AFECTIUNILE

RESPIRATORII
Dr. Catrangiu Beatrice
ANATOMIE SI FIZIOLOGIE
◦ Componentele morfologice ale aparatului respirator sunt reprezentate de căile aeriene (superioare şi
inferioare) şi de parenchimul pulmonar format din acinii pulmonari. Căile respiratorii asigură transportul
gazelor şi îmbunatăţirea calităţii aerului inspirat, iar la nivelul acinilor pulmonari are loc schimbul de
gaze.

◦ Căile respiratorii superioare cuprind segmentul nazal, segmentul cavităţii orale şi faringele până la
orificiul glotic,

◦ iar căile respiratorii inferioare sunt reprezentate de: laringe, trahee, bronhii şi ramificaţiile lor.
ANATOMIE SI FIZIOLOGIE
◦ Acinul pulmonar reprezintă unitatea morfo-funcţională a plămânului care, din punct de vedere
anatomic, este regiunea deservită de o singură bronhiolă terminală, din care derivă 2-3 generaţii de
bronhiole respiratorii.

◦ Bronhiola terminală, împreună cu bronhiolele respiratorii şi ramificaţiile lor - ductele alveolare,

sacii alveolari şi alveolele pulmonare - formează acinii pulmonari.

◦ Totalitatea acinilor pulmonari alcătuiesc parenchimul pulmonar, la nivelul căruia au loc schimburile de
gaze.
Probe functionale respiratorii
Spirometria
◦ VC=volumul current=volumul de aer ventilat la o respiratie linistita, in repaus
◦ VIR=volum inspirator de rezerva=volumul maxim de aer introdus in plamani printr-o respiratie cat mai
profunda care urmeaza dupa o respiratie normala.
◦ VER=volum expirator de rezerva=volumul maxim de aer care poate fi expulzat din plamani printr-o
expiratie fortata, care succeda unei expiratii normale.
◦ VR=volum residual=volum de aer care ramane in plamani, neputand fi evacuat nici prin cea mai fortata
expiratie
◦ CV=capacitate vitala=volumul maxim de aer care poate fi expulzat din plamani printr-o expiratie fortata,
adica suma VC+VIR+VER
◦ CPT=capacitate pulmonara totala=suma tuturor volumelor de aer care pot exista in plamani, adica
CV+VR
Spirometria
◦ VEMS=volum expirator maxim pe secunda=volumul maxim de aer care poate fi expulzat in prima
secunda a unei expiratii fortate care succeda unei inspiratii profunde. In mod normal trebuie sa reprezinte
peste 90% din capacitatea vitala.
◦ PEF=debitul expirator maxim de varf=cel mai concludent, exprimand viteza maxima a respiratiei
CLASIFICAREA INFECTIILOR
RESPIRATORII
◦In mod clasic infecţiile respiratorii se împart în
◦superioare (cele care afectează mucoasa nazală, faringele sau/şi laringele) şi
◦inferioare (dacă afectează traheea, bronşiile sau/şi alveolele), fiecare putându-se complica.

◦Această împărţire nu trebuie acceptată în sens strict, deseori infecţia afectând mai multe segmente ale
tractului respirator, atât superior cât şi inferior (de ex. laringotraheobronşita).
 INFECTII ACUTE ALE
CAILOR RESPIRATORII
SUPERIOARE
 Rinofaringita acută (coriza; guturaiul;
rinita acută)
◦ Definitie: inflamaţia mucoasei nazale şi faringiene, specifică, sugarului şi copilului mic, de etilologie virală.
◦ Tablou clinic:
◦ Debutul este brusc, cu febră adesea peste 380C, indispoziţie, apetit capricios, somn modificat.
◦ În perioada de stare simptomul principal este obstrucţia nazală, care duce la dificultăţi respiratorii şi alimentare. Apare
coriza, iniţial apoasă, ca în 2-3 zile să devină, opalescentă, vâscoasă, aderentă. (secreţie purulentă – semn de
suprainfecţie bacteriană).
◦ Secreţiile pot eroda tegumentele sau produc tuse şi vărsături (prin iritarea zonelor reflexogene de pe peretele posterior
al faringelui).
◦ Examenul obiectiv: hiperemia pilierilor, amigdalelor palatine şi orofaringelui, uneori se observă secreţii pe peretele
posterior.
◦ Tabloul clinic se poate insoţii de fenomene digestive: vărsături, diaree.
Rinofaringita acută (coriza; guturaiul;
rinita acută)
◦ Laboratorul nu aduce elemente pentru diagnostic (nu se practică culturi de virusuri).
◦ Tratamentul: camere (salon) bine aerisite; consum de lichide (apă, supă, etc.); antitermice, mai frecvent
paracetamol, prisnitz; dezobstrurare nazofaringiana şi vasoconstrictoare (sol.efedrină 0,5% sau
adrenalină 1:20000).
◦ Tratamentul cu antibiotice: necesar în formele suprainfectate. Se administrează: Amoxicilină,
Ampicilină.
Amigdalitele
◦ Definiție
◦ Angina este o inflamație acută a sistemului faringian, interesând inelul limfatic și în special amigdalele
palatine.
◦ Etiologie
◦ La copiii mici: adenovirusuri, candida albicans
◦ La școlari și adolescenți: streptococul beta hemolitic grup A (80% din cazuri), mycoplasma pneumoniae,
stafilococ, pneumococ, meningococ
Amigdalitele
◦ Clinic
◦ În funcție de aspectul local al faringelui, anginele sunt:

◦ Angine roșii (angina eritematoasă și angina flegmonoasă)

◦ Angine albe (angina pultacee)
◦ Angine ulcero – necrotice
Angina eritematoasă
◦ Angina eritematoasă
◦ Febră: 39 – 39,5 grade
◦ Disfagia și durerea în gât lipsesc frecvent
◦ Examenul fundului de gât evidențiază amigdale hiperemiate și hipertrofice
◦ Vindecare rapidă în 4 – 5 zile, fără complicații
Angina flegmonoasă
◦ Angina flegmonoasă
◦ Debutul este brusc cu hipertermie: 39 – 41 grd.
◦ Frison
◦ Disfagie intensă cu iradiere la nivelul urechii
◦ Adenopatie satelită
◦ Uneori disfonie și respirație dificilă
◦ Uneori trismus și salivație abundentă
◦ Examenul fundului de gât evidențiază inflamația puternică unei amigdale și a țesutului periamigdalian, edem intens ce
determină o tumefacție mare ce depășește, deplasând lueta
◦ Evoluează spontan spre abces amigdalian /periamigdalian cu tendință la deschidere spontană și posibilitatea de sufocare
◦ Sub tratament evoluția este favorabilă
◦ Angina pultacee
◦ Se caracterizează prin prezența pe amigdale de exudat sau false membrane
◦ Poate fi:
◦ Angină foliculară: inflamația foliculilor limfatici amigdalieni ce predomina la
suprafață sub formă de puncte cenușii - gălbui
◦ Angină criptică: depozite albe în cripte (dopuri de puroi) care prin compresiune pot
ieși la suprafața amigdalelor ce sunt roșii și tumefiate; punctele albe pot conflua
simulând o falsă membrană care e friabilă, se desprinde ușor, nu depășește stâlpii
amigdalieni
◦ Se însoțește de febră și adenopatie satelită dureroasă
Angina ulcero – necrotică
◦ Angina ulcero – necrotică cuprinde:
◦ Angina ulcero – necrotică Henoch: se întâlnește în scarlatinele severe; pe amigdale apar ulcerații adânci,
neregulate, cu depozite cenușii sau false membrane; ulcerațiile progresează în suprafață sau adâncime
realizând perforații putând determina septicemie, halenă fetidă, adenopatie, stare generală gravă
◦ Angina herpetică
◦ Complicații
◦ Complicații obstructive: insuficiență respiratorie acută
◦ Complicații supurative: flegmon periamigdalian, abces retrofaringian, abces laterofaringian, sinuzită,
mastoidită, otomastoidită
◦ Complicații tardive: RAA, glomerulonefrita acută difuză
◦ Tratament
◦ Tratament simptomatic: hidratare orală, antitermice, dezinfectante locale
◦ Tratament etiologic: antibioterapie pentru sterilizarea faringelui
Laringita
◦ Laringita acuţă simplă se manifestă prin
◦ disfonie şi
◦ tuse lătrătoare
◦ apărute în continuarea unei rinofaringite acute.
◦ In această formă clinică lipseşte stridorul şi dispneea.
◦ Evoluţia bolii este benignă, iar terapia se bazează pe un aport suplimentar de lichide, atmosferă umedă,
repaus vocal.
◦ Etiologia fiind virală nu este necesară antibioticoterapia.
Laringita striduloasă (spasmodică) sau
pseudocrup
◦ Laringita striduloasă (spasmodică) apare în general între vârsta de 3 luni şi 3 ani la copii cu paratrofie sau
vegetaţii adenoide.
◦ Debutul bolii este supraacut, de obicei fără prodrom viral, nocturn, cu instalarea bruscă a stridorului,
tirajului, agitaţiei, anxietăţii.
◦Pacientul prezintă tuse lătrătoare şi disfonie în absenţa febrei.
◦Evoluţia este rapid rezolutivă, dar are tendinţa de recidivă în nopţile următoare.
◦ Tratamentul se bazează pe liniştirea anturajului, atmosferă umedă, evitarea aerului rece.
◦Nici în această formă nu este necesară antibioticoterapia. In caz de recidive frecvente se recomandă
adeneidectomia. 
CRUPUL (Laringita acută edematoasă
subglotică)
◦ Laringotraheobronşita acută: proces inflamator acut în care edemul cuprinde regiunile subglotice. Este
cea mai frecventă formă de crup la copiii sub vârsta de 6 ani (predomină la sugar şi copilul mic).
◦ Etiologie: virusul paragripal, virusul sinciţial respirator, virusul gripal, adenovirusurile.
◦ Simptomatologie clinică şi diagnostic :
◦ -prodrom cu febră, coriză şi tuse;
◦ debut brusc prin simptomatologia crupului: stridor inspirator, tuse lătrătoare sau cu timbru metalic şi disfonie
(răguşeală).
◦ În majoritatea cazurilor însă febra nu este prea ridicată şi starea generală este bună. Simptomele durează 3-4 zile,
rareori mai mult
Crupul
◦ Diagnosticul diferenţial: aspirarea de corp străin în căile aeriene superioare, pseudocrup (Pseudocrupul este
un stridor apărut pe un teren spasmofilic sau alergic).
◦ Tratament:
◦ formele uşoare pot fi tratate la domiciliu: atmosferă umedă, cameră curată şi bine aerisită;
◦ În restul formelor:
◦ internarea copilului, atmosfera umeda, hidratare, la nevoie, chiar administrarea de O2;
◦ sedarea, prin asigurarea liniştii, evitarea stressurilor şi administrarea de cloralhidrat la 6-8 ore interval;
◦ aerosoli cu adrenalină racemică.
◦ În lipsa adrenalinei racemice se foloseşte soluţie de efedrină 1-2%;
◦ Corticosteroizii (HHC, Dexametazona sau Prednisonul) se administrează pe durată scurtă,
◦ în formele grave;
◦ Intubaţia, pentru 2-4 zile, poate fi necesară în fomele grave cu insuficienţă respiratorie marcată.
 Otita medie
◦ Otita medie: Inflamaţia mucoasei urechii medii, apărută cel mai frecvent ca o complicaţie a unei IACRS
(trompa lui Eustachio).
◦ Etiologie: bacteriană (pneumococ, stafilococ), Haemophilus influenzae; în formele cronice infecţii
multibacteriene)
◦ Otita medie (OM) este o complicaţie frecventă a rinitei şi rinofaringitei acute.

◦Otita medie este cea mai frecventă cauză de hipoacuzie la copil.

◦Frecvenţa otitei la sugar este mai mare, datorită unor particularităţi anatomice caracteristice:

 trompa lui Eustache este scurtă, largă şi are o poziţie orizontală, comunicând larg cu epitimpanul
(cavitatea timpanică), aditusul şi antrul.
Otita medie acută catarală
◦ sCuprinde: imptomele de IACRS (cu care evoluează în paralel)+ simptome otice: sensibilitate otică,
agitaţie nocturnă şi diurnă, ţipat în timpul suptului.
◦ La examenul otoscopic: timpane congestionate, iar la paracenteză se scurge sânge sau lichid seros.
◦ Evoluţia: fie spre vindecare, în paralel cu IACRS, fie spre supuraţie
Otita medie supurată
Otita medie supurată cunoaşte 2 forme: acută şi latentă.
Forma Acuta
- apare la sugarul – eutrofic, reactiv
- -evoluează ZGOMOTOS
- -febră oscilantă, sensibilitate otică
- -fenomene digestive (diaree, anorexie, vărsături)
- -ex.otoscopic –TIPIC timpan hiperemic, inflat/flasc
- -la paracenteză---puroi (uneori perforeaza spontan )
- -evoluţie – favorabilă dacă sunt bine drenate
Otita medie supurată
◦ Forma latenta
◦ -apare la sugarul distrofic, areactiv
◦ -evoluează MASCAT
◦ - febră prelungită, rebelă la trat.
◦ -fenomene digestive, diaree trenantă, rebelă la trat., recăderi frecvente.
◦ -ex. Otoscopic –NESPECIFIC timpane cenuşii, mate, ingroşate
◦ -la paracenteză---puroi (sau urechea drenează a 2-a zi)
◦ -evoluţie: frecvent tulburări grave ale stării de nutriţie cu deshidratări severe; se pot asocia antrita şi stare
toxico-septică.
Otita medie
◦ Complicaţiile pot fi: supurative (mastoidita, labirintita, supuraţii intracraniene); nesupurative (scăderea
auzului, timpanoscleroza,colesteatom, paralizie de facial, etc)
◦ Tratament:
◦ Local: în formele nesupurate: instilaţii cu glicerină boraxată 4%, caldă; căldură locală; dezobstruare
nazo-faringiană (DNF);
◦ General: antibiotice (Penicilină, Ampicilină, Cefalosporine) 5-7 zile-10 zile, in formele severe;
◦ Dietetic: reducerea caloriilor, creşterea lichidelor
INFECTIILE CAILOR
RESPIRATORII
INFERIOARE
Bronhopneumonia (pneumonia lobulară)
◦ Definiție

◦ Bronhopneumonia este o afectiune pulmonara acuta, grava, intalnita de regula numai sub varsta de 3 ani,
caracterizata prin aparitia de multiple focare de condensare, centrate pe cate o bronhie lobulara si, cel
mai adesea, prezente in ambii plamani.
Etiologie
◦ Factori determinanți: infectia pulmonara aerogene sau hematogena cu pneumococ sau stafilococ
◦ Factori favorizanți:
◦ Sezonul rece
◦ Vârsta mică
◦ Rezistenta scazuta la infectii
◦ Distrofia
◦ Rahitismul
◦ Prematuritatea
◦ Diatezele
◦ Alimentația neechilibrată
◦ Boli anergizante (rujeola, gripa, tusea convulsivă)
◦ Aspirarea de lichide
Clinic
◦ Debut brusc, fie in plina stare de sanitate, fie ca urmare a unei infectii de cai respiratorii superioare
◦ Hipertermie: 39 – 40 grade
◦ Dispnee marcata insotita de polipnee, batai ale aripioarelor nazale
◦ Tiraj intercostal
◦ Tuse foarte obositoare
◦ Cianoza perioronazala
◦ Agitație
◦ Anxietate
◦ Tulburări respiratoria – in forme grave chiar si come hipoxica din pricina decifitului de oxigenare a centrilor nervosa
◦ Semne de insuficienta cardiaca cu tahicardie extrema, jugulare turgescente, edeme periferice, hepatomegalie
Paraclinic
◦ Paraclinic:
◦ Radiografie toracica
◦ Hemoleucograma arata leucocitoza si neutrofilie, anemie intrainfectioasa
◦ Scaderea saturatiei in oxigen
◦ Examen bacteriologic din secretia traheala
tratament
◦ Profilaxie – obisnuirea copilului cu aerul rece, alimentatie corecta si echilibrata, efectuarea tuturor
vaccinarilor si evitarea contactului cu persoane suferinde
◦ Obiective:
◦ Optimizarea condițiilor igienice
◦ Tratament etiologic conform antibiogramei cu atb i.v. 7-10 zile
◦ Oxigenoterapie
◦ Tratament symptomatic – antipiretice
◦ In caz de convulsii febrile – diazepam i.v. lent 0,3mg/kgcorp
◦ Optimizarea condițiilor igienice:
◦ Izolarea bolnavului în boxă separată, în incubator sau în saloane mici, luminoase, mobilate cât
mai sumar, cu temperatură de 18 – 22 grade și umiditate de 60%
◦ Manipularea cât mai redusă a bolnavului
◦ Schimbarea poziției în pat a bolnavului la 1 – 2 ore
◦ Drenaj de postură (prin ridicarea patului) dacă prezintă secreții
◦ Alimentație corespunzătoare vârstei sau aport crescut de lichide în ca z de anorexie sau febră:
120 ml/kg corp/zi la sugar și 50 – 60 ml/kg corp/zi la copilul mare
◦ Tratamentul tulburărilor fiziopatologice vizează:
◦ Tratarea hipoxiei prin dezobstruarea căilor respiratorii
◦ Tratarea insuficienței cardiace cu digitalice și diuretice
◦ Tratarea dezechilibrelor hidro – electrolitice prin rehidrattare orală corectă sau perfuzie
endovenoasă
◦ Tratarea dezechilibrului acido – bazic prin administrarea de bicarbonat de sodiu și ventilație
artificială
◦ Tratarea stării toxice prin oxigenoterapie, reechilibrare acido – bazică și aport de glucide
Astmul bronșic
◦ Definiție
◦ Astmul bronsic este o afectiune respiratorie de natura alergica, manifestata prin crize recurente de
dispnee expiratorie paroxistica. Apare in forma tipica dupa varsta de 2 ani, la copiii sub aceasta varsta
manifestandu-se sub forma de bronsita astmatiforma recidivanta.
Etiologie
◦ Factori determinanți:
◦ Alergeni: inhalanți (praful de casă, scoame de bumbac sau alte materiale, părul unor animale, polenuri) și
alergeni alimentari (albuș de ou, lapte de vacă, pește, ciocolată, cacao, unele semințe de cereale, fructe sau
legume)
◦ Infecții
◦ Iritanți chimici
◦ Iritanți biologici
◦ Factori favorizanți:
◦ Factori genetici ce influențează dezvoltarea plămânilor, sezonul rece, infectiile acute ale cailor respiratoria
superioare, fumul, Praful, efortul fizic
 Clinic
◦ Se manifesta prin crize cu o durtata de 12-24ore, separate prin perioade de acalmie, cand nu apare niciun
simptom.
◦ Debutul crizei este brusc, deseori in timpul noptii
◦ Simptomul cel mai characteristic: dispneea de tip expirator. Expiratia este prelungita, ampla si se
efectueaza cu un effort vizibil.
◦ Expiratia este insotita de un zgomot characteristic, suierator: wheezing
◦ Tusea este la inceput seaca, apoi devine rapid productive, umeda
◦ Respiratia este incarcata cu secretii auzita prin auscultatie – raluri bronsice
◦ In formele grave – cianoza perioronazala
◦ Sfarsitul crizei este la fel de brusc ca si debutul
Perioada de stare
◦ Wheesing
◦ Dispnee expiratorie cu expir prelungit
◦ Sete de aer
◦ Bătăi ale aripilor nazale
◦ Cianoză
◦ Hipersudorație
◦ Tahipnee
◦ Tahicardie
◦ Tuse frecventă, uscată, chinuitoare
◦ Febră
◦ Agitație
◦ Oboseală
◦ Dureri abdominale
◦ Vărsături
Obiectiv
◦ Examenul clinic obiectiv evidențiază:
◦ Inspecția:
◦ Torace hiperinflat
◦ Coaste orizontalizate

◦ Palparea:
◦ Vibrații vocale diminuate

◦ Percuția:
◦ Torace hipersonor
◦ Aria matității cardiace dispărută

◦ Auscultația:
◦ Expir prelungit
◦ Murmur vezicular diminuat
◦ Raluri sibilante
◦ Mecanismul de producere:
◦ Declansarea crizei de astm are loc ca urmare a contactului mucoaselor respiratoria cu un
pneumalergen fata de care organismal a fost anterior sensibilizat (a produc anticorpi specifici).
◦ Acest contact determina la nivelul bronhiilor mici si al bronhiolelor modificari responsabile
pentru aparitia crizei de astm
◦ Bronhoconstrictie = ingustarea lumenului bronhiilor mici
◦ Hipersecretie de mucus
◦ Infiltrarea si edemul mucoasei bronsice
◦ Aceste modificari creeaza un obstacol in calea aerului ce urmeaza a fi expirat si apar astfel
simptomele.
Paraclinic
◦ Radiografia cardio – pulmonară evidențiază hipertransparenâă și emfizem retrosternal
◦ Hemograma evidențiază hippereozinofilie
◦ Imunograma evidențiază IgE crescute
◦ Spirometria(efectuata in afara crizelor) arata o tulburare de tip obstructiv si scaderea capacitatii vitale respiratorii
◦ VC – volumul current – este crescut din cauza dispneei
◦ VIR – volum inspirator de rezerva nu este modificat semnificativ
◦ VER – volum expirator de rezerva – este crescut in astm
◦ VR – volum residual – mult crescut in astm
◦ CV – capacitate vitala – scazuta in astm
◦ VEMS – volum expirator maxim pe secunda – N>90% din CV, in astm <50%
◦ PEF – debit expirator maxim de varf – foarte scazut in astmul bronsic
◦ Teste alergologice
Tratament
◦ Tratamentul crizei de astm
◦ Glucocorticoizi – la copiii mici – hidrocortizon hemisuccinat 5mg/kgcorp i.v.; la toate varstele – prednison
5mg in doza de 1-2mg/kgcorp sau inhalator
◦ Bronhodilatatoare cu beta2-adrenergice Salbutamol (Ventolin) 1-2pufuri x2/zi sau anticolinergice,
glucocorticoizi inhalatori (beclometazona, budesonide, fluticazona) ex. Pulmicort Turbuhaler(budesonid),
 ◦ Pentru prevenirea crizelor.
◦ Auxiloson
◦ Cromoglicat de sodiu (Intal)
◦ Tratament intre crize
◦ Corticosteroizi inhalatori: fluticazona (Flixotide), beclometazona dipropionat
(Becotide)
◦ Antialergice inhalatorii: acid cromoglicic, nedrocromil sodic
◦ Antihistaminice: ketotifen
◦ Balneofizioterapie la mare si statiuni balneare
Bronsiolita Acuta

◦ Definitie: Reprezinta o boala inflamatorie a cailor aeriene de calibru mic (bronhiole) , caracterizata prin
obstructia lumenului bronsic datorita unui edem al mucoasei, hipersecretie bronsica si leziuni ale
epiteliului bronsic.
◦ Procesul inflamator afecteaza difuz tesutul pulmonar si etiologia este aproape exclusiv de cauza virala.
Etiologie
• Virusul Sincitial Respirator(VSR) – 50-90%
• Virusurile paragripale si gripale A si B
• Adenovirusuri
• Enterovirusuri
• Rhinovirusuri
◦ Boala afecteaza frecvent copii mici cu debutul in primii 2 ani de viata, in special la sugarii sub 6 luni, iar
debutul este frecvent in anotimpurile reci.
Factori de risc
◦ Factori de risc:
◦ Sunt afectati mai mult sugarii de sex masculin cu varste intre 3 si 6 luni ce provin din medii in care: 
• unul sau ambii parinti fumeaza, 
• traiesc intr-un mediu aglomerat cu mai multi copii, ce frecventeaza crese/gradinite
• nascuti prematuri, 
• prezinta boli cardio-pulmonare, 
• nu au fost alimentati la san,
• sistem imunitar deficitar.
Fiziopatologie
◦ Bronsiolita acuta se caracterizeaza prin obstructia bronhiolelor datorita edemului mucoasei bronsice ,
acumularii de mucus si detritusuri celulare care afecteaza cele mai mici bronhiole.
◦ Deoarece rezistenta intampinata de fluxul de aer depinde de calibrul lumenului, la sugari chiar si o
ingrosare minora a peretilor bronhiolelor poate duce la cresterea rezistentei la fluxul de aer.
◦ Lumenul bronhiolelor este mai redus in faza expiratorie ceea ce duce la o sechestrare a aerului cu
aparitia fenomenului de hiperinflatie pulmonara.
◦ Daca apare o obstructie completa a bronhiolelor pot aparea atelectazii pulmonare prin resorbtia aerului
din alveole.
Clinic
◦ Manifestari clinice:
◦ Sugarul poate prezenta la debut semnele unei infectie usoare de cai aeriene manifestata cu coriza
(secretie nazala seroasa) eventual stranut. Simptomele pot dura cateva zile si se pot insotii de febra 38-
39°C  si de diminuarea apetitului. Apare  apoi tusea frecventa, polipnee, wheezing(semn cardinal al polii)
cu agravarea progresiva a dispneei si iritabilitatii. Alimentatia la san sau artificiala poate devenii dificila
datorita polipneei care afecteaza suptul si deglutitia. Tusea poate fi emetizanta, iar la fostii prematuri
poate aparea apneea anterior tabloului clinic complet.
◦ In formele usoare de boala simptomele dispar dupa 2-3 zile cu vindecare completa in 1-2 saptamani dar
la cei sever afectati, simptomele se pot agrava in cateva ore cu aparitia cianozei( frecvent la prematuri
sau cei cu afectiuni cardio-pulmonare).
Paraclinic
• Pulsoximetria 
• Radiografie toraco-pulmonara: semne de hiperinflatie pulmonara cu transparenta pulmonara crescuta,
iar la 30% se pot observa mici opacitati date de atelectazii asociate obstructiei bronhiolare.
• Hemograma: utila pentru excluderea anemiei severe sau infectie de cauza bacteriana, de obicei se
observa leucocitoza cu limfocitoza
• Determinari virale din secretia nazala prin tehnica PCR 
• ASTRUP in cazul existentei insuficientei respiratorii ce se poate insotii de hipercapnie si acidoza
respiratorie decompensata
Tratament
Majoritatea copiilor diagnosticati cu bronsiolita acuta pot fi tratati la domiciliu. Este indicata spitalizarea
atunci cand pacientul are varsta mai mica de 6 luni, prezinta insuficienta respiratorie moderata sau grava
(peste 50-60 respiratii pe minut), hipoxemie grava (presiunea oxigenului mai mica de 60 mmHg), apare
apnea, intoleranta la alimentatia orala, lipsa posibilitatilor de ingrijire adecvata la domiciliu.
• In cazul sugarilor, oxigenul se administreaza in incubator, iar pentru copiii mari pe sonda nazala, masca
sau cort de oxigen . Oxigenul administrat trebuie sa fie steril pentru a evita producerea unor
suprainfectii bacteriene si umidificat pentru a preveni uscarea secretiilor din caile respiratorii. In prima
faza oxigenoterapia amelioreaza dispneea, apoi o elimina; ulterior dispare cianoza, anxietatea si agitatia
sugarului.
• De preferat ar fi evitarea pe cat posibil a administrarii sedativelor datorita efectului potential deprimant
asupra centrilor respiratori.
• Pozitia favorabila pentru sugar este in sezut, la o inclinatie de 30-40 grade sau asezat cu toracele usor ridicat si
capul in extensie.
• Corectarea deshidratarii se face prin aportul hidric oral suplimentat functie de necesitati. Se impune
rehidratarea parenterala prin perfuzie endo-venoasa (PEV) atunci cand anorexia si tusea impiedica
alimentarea orala. Pentru reechilibrarea balantei hidro-electrolitice se administreaza in PEV o doza de lichide
cuprinsa intre 60-80 ml/kg/zi; trebuie evitata o supraincarcare vasculara la un copil cu iminenta de
decompensare cardiaca. Dezechilibrul acido-bazic va fi corectat prin administrarea de solutie molara de
bicarbonat de sodiu de concentratie 8, 4 %, in doza de 2-3 mEq/kg.
◦ Antibioterapia este indicate in cazul suspicionarii suprainfectiei sau complicatiilor (cum ar fi OTITA) .