INVESTIGAREA

TULBURARILOR
FUNCTIEI
RESPIRATORII

Facultatea de Medicina si Farmacie

Galati
Specializarea: Medicina dentara

Anul II universitar

GOTU BOGDAN MARIAN

Grupa V
INTRODUCERE • Ventilaţia este un proces mecanic în care anumiţi
muşchi (inclusiv cei toracici şi diafragma) determină
intrarea şi ieşirea aerului în şi din plămâni. Ventilaţia
este o componentă decisivă a respiraţiei, procesul prin
care oxigenul din aer este introdus şi folosit de
organism şi dioxidul de carbon este îndepărtat din
celule şi eliminat în aerul atmosferic.

• Tulburările de respiraţie sunt simptome ce pot apărea

într-o mare varietate de tulburări şi afecţiuni care
interferă cu respiraţia şi ventilaţia.

• Dificultăţile respiratorii, uneori numite dispnee, pot fi

produse de infecţii, inflamaţii, traumatisme, tumori,
obstrucţii ale căilor aeriene şi alte procese anormale.
 Cele mai • trosnituri, pocnituri, bolborosit apărute la nivelul căilor aeriene

frecvente
inferioare din plămâni. Acestea pot fi determinate de pneumonie,
edemul pulmonar, fibroza pulmonară şi bronşita acută;

forme de  • scurtarea respiraţiei, senzaţie de lipsă de aer apărută la efort sau
fără efort;

dispnee • stridorul, un sunet ascuţit apărut în timpul respiraţiei, adesea

 sunt:
cauzat de  un blocaj de la nivelul gâtului. Acesta poate fi dat de
epiglotită, inhalarea de fum, tumefacţia (inflamaţia) faringelui,
amigdalelor sau vegetaţiilor adenoide, sau prezenţa unui corp
străin.

• Wheezingul, un şuierat, fluierat produs de îngustarea căilor

aeriene de la nivelul plămânilor. Acesta este dat de astmul bronşic,
reacţiile anafilactice, boala pulmonară obstructivă cronică,
bronşita acută, bronşiolita, insuficienţa cardiacă sau pneumonia.
• Dificultăţile respiratorii pot apărea la orice vârstă şi la
orice grup populaţional. Pot fi determinate de afecţiuni
relativ uşoare care pot fi simplu de tratat, de unele de
gravitate medie, cum ar fi pneumonia virală sau de
anumite situaţii ce pot pune viaţa în pericol, de
exemplu criza astmatică severă sau insuficienţa
cardiacă.

• În funcţie de cauză, dificultăţile respiratorii pot fi scurte

şi să dispară rapid, cum ar fi hiperventilaţia. Ele pot
apărea în episoade bruşte, severe cum ar fi cele care
apar în apneea de somn sau astm. Uneori ele pot fi
cronice şi să se menţină pe o lungă perioadă de timp,
aşa cum apar în  boala pulmonară obstructivă cronică
sau în cancerul pulmonar.
 Simptomele care pot
apărea alături de dispnee:
tuse

bătăi ale aripioarelor nazale

ameţeală; febră
paloare (piele sau buze foarte palide) sau cianoză
(coloraţie violacee a pielii, buzelor sau unghiilor)
anxietate şi nelinişte
edem al extremităţilor sau mărirea de volum a
abdomenului
slăbiciune, fatigabilitate şi senzaţie de oboseală cu sau
fără efort
Cauze respiratorii ale 
dispneei:

• bronşita acută;
• astmul bronşic;
• bronşiolita;
• traumatismele toracice cu fractura coastelor, pneumotorax
(plămâni colabaţi, prezenţa aerului în torace), hemopneumotorax
(prezenţa de aer şi sânge în cavitatea toracică);
• boala pulmonară obstructivă cronică;
• epiglotita (inflamaţia epiglotei);
• crupul (infecţia virală caracterizată prin tusea „lătrătoare”);
• cancerul pulmonar;
• pleurezia (inflamaţia foiţei care acoperă plămânii);
;
 embolismul
pulmonar
edemul (cheag de
pulmonar sânge care
blochează una
pneumonia sau mai multe
artere de la
nivelul
plămânilor)
tuberculoza
pulmonară

sarcoidoz
a
Alte cauze de dificultăţi
respiratorii:
• alergii sau reacţii anafilactice;
• episoade anxioase sau atacuri de
panică;
• anumite tipuri de cancer, cum ar fi
leucemia;
• afecţiuni cardiace, de exemplu atacul
cardiac (infarctul miocardic), boala arterelor
coronare (îngustarea sau rigidizarea
arterelor de la nivelul inimii), boli cardiace
congenitale, cardiomiopatia, pericardita,
aritmiile cardiace şi insuficienţa cardiacă
congestivă;
• altitudinea înaltă;
• anemia;
 • sarcina;
• hiperventilaţia;
• afecţiuni neurologice sau
neuromusculare, cum ar fi sindromul
Guillain-Barre, traumatismele craniene,
supradozarea narcoticelor, miastenia gravis
sau sindromul postpoliomielită;
• obezitatea sau condiţia fizică proastă;
• temperaturile extreme;
• insuficienţa unui organ, cum ar fi
insuficienţa renală acută;
• septicemia (infecţie generalizată);
• ascita severă (prezenţa de lichid în
cavitatea abdominală);
• tonsilita severă;
• şocul.
 Trebuie • Dispneea este însoţită de:
• bradipnee (scăderea frecvenţei respiraţiei) sau apnee
să (oprirea respiraţiei);
• tulburări de comportament, alimentaţie sau
mergem modificări ale stării de alertă la copil sau sugar;
• modificări ale stării de conştienţă sau alertă, cum ar
urgent la fi leşinul sau lipsa de reacţie;
• modificări ale stării mentale sau schimbarea bruscă
doctor a comportamentului  cum ar fi confuzie, delir, letargie,
halucinaţii sau iluzii;
dacă: • sufocarea, însoţită sau nu de imposibilitatea de a
vorbi;
• ameţeală;
paloare (piele sau buze foarte palide) sau cianoză
(coloraţie violacee a pielii, buzelor sau unghiilor);
• tahicardie (creşterea ritmului cardiac), de obicei la mai
mult de 100 bătăi pe minut;
• durere în piept sau senzaţie de presiune toracică;
• greaţă;
• edemul brusc al buzelor, feţei sau gurii datorită unei
reacţii alergice;
• edemul extremităţilor sau al abdomenului;
• tahipnee, respiraţie rapidă, mai mult de 16 respiraţii pe
minut la adult;
• wheezing
• tuse „lătrătoare” (crupul).
Verificarea • Testele pentru verificarea functiei pulmonare au rolul de a
evalua gradul de sanatate al plamanilor.

functiei Aceste investigatiidetermina cat de mult aer poate fi

stocat in plamani, cat de repede poate fi inspirat si expirat

pulmonare
si cat de corect este transferat oxigenul si eliminat
dioxidul de carbon din sange. Analizele pot diagnostica
boli de plamani, pot stabili nivelul de severitate al
problemei pulmonare, si pot determina eficienta actiunii
unui tratament pentru disfunctii ale plamanilor. 

Exista si alte modalitati de testare a functiei pulmonare,

cum ar fi: masurarea volumului rezidual, a capacitatii de
difuzie a gazelor, pletismografia corporala totala, teste de
brohnomotricitate sau teste inhalatorii de provocare
bronsica, dar si teste specifice care stabilesc nivelul de
afectare al functiei pulmonare de catre stres.
 Ce poate • Rezultatele unui test pot fi eronate in cazul in
care: 
afecta
acuratete
- s-a utilizat un medicament care dilata caile respiratorii
inainte cu 4 ore de realizarea investigatiei 

a testelor
- s-au folosit sedative inainte de test 
- s-au consumat bauturi sau alimente care contin
cofeina, inainte de test 
- bolnavul manifesta tulburari respiratorii 
- pacienta este insarcinata 
- s-a luat masa cu putin timp inainte 
- pacientul este obez 
- cel care trebuie sa faca testele nu poate urma
instructiunile specialistului sau nu poate face efort in
timpul testelor
 De • Spirometria este cea mai frecvent utilizata investigatie
a functiei pulmonare. Daca rezultatele obtinute sunt

retinut normale, dar medicul considera ca pacientul poate

avea astm, se vor face teste suplimentare care vor
presupunea inhalarea de metacolina sau histamina
care ingusteaza (realizeaza constrictia) cailor
respiratorii. Acesea se numesc teste inhalatorii de
provocare bronsica. Testarea poate dura chiar si 2 ore. 

Valorile gazelor arteriale sanguine care determina

nivelul cantitatii de oxigen si dioxid de carbon din
sange, poate fi masurat, inainte, in timpul sau dupa alte
teste specifice evaluarii functiei pulmonare. Unele teste
ale functiei pulmonare se pot face chiar la domiciliu.
Pentru mai multe informatii trebuie solicitat sfatul
medicului.
Multumesc
pentru
atentie !