BOLI VENOASE

Chirnicinîi
 BOLI VENOASE
 TROMBOZA VENOASA SUPERFICIALA SI
PROFUNDA
 SINDROMUL POSTTROMBOTIC
 LIMFEDEMUL
 VARICELE (HIDROSTATICE,
SIMPTOMATICE)
 VARICOCELUL
 TROMBOZA VENOASA SUPERFICIALA SI
PROFUNDA
 Este un proces de coagulare intravasculara, care
afecteaza sistemul venos insotit de o reactive
inflamatorie a peretelui vascular. Se utilizeaza si
alte denumiri cum ar fi: tromboflebita, flebita,
flebotromboza.
 Termenul care corespunde cel mai exact leziunilor
anatomopatologice si care defineste si complicatia
majora a bolii este cel de boala tromboembolica.
TROMBOZA VENOASA SUPERFICIALA
 ETIOPATOGENIE:

 FACTORI FAVORIZANTI
 FACTORI DETERMINANTI

I) FACTORII FAVORIZANTI:

a) Endogeni: - varsta > 60 de ani;

- sexul feminin;
- ereditatea;
b) Exogeni: - alimentatia hiperlipidica;
- traumatismele;
- medicatia cu Anticonceptionale, Diuretice si
Vitamina K;
- stresul;
 ETIOPATOGENIE:

 II) FACTORII DETERMINANTI:

- Leziunea parietala venoasa (traumatisme externe, cateterizari,

compresiuni);

- Staza venoasa (repaus prelungit la pat dupa traumatisme sau

operatii, stari de hipovolemie, obezitate, insuficienta cardiaca);

- Hipercoagulabilitatea (trombocitoze, poliglobulii, meteorism

abdominal prelungit, postpartum, neoplasme);
 ETIOPATOGENIE:

 LEZIUNEA PARIETALA VENOASA + STAZA

VENOASA + COAGULABILITATEA –

TRIADA VIRCHOW
 Sediul obisnuit de debut al trombozei este la nivelul venelor gambiere si al venelor pelvine.
Se descriu 4 etape in formarea trombusului :
 Trombusul alb plachetar;
 Trombusul rosu (mixt);
 Retractia cheagului;
 Trombusul fibrinos organizat;

Riscul maxim de embolie este in etapele 1 si 3, respective la 2-12 zile postoperator

pentru prima etapa si 8-12 zile postoperator pentru etapa a 3 –a , moment in care
desprinderea trombusului de pe peretele venos este freceventa. Odata format, tendinta
trombusului este de extindere in axul venos profund, cu blocarea fluxului venos si cresterea presiunii
distal de obstacol.
Aceasta duce la aparitia edemului extremitatii respective, care poate fi foarte mare in
caz de extindere a trombozei la venele iliace si vena cava inferioara.

In tromboza localizata la nivelul sistemului venos superficial, fluxul profund fiind intact, nu se
produce edem, dar pot apare fenomenele inflamatorii periflebitice putand evolua pana la procese
supurative. In tromboza venoasa superficiala, riscul emboliei este foarte mic fata de tromboza
profunda.
 SIMPTOMATOLOGIA:

A) Semne generale:
 Febra > 38 0C (semnul MICHAELIS) – nu scade la antibiotice;
 Pulsul accelerat progresiv (MAHLER);
 Agitatie;
 Neliniste;

B) Semne locale:
 Durerea sub forma de greutate sau crampe gambiere;
 Tegumente destinse, lucioase;
 Impastare profunda, semn al edemului subfascial;
 Diametrul gambei interesate este mai mare decat cel al gambei indemne, o
diferenta mai mare de 2 cm, fiind sugestiva pentru tromboflebita.
 SIMPTOMATOLOGIA:

C) Alte semne:
 Semnul PRATT : - vena pretibiala dilatata (vena

santinela);
 Semnul TSCHMARKE :- durere la compresia gambei;

 Semnul HOMANS: - durere la flexia dorsal pasiva a

piciorului;
 Semnul RIELANDER : - durere in regiunea inghinala;

 Semnul LOUVEL: - durere la tuse la nivelul

membrului inferior;
 FORME CLINICE:

A) In functie de evolutie, se descriu urmatoarele forme:

1. Supraacute;
2. Acute;
3. Subacute;
4. Latente (Cronice);
5. Recidivate.

B) In functie de sistemul venos afectat:

1.Superficiale;
2.Profunde;
C) In functie de topografie:

1. Tromboflebita membrului inferior (cea mai freceventa);

2. Tromboflebita memebrului superior;
3. Tromboflebita unor vene viscerale: - v. Porta (Pileflebita), v. splenica, v. renala, vene pelvine;
4. Tromboflebita migratorie: - TROUSSEAU (paraneoplazica, infectii de focar, richetioze);
 FORME CLINICE:

D) In functie de nivelul trombozei:

1. Tromboza gambiera :- cu impastarea gambei, dar fara edem prea
mare;
2. Tromboza popliteo- femurala :- cu edem pana la genunchi;
3. Tromboza ileo-femurala: - cu edem alb al gambei si coapsei; Daca
drenajul venos este in totalitate afectat se vor asocial si fenomene ischemice
prin spasm arterial, tegumentele devenind reci si cianotice.
4. Tromboza extinsa la venele iliace interne (hipogastrice) – se
manifesta cu dureri in etajul abdominal inferior, dureri lombare, dureri
rectale, disurie, retentive de urina, accentuarea desenului venos superficial
deasupra arcadei inghinale.
5. Tromboza venei cave inferioare: - se manifesta cu edeme bilateral
ale membrelor inferioare, circulatie colaterala de tip cavo-cav, scaderea TA.
TROMBOZA VENOASA PROFUNDA
TROMBOZA VENOASA PROFUNDA
 EXPLORARILE PARACLINICE:

Se practica pentru a obiectiva cat mai corect starea

sistemului venos superficial si profund. Ca investigatii,
cele mai frecvente utilizate sunt:

- Ecografia Doppler;
- Flebografia;
- Scintigrafia cu fibrinogen marcat cu Iod radioactive;
 COMPLICATII:

- Embolia pulmonara;
- Gangrena venoasa;
- Sindromul posttrombotic (este o complicatie a
trombozei venoase profunde);
- Insuficienta venoasa cronica: (defineste in
special o complicatie a trombozei superficiale);
FORME PARTICULARE DE TROMBOFLEBITA:

1. Tromboflebita migratorie:
- intereseaza venele superficial in mod alternative si recidivant de unde si numele;
- poate fi un semn revelator pentru: - infectii de focar (dentare, sinusale, apendiculare);
- neoplazii (sindrom paraneoplazic TROUSSEAU);
- colagenoze , trombangeita obliteranta Buerger;
- tratamentul este etiologic (rezolvarea agentului cauzator) si patogenic (tratament anticoagulant si
antiinflamator);

2. Tromboflebita membrului superior:

- se realizeaza prin tromboza acuta a venelor axilare sau subclaviculare;
- poate fi primitiva (in special la tineri in urma unui efort fizic important), sau secundara unui obstacol
axilar (tumoral, adenopatie, cicatrice);
- simptomatologia se caracterizeaza prin edem la nivelul membrului superior, tegumente marmorate,
dureri la palpare.
- diagnosticul clinic este confirmat prin ecografie Doppler , flebografie, scintigrafie cu fibrinogen
marcat radioactive – tratamentul este etiologic in formele secundare si patogenic cu anticoagulante ,
antiinflamatorii, fibrinoliza, trombectomie.
 FORME PARTICULARE DE
TROMBOFLEBITA:
3. Tromboza venei porte (Pileflebita):
- poate aparea la nou-nascut in urma unei tromboflebite septic a venei ombilicale si la adult in
cadrul hipertensiunii portale, a unui process septic abdominal, a unei afectiuni hematologice sau
cu etiologie neprecizata.
- simptomatologia este dominata de dureri abdominal, febra si ileus intestinal;
- rareori se poate produce infarct intestinal.
- tratamentul este etiologic si pathogenic.

4. Tromboza venelor suprahepatice (Sindromul BUDD- CHIARI):

- se manifesta clinic prin hepatomegalie, ascita si insuficienta hepatica;
- poate fi secundara unei stenoze congenital sau unei efectiuni hipercoagulante (Policitemia
vera);
- tratamentul consta in practicarea derivatiilor porto-cave si mai recent angioplastii percutane
trasluminale cu plasarea unui stent.

5. Tromboflebita pelvina:
- apare la femei, ca o complicatie unor procese septice pelvine (inflamatii anexiale, avort septic,
endometrite) sau a unor procese tumorale genital utero-anexiale la femeie sau veziculo-prostatice
la barbat.
 TRATAMENTUL TROMBOZEI VENOASE PROFUNDE:

I) PROFILACTIC.
II) CURATIV.

I) TRATAMENTUL PROFILACTIC:
- vizeaza persoanele cu risc crescut trombogen, care urmeaza sa suporte interventii chirurgicale
majore sau care sunt imobilizare perioade mai lungi la pat.

Se folosesc HGMM (Fragmin, Fraxiparin, Clexane, Clivarin), tratamentul incepand

preoperator si continuat postoperator 7, 14, 30 de zile sau mai mult in functie de situatie.

Se va urmari concomitent atat echilibrarea corecta volemica si hidroelectrolitica pentru a

preveni cresterea vascozitatii sangelui, cat si mobilizarea precoce postoperator prin miscari
pasive si active.
In cazul operatiilor lungi sau in cazul bolnavilor obezi cu varice se indica utilizarea ciorapilor
elastici sau a bandajelor compresive, pre, intra si postoperator, pana la reluarea mobilizarii.
De asemenea in cursul operatiei se recomanda ca planul membrelor inferioare sa fie mai sus
decat planul abdomenului pentru a usura intoarcerea venoasa.
 TRATAMENTUL TROMBOZEI VENOASE PROFUNDE

II) TRATAMENTUL CURATIV:

a) Medical: - este tratamentul anticoagulant heparinic in formele gambiere sic el fibrinolitic in formele ilio-
femurale.
 Heparina se adminstreaza 5000 U.I iv. in bolus urmat de 500-1000 U.I/ora iv. timp de 7-10zile. Se
asociaza anticoagulante dicumarinice 1-2 tb/zi, urmarind indicele de protrombina care trebuie sa scada la
20-30% si sa se mentina la aceasta valoare pe toata durata tratamentului, care va fi de 3 pana la 6 luni.
 Tromboflebita gambiera impune repaus la pat cu memebrul afectat ridicat 30-40 de cm fata de orizontala.

 Se asociaza terapia antiinflamatorie si analgezica.



Tratamentul fibrinolitic cu Strepto- sau Urochinaza, se aplica in formele ilio-femurale. Se administreaza

doza de atac 250000 de U.I in 30 de minute, apoi 100000 de U.I pe zi in perfuzie timp de 6 zile, apoi
Heparina intre 500 si 1000 de U.I /ora i.v si Dicumarinice.
 Terapia fibrinolitica prezinta risc important de reactii alergice pana la soc anafilactic, de hemoragii si
emboli pulmonare prin mobilicarea de trombi.
 Datorita acestor riscuri, fibrinoliza este contraindicate la bolnavii de peste 65 de ani (risc de hemoragie
cerebrala), la bolnavii cu ulcer gastric sau duodenal si la cei operati recent.
 TRATAMENTUL TROMBOZEI VENOASE PROFUNDE:

 b) Chirurgical:

In formele ilio-femurale, in primele 10 zile de evolutie se poate

face trombectomie chirurgicala.
 Trombectomie iliaca profunda se face sub anestezie locala.
 Se descopera vena femurala interesata de procesul patologic si se
practica trombectomie prin fogartyzare (se trece sonda Fogarty in
iliaca , deasupra trombusului si se retrage sonda cu balonasul umflat).
 In cursul manevrei, bolnavul expira fortat cu glota inchisa (manevra
VALSALVA), pentru a impiedica trecerea trombusului in vena cava si
riscul de a ajunge in arterele pulmonare.
 EMBOLIA PULMONARA

 Este complicatia cea mai grava a trombozelor venoase. Se produce

in urma detasarii unui tromb din sistemul venos care ajunge in
cordul drept si de aici in sistemul arterial pulmonar.
 In functie de marimea trombusului , embolia poate fi masiva cu
hipoxemie rapid progresiva, sincopa si exitus in cateva minute .
 Originea cea mai des incriminata este o tromboflebita de gamba,
coapsa sau cu localizare pelvina, riscul maxim fiind intre 8 si 12
zile postoperator.
Mobilizarea trombilor se produce la cresterea brusca a
presiunii venoase (cum se intampla in cazul mobilizarii tardive
postoperatorii), prin contractii muscular bruste, stranut, defecatie.
Dupa marime, trombii pot fi:
 - mici - < de 1 mm = microtrombi, care devin

microemboli;
 - medii – 2-3 mm;
 - mari – 1-1,5 cm;
 APARITIA EMBOLIEI PULMONARE
 - Interventii chirurgicale :
Urologice;
Ortopedice;
Ginecologice;
Chirurgicale abdominale;
 - Dupa anticonceptionale;
 - Diabet zaharat;
 - Hipertensiune arteriala;
 - Poliglobulie;
 - Deshidratare;
 - Infarcte miocardice neanticoagulate
 SIMPTOMATOLOGIA
In formele masive sau cele care evolueaza cu soc cardiogen,
debutul este brutal – “fulger pe cer senin”, cu
anxietate,
durere toracica precordiala sau retrosternala violent,
dispnee, tahicardie, cianoza si
deces in cateva minute.
In formele medii, evolutia este spre infarct pulmonar, mici
hemoptizii si dispnee.
Obisnuit evolueaza cu febra pana la 38 de grade Celsius si
revarsat pleural moderat, care se mentine pana la 2 saptamani.
Examenul membrelor inferioare poate decela semnele trombozei
profunde.
EMBOLIE PULMONARA – IMAGINE RX
 EXPLORARILE PARACLINICE:

Specifice pentru diagnostic sunt:

- Ecografia cardiaca, care evidentiaza dilatarea inimii drepte

si a arterei pulmonare, cu reducerea umplerii cavitatilor
stangi.
- Scintigrafia pulmonara care arata “zonele reci” ,
neperfuzate din teritoriul embolizat.
- Angiografia pulmonara arata nivelul obstructiei arteriale si
este utila in caz de interventie chirurgicala.
 DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL

- Embolia gazoasa sau grasoasa;

- Infarctul miocardic;
- Anevrismul disecant de Aorta;
- Alte afectiuni pleuro-pulmonare;

Formele clinice neletale, netratate corect se

complica cu hipertensiunea arteriala pulmonara
cronica prin obliterarea ramurii arterei pulmonare.
 TRATAMENTUL EMBOLIEI PULMONARE
 Este in functie de stadiu.
1. Stadiul I (simptomatologie redusa): - Heparina 5000 U.I la 4 ore 6-10 zile sau
Heparina fractionate 10-14 zile, urmate de Dicumarinice per os 3 luni.


2. Stadiul II (anxietate, tahipnee): Strepto- sau Urokinaza, embolectomie Trendelenburg

sau cu circulatie extracorporeala.


3. Stadiul III (dispnee si colaps): angiografie de urgenta, fibrinoliza sau daca obliterarea
arterei pulmonare depaseste 50 %, se impune embolectomia chirurgicala.


4. Stadiul IV (soc cardiogen si dispnee accentuata)

 5. Stadiul V (soc si respiratie CHEYNE- STOCKES): - interventie imediata.
Tratamentul chirurgical clasic consta in toracotomie, descoperirea arterei pulmonare si
extragerea embolului.
Mai recent radiologia interventionala realizeaza introducerea unei sonde percutan prin
sistemul cav in cordul drept si artera pulmonara cu aspirarea embolului sau distrugerea
lui cu laser sau prin liza.In toate cazurile se asociaza oxigenoterapie, analgesia, uneori
cu Opiacee , Miofilin in caz de bronhospasm asociat reflex.
 SINDROMUL POSTTROMBOTIC

Aproximativ 50 % din tromboflebitele profunde se

complica tardiv cu leziuni trofice avansate care
definesc sindromul posttrombotic:
- edem, celulita indurativa, dermatita ocra, ulcer de
gamba;
Este cauza principala de insuficienta
venoasa cronica generand “claudicatia venoasa”.
 CLINIC SI PARACLINIC

In diagnosticului sindromului posttrombotic, pe

langa examenul clinic care este concludent se pot
realiza urmatoarele explorari paraclinice:
ecografia Doppler si flebografia care
vizualizeaza starea sistemului venos superficial si
profund.
 TRATAMENTUL SINDROMULUI
POSTTROMBOTIC
Tratamentul sindromului posttrombotic este un tratament cronic
permanent, bolnavul necesitand o pregatire psihologica in acest sens. In
tratamentul edemului posttrombotic se recomanda
 purtarea permanenta in cursul zilei a ciorapilor elastici,
 evitarea ortostatismului si mersului prelungit si
 ridicarea frecventa a membrelor inferioare deasupra nivelului cordului.
Tratamentul este atat medicamentos cat si chirurgical. Tratamentul
medicamentos este adjuvant si consta in flebotonice: vitamina E, detralex, etc.
Cand exista fenomele inflamatorii se administreaza si tratament
antiinflamator.
Tratamentul chirurgical urmareste restabilirea unui flux venos normal prin
diferite interventii reconstructive, suprimarea refluxului si extirparea unor
vene nefunctionale.
SINDROMUL POSTTROMBOTIC
 LIMFEDEMUL

Limfedemul este definit prin acumularea de lichide in tesuturile membrelor datorita

insuficientei drenajului limfatic.

Etiopatogenie: Limfedemele pot fi:

a) Primare;
b) Secundare;

a) Limfedemele primare:
- sunt generate de agenezia, hipoplazia sau obstructia vaselor limfatice.
- ele pot apare in sindromul Turner, limfoangiomiomatoza;
- femeile sunt mai afectate decat barbatii in raport de 3/1;

- dupa momentul instalarii, limfedemele primare pot fi:

 Congenitale (apar rapid dupa nastere, iar daca sunt si ereditare realizeaza boala Milroy);
 Precoce (apar intre pubertate si a treia decada de viata);
 Tardive (debut dupa 35 de ani);
 LIMFEDEMUL

b) Limfedemele secundare:

- apar prin afectarea vaselor limfactice initial normale, cum ar fi:

 Neoplasme ;
 Limfangite repetitive infectioase (cu Streptoco beta hemolytic
sau Stafilococ);
 Radioterapie;
 Alte situatii rare, cum ar fi: TBC, Dermatita de contact,
Artrita Reumatoida;
 SIMPTOMATOLOGIA:

 Instalarea edemului se face de obicei treptat si este

nedureroasa, pacientul reclamand o stare de discomfort local si
mai ales fiind alarmat de cresterea de volum a membrului afectat.
- initial edemul este moale (semnul godeului este prezent)-
afectare centripeta.
- pielea este alba, intinsa si subtire.
- edemul cedeaza partial in clinostatism, este accentuat in timpul
zilei si se reduce noaptea, dar niciodata complet.
- in timp edemul devine dur, lemnos, semnul godeului dispare,
membrul afectat isi pierde forma normala, pielea ramane
normala, dar devine scleroasa si ingrosata. In aceasta faza,
limfedemele secundare pot asocia semne ale bolii de baza.
 EXAMENE PARACLINICE

 Incearca sa identifice etiologia bolii:

a) Ecografia abdominala si pelvina, CT pentru identificarea unor

neoplasme;
b) Limfoscintigrafia;
c) Limfoangiografia;
d) Masurarea albuminei in lichidul interstitial evidentiaza nivelul de
peste 1,5 g%.
In limfedemele primare, vasele limfatice sunt absente sau hipoplazice.IIn
limfedemele primare, vasele limfatice sunt absente sau hipoplazice.
In limfedemele secundare, traiectele limfatice sunt dilatate si nivelul
obstructiei poate fi detectat.
 CLINIC SI PARACLINIC

Diagnosticul clinic: - include elemente de

anamneza si examen local.
Diagnosticul diferential: - se face cu
lipodistrofia membrelor inferioare – afectiune
bilaterala, fara modificari posturale, fara
afectare piciorului si a articulatiilor si cu nivele
de albumina in lichidul interstitial sub 1g%.
 TRATAMENT

Obtiunile terapeutice se adreseaza :

 limitarii edemului
 mentinerii integritatii tegumentare
 prevenirii complicatiilor: celulita si limfangita

Metodele mecanice includ:

 drenajul postural
 exercitiile fizice
 ciorapi elastici

Regimul dietetic vizeaza:

 scaderea ponderala
 restictia hidrosalina, tinand cont si de faptul ca administrarea de diuretice nu este
eficienta, aceasta inducand modificari hidroelectrolitice nedorite.
 
 Aparitia infectiilor impune tratament rapid cu antibiotic intravenos.
 Eczema, complicatie relativ frecventa, raspunde la aplicatii de topice cortizonice.
 VARICELE

Varicele reprezinta dilatatii si alungirea

venelor superficiale, modificare
morfologica cauzata de o presiune venoasa
crescuta.
 ETIOPATOGENIE
Congenitale (rare) de tip disembrioplazic:
 sindr.KLIPPEL-TRENAUNAY-WEBER asociaza varicele cu alungirea
hipertrofica a membrului si cu angiom plan tuberos;
 sindr. PARKS-WEBER in care exista fistule arterio-venoase congenitale
mari.
Primitive sau primare sau esentiale (cele mai frecvente): fara o cauza
cunoscuta, dar cu factori favorizanti.
Secundare ,care pot fi:
 Posttrombotice (cel mai frecvent)
 Prin compresiuni tumorale
 Prin retractii scleroase post radioterapie
 Prin cicatrci vicioase
 Dupa traumatisme ale venelor
 ETIOPATOGENIE
 Varicele primitive, esentiale sau primare se mai numesc si
hidrostatice, factorul principal fiind presiunea hidrostatica
crescuta la nivelul circulatiei venoase. Presiunea hidrostatica
datorata gravitatiei este un factor esential in aparitia varicelor,
persoanele care efectueaza activitati sedentare sau cu efort fizic
important static fiind mai predispuse la aparitia varicelor.
Se adauga factorii generali:
 Obezitatea
 Sarcinile repetate
 Activitatea in mediu cu temperature ridicata
 Avitaminozele
VARICE HIDROSTATICE – FORMAREA VARICELOR
 
 
 ETIOPATOGENIE

 In aparitia varicelor esentiale mai sunt

incriminate modificari biochimice ale fibrelor de
colagen si elastina ale peretilor venelor, aceaste
explicand asociera frecventa a varicelor cu boala
hemoroidala, hernia, picior plat.
 
VARICE HIDROSTATICE UNI SI BILATERAL
 EXPLORARILE PARACLINICE
 Ultrasonografia Doppler (continua, pulsata si Doppler duplex), utila
mai ales pentru aprecierea permeabilitatii si competentei sistemului
venos profund;
 Flebomanometria;
 Flebografia cu substanta de contrast;

Inaintea stabilirii indicatiei de tratament chirurgical al varicelor

membrelor inferioare, trebuie sa ne asiguram obligatoriu de doua
lucruri importante :
 Circulatia arteriala a membrelor inferioare nu este afectata- situatie
in care ar putea aparea o ischemie acuta a membrului inferior respectiv;
 Sistemul venos profund este functional (permeabil si cu aparat
valvular integru)- intrucat acesta va prelua dupa operatie si drenajul
venos superficial;
 COMPLICATIILE BOLII VARICOASE
 Inflamatorii (tromboflebita varicoasa, care poate evolua
pana la procese supurative periflebitice ce intereseaza
tesuturile moi adiacente varicelor si stari septicemice)
 Trofice (dermatita ocra varicoasa, ulcerul varicos)
 Traumatice (hemoragii, uneori importante, zise
“spontane” traumatismul cauzal fiind minor si trecand
neobservat)
 Degenerative (posibila degenerare carcinomatoasa a
ulcerului varicos cronic).
ULCERE VARICOASE
 COMPLICATII
 Complicatia cea mai frecventa ramane
tromboflebita varicoasa care se manifesta cu
dureri si fenomene inflamatorii la nivelul unor
pachete varicoase superficial.
 Riscul emboligen al flebitei superficiale este
minim, dar ea se poate complica cu tromboflebita
profunda, situatie in care riscul emboligen devine
important.
 COMPLICATII
Tromboflebita profunda are ca manifestari:
Generale:
 Febra progresiva
 Pulsul accelerat, progresiv (puls catarator MAHLER)
Locale:
 Durerea spontana si la palparea gambei (loja posterioara)

Un semn caracteristic este semnul HOMANS, care consta in

durere provocata la flexia dorsala a piciorului.
 
 TRATAMENTUL VARICELOR

1. Tratamentul profilactic
2. Tratamentul curativ
 Tratamentul medical
 Tratamentul sclerozant
 Tratamentul chirurgical
 TRATAMENT
1. Tratamentul profilactic – este foarte important.
Ca masuri profilactice se recomanda:
 Evitarea ortostatismului prelungit
 Evitarea sedentarismului
 Evitarea constipatiei
 Protejarea cu ciorapi elastici la persoanele a caror
activitate presupune effort fizic cu cresterea presiunii
abdominal
 Exercitii fizice care solicita musculature membrelor
inferioare, inotul
 TRATAMENT
2. Tratamentul curativ
a) Tratamentul medical – consta in administrarea de venotonice si
venotrofice (vitamina E, Detralex , etc.).
La acestea se adauga antiinflamatoriile nesteroidiene care amelioreaza
simptomatologia.
b) Tratamentul sclerozant – realizeaza sclerozarea varicelor prin injectarea
in lumen a unor substante iritante. Se aplica mai ales in cazul varicelor
nesistematizate, sau dupa recidiva in cazul interventiilor chirurgicale.
c) Tratamentul chirurgical – consta in:
 suprimarea refluxului prin ligature v. safene mari la nivelul crosei si extirparea v.
safene mari prin cateterizarea ei retrograde pana la nivel premaleolar intern si
smulgerea ei (stripping).
 Excizia pachetelor varicoase nesistematizate daca sunt trombozate sau se
sclerozeaza prin trecerea transcutana a unui fir de catgut, care se ligatureaza pe
piele (insailare trombozanta)
 TRATAMENTUL TROMBOFLEBITEI VARICOASE

 Repaus la pat, cu membrul inferior afectat ridicat pe atela

Braun la 30-35cm fata de planul patului
 Tratament antalgic si antiinflamator
 In cazul ca fenomenele inflamatorii evolueaza spre
periflebita si celulita, se adauga si tratament antibiotic.
 Tratamentul anticoagulant este necesar doar in formele
extensive, care progreseaza spre crosa safenei, crescand
riscul extinderii la nivelul sistemului venos profund.
 Tratamentul chirurgical se indica numai dupa
remisiunea fenomenelor inflamatorii.
 VARICOCELUL

 Varicocelul reprezinta dilatatia varicoasa a

venelor spermatice, apatuta la nivelul
scrotului.

Clasificare etiopatogenica: - se descriu 2 forme:

 Varicocelul primitiv

 Varicocelul secundar (simptomatic)

 VARICOCELUL
 Varicocelul simptomatic sau secundar – apare prin cresterea presiunii in venele
spermatice datorita unui obstacol in traiectul acestora (adenopatii iliace, tumori renale
sau pararenale, tumori retroperitoneale, etc.)

 Varicocelul primitiv - apare frecvent intre 15-35 ani si mai ales pe partea stanga
(90%).
Localizarea mai frecventa pe partea stanga se datoreaza dispozitiei diferite de varsare
a v. spermatice stangi care este avalvulata (cea dreapta este valvulata) si se varsa in
unghi drept in vena renala stanga, in timp ce v. spermatica dreapta se varsa in unghi
ascutit direct in v. cava inferioara.

In aparitia varicocelului mai sunt incriminati o serie de factori favorizanti care

determina staza venoasa:
 Activitati fizice statice
 Constipatia
 Ortostatism prelungit
VARICOCELUL
 SIMPTOMATOLOGIE

 Apare tardiv, multa vreme fiind asimptomatic.

 Bolnavul poate acuza senzatie de greutate sau
jena dureroasa la nivelul testicolului de partea
afectata cu iradiere in regiunea inghinala sau
perineala, in special in ortostatismul prelungit
sau la efort fizic.
 EXAMENUL CLINIC

 Evidentiaza o bursa scrotala mai alungita de partea varicocelului.

 Palpator, pachetul de vene dilatate da aspectul de cordoane care “ruleaza” sub

degete, aspect descris ca “pachet de rame”. Frecvent se asociaza cu dilatatii
venoase si in alte teritorii (varice ale membrelor pelvine, hemoroizi). Testicolul
are consistenta scazuta comparativ cu cel de partea sanatoasa si este hipotrofic.

 Tusea sau manevra Valsalva accentueaza dilatatiile varicoase de la nivelul

varicocelului.

 Spermograma poate fi modificata datorita cresterii temperaturii locale si

hipoxiei datorita stazei venoase, varicocelul fiind printre primele cauze de
infertilitate masculina.
 
VARICOCEL – ASPECT CLINIC
 TRATAMENTUL VARICOCELULUI
PRIMITIV
1. Conservator
2. Chirurgical
 
1. Tratamentul conservator consta in purtarea unui suspensor care sa nu permita
alungirea scrotului.
 
2. Tratamentul chirurgical urmareste reducerea presiunii venoase in plexurile
spermatice dilatate prin ligature venelor spermatice in traiectul lor iliac (Operatia
IVANISEVICI).

Alte interventii realizeaza rezectia pachetelor varicoase dilatate (KOHER,YOUNG).

In caz de alungire importanta a hemiscrotului se poate practica si rezectia partiala a
acestuia.

Varicocelul secundar se vat trata prin rezolvarea cauzei care l-a provocat.
 
 
 
 VA MULTUMESC!

“Invatatura din constrangere nu e facuta sa ramana, dar ceea ce patrunde in

suflet prin dragoste si bunavointa, aceea ramane acolo pentru totdeauna.”