TROMBOFLEBITA

“Cea mai bună cale prin care te poți găsi pe tine însuți este cea prin care uiți de
tine, punându-te în slujba altora.” – Mahatma Gandhi

Profesor coordonator: Gheorghe-Dan Ramona

Echipa: Bărăgan Andreea
Drăgan Ionica
Dumitru Alina
Enișor Andreea
Giura Gheorghe
Marina Mariana
 *INTRODUCERE
* Tromboflebita constă în obstrucţia totală
sau parţială a unei vene prin coagulare
intravasculară, cu inflamarea peretelui
venos. Deoarece principala complicaţie
este embolia, face parte din boala
tromboembolică. În evoluţie se
deosebesc un stadiu iniţial, de
flebotromboză, de scurtă durată (5 - 6
zile), când cheagul aderă slab la peretele
venos, dar are o netă tendinţă la embolii,
şi o fază ulterioară, de tromboflebită,
când cheagul este aderent la perete, deci
mai puţin emboligen.
 *ETIOLOGIE
* Formarea trombilor sau inflamarea venelor au la origine o multitudine de cauze. Cea mai
frecventă este inactivitatea prelungită, cum se întâmplă în cazul călătoriile lungi cu
maşina sau avionul şi în situaţia afecţiunilor care imobilizează la pat pacientul.
* Printre factorii de risc se numără:
• Anumite tipuri de cancer
• Sarcina şi lăuzia
• Administrarea unei medicaţii pe bază de hormoni sau administrarea anticoncepţionalelor
• Varice (trombi se pot forma in venele superficiale dilatate, producand tromboflebita
superficială);
• Traume fizice la nivelul venelor;
• Infecţii ale venelor;
• Obezitatea; fumatul;
• Prezenţa unor cazuri de tromboflebită la alţi membrii ai familiei;
• Disfuncţii hepatice şi la nivelul splinei;
• Dereglări ale sistemului endocrin (suprarenale, ovare, tiroida).
 *CLASIFICARE
* Tromboflebita migratorie sau sindromul Trousseau
Este caracterizată de tromboza repetată dezvoltată în venele superficiale ale membrului
inferior. Este frecventă în asociere cu carcinomul pancreatic, dar şi cu neoplasmele altor
organe interne.
* Tromboflebita venelor superficiale ale sânului - boala Mondor
Tromboflebita este localizată în zona anterolaterală a porţiunii superioare a sânului sau în
regiunea care se întinde de la zona inferioară a sânului până la pliul submamar, marginea
costală şi epigastru. Cauza este necunoscută, dar se indică un control pentru neoplasm. Mai
poate apărea după consum de anticoncepţionale, chirurgia sânului şi deficitul de proteina C.
* Trombozarea hemoroidală
Este un alt exemplu de tromboză superficială venoasă. Evacuarea trombusului este
dureroasă dar eficientă. Compresele cu sulfat de Mg pot ameliora tumefierea şi durerea.
* Tromboflebita septică.
Este rezultatul unei infecţii prin canulare pentru a administra venos fluide sau medicamente.
Tromboflebita supurativă este severă, chiar letală. Este o complicaţie a cateterizării venoase
şi terapiei şi este caracterizată de formare de puroi in venă. Este asociată frecvent cu
septicemia.
 *SEMNE ŞI SIMPTOME
* Pacienţii cu tromboflebită superficială prezintă o instalare gradată a
sensibilităţii localizate, urmată de apariţia unei zone de eritem pe traseul
unei vene superficiale.
Examenul fizic
1. Tumefierea poate fi secundară
obstrucţiei venoase sau prin refluxul venos
profund sau superficial, sau poate fi cauzată
de o altă afecţiune cum ar fi insuficiența
hepatică, renală, decompensarea cardiacă, infecţia, trauma. Venele
care sunt în distensie în mod normal sunt cele ale labei piciorului, gleznei
şi ocazional în fosa poplitee, dar nu şi în restul membrului. Venele
normale sunt albastre.
2. Piele închisă la culoare, decolorată sau cu ulcere care nu se vindecă
sunt semen tipice ale stazei venoase cronice, vizibile mai ales pe laba
piciorului fața anterioară şi fața medială a gleznei. Obstrucţia acută a
venelor profunde poate să determine apariţia de vase noi, mici sau mari,
care au devenit dilatate pentru a se transforma într-un by-pass.

3. Palparea unei zone dureroase sau sensibile poate evidenţia o venă

dură, trombozată, îngroşată. Palparea permite diferenţierea varicelor de
instalarea recentă a varicelor cronice. Varicele noi se găsesc la suprafaţa
tegumentului, dar cele cronice erodează canale în suprafaţa musculară sau
osoasă, formând buzunare adânci în muşchii gambei şi nodozităţi palpabile
în osul tibiei anterioare. Dacă pacientul este pus să stea în picioare o
perioadă, palparea evidenţiază alte vene superficiale care nu au putut fi
văzute. Marea venă safenă devine palpabilă la majoritatea pacienţilor după
cateva minute în poziţie ortostatică.
4. Percuţia. Testul Perthes este o manevră clasică utilă pentru a testa
dacă segmentele venoase sunt interconectate. În timp ce pacientul este în
ortostatism, un segment venos este clipat la un anumit nivel în timp ce se
palpează pulsul venos în altă locaţie. Propagarea pulsului sugerează că
vena este conectată la cele două localizări.

5. Testul Trendelenburg este o manevră de examinare fizică clasică care

ajută la diferenţierea refluxului venos superficial de incompetenţa
venoasă profundă. Piciorul este ridicat până când toate venele
superficiale colapsează, iar punctul suspectat de reflux din sistemul venos
profund este ocluzat manual sau printr-un elastic. Apoi pacientul este
rugat să stea în ortostatism, iar varicozitatea distală este observată pentru
reumplere. Dacă aceasta rămane goală, calea de reflux a fost ocluzată.
Umplerea rapidă după compresia trunchiului venos proximal sugerează
reflux prin sistemul venos profund sau insuficiența valvulară a venelor
perforante.
 * STABILIREA DIAGNOSTICULUI
1. Studii de laborator:
* timpul de protrombina şi tromboplastina activată parţial nu sunt utile deoarece sunt
normale;
* lipsa leucocitozei scade şansele unui proces infecţios cauzator ;
* D-dimerul este un produs de degradare a fibrinei; acesta este măsurat prin aglutinare latex
sau ELISA
* alte teste evaluează deficitele de proteina C, S, antitrombina III ;
* nivelul homocisteinei;
* anticoagulanții lupici, rezistența la proteina C activată
* factorul V Leiden.
2. Studii imagistice.
* Ecografia duplex este testul iniţial pentru pacienţii cu flebita. Un rezultat negativ nu
garantează un prognostic favorabil. Nu este 100% sensibil pentru tromboza venoasă
profundă care insoţeşte frecvent trombiflebita superficială
* Venografia cu rezonanţa magnetică este un test non-invaziv care prezintă o sensibilitate şi
specificitate mai mare faţă de ecografie în detectarea tromboflebitei venoase.
3. Teste fiziologice ale funcţiei venoase sunt utilizate pentru cuantificarea
funcţiei sistemului venos superficial şi profund. Criteriul standard este monitorizarea
presiunii venoase. Aceasta este măsurată prin plasarea unui cateter într-o venă
dorsală a piciorului sau a gambei şi înregistrarea presiunii venoase în timp ce
pacientul efectuează anumite manevre. Testele non invazive cele mai utilizate sunt
pletismografia de impedanță, fotopletismografia şi pneumopletismografia. În fiecare
tip de test sunt înregistrate modificările presiunii venoase în timp ce pacientul merge
sau urcă pe o scară şi efectuează dorsoflexii ale gleznei. Într-un picior
normal fiecare ciclu de pompaj
scade presiunea pe măsură ce
sângele este pompat în sus şi în jos.
Şase cicluri sunt suficiente pentru a
atinge reducerea maximă a presiunii.
Presiunea creşte normal din nou lent
pe măsură ce piciorul este reumplut,
atingând un maxim în 3-5 minute.
 *TRATAMENT
*Tromboflebita superficială, uşoară, localizată care apare pe vene varicoase,
tratamentul include anlgezice uşoare, cum ar fi aspirină şi ciorapi elastici. Pacienţii
sunt încurajaţi să continuie activităţile zilnice. Dacă varicozităţile extinse sunt
prezente sau simptomele persistă, flebectomia segmentului implicat poate fi
indicată.
*Tromboflebita severă, indicată de gradul de durere şi roşeaţa şi extindere, trebuie
tratată prin repaus la pat cu ridicarea piciorului şi aplicarea de comprese masive,
umede şi calde. Ciorapii elastici sunt indicaţi cand pacientul devine mobilizabil.
Pacienţii cu tromboza venei safene lungi sau scurte necesită anticoagulante sau
ligaturarea venei. Dacă tromboflebita este asociată cu canularea venoasă sau
cateterizarea dispozitivul trebuie înlăturat imediat şi efectuată o cultură bacteriană.
Dacă pacientul este septic sunt necesare antibiotice. Dacă se suspectează
tromboflebita supurativă este indicată excizia completă imediată a segmentului
implicat. Dacă se suspectează progresia spre tromboza venoasă profundă se indica
terapia anticoagulantă.
*Terapia medicală - Heparina cu greutate moleculară mică este
tratamentul de optat pentru tromboflebita superficială. Aceasta are
proprietăţi antiinflamatorii alături de cele anticoagulante. Dozele
mari sunt mai eficiente decat cele profilactice.
*Terapia chirurgicală - Intervenţiile chirurgicale pot fi eficiente in
prevenirea complicaţiilor.
*Puncția-incizie venoasă –
Un segment dureros venos
care conţine un tromb palpabil
intravascular poate fi tratat prin
incizie-puncție cu evacuarea
cheagului. Această procedură
determină ameliorarea rapidă
a inflamaţiei şi durerii. Poate
fi necesară anestezia locală.
*Terapia profilactică - Ciorapii
elastici de compresie, reprezintă
o terapie adiţională eficientă care
ajută la creşterea presiunii
venoase. Compresia reduce
volumul capacitiv venos cu 70%
şi creşte velocitatea sangelui de
5 ori. S-a demonstrat faptul că
creşte şi activitatea fibrinolitică
regională. Sunt recomandaţi in
sarcină deoarece previn
tromboza venoasă
profundă,dezvoltarea venelor
varicoase şi incidenta flebitei
superficiale in această perioadă.
 *COMPLICAŢII
*Complicaţiile tromboflebitei sunt:
• tromboflebita migratoare sau recidivantă
• tromboflebita varicoasă
• tromboflebita cu spasm arterial (flebita albastră, însoţită de
gangrenă)
• obturarea venelor musculare, numită tromboflebită profundă,
reprezintă un risc major
• întrucat trombii se pot desprinde de peretele venos şi pot
provoca embolia pulmonară, infarctul miocardic sau atacul
cerebral vascular.
SFÂRȘIT!
VĂ MULȚUMIM!