Bolile sistemului respirator

XII. Îngrijirea pacientului cu astm bronsic (bronhospasm)

Astmul bronșic este o criza de dispnee paroxistică expiratorie provocată de stenoza funcțională spastică a
bronhiilor.

Bronhospasmul se datorează contracției musculaturii, edemului mucoasei bronșice și hipersecretiei

bronșice, fenomene care duc la obstrucția bronșică ce împiedică eliminarea aerului în expirație.

1. Factori determinanți și predispozanți

• Factori alergici- astm alergic sau extrinsec: praful de casă, polenul, pulberile, parul de animale, alergeni
alimentari(carne, albuș, ou, lapte, peste), unele medicamente(penicilina, analgezice), detergenți,
coloranți, vopsele, material textil
• Factori nealergici- Astmul intrinsec: factori infecțioși (bronșite cronice, sinuzite). Apariția crizelor poate fi
favorizată de expuneri la frig, ceață, umezeală, trecerea bruscă de la aer cald la aer rece, factori
emoționali

A) Criza de astm bronșic

1. Simptomatologia:

• incepe brusc, frecvent noaptea

• abcesul este precedat de o stare prodromală(care prevesteste): strănut, hidroree, tuse uscată.
• criza se caracterizează prin: dispnee cu caracter expirator prelungit, bradipnee cu expirație forțată
laborioasă și zgomotoasă, șuierătoare.
• dispneea este urmata de tuse și expectorație mucoasa, filantă, eliberatoare.
• bolnavul este găsit în poziție șezând cu capul pe spate și sprijinit în mâini.
• faciesul exprimă spaimă și sete de aer, exoftalmie, gura între-deschisa, tegumente palide, cenușii,
acoperite de transpirații reci.
• la auscultatie apar: hipersonoritate pulmonară, murmur vezicular, raluri sivilante și ronflante
• bradicardie
• criza durează între 15 min și 3h și se termină relativ brusc.

2. Conduita de urgență

• crizele de astm bronșic se pot trata și în condiții ambulatorii, bolnavul este susținut în poziție șezânda,
sprijinit în poziția cea mai comodă, va fi șters de transpirație
• pana la venirea medicului se administrează pacientului:
o Antispastice: papaverină, lizadon
o Dilatatoare ale bronhiilor: miofilin, eufilina, ventolin
o Simpaticomimetice: efedrina, astmopent, alupent, berotec in inhalații sau sub forma de spray

Obs: în cazul primului abces de astm apărut la un bolnav care are în antecedente hipertensiune, se evita
simpaticomimeticele.

• la indicația medicului se administrează:

o Miofilin 1-2 fiole intravenos lent
o Hemisuccinat de hidrocortizon intravenos în cazul în care criza nu cedează la miofilin
o Oxigenoterapie prin sondă endonazală 6-8 litri pe minut
o In cazul în care medicatia de mai sus nu da rezultate se administrează sulfat de magneziu
intravenos lent 10-20ml
• se continua administrarea de:
 o Simpaticomimetice sub forma de inhalații(astmopent, alupent, berotec, salbutamol)
o Bronhodilatin sublingual
o Efedrina subcutanat
o Adrenalina subcutanat

!Simpaticomimeticele sunt contraindicate la hipertensivi, coronarieni, hipertiroidieni.

• Astmul bronșic trebuie diferențiat de astmul cardiac sau de edemul pulmonar acut prin caracterul
dispneei. La astmul cardiac dispneea este polipneica predominat inspiratorie, bolnavul este înclinat
înainte, rezemat în mâini cu umerii ridicați, tahicardie.
• Criza poate evolua sub o forma gravă: edem pulmonar când sufocarea se agravează, apare cianoza,
expectorație spumoasă, rozată.

B) Starea de rău astmatic

• este stadiul clinic cel mai sever al astmului bronșic, se manifestă printr-un sindrom asfixic(crize
prelungite), care pot sa dureze pana la 24h.

1. Cauze declanșatoare:

• infecția bronșică difuză bacteriană birotică, reacții alergice imediate provocate de medicamente, prafuri
alergizante din atmosferă, abuzul de simpaticomimetice, bronhodilatatoare, medicamente sedative,
opiacee, tranchilizante prin deprimarea centrilor respiratori.
• suprimarea brutală a corticoterapiei
• utilizarea necorespunzătoare a oxigenului

2. Tabloul clinic

• bolnavul sta în poziție șezânda cu toracele împins în față, cu fața anxioasa și semne de insuficiența
respiratorie accentuate
• polipnee cu expirație prelungită și cu tiraj
• cianoza
• absenta tusei și expectorației
• diminuarea extremă a murmurului vezicular
• raluri bronșice mari și mici la auscultatie
• trebuie sa se facă diferențierea cu edemul pulmonar acut, astmul cardiac, embolia pulmonară,
pneumotoraxul spontan, bronhopneumopatia obstructiva cronică acutizată
• trebuie cunoscute antecedentele bolnavului: dacă este un vechi astmatic, dacă are BPOC, boli cardiace
• diferențierea se poate face ținând cont de caracterul dispneei: in edemul pulmonar cardiogen(forma
severa a astmului cardiac), dispneea este predominat inspiratorie iar zgomotul șuierător este prezent atât
în inspirație cât și în expirație

3. Conduita de urgență

• orice bolnav în stare de rău astmatic trebuie internat de urgență

• i se explica pacientului necesitatea de a tuși și de a expectora și de a rămâne pe cât posibil în stare de
veghe pana la instalarea echilibrului respirator
• cazurile grave se transfera pe terapie intensiva unde se practica intubatia traheala, aspirația bronșică și
ventilația mecanică

4. Medicația de urgență

• brohospasmolitice: miofilin in ser glucozat 5%

• hemisuccinat de hidrocortizon intravenos
• oxigenoterapie
 • antibiotice
• chimioterapice(antibioticele și chimioterapicele se administreaza doar în cazul de suprainfectii bronșice
conform antibiogramei)
• se evita penicilina
• nu se administreaza morfina, mialgin, sedative, tranchilizante
• se face psihoterapie

5. Tratamentul de font (între crize)

• se înlătură cauza care a determinat alergia

• prevenirea și tratamentul infecției bronșice
• viața liniștita in aer uscat
• gimnastica respiratorie
• cure balneo-climaterice

XIII. Îngrijirea pacientului cu hemoptizie

Hemoptizia este expectorarea unei cantități variable de sânge provenind din căile respiratorii.

1. Cauze:

• tuberculoza pulmonară
• bronșiectazia
• bronșita cronică
• cancerul bronhopneumopulmonar
• stenoza mitrala și staza pulmonară din insuficiența cardiacă
• anevrism aortic prin erodarea unei bronhii
• traumatisme toracice și pulmonare
• alte afecțiuni ale aparatului respirator
• afecțiuni cardiovasculare
• intoxicații

2. Simptomatologie:

• senzație de gadilare a laringelui

• căldură retrosternală
• gust de sânge în gură
• tuse iritativă care expulzează sângele
• aspect roșu deschis sau rosu aprins, aerat, spumos, al sangelui expectorat
• sângele este amestecat cu mucus sau poate fi mucopurulent
• în hemoptiziile mari și mijlocii apare paloare, anxietate, transpirații, tahipnee, tahicardie, scăderea
tensiunii arteriale
• diagnosticul diferențial se face cu hematemeza(vărsătura cu sânge), epistaxis și hemoragia de origine
faringiana, dentară(gingivoragii)
• spre deosebire de hemoptizie, hematemeza este precedată de greață, vărsătură, și apare la bolnavi cu
antecedente gastrice

3. Conduita de urgență

• internare obligatorie
• repaus la pat absolut in poziție semisezanda in cameră bine aerisita
• repaus vocal sau va vorbi în șoaptă, se recomandă respiratie pe nas lentă și profundă
• se da bolnavului să bea lichide reci în cantități mici și repetate
• se aplica pungă cu gheață pe regiunea sternală sau asupra zonei presupus sângerânde
 • bolnavul este cât mai puțin posibil perturbat cu examinări minime(puls, TA, temperatura)
• se face în hemoptiziile abundente ligatura celor 4 membre alternativ pentru a diminua întoarcerea
venoasă(20-30 min). Se poate face de mai multe ori pe zi, dezlegarea se face progresiv, lent și alternativ
pentru a nu mări brusc întoarcerea venoasă a sângelui la inimă
• se combate tusea.
• asistenta administrează medicatia la indicația medicului:
o se evita administrarea preparatelor morfinice care au riscul parezei bronhiilor și retenției
sangelui în arborele bronșic
o se administrează soluții hipertonice, clorura de sodiu 10% intravenos și soluție de glucoza 40%,
40-50 ml sau în lipsă, o lingură de sare în pahar cu apa oral
o administrează medicație hemostatică: clorura de calciu soluție 10% intravenos lent 10-30 ml,
vitamina C intramuscular sau intravenos, Clauden, Coagulent, Venostat, Adrenostazin, Novocaina
1% intravenos foarte lent, Vasopresina 20 de unități în 200ml soluție glucozata 5% intravenos
lent în 20 de minute sub controlul TA
o Transfuzii mici de sânge proaspăt.
• in cazuri grave se încearcă crearea unui emfizem subcutanat pe fata anterioara a hemitoracelui afectat
prin introducerea a 400-600ml aer sau oxigen cu o seringă de 20 ml
• schimbarea bolnavului
• se face toaleta corporală, reducând la minimum mobilizarea bolnavului
• cu menajamente deosebite supravegheat strict, se transporta bolnavul la spital
• în spital tratamentul general hemostatic se completează cu tratament etiologic
• se pot încerca pe rând alte metode de oprire a hemoragiei:
o pneumoperitoneu când sunt introduși în cavitatea peritoneala 500-1000 cm cubi aer cu ajutorul
aparatului de pneumotorax
o pneumotorax artificial hemostatic(de partea plămânului afectat se introduc 500-700 cm cubi aer
cu aparatul de pneumotorax)
o în hemoptiziile persistente din stenoza mitrala se face sângerare 400-500ml
• tratament chirurgical care este indicat de urgență în traumatisme toraco-pulmonare, eroziuni arteriale,
varice bronșice, tuberculoză, cancer bronșic

XIV. Îngrijirea pacientului cu pneumotorax spontan

- este o afecțiune caracterizată prin colectii gazoase in cavitatea pleurală.

- aerul pătrunde in pleura printr-o perforatie patologica a seroasei

1. Cauze:

- tuberculoza pulmonară - 60-70%

- emfizem pulmonar
- chisturi aeriene pulmonare
- tuse convulsiva
- bronsite cronice

2. Clasificare:

- pneumotorax idiopatic benign cu etiologie necunoscuta - apare mai ales la tineri intre 18 - 35 de ani.
- pneumotorax traumatic care poate sa apara prin plagi penetrante, fracturi costale, acte chirurgicale
voluntare sau involuntare

3. Simptome:

- junghi toracic violent care apare brusc, adesea dupa un efort, chinta de tuse, durere comparata cu o
lovitura de pumnal
- dispnee foarte accentuata si polipnee
 - anxietate, cianoza, tuse chintoasa, fenomene de insuficiența respiratorie acută
- uneori fenomene de soc pleural: puls tahicardic, puls mic si rapid,
- alteori fenomene de colaps ( paloare, cianoza extremităților, transpirații reci ).
- apar unele semne fizice:
o bombarea si imobiliarea hemitoracelui interesat
o abolirea murmurului vezicular
o hipersoniritate sau timpanism cu dispariția matitatii cardiace

4. Conduita de urgență

- se aseaza pacientul in poziția semisezand

- repaus complet inclusiv vocal
- combaterea durerii: algocalmin, fortral, mialgin ( pentru dureri socogene), morfina.
- se administrează anxiolitice: plegomazin intramuscular, hidroxizin intramuscular, diazepam, nidrazepam,
romergan.
- oxigenoterapie
- se administrează sedative ale tusei - codeină
- in formele masive sau axfistice medicul executa exuflație decompresiva: se foloseste un ac cu lumen larg
si bizou scurt care se leaga de un tub scufundat in ser fiziologic sau solutie dakin.
- o exuflatie eficienta necesita folosirea unui trocar prevazut cu supapa.
- se vor asigura materiale sterile si se vor respecta cu strictețe masurile de asepsie pentru a preveni riscul
infectiei
- transportul bolnavului la spital se face cu menajamente deosebite.

XV. Îngrijirea pacientului cu bronhopneumopatie obstructiva cronica acutizata BPOC

Termenul de BPOC se referă la bolnavi cu bronșită cronica și bolnavi cu emfizem pulmonar.

Bolnavul purtător de BPOC are o insuficienta respiratorie cronica.

Procesul infectios accentuează sindromul obstructiv prin exacerbarea edemului inflamator, a hipersecretiei și a
spasmului musculaturii bronșice.

1. Simptome :

• dispnee cu polipnee uneori bradipnee expiratorie

• cianoza intensa și difuza predominând la buze, unghii, cianoza exprima creșterea hemoglobinei în sângele
arterial prin desaturarea cu oxigen a oxihemoglobinei
• transpirații profunde, cefalee, anxietate sau somnolență, stare confuzionala uneori stare precomatoasa
• decompensarea respiratorie a BPOC se asociază cu decompensarea hemodinamica cu : tahicardie,
tulburări de ritm, extrasistole, hepatomegalie dureroasa cu meteorism abdominal, jugulare turgescente

2. Masurile de urgenta:

a) oxigenoterapie pe sonda nasofaringeana pt combaterea hipoxemiei

• oxigenoterapia necesită prudenta deoarece administrarea unor cantități mari de oxigen la bolnavii cu
hipercardie (creșterea presiuni parțiale a dioxidului de carbon din sânge) este periculoasa
• centrii respiratori la hipercapnici nu mai sunt sensibili la dioxidul de carbon singurul stimulent rămânând
hipoxemia
• înlăturarea bruscă a hipoxemiei prin administrarea de cantități mari de oxigen înseamnă înlăturarea
stimulului, deprimarea centrilor respiratorii și agravarea pe aceasta cale a hiperventilatiei alveolare și
hipercardie
• din aceasta cauza oxigenul trebuie administrat în doze moderate cu supravegherea bolnavului
• administrarea oxigenului se începe cu un debit de 1-2 litri pe minut
b) perfuzie cu următorul cocktail :
• hemisucinat de hidrocortizon HHC 200 de ml, cloramfenicol hemisucinat un gram, miofiln 2 fiole,
deslanosid 1 fiola – 30-40picaturi/min
c) sub strictă supraveghere se transportă la spital

3. Conduită în spital:

a) combaterea obstructiei prin drenaj postural, aspirație bronsica și spălaturi bronsica

• utilizarea drenajului postural asociat cu percuția toracelui determina mobilizarea secrețiilor bronșice și
creșterea expectoratii
• aspirația endobronsica se executa prin cateter pe cale nazala sau pe bronhoscop
• spălatura bronsica se executa după aspirație prin introducerea la interval de 5-10 minute de cantități mici
de bisolvon 3-5 ml care apoi se aspiră
b) combaterea inflamației cu antibiotice
• ampicilina 2-3 grame în 24 de ore sau tetraciclina 2 grame pe zi timp de 7-10 zile
• se continua apoi cu vibramicin 100 miligrame pe zi
• in forme mai ușoare se administrează penicilină asociata cu streptomicina
• când exista intoleranță la penicilină se va administra eritromicina 1-2 grame eventual biseptol 3-4 tablete
pe zi
c) corticoizi sunt indicați pt acțiunea lor antiinflamatoare, antisecretoare, antibronhospastica: predmison 20-30
mg pe zi timp de 7-10 zile în doze descrescande
d) combaterea spasmului prin bronhodilatatore: amiofilina intravenos lent sau în perfuzie (2-3 fiole miofiln) 24
de ore în soluție glucozata izotonica 5% , 1000-1500 ml
e) administrarea de fluidifiante ale secreție bronșice
• bronhexin
• alfachimotripsina în aerosol de 2-3 ori pe zi
f) la nevoie se administrează tonicardiace, diuretice, anticoagulante
 se poate face sângerare și ventilație pulmonară

XVI. Ingrijirea pacientului cu pneumonie bacteriana acuta

Pneumonia bacteriana acută este un proces inflamator de natură infecțioasa la nivelul parenchimului pulmonar.

Germenii incriminat sunt: pneumococul, stafilococul, streptococul.

1. Circumstanțe de apariție:

 contaminare hematogena cu punct de plecare infectii în organism (infecții ORL, infectii tegumentare)
 complicații în cursul unei boli (septicemie)
 secundare unor manevre chirurgicale (traheostomie)
 infectii nozocomiale

2. Factori favorizanti:

 varsta: copiii și vârstnici sunt mai predispuși la a face boala

 frigul, umezeala, efortul fizic intens, factori poluanti
 afecțiuni care scad rezistenta la infecții :diabet zaharat, alcoolism, insuficienta renala acută
(IRA), insuficienta hepatica, SIDA

3. Manifestari de dependenta:

a) pneumonia pneumococica

 debut brusc, frison, febra în platou, polipnee, junghi toracic, tuse la început uscata apoi cu expectorație
galben-ruginie vascoasa, tahicardie, frecvent herpes
b) pneumonia streptococica

 debut insidioslent, frisoane, febra, dispnee cu cianoza, stare generala alterata

c) pneumonie stafilococica

 debut insidios, frisoane, febra remitenta, stare generala alterata, dispnee cu cianoza

4. Examinări paraclinice:

 ASLO crescut în pneumonia strepticocica

 radiografie toracica, leucocitoza cu neutrofilie și VSH crescut în pneumonia pneumococica
 examen de sputa pentru determinarea pneumococilor, streptococilor

5. Problemele pacientului:

 alterarea respirației
 obstrucția căilor respiratorii
 potențial de deshidratare
 disconfort
 potențial de complicatii

6. Obiectivele vizeaza:

 combaterea infectiei
 eliberarea cailor respiratorii
 imbunatatirea respiratiei
 prevenirea complicatiilor

7. Interventiile asistentei:

 in perioadele febrile se asigura repausul la pat in pozitie sezand sau semisezand

 aerisim incaperea
 administrare de oxigen
 umidificarea aerului
 alimentatie lichida si semilichida in perioadele febrile cu aport caloric corespunzator necesitatilor,
trecandu-se treptat la o alimetatie normala
 asigurarea unei cantitati suplimentare de lichide, avand in vedere pierderile prin febra, polipnee,
transpiratii
 igiena tegumentelor si mucoaselor, in special a cavitatii bucale
 ajutarea pacientului sa adopte pozitii care faciliteaza expectorarea
 incurajarea pacientului sa efectueze miscari active pentru mentinerea tonusului muscular
 ajutarea pacientului in satisfacerea nevoilor fundamentale si incurajarea lui sa participe la ingrijiri prin
cresterea graduala a activitatii in functie de toleranta
 masurarea functiilor vitale
 recoltarea de produse biologice si patologice pentru exmene de laborator
 administrarea tratamentului prescris: etiologic, simptomatic, tratamentul complicatiilor
 educatia pacientului privind:
o semnele de recunoastere a principalelor complicatii: febra dupa antibiotice, scaderea tolerantei
la efort, intensificarea durerii toracice, modificari ale sputei
o necesitatea consumului de lichide pentru fluidificarea secretiilor
o alternarea perioadelor de activitate cu perioade de repaus
o efectuarea exercitiilor respiratorii
o toaleta cavitatii bucale dupa expectorare
XVII. Ingrijirea pacientului cu bronsiectazie

Bronsiectazia este o afectiune caracterizata prin dilatarea si deformarea bronhiilor manifestata clinic prin
hemoptizii si tuse cu expectoratie purulenta. Evolutia este cronica cu perioade de acutizare si remisie.

1.Circumstante de aparitie

- infectii pulmonare repetate

- obstructii bronsice
- poate sa fie congenitala

2.Factori favorizanti:

- frig
- umezeala
- expuneri la pulberi si substante iritante

3.Manifestari de dependenta:

- tuse, la inceput uscata, apoi cu expectoratie, frecvent dimineata

- hemoptizie
- dispnee
- dureri toracice
- febra moderata
- anorexie: in cazurile cand pacientii inght sputa purulenta

4.Examinari paraclinice:

- bronhoscopie
- radiografie toracica
- tomografie
- bronhografie cu Lipiodol = examen de certitudine
- examenul sputei

5.Problemele pacientului:

- Obstructia cailor respiratorii

- Diminuarea schimburilor gazoase
- Potential de alterare a nutritiei

6.Obiectivele vizeaza:

- Combaterea infectiei
- Imbunatatirea ventilatiei pulmonare
- Prevenirea complicatiilor
- Dezobstruarea cailor respiratorii

7. Interventiile asistentei:

- asigurarea repausului la pat in perioada de acutizare

- administrarea de lichide pentru fluidificarea secretiilor
- aplicarea masurilor de mobilizare a secretiilor: drenaj postural, tapotament
- masuri de combatere a hemoptiziei
- invatarea pacientului sa expectoreze in scuipatoare
- administrarea tratamentului medicamentos
 - educarea pacientului privind:
o evitarea factorilor favorizanti acutizarii
o efect benefic al curelor balneoclimaterice: Pucioasa, Govora, Calimanesti
o importanta asanarii focarelor de infectie din organism

XVIII. Ingrijirea pacientului cu pleurezie

Pleureziile sunt afectiuni caracterizate prin existenta lichidului intrapleural cu caracter de exudat, secundare unui
proces inflamator la nivelul foitelor pleurale.

1.Circumstante de aparitie:

- in cursul unor afectiuni: preumopatii bacteriene sau virotice, cancer pulmonar, infectii TBC, reumatism
articular acut
- posttraumatice
- secundare unor abcese de vecinatate (abces hepatic)

2.Manifestari de dependenta:

a) pleurezia serofibrinoasa TBC:

- frison
- febra
- transpiratii, in special noaptea
- inapetenta
- slabiciune
- oboseala
- durere toracica accentuata la miscarea toracelui
- scadere ponderala
- dispnee care apare cand exudatul este masiv si comprima plamanul
- tuse
- la examenul fizic se observa: bombarea toracelui, limitarea miscarilor in timpul respiratiei la
nivelul hemitoracelui afectat
b) pleurezii purulente:
- frisoane repetate
- febra remitenta
- durere toracica
- tahicardie
- paloare
- HTA
- semne locale la nivelul toracelui
- alterarea starii generale

3.Examinari paraclinice:

- examenul lichidului pleural: reactia Rivalta

- biopsie pleurala
- radiografie toracica
- IDR la PPD (intradermoreactia/ testare la tuberculuina)
- examene de laborator:
o sange: hiperleucocitoza cu neutrofilie in pleurezia purulenta

4.Problemele pacientului:

- disconfort
 - alterarea respiratiei
- potential de alterare a nutritiei
- intoleranta la efort

5.Obiectivele vizeaza:

- imbunatatirea respiratiei, a schimburilor de gaze

- favorizarea expansiunii toracice
- diminuarea manifestarilor clinice
- prevenirea complicatiilor

6.Interventiile asistentei

- asigura repausul la pat in perioadele febrile

- alimentatie usor digerabila, bogata in vitamine
- asigurarea pozitiei care diminueaza durerea si faciliteaza o ventilatie maxima
- administrarea tratamentului medicamentos:
o simptomatic: de combatere a transpiratiilor, tusei, durerii
o etiologic: tuberculostatic, antibiotice
o patogenic: corticoterapia
- pregatirea pacientului pentru examinari paraclinice
- recoltarea produselor biologice pentru examene de laborator
- invatarea pacientului sa efectueze gimnastica respiratorie
- observarea semnelor si simptomelor de complicatii
- educarea pacientului privind:
o administrarea tratamentului la domiciliu
o necesitatea continuarii exercitiilor respiratorii
o importanta expectorarii sputei

XIX. Ingrijirea pacientului cu insuficienta respiratorie acuta

Insuficienta respiratorie acuta se caracterizeaza prin imposibilitatea plamanilor de a asigura oxigenarea sangelui si
de a elimina dioxid de carbon.

1.Cauze

a.)de origine bronho-pulmonara

- stenoze functionale si organice ale cailor aeriene superioare (corpi straini, edem, laringite acute,
traumatisme mecanice, chimice, termice, afectiuni nauro-musculare).
- bronho-alveolite de deglutitie (aspirarea in urma regurgitarii in caile aeriene a continutului gastric)
- crize de astm bronsic
- reducerea acuta a campului respiratior (pneumotorax, BPOC, pneumonie, emfizem pulmonar)

b.)de origine cardiaca

- astmul cardiac
- infarctul miocardic acut (IMA)
- edemul pulmonar acut
- embolia gazoasa

c.)de origine extra-pulmonara

- alterarea functiei centrului respirator (intoxicatii, coma diabetica, oxigenoterapie irationala, meningite,
tumori endo-craniene, AVC)
 - afectiuni paretice sau spastice al muschilor respiratori, poliomielita, tetanos, narcoza profunda
(anestezie), hiperhipocaliemie, K
- boli ale sistemului nervos
- boli ale cutiei toracice
- afectiuni abdominale (acite masive)
- afectiuni sangvine
- alte afectiuni (obezitate, stare de soc)

2.Manifestari de dependenta

- -dispneea
- -cianoza
- -modificarea amplitudinii miscarilor respiratorii
- -tahicardie
- -durere toracica
- -transpiratie abundenta
- -anxietate
- -confuzie
- -delir

3.Problemele pacientului:

- Alterarea respiratiei
- Diminuarea schimburilor gazoase
- Diminuarea perfuziei tisulare
- Potential de complicatii

4.Obiectivele vizeaza:

- Permeabilizarea cailor respiratorii

- Favorizarea ventilatiei pulmonare
- Combaterea starii de hipoxie
- Prevenirea complicatiilor

5. Interventiile asistentei:

- dezobstructia cailor respiratorii in functie de locul obstructiei: glotic, supraglotic, subglotic

- respiratie artificiala
- administrarea oxigenului
- administrarea medicamentelor prescrise de medic: bronhodilatatoare, mucolitice, expectorante,
corticoizi, antibiotice
- asigurarea pozitiei care faciliteaza expansiunea pulmonara
- aerisirea salonului
- asigurarea unui microclimat corespunzator: temperatura, umiditate, luminozitate
- masurarea functiilor vitale
- observarea semnelor si simptomelor unor complicatii
- linistirea pacientului in timpul crizelor de dispnee
- ajutarea pacientului pentru satisfacerea nevoilor fundamentale
- educarea pacientului privind:
o necesitatea eliminarilor secretiilor
o exercitii respiratorii
o reluarea treptata a activitatii cotidiene in functie de toleranta la efort