de sânge;

consumă mai multă apă;

Este interzisă expunerea picioarelor la încărcături mari;

este important să urmați o dietă și să controlați greutatea corporală;

abandonează pantofi incomod, tocuri înalte și haine strânse;

în timpul somnului, plasați picioarele pe o mică înălțime;

să refuze vizitele frecvente la baie;

face un duș de contrast pentru picioare, ceea ce va întări pereții vaselor.

Ocluzia venelor inferioare este considerată o problemă destul de frecventă, care poate avea consecințe
periculoase.

Pentru a preveni acest lucru, trebuie să luați medicamente și să utilizați căi de atac eficiente.

Medicii ne îndrumă spre acele alimente care conţin flavonoide,

compuşi cu efect antioxidant
Medicii ne spun că, la fel de importantă, pentru picioarele noastre este şi mişcarea!

Chiar şi de sărbători, pe primul loc, trebuie să rămână fructele şi legumele. Medicii ne îndrumă
spre acele alimente care conţin flavonoide, compuşi cu efect antioxidant.

Flavonoidele se regăsesc în mere, în sucul de portocale, în usturoi, pătrunjel, broccoli, sau

andive. Aceşti compuşi întăresc venele. La fel şi vitamina C din fructe şi legume. Puteţi opta,
în perioada de iarnă, pentru morcovi, varză roşie, ardei, sfeclă sau citrice.

Rezveratrolul dintr-un pahar de vin roşu este la fel de bun pentru menţinerea sănătăţii
picioarelor. Lichidele rămân obligatorii. Poate fi vorba despre apă, despre ceaiuri sau despre
sucuri naturale pe care le puteţi face singuri acasă. Atenţia şi timpul acordate sănătăţii sunt
esenţiale şi de sărbători!

Edem limfatic,
Introducere

Edemul limfatic este determinat de afectarea sistemului limfatic ceea ce duce la acumularea
excesivă de lichid care formează limfa, cunoscut și sub numele de fluid interstițial. Limfa care
stagnează conține proteine și resturi celulare care determină creșterea în volum a țesuturilor
afectate. Limfa este responsabilă pentru transportul substanțelor nutritive necesare celulelor
precum și al celulelor imune. Netratat edemul limfatic determină apariția inflamației
cronice, apariția de infecții locale precum și întărirea pielii, care, la rândul său, duce în
continuare la afectarea sistemului limfatic și modificarea formei diverselor părți ale
organismului. Lichidul interstițial se poate acumula în orice zonă a corpului care are un
drenajul limfatic deficitar și determină apariția edemului limfatic.
Edemul limfatic este o afecțiune care se dezvoltă încet și odată apărut are de obicei evoluție
progresivă. Unele persoane se pot naște cu o afecțiune a sistemului limfatic, acest tip de edem
limfatic fiind cunoscut ca edem limfatic primar.
În funcție de cât de gravă este afectarea sistemului limfatic, edemul poate fi prezent la naștere
sau se poate dezvolta mai târziu pe parcursul vieții. Cel mai frecvent tip de edem limfatic este
cel secundar. Acest tip de edem limfatic apare pe parcursul vieții ca urmare a afectării
sistemului limfatic, de obicei datorită cancerului și tratamentul acestuia, dar poate apărea si ca
urmare a traumatismelor de la nivelul pielii, cum ar fi arsurile sau infecțiile.
Cel mai studiat tip de edem limfatic este cel apărut ca urmare a cancerului de sân, dar edemul
limfatic poate apărea și ca urmare a altor tipuri de cancer cum ar fi melanomul,
cancerul aparatului ginecologic, al capului, al gâtului, precum și în sarcoame. Riscul general
de apariție al edemului limfatic pentru toate tipurile de cancer este raportat a fi de 15,5%.
Riscul de a dezvolta edemul limfatic nu diminuează în timp, si este un risc pe tot parcursul
vieții. Edemul limfatic cronic se complică cu infecții recurente, răni care se vindecă greu,
disconfort sau durere, dificultăți în efectuarea sarcinilor de zi cu zi, afectare emoțională și
socială. Există tratament eficient pentru edemul limfatic. Foarte important este diagnosticul
precoce, deoarece tratamentul este cel mai eficient atunci când edemul limfatic este
diagnosticat în stadiul incipient. Fiecare pacient cu edemul limfatic ar trebui să aibă acces la
tratament eficace personalizat. Edemul limfatic nu se vindecă, dar poate fi îngrijit cu succes
atunci când este diagnosticat și tratat corespunzător.

Diagnosticul edemului limfatic

Deoarece edemul limfatic are evoluție progresivă iar diagnosticarea precoce conduce la o
eficacitate mai mare a tratamentului, este foarte important diagnosticul cât mai rapid. La baza
tratamentul edemul limfatic stă diagnosticul corect. Sunt multe afecțiuni care pot determina
creșterea locală de volum (edem), dar care nu sunt edem limfatic. Adevăratul edem limfatic
apare ca urmare a afectării sistemului limfatic. Edemul limfatic poate, de asemenea, co-exista
cu alte afecțiuni medicale în care apare creșterea locală de volum. Diagnosticul corect al
edemului limfatic necesită evaluarea de către un medic sau un cadru medical cu experiență în
edemul limfatic care poate, atunci când este necesar, să efectueze teste medicale de
specialitate. Testele medicale de diagnostic pentru edemul limfatic sunt:

Anamneza și examenul fizic

Examenul imagistic al țesuturilor moi
Examenul imagistic al vaselor limfatice și ale nodulilor limfatici
Determinări de volum
Determinări ale modificării conductanței electrice
Determinări ale modificărilor proprietăților biomecanice
Testarea genetică
Alte examinări imagistice vasculare
Teste de sânge pentru alte afecțiuni care pot mima un edem limfatic

Anamneza și examenul fizic

Este important pentru toți pacienții cu edem limfatic ca anamneza și examenul fizic să fie
făcute de un cadru medical cu experiență în diagnosticarea și tratamentul edemului limfatic.
Edemele limfatice primare și secundare au caracteristici comune care pot fi evaluate în timp.
Anamneza trebuie să includă vârsta de debut, localizarea zonei care își mărește volumul,
durerea, precum și alte simptome, medicamentele care pot determina creșterea în volum,
evoluția zonei respective precum și factorii asociați cu debut edemului, cum ar fi cancerul,
alte leziuni sau infecții. Istoricul familial este important pentru diagnosticul formelor
moștenite de edem limfatic. Examenul fizic include evaluarea sistemului vascular (limfatic,
venos și arterial), a pielii și a țesuturilor moi în partea de corp cu volum mărit, palparea
ganglionilor limfatici și căutarea modificărilor apărute în sistemele corpului asociate cu
diferite forme de edem limfatic ereditar. Testele de diagnostic și investigațiile imagistice
trebuie să fie asociate cu informațiile obținute prin anamneză și examen fizic, pentru a stabili
un diagnostic corect.
Pentru edemul limfatic localizat în zona trunchiului, cel de sân, genital, cap și gât anamneza
și examenul fizic sunt metodele de diagnostic unanim acceptate în prezent.

Examenul imagistic al țesuturilor moi

Examenul imagistic prin rezonanță magnetică nucleară (RMN), tomografia computerizată

(CT) și unele tipuri de ultrasunete (US) pot detecta prezența în exces de lichid interstițial la
nivelul țesuturilor. Lichidul care se găsește în afara celulelor (extracelular) și, de asemenea, în
exteriorul vaselor (extravascular) este numit lichid sau fluid interstițial. Edemul limfatic este
un tip de lichid interstițial care apare atunci când lichidul interstițial nu este drenat în mod
eficient de către sistemul limfatic. Investigațiile imagistice, RMN, CT și US pot demonstra
creșterea cantității de lichid interstițial, dar nu pot decela cauza. Aceste tehnici imagistice
trebuie să fie puse în context împreună cu anamneza, examenul fizic și, uneori, cu alte
examinări imagistice. Există și alte afecțiuni cum ar fi insuficiența cardiacă sau valori scăzute
ale proteinelor din sânge (hipoproteinemia) afecțiuni hepatice sau malnutriția care pot
determina acumularea de lichid în țesuturi. RMN, US și CT pot fi necesare pentru a determina
cauza edemului limfatic, mai ales dacă se suspectează că apariția edemului limfatic este de
natură oncologică.

Examenul imagistic al vaselor limfatice

Scintigrafia vaselor limfatice este o metodă imagistică nucleară utilizată pentru investigarea
imagistică a vaselor limfatice, precum și a ganglionilor limfatici. Particule marcate radioactiv
sunt injectate sub pielea din zona corpului care va fi investigată. De obicei se folosesc
particule marcate cu tecnețiu coloidal. Scintigrafia limfatică este foarte exactă în detectarea
afectării sistemului limfatic la nivelul extremităților, indiferent de cauzele care au dus la
apariția lui. Scintigrafia pune în evidență fluxul lent sau chiar absent din vasele limfatice,
precum și zonele de reflux. Scintigrafia poate dezvălui modificări de absorbție a limfei la
nivelul ganglionilor limfatici, care se asociază cu unele forme de edem limfatic. Scintigrafia
are valoare predictivă și poate prezice răspunsul la tratament. Scintigrafia limfatică ne arată
canalele limfatice principale, vasele limfatice mai mari și ganglionii limfatici. Aceasta
reprezintă arhitectura de bază a sistemului limfatic periferic. Nu ne oferă informații despre
sistemul limfatic profund care transportă limfa de la ganglionii limfatici înapoi în circulația
sângelui. Scintigrafia limfatică identifică afecțiuni ale sistemului limfatic care apar într-un
stadiu mai avansat, după ce edemul limfatic este deja instalat. În plus scintigrafia limfatică
care se efectuează pentru diagnosticul de edem limfatic, nu este disponibilă pe scara largă în
toate departamentele de radiologie. Cu toate acestea, cele mai multe secții de radiologie, sunt
dotate cu aparatură care poate face o formă de scintigrafie limfatică utilizată pentru
identificarea ganglionul santinelă în anumite tipuri de cancer, cum ar fi cel de sân și
melanomul.

Aceste investigații pentru ganglionul santinelă sunt diferite față de investigațiile scintigrafice
efectuate pentru diagnosticarea edemului limfatic. Înainte de a trece prin investigațiile
imagistice pentru diagnosticarea edemului limfatic, pacientul trebuie să se intereseze dacă
medicul radiolog are experiență privind cititul și interpretarea investigațiilor care vor fi
efectuate. Scintigrafia limfatică împreună cu alte investigații vasculare pot decela diferența
dintre edemul de cauză venoasă și edemul limfatic. Examenul scintigrafic poate să nu fie
necesar în unele forme de edem limfatic secundar, în cazul în care diagnosticul este clar din
anamneză, examen fizic sau alte investigații imagistice.
În schimb, pentru diagnosticul edemului limfatic primar, trebuia făcut un examen scintigrafic.
O examinare detaliată trebuie efectuată mai ales în cazul copiilor, o examinare care să includă
toate zonele cu posibilă implicare, atât de la nivelul membrelor sau corpului utilizând partea
controlaterală normală pentru comparație. Aceste examinări trebuie făcute de către un medic
radiolog familiarizat cu edemul limfatic primar precum și cu formele genetice de edem.

La copii care sunt investigați pentru edem limfatic primar, sunt necesare și alte investigații
vasculare și imagistice, deoarece edemul limfatic primar apare de obicei în combinație cu alte
afectări multiple vasculare precum și cu alte afectări de organe.
Examinarea trebuie făcută de un medic care are mare experiența în ceea ce privește edemul
limfatic.

Măsurătorile de volum

Măsurătorile de volum la nivelul membrelor (braț și picior) au fost ani de zile standardul de
aur al diagnosticului de edem limfatic și s-au dovedit a fi corecte, atunci când au fost făcute în
mod corespunzător. Îngroșarea membrului (creșterea în volum) este rezultatul final al
acumulării de lichid în țesuturi. Prin urmare, măsurătorile de volum sunt utilizate pentru a
cuantifica prezența și severitatea edemului limfatic, precum și răspunsul la tratament.
Volumul se măsoară prin trei metode principale: măsurători cu bandă, măsurarea perimetrelor
și măsurători ale dislocării volumului de apă. Măsurătorile cu bandă sunt luate la intervale
exacte de timp, iar cu ajutorul unor formule geometrice se calculează volumul total. Această
tehnică poate fi corectă în cazul în care aceasta se face în exact același fel de fiecare dată, și
este cel mai precis în cazul în care aceeași persoană ia măsurătorile de fiecare dată.
Măsurarea perimetrului utilizează un scanner electronic optic cu infraroșu care este conectat
la un calculator pentru a calcula volumul părții corpului. Aceasta metodă este corectă în cazul
în care partea corpului care este examinată este poziționată exact în aceeași poziție de fiecare
dată, iar aparatul a fost calibrat cu precizie. Această metodă a fost folosită timp de un deceniu
în cercetarea edemului limfatic și s-a dovedit a fi foarte exactă în comparație cu metoda
dezlocuirii volumului de apă, metodă care a fost considerată în trecut „standardul de aur”.
Metoda dezlocuirii volumului de apă pentru evaluarea volumului edemului nu se mai
folosește astăzi decât foarte rar datorită inconvenienței sale. Partea corpului care trebuie
măsurata este scufundată într-un cilindru mare plin cu apă, iar volumul de apă dezlocuit este
măsurat.
Toate aceste metode de volum sunt eficiente și corecte atunci când sunt efectuate în mod
corespunzător. Aceste metode au rezultatele cele mai precise în cazul membrelor, brațe și
picioare. Măsurătorile de volum nu pot face diferența între edemul limfatic și alte tipuri de
edem și nu poate face diferența între un edem apărut temporar post-operator și edemul
limfatic cronic. Deși măsurători cu ajutorul benzilor au fost dezvoltate pentru edemele
prezente la nivelul capului și gâtului, ele nu sunt măsurători de volum propriu zise și nici nu
au fost standardizate. Ele sunt utilizate mai mult pentru urmărirea efectelor tratamentului și nu
pentru stabilirea unui diagnostic.

Testele de conductivitate electrică

Bioimpedanța spectroscopică (BS) este o alta metodă de măsurare a conținutului de apă în

țesuturi. Acesta metodă a fost folosită de mulți ani pentru evaluarea conținutului total de apă
aflat în compoziția corpului, mai mult în scopuri de fitness și pentru urmărirea evoluției
procesului de scădere în greutate. BS este acum disponibilă pentru măsurarea cantității de
fluid interstițial ca o componentă de evaluare a diagnosticului de edem limfatic.

BS a demonstrat că furnizează date de încredere care pot fi foarte utile în diagnosticul

edemului limfatic determinat de cancerul de sân. BS poate detecta modificările incipiente care
pot fi asociate cu edemul limfatic. În cadrul acestei examinări se folosește un curent electric
de intensitate scăzută, nedureros, care se aplică membrelor și se măsoară impedanța acestuia.
Aparatul utilizează anumite frecvențe ale curentului electric pentru a determina dacă există
mai mult fluid extracelular la nivelul membrului examinat în comparație cu membrul
controlateral. Acest lucru se face prin compararea diferenței de rezistență la energia electrică
între lichidul interstițial, comparativ cu lichidul intracelular. Cu cât conținutul de apă în
țesutul interstițial este mai mare, cu atât mai mică este impedanța.
Ca și în cazul altor metode care măsoară volumul, BS nu poate diferenția edemul limfatic față
de alte tipuri de edem și nu poate determina dacă edemul este temporar post-operator sau dacă
vorba de un edem limfatic cronic.

Modificări în proprietățile biomecanice ale țesuturilor

Edemul limfatic face ca pielea afectată și țesuturile subcutanate să devină inflamate și întărite
(fibroase). Edemul limfatic este caracterizat din punct de vedere clinic, nu doar de creșterea
dimensiunii sau volumului, dar, și de schimbarea progresivă a texturii pielii, deoarece aceasta
devine mai dură și mai puțin elastică. În prezent, aceste modificări ale pielii sunt puse în
evidență prin examenul fizic al texturii țesutului, apariția de godeuri, modificări la nivelul
pliurilor cutanate și alte afecțiuni dermatologice, cum ar fi leziuni la nivelul pielii sau
papiloame (creșteri benigne pe piele în zonele de edemul limfatic).

Testarea genetică

Pentru pacienții care au fost diagnosticați cu edem limfatic primar, se recomandă consultul și
testarea genetică. Toți copii diagnosticați cu edem limfatic primar ar trebui să efectueze un
test de cariotip. Cariotipul ne arată dacă sunt prezente anomalii cromozomiale cum ar fi
sindromul Turner, care poate fi asociat cu prezența edemului limfatic. Alte tipuri de edem
limfatic primar implică gene specifice. De exemplu, Boala Milroy are un defect specific al
genei FLT4 care este responsabilă pentru producerea unei proteine numite receptorul
factorului de creștere vascular endotelial 3 (VEGFR-3). FOXC2 și SOX18 sunt de asemenea
asociate cu edemul limfatic primar.
Cele mai multe forme de edem limfatic moștenit nu sunt detectate prin teste genetice sau
cromozomiale. Copiii diagnosticați cu edem limfatic primar ar trebui să se adreseze unui
medic genetician pentru a determina care teste sunt indicate în funcție de caz.
În cazul edemului limfatic primar cu debut tardiv, testarea genetică aduce beneficii limitate,
dar consultul genetic se poate face, în funcție de caz.

Alte investigații imagistice vasculare

Unele forme de edem limfatic sunt determinate de boli sau afecțiuni ale sistemului
cardiovascular (inimă, artere, vene). Pentru copii, și pentru unii adulți, diagnosticați cu edem
limfatic primar, este important să investigăm și eventuale alte afecțiuni vasculare. Diverse
afecțiuni cum ar fi insuficiența cardiacă congestivă sau tromboza venoasă profundă,
insuficiența venoasă care apare ca urmare a afectării sistemului venos, precum și anumite
afecțiuni arteriale, pot conduce la creșterea în volum a zonei afectate sau apariția
concomitentă a edemului limfatic. În cazul edemului limfatic secundar care apare consecutiv
cancerului, obstrucția venoasă poate contribui la severitatea edemului limfatic. În aceste
cazuri investigațiile imagistice ale inimii, venelor sau arterelor pot fi necesare pentru a obține
un diagnostic complet și precis, se pot decela cauzele care au condus la apariția edemului și se
poate institui tratamentul adecvat. Cele mai frecvent folosite investigații utilizate pentru
evaluarea edemelor sunt: ecocardiografia, ultrasonografia venoasă și ultrasonografia arterială
cu indice gleznă-braț. De asemenea se pot face investigații ultrasonografice pentru detectarea
de eventuali trombi venoși. Această investigație se efectuează cu pacientul întins la orizontală.
Pentru a diagnostica cu precizie insuficiența venoasă (valve incompetente) ecografia trebuie
să se facă în picioare sau pe o masă de înclinare care poate fi înclinată într-o poziție
verticală (pentru pacienții care nu pot sta singuri în picioare pentru test). În cazul în care
există o suspiciune că pot exista afectări vasculare la nivelul toracelui, abdomenului sau
pelvisului, se folosesc investigații imagistice mai avansate, cum ar fi
tomografia computerizată sau arteriografia.

Alte teste de diagnostic

Nu există nici un test de sânge care sa diagnosticheze edemului limfatic. Alte afecțiuni
medicale, cum ar fi hipotiroidismul (mixedemul) sau nivelul scăzut de proteine în sânge
(hipoproteinemia) pot determina apariția edemului limfatic și în aceste cazuri trebuie efectuată
o evaluare completă a edemului. Examinarea cu raze X poate fi recomandată în cazul unui
edem limfatic ereditar sau pentru evaluarea afectării ortopedice.

Tratamentul edemului limfatic: Terapia Decongestivă (TD)

Terapia decongestivă este principala metodă terapeutică pentru edemul limfatic. Experții care
tratează edemul limfatic consideră terapia decongestivă ca fiind „standardul de aur” în
tratament. Această terapie s-a dovedit sigură și eficientă. TD constă dintr-o fază inițială
reductivă (faza I), urmată de o perioadă de întreținere (faza II). În faza I, principalele
obiective sunt reducerea dimensiunii părții afectate și îmbunătățirea aspectului pielii. După
faza I, pacientul cu edem limfatic trebuie să continue cu faza II, o fază individualizată de
auto-întreținere care va asigura că beneficiile obținute în faza I, sunt menținute pe termen
lung.

Efectele terapiei decongestive sunt:

1. Reducerea volumului zonei afectate
2. Creșterea drenajului limfatic în zonele afectate
3. Reducerea fibrozei pielii și îmbunătățirea aspectului pielii din zona afectată
4. Îmbunătățirea statusului funcțional al pacientului
5. Reducerea disconfortului și îmbunătățirea calității vieții
6. Reducerea riscului de celulita precum și de apariție a sindromului Stewart-Treves o formă
rară de angiosarcom

Componentele terapiei decongestive sunt:

1. Drenajul limfatic manual (DLM)
2. Bandajarea compresivă multistrat
3. Exerciții de îmbunătățire a drenajului limfatic
4. Tehnici de îngrijire a pielii
5. Educația în auto îngrijirea edemului limfatic și a aplicării manșoanelor elastice

Frecvența și Durata Fazei I (reductivă)

În mod optim masajul de drenaj limfatic se efectuează zilnic (5 zile / săptămână), până când
reducerea dimensiunilor zonei afectate, atinge o fază de platou, ceea ce poate dura 3 – 8
săptămâni. Unii pacienți pot avea rezultate bune încă din primele ședințe, ceea ce conduce la o
modificare a frecvenței și duratei tratamentului. Tratamentul trebuie individualizat în funcție
de pacient pentru a se obține cea mai mare reducere a dimensiunilor zonei afectate precum și
pentru a se obține o îmbunătățire a stării pielii în cea mai scurtă perioadă de timp.
Faza a II-a (de întreținere)

Odată cu încheierea primei faze de tratament, persoana cu edem limfatic este pregătită pentru
un program de auto-tratament care cuprinde auto masaj de drenaj limfatic, exerciții pentru
acasă pentru drenaj limfatic, un regim de îngrijire a pielii, precum și articole de compresie sau
bandaje pe care fiecare pacient este învățat să și le aplice. Unele persoane pot necesita măsuri
suplimentare la domiciliu pentru a menține beneficiile obținute în faza I. Aceste măsuri pot
include articole de îmbrăcăminte speciale cu Velcro, articole de îmbrăcăminte de
specialitate care conțin spumă, precum și articole de compresie pneumatică.

Evoluția edemului trebuie monitorizată permanent, iar în funcție de evoluție, metodele de

întreținere trebuie reevaluate la fel cum se întâmplă în cazul oricărei afecțiuni cronice.
Pentru a-și păstra eficacitatea articole de îmbrăcăminte compresivă trebuie să fie înlocuite la
fiecare 4-6 luni. Echipamentele specializate necesită întreținere și înlocuire în conformitate cu
recomandările producătorilor. Faza a II-a precum și monitorizarea medicală periodică sunt
esențiale pentru succesul pe termen lung al tratamentului edemului limfatic.

Formarea terapeuților

Terapeuții care efectuează masaj de drenaj limfatic trebuie sa fie absolvenții unor cursuri de
specialitate deoarece, dată fiind specificitatea acestui tip de masaj, nu orice persoană care are
o diplomă în masaj, poate efectua cu succes masaj de drenaj limfatic.

Masajul de drenaj limfatic (MDL)

Masajul de drenaj limfatic este o parte esențială a terapiei pentru edemul limfatic. Este un
masaj manual cu o tehnică specială, care are efecte prin două mecanisme. Pe de-o parte
stimulează vasele limfatice superficiale pentru a îndepărta excesul de lichid interstițial și îl
direcționează către canalele subepidermice (sub piele), care se formează atunci când vasele
limfatice sunt deteriorate. Unii oameni se referă la drenajul limfatic ca la un tip de masaj, dar
acesta este diferit față de tipurile obișnuite de masaj al mușchilor sau masajul facial care este
cunoscut publicului larg. Drenajul limfatic este o tehnică specială, blândă, de masaj
superficial la nivelul pielii, care este învățată de terapeuți certificați și care este destinat sa
îmbunătățească fluxul lichidului interstițial din zonele congestionate cu vase limfatice afectate
și direcționarea fluxului lichidian către vasele limfatice și ganglionii limfatici, care
funcționează normal.

Bandajul compresiv

Bandajul compresiv este o tehnică specifică în care se folosesc mai multe straturi din mai
multe materiale pentru a crea o compresie adecvată, sigură și eficientă. Componentele
necesare pentru bandajul compresiv sunt:
1. Bandaj tubular
2. Poliester, bumbac, spumă sau vată
3. Straturi multiple de bandaje elastice scurte, cu 50% suprapunere și 50% întindere pentru a
acoperi întregul membru afectat.

La unii pacienți, este de asemenea necesar să se utilizeze spumă poliuretanică cu diferite

densități și configurații în cadrul sistemului de bandajare. Aceste materiale sunt aplicate în
conformitate cu tehnica standard pe diversele părți ale corpului unde se găsește edemul
limfatic. Bandajele elastice scurte au elasticitatea limitată atunci când sunt aplicate. Ele se pot
întinde 40-60% din lungimea obișnuită, în comparație cu bandajele elastice lungi, care se
întind mai mult de 140% din lungimea de repaus. Pentru a realiza un gradient de compresie
eficientă, bandaje elastice scurte trebuie să fie aplicate în mod strategic cu tensiune joasă până
la moderată, folosind mai multe straturi către capetele extremităților. Presiunea în zonele cu
bandaje scurte este scăzută atunci când pacientul este în repaus. Contracțiile musculare cresc
presiunea lichidului interstițial și ajută drenarea lichidul interstițial din zonele edemațiate către
zonele cu circulație limfatică normală.
Diferențele ciclice între presiunea de repaus și cea de mișcare asigură un efect de pompă
internă care favorizează drenajul limfatic. Această acțiune ciclică stimulează deplasarea
lichidului interstițial din zonele congestionate înapoi în circuitul vascular. Bandajele elastice
scurte ajută de asemenea la prevenirea refluxului lichidului în țesuturi. O altă proprietate a
bandajelor elastice scurte este de a reduce întărirea țesutului (fibroza) . Bandajul compresiv
este întotdeauna o parte din faza I a tratamentului edemului limfatic. Unele persoane cu forme
mai severe de edem limfatic, ar putea fi nevoite să utilizeze bandajele compresive și acasă, pe
termen lung, ca parte a fazei a II-a de tratament. Unor zone ale corpului, cum ar fi capul și
gâtul, nu li se poate aplica tehnica standard de bandaje compresive scurte astfel că trebuie
utilizate alte tehnici.

Exerciții fizice pentru drenaj limfatic

Anumite exerciții fizice aduc beneficii pentru toți pacienții cu edem limfatic. Deși activitatea
fizică intensă poate crește temporar cantitatea de fluid, exercițiile fizice adecvate permit
pacientului cu edem limfatic să-și reia activitatea fizică normală, în timp ce se minimizează
riscului de exacerbare a edemului. Pacienții care au edem limfatic trebuie să poarte articole de
îmbrăcăminte compresivă sau bandaje de compresie elastica care trebuie să fie purtate în
timpul exercițiilor (cu excepția terapie acvatice), pentru a contrabalansa acumularea de lichid
interstițial. Deoarece exercițiile fizice s-au dovedit a avea efecte pozitive majore în timpul și
după tratamentul cancerului, activitatea fizică trebuie să fie un obiectiv pentru toți pacienții cu
edem limfatic consecință a cancerului. Pentru alte forme de edem limfatic exercițiile fizice au
de asemenea, efecte pozitive. Persoanele care au edem limfatic sau care sunt la risc pentru a
dezvolta edem limfatic, sunt încurajate să colaboreze cu un specialist în domeniul edemului
limfatic care să le facă un program complet de tratament care să includă și un program de
exerciții fizice individualizate pentru gestionarea edemului limfatic.

Ingrijirea pielii și a unghiilor

Se recomandă igiena atentă a unghiilor și pielii pentru reducerea cantității de ciuperci și

bacterii de pe piele. Trebuie aplicate creme hidratante cu pH scăzut pentru a proteja pielea de
uscare, fisuri și crăpături. Fisurile precum și zonele uscate ale pielii sunt puncte de intrare
pentru bacterii și ciuperci, care pot duce la infecții și leziuni. Infecțiile pielii sunt cunoscute
sub numele de erizipel. Acesta este o infecție gravă a pielii, care necesită tratament antibiotic.

Articole de îmbrăcăminte compresive

După ce s-a realizat reducerea maximă a volumului edemului în faza I, pacienții trebuie să
poarte îmbrăcăminte compresiva pe zona afectată. Pacientul trebuie să aibă două articole de
îmbrăcăminte pentru fiecare zonă afectată, astfel una să o poarte iar cealaltă să o spele. Având
două articole de îmbrăcăminte, se asigură faptul că pacientul nu poartă o îmbrăcăminte
murdară sau umedă ceea ce îl protejează împotriva infecțiilor bacteriene sau fungice.
Articolele de îmbrăcăminte pot fi mâneci, ciorapi, sutiene, pantaloni scurți de compresie sau
articole de compresie pentru față sau gât. Tipul de îmbrăcăminte depinde de partea corpului
care este afectată de edem limfatic. Articolele de îmbrăcăminte corespunzătoare sunt esențiale
pentru controlul pe termen lung al edemului limfatic. Stilul de îmbrăcăminte precum și
puterea de compresie trebuie să fie prescrise în funcție de capacitatea pacientului de a-și
îngriji îmbrăcămintea și de a-și menține cel mai bun control al volumului și al sănătății pielii.
Confecțiile gata croite sunt disponibile într-o varietate de mărimi și se pot folosi de un mare
număr de persoane. Articolele de îmbrăcăminte personalizate sunt făcute special pentru
persoanele care nu au măsuri potrivite pentru o haină croită de-a gata. Articole de
îmbrăcăminte personalizate pot fi necesare pentru pacienții care au membre sau părți ale
corpului de formă neregulată, răni, sensibilitate scăzută sau absentă, sau dificultăți de
dexteritate. Articolele de îmbrăcăminte personalizate sunt de multe ori o necesitate pentru
copii în creștere.
Articolele de îmbrăcăminte trebuie spălate zilnic, astfel încât articolul respectiv va dura timp
îndelungat și va putea fi folosit atâta timp cât nu-și pierde puterea de compresie. Instrucțiunile
producătorului trebuie urmate pentru spălarea și uscarea articolelor de îmbrăcăminte pentru a
prelungi durata de viață a acestora. Cele mai multe articole de îmbrăcăminte de zi cu zi
trebuie să fie înlocuite la fiecare 4-6 luni pentru a menține rezistența la compresiune.
În plus față de articolele de îmbrăcăminte de zi cu zi folosite în faza a II-a, unii pacienți cu
forme mai severe de edem limfatic vor avea nevoie de articole de îmbrăcăminte de noapte sau
de articole de îmbrăcăminte de zi speciale pentru a menține beneficiile în volum obținute în
faza I.

Educația pacienților

Deoarece edemul limfatic este o afecțiune cronică care va însoți pacientul pe parcursul vieții,
educația pacientului în auto-ingrijjire este de importanță capitală. Pentru a reduce riscul de a
dezvolta edem limfatic sau pentru a nu agrava un edem limfatic deja existent toți pacienții cu
edem limfatic sau în situații de risc pentru edem limfatic, trebuie să fie educați în tehnici de
auto îngrijire. Domeniile importante de educație includ tehnici de reducere a riscurilor, tehnici
de auto-drenaj limfatic, de auto-îngrijire a pielii, de recunoaștere și îngrijire în cazul semnelor
și simptome de infecții, în alegerea adecvată a îmbrăcăminții și de îngrijire a articolelor de
îmbrăcăminte, precum și învățarea importanței unei bune nutriții, a exercițiilor fizice precum
și controlul greutății.

Pierderea în greutate

Riscul de edem limfatic crește cu obezitatea, deci pierderea în greutate trebuie să fie parte
integrantă din tratamentul edemului limfatic la persoanele supraponderale, precum și
menținerea greutății optime la persoanele cu greutate normală. Într-un studiu, s-a demonstrat
că pierderea în greutate, a redus singură volumul brațului în cazul brațului cu edem limfatic
post-mastectomie, în cazul femeilor obeze, mai mult decât la brațul neafectat

Modificarea și individualizarea tratamentului pentru edem limfatic

Programele dezvoltate pentru tratamentul edemului limfatic trebuie individualizate în funcție

de prezența altor afecțiuni medicale sau abilității pacientului. Este necesar tratamentul
edemului limfatic în funcție de rănile prezente, cicatrici, afecțiuni musculo-scheletale, de
îngrijiri paleative sau la pacienții post radioterapie.
Terapia decongestivă pentru edemul la nivelul capului și gâtului

Edemul limfatic poate fi o complicație a tratamentului pentru cancerului capului și/sau

gâtului. Manifestările edemului limfatic la pacienții cu cancer al capului și/sau gâtului sunt
atât interne (dificultate la înghițire, afectarea corzilor vocale) cât și externe (umflarea feței și a
gâtului). Modificările induse de tratamentul pentru edemul limfatic s-au dovedit a fi eficiente,
mai ales drenajul limfatic manual și folosirea articolelor de îmbrăcăminte adecvate
(compresive).

Terapia de compresie pneumatică intermitentă (TCPI)

Această terapie poate fi utilă în cazul unor pacienți, ca adjuvant la faza I sau o componentă
necesară a unui program de succes acasă (faza II). Deoarece edemul limfatic este o afecțiune
care implică o zonă mai largă corpului (partea de sus sau de jos a trunchiului, pieptul,
abdomenul), și nu doar membrele, mulți pacienți care au nevoie de terapie de compresie
pneumatică vor avea nevoie de o pompă care tratează trunchiul și nu doar membrele.
Un studiu a demonstrat diferențe considerabile de presiune și amplitudine la nivelul pielii,
ceea ce are un impact important asupra rezultatelor tratamentului. Durata tratamentului este de
obicei o oră. Terapia de compresie pneumatică nu este un tratament de sine stătător, ci se
folosește în combinație cu alte tehnici, cum ar fi standardul de aur, masajul de drenaj limfatic.
Pentru a menține dimensiunile edemul limfatic sub control pe termen lung se recomandă ca
între ședințele de pompare să se folosească, o haină de compresie, sau bandaje de scurtă
întindere.
Pacienții trebuie sa ia în considerare că această terapie trebuie recomandată și utilizată de
către personal sanitar specializat în tratamentul edemului limfatic.

Tratamentul chirurgical pentru edemul limfatic

O intervenție chirurgicală pentru edem limfatic nu are efect curativ, dar poate fi utilizată în
condiții specifice pentru controlul unui edem limfatic grav. Sunt câteva situații în care o
intervenție chirurgicală poate fi luată în considerare, cum ar fi: reducerea greutății membrului
afectat, reducerea frecvenței atacurilor inflamatorii acute, îmbunătățirea aspectului cosmetic.
În cazul tuturor procedurile chirurgicale, trebuie evaluate cu atenție riscurile și beneficiile
luând în considerare atât nevoile individuale ale pacientului cât și experiența echipei
chirurgicale. Tratamentul chirurgical este luat în calcul numai atunci când metodele uzuale de
tratament au eșuat. Sunt câteva tipuri de proceduri chirurgicale disponibile și care au fost
utilizate pentru tratamentul edemului limfatic: (a) operații de excizii, inclusiv liposucția, (b)
transplanturile de țesut, și (c) microchirurgia de reconstrucție limfatică. Există foarte puțini
chirurgi care efectuează aceste operații. Este extrem de important ca pacienții cu edem
limfatic sa fie tratați de către chirurgi cu experiență în tratarea edemului limfatic și care
lucrează cu furnizorii autorizati de echipamete specializate.
Există și riscuri potențiale asociate cu intervențiile chirurgicale cum ar fi spitalizarea
prelungită, vindecarea defectuoasă a leziunilor, afectarea nervoasă, cicatrici semnificative,
distrugerea vaselor limfatice din acea parte a corpului, pierderea funcției membrelor,
reapariția edemului limfatic, aspect cosmetic deficitar și chiar scăderea calității vieții. Post-
operator sunt necesare articole de îmbrăcăminte compresive pentru protejarea membrului cu
edem. În plus acest tip de îmbrăcăminte trebuie purtat de-a lungul vieții din cauza cicatricilor
care rămân, ca urmare a acestor intervenții chirurgicale precum și al insuficienței limfatice.
Liposucția

Liposucția presupune eliminarea de depozite de țesut gras din partea corpului afectată de
edemul limfatic cronic. În general, liposucția se realizează sub anestezie generală și implică
crearea mai multor incizii mici. Dispozitive de aspirare tubulare sunt introduse în aceste
incizii, acestea realizând desprinderea, lichefierea și aspirația grăsimii. Liposucția pentru
edem limfatic este asemănătoare, dar nu identică cu liposuctia cosmetică. După liposucția
pentru edem limfatic este necesar aplicarea un bandaj compresiv pentru a opri sângerarea. De
obicei sunt necesare articole de îmbrăcăminte compresive care sa fie purtate de-a lungul vieții
pentru a preveni reapariția edemului limfatic. Riscurile liposucției sunt reprezentate de
sângerări, infecții, afectarea pielii din zona implicată, senzații anormale (cum ar fi amorțeală,
furnicături, senzație de „înțepături”) precum și reapariția edemului limfatic.

Transplantul de țesuturi

Au fost încercate transplanturi de țesuturi (grefe de țesut) pentru a aduce vase limfatice noi
într-o zonă congestionată și pentru a elimina excesul de lichid interstițial. Sunt puține studii cu
privire la eficacitatea pe termen lung a transplantului de țesut pentru edem limfatic. Articolele
publicate sunt fie depășite, realizate pe animale sau descriu reconstrucția vaselor limfatice
după operații de reconstrucție a sânului.

Reconstrucția microchirurgicală a sistemului limfatic

În ultima vreme au fost dezvoltate tehnici microchirugicale și supramicrochirugicale (pe vase

mult, mult mai mici) pentru a transplanta vase limfatice sănătoase în zonele congestionate
pentru a încerca îmbunătățirea drenajului limfatic. Intervențiile chirurgicale implică
conectarea vaselor limfatice și venelor, ganglionilor limfatici și vene, sau a vaselor limfatice
cu alte vase limfatice. Au fost raportate reduceri ale volumului edemului limfatic la nivelul
membrelor și un număr de studii preliminare au fost efectuate, dar nu există studii pe termen
lung a eficienței acestor tehnici .

Rezumat al tratamentelor chirurgicale

În general, tratamentul chirurgical este asociat cu riscuri semnificative și poate duce la

reducerea edemului limfatic pentru o perioadă de timp variabilă și se face de foarte puțini
chirurgi cu experiență în tratamentul edemului limfatic. Tratamentul chirurgical pentru edem
limfatic trebuie făcut întotdeauna în asociere cu masajul de drenaj limfatic și nu înlocuiește
necesitatea purtării articolelor de îmbrăcăminte compresive și de întreținere din faza a II-a de
tratament. Deoarece masajul de drenaj limfatic precum și alte terapii adjuvante, cum ar fi
articole de îmbrăcăminte compresive au de obicei, rezultate bune, chirurgia este rareori
folosită în tratamentul edemului limfatic.

Tratament medicamentos

Edemul limfatic nu trebuie să fie tratat exclusiv cu medicamente sau suplimente nutritive.
Diureticele sunt ineficiente pentru îndepărtarea fluidului interstițial din țesuturi. Utilizarea
diureticelor în exces poate duce la deshidratare, dezechilibru hidroelectrolitic și leziuni
tisulare. Cu toate acestea, diureticele pot fi indicate la pacienții cu edem limfatic care au și
alte afecțiuni medicale, cum ar fi hipertensiunea arterială sau boli cardiace. Prin urmare,
utilizarea diureticelor trebuie să fie evaluată de la caz la caz. Persoanele cu edem limfatic nu
trebuie să oprească tratamentul diuretic înainte de a vorbi cu medicul lor curant. Au fost
încercate unele medicamente, cum ar fi Cumarina și Diosmina pentru tratamentul edemului
limfatic dar ele nu s-au dovedit a fi eficiente și au efecte adverse.

Suplimentele alimentare

Există puține dovezi din studii riguros concepute, cu privire la utilizarea de suplimente
alimentare pentru tratamentul edemului limfatic. Studiile au arătat că extractul de castan
sălbatic american ar putea avea efecte benefice în tratamentul edemului venos, dar nu și al
celui limfatic. S-a constatat că seleniul are efecte benefice în edemul limfatic determinat de
cancerul de cap și gât. Bromelaina, o substanță care se găsește în ananas, are un efect
antiinflamator, anticoagulant și efecte diuretic. Este posibil ca să existe un beneficiu în
utilizarea bromelainei în tratarea edemului limfatic, dar acesta nu a fost studiată pentru a se
constata eventualele beneficiile aduse.
Având în vedere că există potențiale interacțiuni cu alte medicamente precum și potențiale
efecte adverse, pacienții trebui să consulte medicul curant înainte de a lua orice supliment
alimentar.

Tratamente complementare, integrative și alternative

Au fost raportate o serie de tratamente promițătoare, dar ele nu au fost încă supuse unor
cercetări riguroase suficiente pentru a fi recomandate ca standard de îngrijire. Aceste
tratamente includ tratamentul cu laser rece, stimularea electrică, terapia vibratorie, terapie
oscilatorie și terapia aqualimfatica. Toate aceste tehnici sunt utilizate în combinație cu
componente de drenaj limfatic. Acupunctura a demonstrat beneficii pentru unele simptome
apărute ca urmare a cancerului și tratamentului cancerului printre care oboseala, bufeurile,
durerile musculare sau articulare, neuropatia și greața. Nu există studii riguroase cu privire la
utilizarea acupuncturii pentru tratarea edemului limfatic sau aplicarea acelor de acupunctura
pe extremitățile cu edem limfatic.

Rezumat la tratamentul și diagnosticul edemului limfatic

Tratamentul edemului limfatic ar trebui să fie efectuat numai după ce s-a realizat o evaluare
diagnostică completă în conformitate cu ghidurile actuale de către personalul medical
calificat. Masajul de drenaj limfatic reprezintă standardul internațional actual de îngrijire
pentru tratamentul edemului limfatic. El s-a dovedit eficace într-un număr mare de studii care
demonstrează reducerea de volum la nivelul membrelor de 50% – 70% sau chiar mai mult,
îmbunătățirea aspectul membrelor, reducerea simptomatologiei, îmbunătățirea calității vieții si
mai puține infecții după tratament. Chiar și persoanele cu edem limfatic cronic de 30 de ani
sau mai mult, au răspuns pozitiv la tratament. Aderența pacientului la faza a II-a a
tratamentului este critică pentru menținerea beneficiilor obținute.
Se recomandă ca adaptări ale terapiei pentru edem limfatic sa fie utilizate de la caz la caz doar
sub supravegherea unui cadru medical (medic, asistent medical, terapeut), cu experiență
demonstrată în tratamentul edemului limfatic.

Toate intervențiile pentru edemul limfatic trebuie să aibă ca obiective reducerea și menținerea
reducerii volumului zonei afectate, prevenirea complicațiilor medicale, îmbunătățirea stării
pielii, prevenirea infecțiilor, creșterea adeziunea pacientului la tratament și îmbunătățirea
calitatea vieții pacientului.
Limfedemul – cauze şi tratament

Generalităţi
Limfedemul reprezintă o acumulare de lichid la nivelul ţesuturilor, apărută ca umare a
disfunctionalităţii sistemului limfatic. Sistemul limfatic este parte componentă a sistemului
imun şi , de asmenea, parte componentă a sistemului circulator. Practic, reprezintă sistemul de
drenaj al organismului, ceea ce înseamnă că, prin intermediul vaselor limfatice, limfa este
condusă din ţesuturi către cord şi redistribuită apoi în tot organismul.

Când sistemul limfatic nu mai funcţionează corespunzător, lichidul de la nivelul ţesuturilor nu

mai poate fi captat şi drenat şi, ca urmare, se va acumula şi va stagna la nivelul zonei afectate.
Astfel, la inspecţia clinică, atunci când afectiunea se află în stadiile incipiente, limfedemul
este moale şi lasă godeu la presiunea locală şi, de asemenea, este nedureros (dacă durerea
apare în evoluţie, se suspicionează o complicaţie inecţioasă). În stadiile avansate, acesta
capătă aspect indurat, caracterizat prin îngroşarea cutanată şi subcutanată, fibroza cutanată şi
tegument cu aspect asemănător coajei de portocală.

Cauze
Cauzele apariţiei limfedemului pot fi multiple.

Există două tipuri de limfedem:

– Primar

– Secundar

Limfedemul primar este caracterizat prin hipoplazia, aplazia sau dilatarea excesivă a vaselor
limfatice periferice, determinând drenajul ineficient al limfei si acumularea acesteia în
ţesuturi. În cazurile mai grave de evoluţie edemul apare la scurt timp după naştere, iar în
cazurile mai uşoare se dezvoltă atunci când individul ajunge la pubertate sau la maturitate.
Cauzele apariţiei limfedemului primar nu se cunosc.

Limfedemul secundar apare în urma unor manevre terapeutice, care fie îndepartează complet
ganglionii limfatici, fie afectează funcţionalitatea acestor ganglioni.

Cel mai frecvent limfedemul apare secundar unei afecţiuni care presupune excizia
chirurgicală a ganglionilor limfatici, manevră ce poartă denumirea de limfadenectomie. Se
întâmplă în rezecţia tumorilor şi, un exemplu în acest sens, pot fi pacientele care au suferit o
mastectomie cu limfadenectomie axilară pentru cancerul de sân. În urma exciziei drenajul
limfatic va fi deficitar şi se va instala limfedemul de membru superior.

Alte cauze ce determină limfedem secundar pot fi:

 traumatisme ce interesează sistemul limfatic;

 tumori ce determină blocarea drenajului limfei;
  infecţii parazitare (filarioza) – restricţionează pasajul limfei;
 infecţii cutanate (celulita);
 radioterapia – determină inflamaţia şi fibroza ganglionilor şi vaselor limfatice.

Simptome
Simptomele întalnite la majoritatea pacienţilor cu limfedem pot fi:

– tumefierea unor părţi sau a întreg membrului superior sau inferior, inclusiv degetele.
Pancientul sesizează că hainele devin prea strâmte, de asemenea inelele, ceasurile, brăţările
devin dificil de purtat. Limfedemul masiv poartă denumirea de elfantiazis;

– senzaţie de îngreunare a membrului respectiv;

– diminuarea mişcării prin reducerea flexibilităţii articulaţiilor mâinii, gleznei;

– durere sau discomfort;

– infecţii recurente din cauza stagnării limfei şi a activităţii imune scăzute;

– tegumentul devine îngrosat şi dur (fibroza).

Diagnostic
Diagnosticul limfedemului se face de regulă clinic. Dacă nu se cunoaşte cauza, se apelează la
investigaţii ce pot depista problema, cum ar fi:

– CT – poate evidenţia blocajul la nivelul ganglionilor limfatici;

– IRM;

– Ecografie doppler – urmăreşte presiunea şi fluxul sangiv şi poate depista obstrucţiile;

– Limfoscintigrafie – urmăreşte deplasarea substanţei radioactive prin vasele limfatice,

evidenţiind blocajele existente la nivelul sistemul limfatic;

– Limfangiografia – examinarea radiologica a nodulilor şi vaselor limfatice, după

injectarea unei soluţii cu contrast.

Tratament
Nu există tratament care să vindece această afecţiune, dar există tratamente care să ţină sub
control şi să amelioreze condiţia paceintului.

Tratamentele edemului limfatic depind de cauza care a generat această afecţiune şi au în

vedere reducerea edemului şi ameliorarea durerii.
Manevrele terapeutice utilizate la pacienţii cu limfedem pot fi:

– utilizarea de bandaje compresive pe întreg membrul afectat; bandajul se face strâns în

zonele distale (inclusiv degete) şi apoi din ce în ce mai slab, până la limita superioară a
membrului. De asemenea, e important a se ţine ridicat membrul afectat (drenaj decliv
postural), mai ales în momentele de repaus; se aşază pe o suprafaţă confortabilă, deasupra
nivelului cordului, această poziţie favorizând drenajul lichidului acumulat în ţesuturi;

– îngrijirea tegumentului de la nivelul zonei cu limfedem şi prevenţia ulceraţiilor şi

infecţiilor;

– exerciţiile uşoare pot, de asemenea, reduce tumefacţia. Muşchii utilizaţi în diverse

mişcări angrenează lichidul limfatic în circulaţie şi reduce infiltrarea lui în ţesuturi. Este
important de ştiut că muşchii utilizaţi pot, de asemenea, să crească cantitatea de limfă la
nivelul zonei solicitate. De aceea, este important ca membrul afectat să fie bine bandajat în
timpul activităţii şi exerciţiile să fie foarte uşoare;

– drenajul limfatic manual este o tehnică sepcială de masaj pentru pacienţii cu limfedem.
Acest masaj se realizează de personal bine instruit în această activitate şi este contraindicat în
situaţiile de stază sangvină, cu formare de trombi, sau în situaţiile de tegument infectat;

– compresia pneumatică presupune utilizarea unei mâneci care se pune pe membrul

afectat, se ataşează la o pompa care umflă inermitent această mânecă, şi crează o presiune ce
împinge lichidul spre proximal, inclusiv de la nivelul degetelor;

– terapia decongestivă (limfoterapia) presupune combinarea terapiilor cu schimbarea

stiului de viaţă. Nu se indică în cazul persoanelor cu hipertensiune, dibet, paralizii,
insuficienţă cardiacă, infecţii;

– chirurgia de debulking presupune ca, împreună cu tumora, să fie excizată o parte

importantă de ţesut subcutanat de la nivelul zonei afectate;

– microchirugia – transfer de ganglion limfatic la nivelul zonei afectate, anastomoză

veno-limfatică.

Profilaxie
Pentru reducerea riscului apariţiei limfedemului este important a se menţine în pozitie de
drenaj decliv postural membrul afectat, ori de câte ori este posibil acest lucru, mai ales în
situaţia de repaus. Este, de asemenea, important a se evita efortul fizic excesiv, atât pentru
refacerea intervenţiei chirurgicale, cât şi pentru evitarea suprasolicitării circulaţiei şi este
necesar a se urmări evitarea rănilor, ulceraţiilor, infecţiilor la nivelul membrului afectat şi
păstrarea unei igiene riguroase a tegumentului.

Utilizarea de faşe sau mâneci şi ciorapi compresivi, masajul limfatic, dar şi chirurgia pentru
reconstrucţie limfatică au un rol important în profilaxia şi progresia limfedemului.

Drenajul manual limfatic, indispensabil în tratamentul limfedemului

18.01.2015 Medici
Cunoscut ca un masaj special, folosit pentru eliminarea excesului de lichid interstițial,
drenajul manual limfatic este o procedură cu multe aplicații medicale la care apelează cu
încredere din ce în ce mai mulți pacienți.

Atunci când sistemul limfatic este blocat, din cauza acumulării de exces de lichid la nivelul
țesuturilor, se instalează edemul limfatic, care poate fi prezent de la naștere, cu apariția
simptomelor deja de la vârste tinere, sau secundar, datorat unor procese patologice ce pot fi
identificate (anumite intervenții chirurgicale, îndepărtarea sau radioterapia ganglionilor
limfatici, infecții-Erisipel, etc).

Drenajul limfatic manual nu acționează prin masajul musculaturii, ci prin acțiunea țintită
asupra sistemului limfatic, motiv pentru care persoana abilitată să efectueze acest tip de masaj
trebuie să dețină cunoștințe temeinice privind distribuția, în întregul corp, a vaselor limfatice.

Cu sute de cazuri rezolvate, până în prezent, Centrul de Medicină Vasculară Angio Center se
bucură de o largă adresabilitate din partea pacienților care apelează la specialiștii clinicii.
Procedura de drenaj manual limfatic, recomandată în urma realizării unui examen clinic și
paraclinic (în speță ecografie Doppler vascular), efectuat de Conf. Dr. Puskas Attila, medic
primar medicină internă cu supraspecializare în angiologie, este realizată de Bartha Eva,
asistent medical generalist cu calificare în drenaj manual limfatic, având o experiență de peste
opt ani în efectuarea acestei proceduri și în jur de 400 de pacienți tratați.

În cadrul centrului este utilizată tehnica Vodder, preluată și dezvoltată de școala Fӧldi din
Germania, considerată numărul unu în lume în tratarea edemelor limfatice. Tehnica presupune
un complex de manevre circulatorii de masaj fin și ritmic, efectuat cu scopul de deschidere a
anastomozelor limfo-limfatice, a căilor accesorii de drenaj, ”înmuierea” și ”întinderea”
tegumentului și de a drena excesul de lichid și proteine în căile limfatice deschise, combinat
cu exerciții de respirație.

Drenajul manual limfatic conduce la scăderea dimensiunii membrelor, a incidenței

episoadelor inflamatorii și infecțioase.

”Durata unei terapii de drenaj depinde de stadiul în care se află edemul. Dacă vorbim de
limfedem primar, sunt necesare în jur de 7-10 ședințe, dacă este vorba de limfedem secundar,
durata terapiei ajunge la patru luni, în fiecare zi. Este o terapie complexă, după terminarea
unei ședințe de masaj se aplică pe membru un bandaj compresiv cu multistraturi, iar după
finalizarea tuturor ședințelor pacientul va purta un ciorap compresiv pentru menținerea
rezultatelor obținute în urma masajului”, explică Bartha Eva, asistent medical generalist la
Centrul de Medicină Vasculară Angio Center.

Pe lângă drenajul manual limfatic, dieta, modificarea stilului de viață și igiena riguroasă a
tegumentelor sunt factori esențiali în tratamentul limfedemului.
Indicații pentru drenaj manual limfatic:

-diferite stadii de limfedem primar si secundar

-flebo-limfedem (varice, ulcer varicos, post-tromboză)

-edeme post-traumatice și postoperatorii, hematoame, algodistrofie, limfedemul brațului

postmastectomie

-celulită, lipedem, edem ciclic idiopatic.

Autor: Arina Moldovan

Limfedem: cauze, simptome, diagnostic, tratament şi prevenţie

Tweet

Înapoi la Boli cardio-vasculare

Limfedem: definiţie

Limfedemul sau obstrucţia limfatică este o afecţiune caracterizată prin acumularea în

exces de lichide la nivelul ţesuturilor şi edemul (umflarea) acestora. Sistemul limfatic
este o parte esenţială a sistemului circulator şi este vital pentru funcţionarea corectă a
sistemului imunitar. În momentul în care vasele limfatice sunt obstruate, toxinele,
proteinele, lipidele şi alte reziduuri conţinute de acestea se reîntorc în fluxul sangvin şi
provoacă tumefierea ţesuturilor.

De cele mai multe ori, limfedemul afectează mâinile sau picioarele, însă unii pacienţi pot
experimenta edem la nivelul capului, al organelor genitale sau al pieptului. Tulburările
limfatice pot fi ereditare (limfedem primar) sau dobândite (limfedem secundar) , iar
simptomele şi metodele de ameliorare a acestora diferă în funcţie de acest aspect.

Deşi este incurabil, limfedemul poate fi ţinut sub control, iar simptomele pot fi ameliorate, cu
ajutorul mai multor tehnici. Este foarte important ca aceste măsuri să fie puse în aplicare,
pentru a preveni apariţia complicaţiilor.

Principala cauză de limfedem la nivel mondial este infecţia cu parazitul filaria, urmată de
intervenţia chirurgicală în cazul cancerului de sân şi radioterapie.

Cuprins

Limfedem: definiţie

Limfedem: cauze

Limfedem: simptome

Limfedem: diagnostic

Limfedem: tratament

Limfedem: prevenţie

sus
Limfedem: cauze

Sistemul limfatic este foarte important pentru funcţionarea întregului organism. Prin vasele
limfatice circulă limfa – o combinaţie de bacterii, virusuri şi alte reziduuri produse de
organism –, care ajunge la nodulii limfatici şi este filtrată prin intermediul limfocitelor
(celulele albe care luptă cu infecţiile din corp), apoi toxinele sunt eliminate din corp.

Dacă vasele limfatice nu sunt capabile să dreneze eficient limfa, aceasta se acumulează în
ţesuturi şi cauzează edem, de obicei la nivelul mâinilor sau picioarelor.

Limfedemul poate avea cauze ereditare sau dobândite, însă cele din urmă sunt mai frecvente.

Cauze ale limfedemului primar (ereditar)

Limfedemul primar este o consecinţă a unei afecţiuni congenitale la nivelul sistemului

limfatic şi poate fi prezent încă de la naştere, deşi simptomele pot apărea mai târziu în viaţă.
În funcţie de momentul la care apar simptomele, cauzele limfedemului primar sunt:

 Boala Milroy (limfedem congenital) – este o boală care apare frecvent la sugari, în special la
fetiţe, şi se caracterizează prin dezvoltarea anormală a nodulilor limfatici. Totalizează între
10% şi 25% din cazurile de limfedem primar.
 Boala Meige (limfedem praecox) – este o boală ale cărei simptome apar de regulă la
pubertate sau în timpul sarcinii. Este cea mai frecventă formă de limfedem primar, iar
femeile prezintă un risc de patru ori mai crescut de a avea această boală, în comparaţie cu
bărbaţii.
 Limfedem tarda – este rar întâlnit, iar simptomele apar de obicei după vârsta de 35 de ani

Cauze ale limfedemului secundar (dobândit)

Limfedemul secundar este cauzat de blocarea vaselor limfatice, ca urmare a anumitor

afecţiuni sau intervenţii. Cea mai frecventă cauză a limfedemului secundar este combinaţia
operaţia-radioterapie utilizată în cazul cancerului mamar, însă orice intervenţie chirurgicală
care prespune eliminarea nodulilor limfatici sau lezarea vaselor limfatice poate creşte riscul
acestei afecţiuni.

Exemple de astfel de proceduri asociate cu apariţia limfedemului includ: lipectomia (operaţia

prin care se îndepărtează excesul de grăsime şi piele de la nivelul abdomenului), vein
stripping (operaţia de smulgere a varicelor), excizia cicatricelor hipertrofice (de exemplu,
cicatricele cauzate de arsuri) sau operaţiile de refacere a circulaţiei sângelui în cazul bolii
arteriale periferice. Alte cauze ale apariţiei limfedemului secundar sunt: traumele, arsurile,
radiaţiile, infecţiile sau tumorile.

Infecţia cu parazitul filaria (Wuchecheria bancrofti) - filarioza - este însă o cauză majoră a
instalării limfedemului. Acest parazit infestează nodulii limfatici şi determină funcţionarea
incorectă a acestora. Infecţia se transmite prin intermediul înţepăturii de ţântar şi afectează
milioane de persoane din Africa, Asia şi America Centrală şi Sudică.

Pe lângă cauzele mai sus menţionate, există câţiva factori care pot creşte riscul de limfedem
secundar, precum: vârsta înaintată, obezitatea sau excesul ponderal, artrita psoriazică sau
reumatoidă.
În lipsa unui tratament de ameliorare a simptomelor, limfedemul poate favoriza apariţia
unor complicaţii precum: infecţii ale pielii (celulită), infecţii ale vaselor limfatice
(limfangită), limfangiosarcom (o formă rară de cancer care se manifestă prin pete roşii-
albăstrii sau violet pe piele).

sus

Limfedem: simptome

Principalul simptom al limfedemului constă în umflarea mâinilor sau/şi a picioarelor. De

asemenea, pot apărea manifestări precum:

 Senzaţie de căldură, roşeaţă sau mâncărime la nivelul edemului

 Înţepături sau senzaţie de arsură
 Febră sau/şi frisoane
 Flexibilitate redusă la nivelul articulaţiilor
 Durere sau presiune la locul edemului
 Iritaţii şi infecţii care recidivează
 Senzaţie de greutate sau de „piele care ţine”
 Îngroşarea tegumentelor (fibroză)

sus
Limfedem: diagnostic

Diagnosticul de limfedem se stabileşte pe baza simptomelor, a istoricului medical şi a

analizelor imagistice recomandate de medic. În primul rând, specialistul va examina fizic
pacientul şi îi va solicita acestuia istoricul medical, pentru a exclude cauze precum
insuficienţă cardiacă ori renală, cheaguri de sânge sau alte afecţiuni asociate cu apariţia
limfedemului. De asemenea, medicul îl va întreba pe pacient dacă a urmat un tratament pentru
cancer sau dacă a fost supus recent vreunei intervenţii chirurgicale. De asemenea, medicul va
lua în calcul factorii de risc asociaţi, precum vârsta înaintată, greutatea corporală, sexul şi alte
afecţiuni care pot determina apariţia limfedemului.

Dacă, în urma acestei anamneze, medicul nu poate stabili cu certitudine diagnosticul de

limfedem, e posibil să recomande următoarele teste imagistice:

 CT sau IRM – analize care pot identifica eventuale tumori sau anomalii la nivelul nodulilor
limfatici
 Limfoscintigrafia cu substanţă de contrast – o analiză care poate depista blocaje în vasele
limfatice
 Ultrasonografia Doppler – evaluează fluxul sangvin şi ajută la identificarea eventualelor
cheaguri de sânge care pot obstrua circulaţia venoasă şi limfatică.

sus
Limfedem: tratament

Din păcate, nu există un tratament care să vindece limfedemul, dar anumite măsuri pot
ameliora simptomele, în principal edemul şi durerea specific acestei afecţiuni. Iată câteva
metode ce pot ameliora disconfortul cauzat de limfedem:
  Masaj pentru drenaj limfatic – este efectuat de o persoană certificată, dar nu este
recomandat persoanelor care suferă de infecţii ale pielii sau care prezintă cheaguri de sânge.
Acest tip de masaj poate fi efectuat şi acasă, de pacient sau de aparţinător, dar numai după
învăţarea tehnicii corecte.
 Compresie externă – se face cu bandaje, manşete sau mănuşi elastice de compresie. Este
importantă alegerea mărimii potrivite a acestora şi reevaluarea periodică prin măsurători, de
către personalul specializat, deoarece dimensiunile membrului afectat se pot modifica de-a
lungul timpului. De asemenea, compresia poate fi realizată cu ajutorul pompei pneumatice.
Aceste măsuri încurajează circulaţia limfatică şi ameliorează simptomele.
 Exerciţii fizice – acestea ajută la menţinerea mobilităţii şi stimulează circulaţia limfatică.
Exemple de astfel de exerciţii sunt: rotirea umerilor, strângerea şi desfacerea
pumnului, flexia şi entensia gleznei, întinderea şi flexarea genunchilor, ridicarea de greutăţi
etc. De asemenea, sunt recomandate exerciţiile în apă şi înotul.
 Terapie complete decongestivă – constă în masaj manual de drenaj limfatic, pentru
facilitarea circulaţiei, urmat de bandajare compresivă pentru reducerea edemului. Această
terapie nu este recomandată persoanelor cu diabet, hipertensiune arterială, paralizie,
insuficienţă cardiacă, infecţii acute sau cu cheaguri de sânge.

În cazurile severe, medicul poate considera necesară intervenţia chirurgicală pentru eliminarea
ţesutului excesiv şi reducerea edemului. În prezent există alternative eficiente la operaţie,
precum anastomoza veno-limfatică sau transplantul de noduli limfatici.

Limfedem: prevenţie

Există câteva măsuri pe care le puteţi lua pentru a reduce riscul de limfedem (este vorba de
limfedemul secundar, nu de cel primar) sau de complicaţii provocate de această afecţiune.
Acestea constau în:

 Evitarea hainelor strâmte, a băilor fierbinţi şi a expunerii la solar

 Purtarea de încălţăminte confortabilă, care nu strânge
 Evitarea mersului cu picioarele goale – există riscul să vă înţepaţi sau să vă tăiaţi şi, astfel,
poate apărea infecţia
 Menţinerea exemplară a igienei corporale şi, în special, a membrului afectat (aplicarea de
creme hidratante fără lanolină sau cu factor de protecţie, dezinfectarea unghierei,
tratamentul tăieturilor sau zgârieturilor cu antiseptic, epilarea cu un aparat electric, nu cu
lama sau cu ceară etc.)
 Evitarea activităţilor obositoare şi a statului picior peste picior
 Evitarea compreselor calde sau foarte reci pe membrul afectat
 Folosirea spray-urilor sau cremelor repelente
 Evitarea călătoriilor cu avionul sau a drumeţiilor la munte (edemul se înrăutăţeşte din cauza
presiunii atmosferice scăzute)
 Practicarea gimnasticii zilnice – mişcarea moderată este esenţială pentru menţinerea
mobilităţii şi prevenirea edemului
 Ridicarea picioarelor la aproximativ 45 de grade faţă de restul corpului – acest lucru
favorizează circulaţia sangvină
 Scăderea în greutate – reducerea excesului ponderal ajută la prevenirea şi ameliorarea
simptomelor limfedemului

În cazul în care apar semne de inflamaţie sau infecţie, precum roşeaţă, durere, umflarea zonei
afectate, căldură locală sau febră, mergeţi urgent la medic!
Despre limfedem, www.clinicaortomedab.ro

Generalitati: Edemul limfatic sau limfedemul reprezinta o

acumulare de lichid in exces la nivelul tesuturilor datorita lipsei de functionare a sistemului
limfatic. Aceasta acumulare de lichid cu tumefierea zonei respective poate interesa atat
membrele inferioare cat si superioare.

Sistemul limfatic este un important sistem circulator din organism alaturi de circulatia
arteriala si venoasa. Format din numeroase ducte limfatice si statii ganglionare are rolul de
forma si transporta limfa bogata in detritusuri celulare,celule moarte, toxine, agenti bacterieni
spre periferie/ eliminare in circulatia venoasa, rol primordial in procesul de detoxifiere al
organismului.

Cand circulatia limfei este intrerupta, fie prin lipsa ductelor/ganglionilor limfatici, fie prin
distructia acestora, rezultatul este acumularea excesiva in tesuturile subcutanate a lichidului
cu aparitia limfedemului.

Cauze: edemul limfatic prezinta mai multe cauze, de la cele primare, congenitale,
necunoscute la cele secundare, dobandite, care sunt cele mai frecvente- traumatisme locale cu
interesarea sistemului limfatic, infectii acute sau cronice (celulita, erizipelul, eczemele cronice
atrofice, infectii parazitare), postchirurgie radicala, curativa pentru diverse tipuri de cancere
(frecvent san, sfera genitala, tumori abdominale), radioterapie, cobaltoterapie, tumori maligne
ce disemineaza limfatic.

La ora actuala, cele mai simple forme de limfedem apar si ca urmare a extenuarii, oboselii
cronice, stresului, sedentarismului, depresiei cronice, la persoanele supraponderale cu o
alimentatie bazata pe preparate doar procesate, nu proaspete. Aceste cauze nu trebuie deloc
neglijate in vederea unei indicatii corecte si unei terapii corespunzatoare.

Tipuri: datorita diversitatii cauzelor de instalare, acest tip de “tumefiere” a tesuturilor este de
mai multe feluri:

 Edemul limfatic primar, congenital aparut la nastere sau pana in adolescenta, cauza
necunoscuta, cu o incidenta mai crescuta la femei
  Edemul limfatic secundar, dobandit pe parcursul vietii inflamator/infectios, traumatic,
chirurgical, radioterapic

O forma speciala de edem limfatic este flebolimfedemul, un edem particular ce apare la

pacientii cu insuficienta venoasa cronica stadiile severe, cand edemului de natura venoasa se
adauga si componenta limfatica datorita modificarilor cronice trofice tegumentare de la acesti
pacienti ce au intereasat si circulatia de drenare limfatica.

Simptomatologie si complicatii: edemul limfatic intereseaza intr-o mai mare masura

membrul inferior spre deosebire de cel superior.

La nivelul membrului superior edemul apare secundar tratamentului cancerului de san-

excizie chirurgicala larga in limite oncologice sau radioterapie, in unele situatii si
postchimioterapie. Se admite ca doar un procent de 20-30% din pacientii tratati dezvolta un
limfedem al bratului. Edemul limfatic este alb, rece, intereseaza cel mai frecvent bratul si
antebratul rar membrul superior in intregime. La inceput edemul este moale, cu timpul in
urma episoadelor de crestere in dimensiune devine dur, in tensiune. Pe tot parcursul evolutiei
nu se insoteste de nici un fel de durere, ci doar de o senzatie de greutate resimtita de pacient.
Aparitia unei dureri semnifica fie prezenta unei asocieri morbide (leziuni osoase, tromboze
venoase, afectare cu lezare a unor terminatii nervoase), fie instalarea complicatiilor de natura
infectioasa (erizipel cu placarde rosii inflamatorii, cu stare generala alterata, febra).

La nivelul membrului inferior edemul poate fi primar si secundar, cu debut distal-picior si

gamba si de regula nu depaseste genunchiul. In cazul in care este interesat tot membrul
inferior se foloseste termenul de elefantiazis, un edem gigant dur, fibros cu modificari si
complicatii cronice. Limfedemul este in stadiile initiale moale iar dupa cronicizare devine dur,
fibros, tegumentul este cartonat si cu modificari degenerative. Pot sa apara adevarate veruci
limfatice, hiperkeratoza si vezicule pline cu limfa. Durerea este prezenta in stadiile avansate
de tumefiere si in cazul aparitiei complicatiilor. Senzatia de tensiune/greutate este un simptom
intalnit la toti pacientii cu aparitia unor modificari de statica si imposibilitate de miscare.
Dintre complicatiile care pot sa apara in evolutia acestui tip de edem cele de natura infectioasa
sunt cele mai des intalnite: infectii streptococice, supuratii locale ce se vindeca lasand cruste,
cicatrici si zone de depigmentare la nivelul tegumentului, inflamatii si infectii micotice ce
intereseaza inclusiv spatiile interdigitale.

Practic edemul limfatic al membrului inferior se poate stadializa pe scurt in trei stadii:

1. stadiul I de limfedem - reversibil spontan dupa drenaj postural

2. stadiul II de limfedem - ireversibil spontan, necesita presoterapie
 3. stadiul III de limfedem - stadiu de elefantiazis, dimensiuni impresionante, extreme,
tulburari degenerative, complicatii

Tratament: tratamentului edemului limfatic este profilactic si curativ. Profilaxia se refera la

toate masurile luate impotriva agravarii evolutive si a instalarii complicatiilor. Combaterea
stazei si a infectiei se face prin drenaj decliv postural, contentie cu ciorapi elastici compresivi,
o igiena riguroasa a tegumentelor. Tratamentul curativ utilizeaza mijloace conservatoare,
medicamentoase si chirurgicale- drenajul decliv postural si contentia elastica cu fesi sau
ciorapi compresivi medicali, drenajul limfatic manual prin masaj si drenajul limfatic mecanic
=presoterapia cu ajutorul unor aparate specializate- lymphopress. Drenajul limfatic cu
dispozitivele limfapres se face in sedinte de 2-3 ori pe saptamana si in cure care se repeta la
un anumit interval de timp in functie de stadiul edemului limfatic si evolutia sub tratament.
Dintre efectele benefice ale acestei terapii sunt: efectul antiedematos cu reducerea in
dimensiune a membrului limfedematos, atenuarea senzatiei de picioare grele, efectul
imunizant si de intarire a sistemului imun, efectul relaxant si de remodelare corporala si, nu in
ultimul rand efectul detoxifiant. Presoterapia este recomandata ca o terapie adjuvanta si de
intretinere dupa masajul limfatic manual si contentia elastica compresiva la pacientii cu edem
limfatic. Contraindicatiile sunt reprezentate de insuficienta cardiaca, infectii tegumentare,
tromboze venoase sau flebite superficiale. Tratamentul medicamentos al limfedemelor nu da
rezultate spectaculoase, iar unii clinicieni contesta eficacitatea acestei terapii. Se utilizeaza in
cazul aparitiei complicatiilor infectioase tratament antibiotic specific etiologic, antiinflamator
si antialgic. Succes si eficienta au produsele naturale de detoxifiere limfatica folosite ca un
adjuvant al terapiei conservatoare. La tratamentul chirurgical sangerand al acestor forme de
edem s-a renuntat tot mai mult in ultimele decenii. Operatiile de reconstructie limfatica greu
de executat, laborioase si cu rezultate incerte au fost inlocuite cu interventiile de reductive in
etape, ultimele fiind recomandate inca in caz de elefantiazis. Insa majoritatea limfedemelor
membrelor superioare si inferioare raspund terapiei conservatoare cu rezultate bune pe termen
lung.

Consumaţi apă cu conţinut de sodiu sub 10mg/l, Diana Artene

https://www.artenediana.com/fara-sare-nu-fara-miscare/

Consumaţi apă cu conţinut de sodiu sub 10mg/l.