Tromboflebita

Studenta: Morosanu Vailica

KMS AN III ,promotia 2019
Structura
 Definitie
 Clasificarea venelor
 Etiologie/Factorii declansatori
 Etiopatogenie
 Semne clinice si paraclinice
 Modificari clinice si paraclinice
 Examen clinic si paraclinic
 Teste functionale
 Tratamentul tromboflebitei
 Tratamentul kinetoterapeutic
 Profilaxie
 Bibliografie

Definitia bolii
Prin tromboflebita se intelege ocluzia care apare intr-un teritoriu venos prin formarea unui
trombus insotita de modificari de tip inflamator la nivelul peretelui vascular si al spatiului
perivenos. Acestea pot fi impartite in:
 profunde ce se refera la afectarea venelor din profunzime;
 superficiale in care sunt afectate venele subcutanate.
O clasificare mai veche dupa Ochsner si Bakey (1939) ce a fost preluata mai recent de
Fischer si Brecht precizeaza o diferenta fundamental intre procesele patologice de la
nivelul venelor superficiale apartinand sist.safenelor si cele care apar la niv. Venelor
profunde(flebotromboze)

Clasificare venelor
 Venele membrelor inferioare si superioare sunt dispuse in doua sisteme:
 sistemul venos superficial - situat imediat sub piele;
 sistemul venos profund, situat sub fascia musculara, printe muschi.
Venele superficiale sunt legate de cele profunde prin vene perforante ce sunt prevazute cu
valve care permit trecerea sangelui intr-un singur sens: dinspre venele superficiale spre cele
profunde. De asemenea si venele profunde sunt prevazute cu valve, care directioneaza
sangele spre inima si nu permit refluxul (intoarcerea) acestuia.
Sistemul venos profund este calea principala de retur al singelui la nivelul membrelor, el
fiind responsabil de 80-85% din returul venos.
 In consecinta, avem doua tipuri de tromboflebita:
- profunda
- superficiala.

Tromboflebita superificiala afecteaza venele sistemului venos superficial, cel mai adesea la
nivelul membrului inferior, dar poate afecta si venele membrului superior. Tromboflebita
superficiala: apare frevent la persoanele cu varice si dureaza in medie doua-trei saptamani.
Cel mai frecvent ea cedeaza prin aplicarea de unguente locale.
Tromboflebita profunda - tromboza si inflamatia afecteaza venele sistemului venos profund,
deci cel principal. Dintre complicatiile amintim edemul pulmonar, gangrena de origine
venoasa, sindromul postflebitic, leziunile cutanate.

Etiologie/Factori declansatori
 interventiile chirurgicale – mai ales cele pe micul bazin si cele ortopedice;
 traumatismele majore sau fracturile care implica operatii si imobilizari prelungite;
 varsta – dupa 40 de ani creste frecventa trombozelor;
 sexul – in 60% din cazuri predomina femeile;
  Fumatul;
 sarcina ( mai ales in ultimul trimestru) si perioada postpartum;
 antecedente de tromboflebita venoasa profunda;
 contraceptivele orale;
 tratamentele de substitutie hormonala pe baza de estrogeni;
 obezitatea;
 factori medicali : insuficienta cardiaca, infarctul de miocard, cancerele viscerale ( de
stomac, de pancreas, de ficat, de cai urinare), afectiuni vasculare, accident vascular
cerebral, manopere medicale ( cateterizari venoase, perfuzii).
Etiopatogenie
 Procesul predominant inflamator la peretelui venos poate aparea in diverse situatii:
-in cursul sarcinii sau post partum
-dupa traumatisme (consecutive unei inflamatii chimice produsa dupa o injectie sclerozanta )
-dupa mentinerea mai prelungita(peste 48 h)a unui catater intr-o vena
Apare mai frecvet pe vena safena interna. Tromboflebitele consecutive cateterizarii unor
vene se fac des pe venele superfic.ale bratului sau vena subclaviculara

Semne clinice/Caracteristici
 Un cheag risca sa se formeze atunci cand o persoana sta prea multa vreme alungita sau
imobilizata: de exemplu, ca urmare a unei interventii chirurgicale, mai ales cand aceasta
se face pe micul bazin sau pe membre, sau dupa o nastere. De asemenea el poate aparea
ca urmare a imobilizarii unui membru prin gips sau din cauza unei compresiuni mai mult
sau mai putin indelungate a unei vene; de exemplu la femeie la sfarsitul sarcinii sau dupa
un zbor prelungit cu avionul fara a parasi scaunul.
 Simptomele principale ale trombozei venoase profunde (cel mai adesea localizata la
nivelul membrelor inferioare) sunt:
- cresterea in dimensiuni a segmentului afectat (edem); - culoare violacee- albastruie
(cianoza);
- tegumente reci, durere si incapacitate functionala.
Daca trombul este partial ocluziv, edemul poate fi discret.
Alteori prima manifestare a bolii este printr-o complicatie grava, uneori fatala,
trombembolism pulmonar acut. Suspiciunea clinica apare cand pacientul descrie: dureri
toracice, hemoptizii (expectoratie cu sange), dificultate in respiratie brusc instalate intr-un
context clinic sugestiv
Modificari clinice si paraclinice
In cadrul tromboflebitei profunde se disting doua stadii:
 stadiul preedematos caracterizat prin febra de 38°, tahicardie ( n.r. - accelerare anormala a
batailor inimii), o durere spontana la nivelul gambei sau plantarei, greutate si schiopatare,
cresterea temperaturii locale;
 tromboza venoasa care se manifesta prin aparitia unui edem (n.r. - umflatura) dur, cald,
lucios, uneori violaceu la nivelul gambei.Explorarea cea mai importanta este echografia
doppler care arata localizarea si intinderea trombozei, constituind un punct de reper
pentru a urmari evolutia ulterioara a trobozei.
Examen clinic si paraclinic
 Inspecție: edemul poate fi cauzat de obstrucția venoasã acutã (ca în tromboza venoasã
profundã) sau de refluxul venos superficial sau profund, ori poate fi cauzat de o eventualã
insuficiențã hepaticã, renalã, decompensare cardiacã, infectie sau traumatisme.
Limfedemul poate fi primar sau secundar supraproducției de limfã, datoritã hipertensiunii
venoase severe.
 Percuția: se poate face un test clasic, util pentru a vedea dacã segmentele venoase sunt
interconectate. Cu pacientul în ortostatism, se percutã un segment venos într-un anumit
loc, în timp ce o mânã examinatoare palpeazã unda pulsului într-o altã locație.
 Ecografia Doppler este principala metoda de diagnosticare a trombozelor venoase, cu
acuratete mai mare in detectia trombozelor proximale de la nivelul coapsei si sensibilitate
mai mica in detectarea trombozelor gambei. Este o investigatie neinvaziva si neiradianta,
accesibila.
 Examenul CT stabilește vechimea trombului și aduce informații despre etiologia lui.
 Explorarea RMN aduce aceeași informație doar că prezintă o mai bună acuratețe.
  Venografia cu substanță de contrast este metoda radiologică ce evidențiază un deficit de
umplere- trombul.
 Teste serologice prin care se analizează coagularea și fibrinoliza: D-dimeri, monomeri de
fibrină, factorul 4 plachetar, fibrinopeptidul A etc.).
Teste functionale
 Testul D-Dimeri (evaluarea produsilor de degradare a fibrinei din sange) este un test util
mai degraba pentru excluderea trombozei atunci când rezultatul este negativ; un test
pozitiv trebuie insa interpretat in contextul clinic.
 Testul Trendelenburg: este un test clasic care ajutã la diferențierea refluxului venos
superficial de incompetența valvelor venoase profunde. Membrul inferior este ridicat
pânã se produce colabarea tuturor venelor superficiale, iar punctul de reflux suspectat din
sistemul venos profund este ocluzionat prin compresie manualã. Pacientul este apoi rugat
sã se ridice în ortostatism și se observã umplerea varicozitãților distale. Dacã
varicozitãțile distale rãmân goale, înseamnã cã refluxul se produce în principal prin
varicozitatea perifericã pe care am ocluzionat-o. Incapacitatea de a preveni umplerea
rapidã a varicozitãții în ciuda ocluzionarii manuale a punctului suspectat de reflux
sugereazã cã este implicatã o altã cale de reflux. Reumplerea rapidã a varicelor în ciuda
ocluzionãrii trunchiului proximal sugereazã refluxul în sistemul profund sau insuficiența
valvelor venelor perforante multiple.
Tratamentul tromboflebitei
Conduita terapeutica include mai multe componente:
-masuri generale privind stilul de viata;
- preventia primara (la persoane aflate la risc, pentru a nu dezvolta boala) si preventia secundara
(recidiva);
- tratamentul medicamentos al bolii in acut;
- tratamentul complicatiilor (sindrom posttrombotic).
Mai rar exisa si posibilitati de:
-tratament interventional cu implantarea de filtre pe vena cava inferioara (in prezent avand
indicatii restranse);
-tratament chirurgical, rareori in tromboze masive ileofemurale.
Medicatia de baza in tratarea trombozei venoase profunde consta in administrarea de
anticoagulante cu rol de scadere in capacitatea de coagularea a sangelui si antibiotic doar in
procesul de extindere si intereseaza venele profunde sau cand are aspect infectios (dupa
cateter),aplicare de unguente (Fenilbutazona 2% sau Lasonil).
 Tratamentul are ca scop stoparea extensiei locale a trombozei venoase, prevenirea migrarii
trombilor in circulatia pulmonara sau generala, ajutarea procesului natural de tromboliza
(dizolvarea chegurilor) si reducerea riscului de complicatii (sindrom posttrombotic).
Tratamentul kinetoterapeutic
 Obiectivele kinetoterapiei in tromboflebite:
• aplicarea măsurilor profilactice în scopul activării circulaţiei periferice;
• prevenirea edemului;
• activarea circulaţiei venoase;
• tonifierea musculaturii extremităţilor inferioare;
Intr-o trombofebita simpla se recomanda imibilizare redusa la pat(1-2 zile)cu membrul
respective mai ridicat,cu comprese umede ce ajuta la mobilizari.
 Mijloacele kinetoterapice utilizate in tromboflebite:
• mobilizări pasive analitice ale membrelor inferioare;
• mobilizări pasivo-active analitice, ale membrelor inferioare
poziţionarea membrului inferior în plan procliv;
• mobilizări active ale membrelor inferioare;
• exerciţii respiratorii;
• masajul la nivelul circulaţiei superficiale a extremităţii bolnave;
• mers.

Kinetoterapia in tromboflebita

Alergare ,Aquaym si ciclism acvatic (hidrobicicleta).

Exercitii cu si fara greutate executate in apa,unde presiunea apei ajuta foarte mult la
executarea exercitiului mult mai usor dar si actioneaza datorita presiunii apei asupra
problemelor circulatorii.

Balneo-fizioterapie
Baile galvanice,dusurile scotiene si baile cu sulf

Mofetele si dus subacval

Gimnastica BURGER
Gimnastica Burger:
Consta in ridicarea picioarelor la 90 de grade timp de 1 minut, apoi la marginea patuluicu
picioarele atarnate timp de 5 minute la marginea patului.5 – 6 ori – dimineata/pranz/seara.
Terapia KNEIPP
Consacrarea terapiei cu apa ca metoda recunoscuta de vindecare a fost opera celebrului pastor
german Sebastian Kneipp (1821-1879). Acesta a realizat un sistem complex de tratamente cu
apa, compus din spalaturi, bai, jeturi si aburi, atat cu apa rece, cat si cu apa calda. Chiar si in
prezent, exista peste o suta de forme ale terapiei cu apa preluate din procedurile clasice initiate
de Kneipp, care se folosesc pentru prevenirea si vindecarea unor afectiuni extrem de variate.
In cele ce urmeaza, va prezentam o selectie de procedee pe care le veti putea executa acasa la
dvs., atat ca tratamente pentru afectiuni usoare, cat mai ales ca masuri de fortificare. In felul
acesta, va caliti organismul si va mentineti forma maxima, indiferent de anotimp.

Tromboza venoasă profundă- Profilaxie

Profilaxia primara incearca sa tinteasca principalele cauze ale trombozei venoase profunde
(staza venoasa, hipercoagulabilitatea, leziunea venoasa).
Pentru combaterea stazei venoase la nivelul membrelor inferioare se recomanda purtarea de
ciorapi elastici de compresie, evitarea sedentarismului, evitarea imobilizarii prelungite, etc.

Se recomanda o buna hidratare, evitarea traumatismelor de perete venos, eventual

administrarea de anticoagulante.
Profilaxia secundara are aceleasi componante ca si profilaxia primara, scopul fiind prevenirea
recurentei

Bibliografie
 Terapeutica medicala ..Subredactia..R.Paun vol II
 Enciclopedia Si tratamentul principalelor afectiuni –Larousse-vol IV
 www.finavia.fi
 www.CSDI.ro
 www.chirurgievasculara.ro
 www.sfatulmedicului.ro