Metode de reabilitare in

bolile venelor periferice

 Boala Venoasa Cronica
(BVC)

DEFINITIE:

•Decompensare a circulaţiei venoase la nivelul membrelor inferioare,

manifestată prin simptome şi semne clinice, produse de
hipertensiunea venoasă, ca rezultat al anomaliilor structurale şi
funcţionale de la nivelul venelor.

•BOALĂ VENOASĂ CRONICĂ - orice modificare morfologică şi

funcţională a sistemului venos cu evolutie cronica, manifestată prin
simptome şi/sau semne necesitând investigaţii şi/sau îngrijire.

•INSUFICIENŢA VENOASĂ CRONICĂ –stadiile C3*- C6 ale BVC din

clasificarea CEAP
 BVC – o boală frecventă

La nivel mondial:

• - 10% - 33% la femei şi

• - 10% - 20% la bărbaţi

În Europa:

• - 24% - 50% în populaţia generală

• - 32% în România
 Boala Venoasa Conica

Factori de risc:

• Predispozanţi: Antecedente personale sau

– Obezitate familiale de factor de risc pentru
– Factori genetici tromboflebită
– Sarcină
– Sexul (♀-progesteron Antecedente familiale de
boala varicoasă

• Stil de viaţă Medicaţie cu risc trombogen

– Sedentarism
– Ortostatism
– Profesiuni/sporturi de performanţă
– Dietă săracă în fibre
– Fumatul
 INTRODUCERE

○ Prevenirea şi tratamentul pentru insuficienţa venoasă cronică şi

sindromul posttrombotic cuprinde şi exerciţii fizice pentru reducerea stazei
venoase şi a consecinţelor sale.
• Masajul membrelor inferioare se face evitând traiectele venoase în sens
centripet, întrucât ameliorează circulaţia de întoarcere.
• Este indicată mobilizarea pasivă a membrelor inferioare şi ridicarea lor
deasupra planului patului în toate situaţiile ce necesită repaus prelungit.
• Se realizează mobilizări active, chiar de la începutul recuperării:
– alunecarea călcâiului pe planul patului, fără a ridica piciorul;
– flexia plantară şi dorsală a articulaţiei gleznei (articulaţia tibiotarsiană);
– flexia gambei pe coapsă şi a coapsei pe bazin.
• Gimnastica respiratorie diafragmatică:
– are rol în creşterea întoarcerii venoase;
– reducerea stazei;
– ameliorarea schimburilor gazoase la nivel pulmonar;
– restabilirea reactivităţii organismului
 RECUPERAREA ÎN
TROMBOFLEBITE
Kinetoterapia
○ În funcţie de evoluţia anatomoclinică a procesului, se indică
o anumită modalitate de aplicare a kinetoterapiei:

 Stadiul acut:
- membrul afectat se ridică la 15-20 grade deasupra patului.
- mobilizarea precoce se face după 3-4 zile.
 Stadiul de convalescenţă:
- se practică masaj uşor, cu scop hiperemiant, la nivelul
circulaţiei superficiale a extremităţilor bolnave. Atenţie! să
nu se maseze profund şi să nu se maseze venele. (Pentru a
nu mobiliza cheaguri din venele afectate)
- se realizează mobilizări pasive şi active.
- mersul este bun pentru că este un mijloc terapeutic de
stimulare a circulaţiei întoarcere prin punerea în funcţiune a
pompelor musculare.
– ritmul şi durata mersului trebuie să crească progresiv, până
la refacerea completă a circulaţiei venolimfatice.
RECUPERAREA ÎN
TROMBOFLEBITE
 RECUPERAREA ÎN
TROMBOFLEBITE

.
 RECUPERAREA ÎN
TROMBOFLEBITE

Fizioterapia

• În stadiul acut:
- se aplică comprese reci pe membrul bolnav;
- se fac ionizări cu salicilat de Na – pe zona de
maximă inflamaţie (mai ales în flebitele
superficiale);
- dacă rezultatul este favorabil după 3-4 zile de la
debut, când cele două sisteme venoase – profund
şi superficial îşi reiau circulaţia prin sistemul venos
comunicant şi al venelor colaterale, se poate
înlocui compresa rece cu comprese stimulante (au
efect favorabil asupra valvelor venoase
superficiale, care sunt predispuse la insuficienţa
precoce pentru că au sarcini sporite în drenarea
sângelui din sistemul venos profund şi superficial).
 RECUPERAREA ÎN
TROMBOFLEBITE

În evoluţia fără sechele a tromboflebitei, se aplică:

- tratament anticoagulant oral – sub controlul timpului Quick şi Howell;
- galvanizări transversale;
- curenţi de joasă frecvenţă;
- curenţi de frecvenţă medie (care stimulează pompele musculare prin
electrogimnastică);
- raze ultraviolete pentru activarea circulaţiei cutanate.

Evoluţia cu sechele:
Fizioterapia se adaptează situaţiei clinice respective. Astfel, se pot
practica:
- infiltraţii paravenoase cu scop resorbtiv, la câteva săptămâni de la
stingerea procesului);
- împachetări cu parafină şi nămol;
- diatermie cu unde scurte în doze medii – şedinţe scurte, de câte 3-5-7
minute
 RECUPERAREA ÎN
TROMBOFLEBITE

○ Dacă sechela este de tip posttrombotic, se aplică

tratament kinetoterapic şi se recomandă medicamente care
urmăresc tonifierea peretelui venos, devenit insuficient
datorită inflamaţiei, degenerării peretelui şi a valvelor
incontinente.

○ Fizioterapia se aplică numai dacă nu există inflamaţie

periflebitică:
• băi alternative, la 28°-38°C, cu contraste termice mici;
• masaj subacval – 2-3 atmosfere, evitându-se traiectele
venoase.
• curenţi de joasă şi medie frecvenţă.
 RECUPERAREA ÎN
TROMBOFLEBITE

Balneoterapia

Apele termale sunt indicate la peste şase luni de la episodul acut.

• apele carbogazoase sunt permise dacă nu există suferinţă
miocardică;
• ape sărate externe sunt foarte indicate – înotul în bazine sau
lacuri sărate este extrem de favorabil pentru circulaţia
venolimfatică;
• circulaţia venolimfatică se desfăşoară în condiţii hemodinamice
mai favorabile în aceste ape sărate externe datorită:
- poziţiei corpului în timpul înotului;
- efectului presiunii hidrostatice asupra părţilor depresibile şi
asupra venelor;
- efectului astringent al sării.
 RECUPERAREA ÎN
TROMBOFLEBITE

Boala postflebitică

Se poate utiliza fizioterapia.

• se practică stimulări galvanice – cu electrodul pozitiv
în spaţiul popliteu şi electrodul negativ pe faţa dorsală
a piciorului; se efectuează 1-2 contracţii/secundă
care să determine dorsiflexia plantară pasivă.
• se mai pot realiza compresiuni pneumatice externe
intermitente – cinci secunde/contracţie – cu aparatul
angiomat.
RECUPERAREA ÎN
TROMBOFLEBITE
RECUPERAREA ÎN
TROMBOFLEBITE
 RECUPERAREA ÎN
TROMBOFLEBITE

Recuperarea în sindromul posttrombotic

Kinetoterapia este indicată în stadiul acut:

• membrele inferioare se situează pe plan procliv pentru a preveni
edemul;
• pacientul stă în repaus la pat, cu piciorul la 15– 20 grade deasupra
patului;
• mobilizarea membrului inferior este permisă la 3-4 zile de la debut,
la început în pat, numai pentru:
a nu se produce traumatisme;
a scădea edemul;
a scădea durerea;
prevenirea emboliei pulmonare.
SINDROM POSTTROMBOTIC
 RECUPERAREA ÎN
TROMBOFLEBITE

- în continuare, când tromboflebita s-a constituit, iar cheagul este

solid legat de perete, pericolul tromboemboliei reducându-se
considerabil, sub tratamentul medical se poate institui kinetoterapia
activă:
• masaj iniţial uşor, cu scop hiperemiant la nivelul circulaţiei
superficiale a extremităţii bolnave;
• evitarea manevrelor ce vizează ţesuturile profunde şi traiectele
venoase (pentru a nu mobiliza cheagurile sanguine afectate);
• mobilizări pasive pentru toate articulaţiile şi ridicarea extremităţilor
afectate în vederea activării circulaţiei venoase;
• mobilizări active;
• exerciţii respiratorii;
• ridicarea bolnavului din pat începând cu ziua 5-6, cu ciorap elastic
pe membrul inferior şi parcurgerea primilor paşi în jurul patului.
 RECUPERAREA ÎN
TROMBOFLEBITE

În convalescenţă – a treia săptămână

○Kinetoterapia are drept scop combaterea edemului şi

tonifierea musculaturii membrelor inferioare prin:
• masaj uşor, iniţial superficial apoi profund cu glisări cu
presiune şi periaj de activare a stazei şi edemului
venolimfatic;
• contracţii statice şi mobilizări pasive ca în stadiul
anterior;
• mobilizări active cu rezistenţă în decubit dorsal şi
ventral sau în poziţie aşezat;
• extensia gambei pe coapsă cu aplicare de greutăţi pe
picior;
 RECUPERAREA ÎN
TROMBOFLEBITE

• exerciţii respiratorii;
• nu există o tehnică de mers ca în arteriopatiile
cronice; mersul se face pe măsura posibilităţilor
bolnavului;
• ritmul şi durata mersului trebuie să crească
progresiv, până la refacerea completă a
circulaţiei venolimfatice în extremitatea bolnavă.