SISTEMUL NERVOS

Dupa cum am vazut în capitolul anterior, tesutul nervos este alcatuit din neuroni si celule gliale.
Celulele gliale, în numar de peste zece ori mai mare decât cel al neuronilor, se afla printre acestia
si indeplinesc mai multe roluri: de sustinere, fagocitoza, aparare si troficitate (hranire). Celulele
gliale se pot divide, ocupând locul neuronilor distrusi. Ele secreta o substanta de culoare alba,
numita mielina.
 NEURONUL

• Neuronul are rolul de a genera si conduce impulsurile nervoase. Este o celula de

forma stelata (corpul celular), care prezinta mai multe prelungiri.
• Corpul celular are o membrana - neurilema si o citoplasma - neuroplasma. În citoplasma se afla organite
celulare si un nucleu, de obicei central, cu unul sau mai multi nucleoli.

• Unele organite celulare (mitocondrii, lizozomi) sunt prezente si în alte celule, iar
altele sunt specifice neuronului: corpusculii Nissl si neurofibrilele. Centrozomul
lipseste din celula nervoasa, care nu se divide.
• Corpusculii Nissl (corpii tigroizi) sunt alcatuiti din aglomerari de reticul endoplasmic rugos.

• Neurofibrilele reprezinta o retea de fibre care traverseaza întreaga citoplasma,

cu rol în transportul substantelor din celula si de sustinere
 • Prelungirile neuronale sunt: dendritele si axonul.
• Dendritele sunt prelungiri foarte ramificate, care capteaza influxul nervos de la receptori sau de la alti neuroni si il conduc spre corpul
celular.
• Axonul este o prelungire unica, lunga, care se ramifica în portiunea terminala, ultimele ramificatii fiind butonate (butoni terminali).
Axonii conduc impulsul nervos dinspre corpul neuronal spre butonii terminali. Butonii terminali contin mediatori chimici, substante prin
care impulsul nervos este transmis altui neuron. Fibra axonului este acoperita de mai multe teci:

• Teaca de mielina: din loc în loc, aceasta teaca prezinta întreruperi numite strangulatii Ranvier.
Mielina se comporta ca un izolator electric, motiv pentru care impulsurile nervoase sar de la o
strangulatie
•
Ranvier la alta. Majoritatea axonilor sunt mielinizati si conduc impulsul nervos mult mai repede
decat cei nemielinizati.
• Teaca Schwann: este formata din celule gliale, care înconjura axonii. Celulele gliale secreta o
substanta de culoare alba numita mielina, care formeaza teaca de mielina:
• Teaca Henle, este o teaca continua, care însoteste ramificatiile axonice pâna la terminarea lor. Este
alcatuita din tesut conjunctiv si acopera teaca Schwann, cu rol de nutritie si protectie.
Neuronul
Transmiterea mesajelor
 • Sinapsa reprezinta legatura dintre doi neuroni si se realizeaza între butonii terminali ai primului neuron si
dendritele celui de-al doilea.

• Între aceste doua portiuni se formeaza un spatiu numit fanta sinaptica. Din
butonii terminali sunt eliberati mediatorii chimici în fanta sinaptica, de unde ajung
la dendrite, fenomen numit transmitere sinaptica. Astfel, un neuron preia
informatia prin dendrite, o aduce la corpul neuronal si o transmite mai departe
prin axon, altui neuron. În sistemul nervos se realizeaza o retea bogata de
neuroni, legati între ei prin sinapse.
Sinapsa
 Nervii
• Neuronii, în traseul lor, se grupeaza, formând nervi. Fiecare nerv este protejat de o teaca de tesut conjunctiv. În
functie de informatia pe care o transmit, nervii pot fi: senzitivi, motori, somatici sau vegetativi.
• Nervii senzitivi: transmit informatiile de la receptori (aflati in piele sau alte organe) si pâna la centrii nervosi, unde
informatiile sunt transformate în senzatii (exemplu: senzatia de tact, vaz).
• Nervii motori, transmit informatiile de la centrii nervosi si pâna la organelle efectoare
• (muschi sau glande), unde informatiile sunt transformate în comenzi (exemplu: contractia musculara).
• Nervii somatici, sunt cei care fac legatura între centrii nervosi si soma. Soma este reprezentata de piele si muschii
scheletici. Nervii somatici pot fi senzitivi (duc informatii de la receptorii din piele la centrii nervosi) sau motori (duc
informatii de la centrii nervosa la muschii
•
scheletici).
• Nervii vegetative, fac legatura între organele interne (viscere) si centrii nervosi. Acestia
• pot fi senzitivi (duc informatii de la receptorii din viscere pâna la centrii nervosi) sau motori (duc informatii de la
centrii nervosi spre muschii viscerelor sau glande).
 ORGANIZAREA SISTEMULUI NERVOS

• Sistemul nervos este împartit în:

• sistem nervos periferic sau nervi periferici, care pot fi:
• - senzitivi,
• motori,
• somatici sau vegetativi
• si se întind de la periferie pâna la centrii nervosi;
• sistem nervos central (SNC) sau nevrax, alcatuit din centrii nervosi, adapostiti în:
• maduva spinarii,
• trunchiul cerebral,
• diencefal,
• cerebel
• emisferele cerebrale.
 Segmentele sistemului
nervos central sunt
învelite de meninge,
(fig.4) format din trei
membrane:
- piamater,
- arahnoida
-duramater.

Între arahnoida si piamater exista un spatiu în

care se gaseste lichidul cefalorahidian (LCR) cu
rol de protectie mecanica si troficitate
 MADUVA SPINARII
• Coloana vertebrala este formata din mai multe oase care se numesc vertebre;
acestea au în mijlocul lor câte o gaura vertebrala. Când vertebrele se suprapun, în
interior se formeaza canalul vertebral, care adaposteste maduva spinarii.
Vertebrele se numesc: cervicale (7), toracale (12), lombare (5), sacrate (5) si
coccigiene (4 sau 5).
• Maduva spinarii începe la prima vertebra cervicala si se termina la nivelul
vertebrei a doua lombare, de unde se continua cu o formatiune foarte subtire
numita filum terminale.
Filum terminale
• Nervii periferici intra în maduva spinarii prin gaurile intervertebrale si se numesc:
cervicali, toracali, lombari, sacrali si coccigieni. Cei lombari si sacrali au traseu
descendent si formeaza, împreuna cu filum terminale, coada de cal. Maduva
spinarii are forma unui cilindru.
• În sectiune transversala observam, în interior, substanta cenusie, în forma de
fluture, cu doua coarne anterioare, doua coarne laterale si doua coarne
posterioare. Înconjurând substanta cenusie, la exterior se afla substanta alba,
organizata în doua cordoane anterioare, doua laterale si doua posterioare.
Sectiune prin maduva spinarii
• Substanta cenusie este formata în mare parte din corpi neuronali, dar printre acestia se
afla si prelungiri neuronale (axoni si dendrite). Substanta alba contine majoritar axoni
mielinizati, dar printre acestia se gasesc si corpi neuronali, dendrite sau axoni fara mielina.
• Substanta cenusie
• În coarnele anterioare se gasesc neuroni motori si somatici. Au rolul de a controla
activitatea musculaturii striate, determinând contractia acesteia. Coarnele laterale contin
neuroni vegetativi (aduc si duc informatii de la organele interne).
• În jumatatea anterioara a coarnelor laterale se gasesc neuroni visceromotori – care
realizeaza motilitatea (contractia) musculaturii netede viscerale. În jumatatea posterioara
a coarnelor laterale se gasesc neuroni viscerosenzitivi, care primesc informatii de la
organele interne (exemplu: durerea de stomac).
• În coarnele posterioare ale maduvei spinarii se gasesc neuronii somatici si senzitivi, care
aduc informatii de la organele receptoare (exemplu: de la piele).
• Substanta alba este alcatuita din prelungiri ale neuronilor din maduva spinarii sau din alte
formatiuni nervoase, si se grupeaza în tracturi si fascicule, care se împart în:
• fascicule ascendente (senzitive) - care aduc informatii de la periferie (organele receptoare)
pâna la centrii nervosi;
• fascicule descendente (motorii) - care duc informatii (comenzi) de la centrii nervosa pâna la
periferie (organele efectoare).
 Nervii spinali

• Radacina posterioara este alcatuita din neuroni senzitivi, care îsi grupeaza corpii neuronali aproape
de maduva spinarii într-un ganglion spinal. Acesti neuroni aduc informatii de la receptorii somativi si
vegetativi, pâna la maduva spinarii. Axonii intra în substanta cenusie, în coarnele posterioare ale maduvei
(neuroni somatosenzitivi) sau în jumatatea posterioara a coarnelor laterale (neuroni viscerosenzitivi),
unde fac sinapsa cu alt neuron. Unii axoni trec direct în substanta alba a maduvei si au traseu ascendent
spre centrii superiori.
• Radacina anterioara a nervilor spinali este formata din axonii neuronilor somatomotori din coarnele
anterioare si ai neuronilor visceromotori din coarnele laterale. Fibrele somatomotorii transmit informatii
musculaturii striate, iar fibrele visceromotorii se distribuie musculaturii netede a organelor interne si
glandelor.
• Trunchiul nervilor spinali rezulta din alaturarea celor doua radacini (anterioara si posterioara).
• Ramurile periferice ale nervului spinal rezulta în urma ramificarii trunchiului nervului spinal. Aceste
ramuri se distribuie tuturor organelor si tesuturilor din organism, alcatuind plexuri nervoase: plexul
cervical (nervii de la cap si gât), plexul brahial (de la membrul superior), plexul lombar (rinichi si alte
organe interne).
Nervul spinal
 Functiile maduvei spinarii

• Functia reflexa
• Reflexul este procesul prin care organismul raspunde la un stimul. Nervii senzitivi
conduc impulsul nervos declansat de stimul pana la centrul reflex, care se afla în
substanta cenusie a maduvei spinarii si care primeste informatiile, le analizeaza,
generând apoi raspunsul. Nervii motori conduc acest raspuns pana la efectori
(muschi). Exemple: reflexul rotulian, ahilean.
Reflexul ahilean
 • Functia de conducere Conducerea impulsurilor nervoase prin maduva se face pe cai lungi sau pe cai
scurte. Caile scurte fac legatura între diferite segmente ale maduvei spinarii, iar cele lungi fac legatura
între maduva si celelalte etaje ale sistemului nervos central: emisferele cerebrale, cerebelul. Atunci când
informatiile conduse sunt senzitive, caile lungi se numesc senzitive sau ascendente, iar când informatiile
sunt motorii, caile lungi poarta numele de motorii sau descendente.
• Sensibilitatea este de mai multe feluri: exteroceptiva (din exteriorul corpului – si
anume termica, dureroasa, tactila-grosiera si tactila-fina), proprioceptiva (de la
propriul corp - si anume de la muschi, oase si articulatii) si visceroceptiva (de la
organele interne).
• Caile lungi ascendente transmit informatii culese de la receptori pâna la nivelul centrilor nervosi. Sensibilitatea
proprioceptiva poate fi constienta (ajunge la emisferele cerebrale) sau inconstienta (ajunge la cerebel).

• Fiecare sensibilitate este condusa pe cai specifice, care au un anume traseu.

Aceste cai sunt formate din doi sau trei neuroni care fac sinapsa între ei,
conducând informatia de la receptor si pâna la centrii superiori.
Cai ascendente de transmitere
• Sensibilitatea exteroceptiva termica si dureroasa are primul neuron în ganglionul
spinal de pe radacina posterioara a nervului spinal, al II-lea neuron în cornul
posterior al maduvei spinarii si al III-lea neuron în talamus, o formatiune a
diencefalului. Axonii neuronilor din coarnele posterioare ale maduvei trec în
cordoanele laterale ale maduvei si au traseu ascendent spre talamus, formând
fasciculele spinotalamice laterale.
• Sensibilitatea exteroceptiva tactila-grosiera are primul neuron în ganglionul spinal
al maduvei, al II-lea neuron în cornul posterior al maduvei si al III-lea neuron în
talamus. Axonii neuronilor din coarnele posterioare trec în cordoanele anterioare
ale maduvei si au traseu ascendent spre talamus, formând fasciculele
spinotalamice anterioare.
Fascicule spinotalamice anterioare si laterale
• Sensibilitatea exteroceptiva tactila-fina si sensibilitatea proprioceptiva constienta au
acelasi traseu: I neuron în ganglionul spinal al maduvei, al II-lea neuron în bulbul
rahidian (primul segment al trunchiului cerebral) si al treilea în talamus. Axonii
neuronilor din ganglionii spinali trec direct în cordoanele posterioare ale maduvei si au
traseu ascendant spre bulb, formând fasciculele spinobulbare (Goll-Burdach).
• Sensibilitatea proprioceptiva inconstienta are primul neuron în ganglionul spinal al
maduvei si al II-lea neuron în cornul posterior al maduvei. Axonii neuronilor din coarnele
posterioare trec în cordoanele laterale ale maduvei, formând fasciculele
spinocerebeloase Flechsig si Gowers.
• Sensibilitatea vegetativa are primul neuron în ganglionul spinal al maduvei, iar al IIlea în
jumatatea posterioara a coarnelor laterale ale maduvei. Axonii neuronilor din coarnele
laterale trec în cordoanele laterale ale maduvei si au traseu ascendent spre hipotalamus,
o alta formatiune a diencefalului.
 • Caile lungi descendente

• Miscarea voluntara este declansata din centrii motori aflati în emisferele

cerebrale. Informatia nervoasa are traseu descendent prin trunchiul cerebral si
ajunge la motoneuronii somatici medulari pe caile piramidale (cortico-spinale).
• Caile care pornesc din emisfera cerebrala stânga controleaza jumatatea dreapta a
corpului, iar cele din emisfera dreapta controleaza jumatatea stânga a corpului.
Asa încât acestea se încruciseaza:
• la nivelul maduvei spinarii, formând fasciculul piramidal direct, cu traseu prin
cordoanele anterioare;
• la nivelul trunchiului cerebral, formând fasciculul piramidal încrucisat, cu traseu
prin cordoanele laterale.
• Axonii din aceste fascicule, dupa ce au ajuns în portiunea corespunzatoare organelor efectoare,
intra în coarnele anterioare ale maduvei si fac sinapsa cu motoneuronii medulari. Prin radacina
anterioara a nervilor spinali axonii motoneuronilor se distribuie spre musculatura
striata,declansând contractia comandatade emisfere.
• O parte din fibrele fasciculelor piramidale se opresc în trunchiul cerebral (fasciculul
corticobulbar) la centrii motori ai nervilor cranieni, determinând contractia muschilor capului si
gâtului.
• Impulsurile conduse prin caile piramidale determina miscari voluntare, fine, precise, care tin de
îndemânare.
• Miscarile involuntare (stereotipurile) se refera la automatisme asociate cu mersul, vorbirea,
scrisul, îmbracarea, alimentarea, unele stari emotionale, tonus postural. Aceste miscari sunt
comandate de diferiti centri din emisferele cerebrale, dar mai ales din trunchiul cerebral.
Neuronii au traseu descendent prin maduva spinarii, formeaza fascicule extrapiramidale si fac
sinapsa, ca si cei din caile piramidale, cu motoneuronii din coarnele anterioare ale maduvei.
 ENCEFALUL
TRUNCHIUL CEREBRAL
• Este alcatuit din substanta cenusie si substanta alba, ca toate formatiunile din
nevrax. Substanta cenusie se afla în interiorul trunchiului, sub forma de nuclei, iar
substanta alba - printre nuclei si la exterior.
Organizare
• Trunchiul cerebral este împartit în trei etaje: bulbul rahidian, punte si mezencefal.
Trunchiul cerebral
• Bulbul rahidian
• Este alcatuit din:
• piramidele bulbare, care continua cordoanele anterioare ale maduvei;
• cordoanele laterale bulbare - continua cordoanele laterale ale maduvei;
• cordoanele posterioare bulbare - continua cordoanele posterioare ale maduvei.
• În partea superioara a cordoanelor laterale se gasesc olivele bulbare. Între piramidele
bulbare se observa decusatia piramidala, formata prin încrucisarea fasciculelor piramidale.
De pe cordoanele laterale si posterioare ale bulbilor se desprind fascicule care fac legatura
între bulb si cerebel, numite pedunculi cerebelosi inferiori.
• Puntea lui Varolio
• Continua formatiunile de la nivelul bulbului. Lateral si posterior puntea se continua cu
pedunculii cerebelosi mijlocii, care fac legatura între punte si cerebel.
• Mezencefalul
• Este alcatuit din pedunculii cerebrali, care continua formatiunile de la nivelul
puntii. Superior se afla diencefalul. Pe fata posterioara se afla patru coliculi
(coliculii cvadrigemeni), doi superiori si doi inferiori. Lateral si posterior,
mezencefalul se continua cu pedunculii cerebelosi superiori, care ajung la cerebel.
• Ca si celelalte formatiuni ale nevraxului, trunchiul cerebral este alcatuit din
substanta cenusie si substanta alba. Substanta cenusie este organizata in nuclei
(alcatuiti din corpi neuronali), iar substanta alba se afla prinrte acesti nuclei si la
exteriorul trunchiului (fiind alcatuita din prelungiri neuronale).
 Nervii cranieni

Nervii cranieni inerveaza organele capului si gatului. Sunt în numar de 12 perechi (I

- XII) si pot fi senzitivi, motori sau micsti. În traiectul lor spre sau de la celelalte
etaje ale nevraxului, trec prin trunchiul cerebral, participând la formarea substantei
albe a trunchiului. Cu exceptia nervilor I si II, toti nervii cranieni fac sinapsa in
trunchiul cerebral.
• Nervii olfactivi - sunt nervi senzitivi; conduc impulsurile nervoase declansate de miros
pâna la emisferele cerebrale.
• Nervii optici - nervi senzitivi - conduc impulsuri declansate de stimuli luminosi pâna la
emisferele cerebrale.
• Nervii oculomotori - motori - conduc impulsuri la o parte din muschii globilor oculari: drept
superior, drept inferior, drept intern si oblic inferior. (Vezi plansa VIII)
• Nervii trohleari - motori - controleaza muschiul oblic superior al globului ocular.
• Nervii trigemeni - nervi micsti - inerveaza tegumentul si musculatura fetei (prin fibre
senzitive) si muschii masticatori (prin fibre senzitive si motorii).
• Nervii abducens - motori - controleaza muschiul drept extern al globului ocular.
• Nervii faciali - micsti - asigura sensibilitatea gustativa si controleaza musculatura
• mimicii.
• Nervii vestibulo-cohleari - nervi senzitivi - conduc impulsuri legate de auz
• (ramul cohlear) si de echilibru (ramul vestibular).
• Nervii glosofaringieni - nervi micsti - asigura sensibilitatea limbii si controleaza muschii faringelui,
laringelui.
• Nervii vagi - nervi micsti - asigura sensibilitatea si controleaza activitatea organelor interne (inima,
plamân, stomac, intestin etc.)
• Nervii accesori - motori - controleaza muschii sternocleidomastoidieni si muschii trapezi. deglutitie).
•
Nervii hipoglosi - motori - inerveaza musculatura limbii (intervin în masticatie si Nervii cranieni
senzitivi fac sinapsa în nucleii senzitivi ai trunchiului cerebral, de unde informatia receptoare este
transmisa mai departe spre emisferele cerebrale.
• Nervii cranieni motori sunt alcatuiti din axoni ai neuronilor aflati în nucleii motori ai trunchiului
cerebral si duc informatia legata de comanda la efectorii capului si gâtului.
Nervii cranieni
• Substanta cenusie a trunchiului cerebral este formata din nuclei senzitivi si motori, somatici si vegetativi.
• Nuclei bulbari sunt:
• motori: glosofaringian IX, vag X, accesor XI, hipoglos XII
• senzitivi: glosofaringieni IX, vag X, trigemen V, facial VII, vestibular VIII
• vegetativi: vagul X.
• Nucleii pontini:
• motori: trigemen V, abducens VI, facial VII
• senzitivi: cohleari VIII, trigemen V.
• În bulb si punte se afla centrii respiratori (inspirator si expirator) si cardio-vasculari, dotati cu capacitatea de automatism, care
controleaza frecventa respiratiei si inimii toata viata.
• Nuclei mezencefalici:
• motori: oculomotor III si trohlear IV
• senzitiv: trigemen V.
• În mezencefal se mai afla nucleii: substanta neagra (intervine în mecanismul somnveghe);
•
nucleul rosu (rol inhibitor al tonusului muscular), coliculii cvadrigemeni (coordoneaza miscarile reflexe ale ochilor si capului în
directia excitantului).
• Substanta alba îndeplineste functia de conducere a trunchiului cerebral. Este alcatuita din:
• fibre ascendente, continuarea celor medulare, la care se adauga fibre de la nuclei senzitivi din trunchiul
cerebral;
• fibre descendente, provenite din centrii nervosi superiori (caile descendente piramidale) sau cu origine în
trunchiul cerebral (caile extrapiramidale).
• Majoritatea cailor extrapiramidale pornesc din diferiti nuclei ai trunchiului cerebral, formând fasciculele:
• tectospinal (din coliculii cvadrigemeni);
• rubrospinal (din nucleul rosu);
• nigrospinal (din substanta neagra);
• olivospinal (din olivele bulbare);
• vestibulospinal (din nucleii vestibulari).
• În substanta alba se mai afla si fibrele pedunculilor cerebelosi care fac legatura între trunchiul cerebral si
cerebel.
 CEREBELUL
• Organizare
• Cerebelul se afla în spatele trunchiului cerebral si este alcatuit din doua emisfere
cerebeloase conectate printr-o portiune centrala numita vermis. Ca si celelalte
segmente ale SNC, cerebelul este alcatuit din substanta cenusie si substanta alba.
 • Substanta cenusie este prezenta atât la suprafata, formând scoarta cerebeloasa, cât si în
interior, formând nucleii cerebelosi. Este formata din corpi neuronali care primesc informatii
sensitive (de la aparatul vestibular, de la muschi, oase si articulatii), le analizeaza si
genereaza raspunsuri motorii (trimise catre muschii somatici).
• Substanta alba se afla între scoarta cerebeloasa si nuclei cerebelosi. Este formata din
fibre nervoase care fac legatura între cerebel si celelalte formatiuni nervoase ale
nevraxului, sau între diferite segmente ale cerebelului.
• Cerebelul are trei lobi:
• paleocerebel (lobul anterior);
• neocerebel (lobul posterior);
• arhicerebel (lobul inferior, legat de vermis, numit si lobul floculonodular).
• Functiile
• Arhicerebelul primeste informatii de la aparatul vestibular (legate de echilibru).
• Paleocerebelul este legat în special de sensibilitatea proprioceptiva (aici sunt proiectate
fasciculele sensibilitatii proprioceptive inconstiente) si are rol important în reglarea
tonusului muscular si a echilibrului.
• Neocerebelul participa la reglarea, modularea miscarilor fine comandate de scoarta
cerebrala.
Cerebelul
 DIENCEFALUL

• Diencefalul (creierul intermediar) este situat în prelungirea trunchiului cerebral si sub

emisferele cerebrale. Este alcatuit din mai multe mase de substanta nervoasa:
talamus, metatalamus, epitalamus si hipotalamus.
1.Talamusul
• Este cea mai voluminoasa formatiune diencefalica. Contine mai multi nuclei ce
realizeaza conexiuni între diferite segmente ale nevraxului. La acest nivel se afla al
IIIlea neuron al sensibilitatii exteroceptive, proprioceptive constiente, vestibulare si
gustative.
2.Metatalamusul
• Este format din patru corpi geniculati, doi mediali si doi laterali. În corpii geniculati
laterali se afla al III-lea neuron al caii vizuale, iar în corpii geniculati mediali - al III-lea
neuron al caii auditive.
3.Epitalamusul
• Este legat de glanda epifiza si un nucleu în care se închid reflexele
olfactivosomatice (miscarile capului si corpului date de miros).
4.Hipotalamusul
• Este situat la baza diencefalului, chiar deasupra trunchiului cerebral si legat de
glanda hipofiza. Hipotalamusul detine rolul principal în reglarea sistemului
vegetativ. De asemenea intervine în: termoreglare, aportul de alimente si lichide,
diureza, reglarea functiilor sexuale, somn si anumite stari emotionale (frica, furia).
Componentele diencefalului
 EMISFERELE CEREBRALE
• Alcatuire
• Sunt în numar de doua si reprezinta partea cea mai voluminoasa a sistemului
nervos central. Emisferele sunt legate între ele prin substanta alba: corpul calos.
Fetele emisferelor cerebrale sunt brazdate doua santuri mai adanci: santul lateral
Sylvius si santul central Rolando, si de santuri mai superficiale, care marginesc
girusuri (circumvolutii cerebrale).
• Lobii unei emisfere sunt: frontal, temporal, parietal si occipital. Între lobul frontal
si cel parietal se afla santul central Rolando, iar între lobul parietal si cel temporal
– santul lateral Sylvius. Santurile superficiale împart lobii în girusuri; exemple:
girusul precentral (în lobul frontal), girusul postcentral (în lobul parietal).
• Emisferele cerebrale sunt alcatuite din substanta cenusie, prezenta la suprafata si
alcatuind scoarta cerebrala (cortexul), si substanta alba - la interior, formata din:
• fasciculele ascendente (senzitive) de la nivelul maduvei spinarii si celorlalte
formatiuni ale nevraxului;
• fasciculele descendente (piramidale si extrapiramidale);
• fibre de asociatie (între diferite arii corticale);
• fibre comisurale (corpul calos).
Lobii emisferelor cerebrale
• Functii
• Scoarta cerebrala este cel mai dezvoltat segment al SNC. La nivel cortical ajung toate
informatiile si de aici pornesc comenzile pentru activitatea motorie.
• Are doua componente:
• Paleocortexul (lobul sau sistemul limbic) este alcatuit dintr-un inel de tesut nervos care
înconjura hilul fiecarei emisfere cerebrale si în care se gasesc formatiuni legate de simtul mirosului.
Este în stransa legatura cu hipotalamusul, fiind centrul miscarilor de masticatie, deglutitie, supt;
regleaza foamea si satietatea (prin legatura cu hipotalamusul), functia sexuala; mentine atentia.
• Neocortexul, portiunea cea mai recenta filogenetic, cuprinde restul tesutului cortical, atingând la
om o dezvoltare si o organizare incomparabila cu ale oricarui animal.
• Anumite zone corticale receptioneaza informatiile aferente sensitive (neocortexul
receptor sau senzitiv), altele controleaza motilitatea voluntara (neocortexul motor sau
efector), iar altele asociaza aceste functii (neocortexul de asociatie).
Componentele scoartei cerebrale
 • Neocortexul senzitiv (receptor)
• În girusul postcentral din lobul parietal (aria somestezica I) se afla locul în care
ajung caile sensibilitatii exteroceptive cutanate (termice, tactile - fine, dureroase)
si proprioceptive constiente, fiecare zona a corpului având un spatiu special din
aria somestezica. Cele mai întinse spatii din scoarta corespund zonelor din corp cu
sensibilitatea cea mai mare (buzele, limba, mâna etc.) Aria corticala senzitiva a
întregului corp reprezinta un fel de om – homunculus senzitiv – care are
segmentele deformate din cauza ca reprezentarea diferitelor regiuni ale corpului
nu este proportionala cu suprafata, ci cu sensibilitatea lor. Aria somestezica I este
conectata functional cu aria motorie învecinata printr-o arie de asociatie.
• În peretele superior al santului lateral se afla o zona unde se face proiectia
sensibilitatii tactile - grosiere, numita aria somestezica II.
• Alte arii ale neocortexului receptor sunt:
• aria optica – situata în lobul occipital, primeste aferente de la analizatorul vizual;
• ariile auditive – se afla în lobul temporal;
• aria gustativa – se afla în apropierea zonei de proiectie somestezica a fetei;
• aria olfactiva – este localizata pe fata mediala a emisferelor cerebrale (în girusul
hipocampic);
• aria de proiectie a echilibrului – se afla în partea posterioara a primei
circumvolutii temporale si primeste aferente de la aparatul vestibular.
 • Neocortexul motor (efector)
• Cuprinde ariile corticale de unde pornesc axonii cailor motorii piramidale si unii
axoni ai cailor extrapiramidale.
Aria motorie principala se afla în peretele anterior al santului central – în girusul
precentral din lobul frontal. Neuronii din aria motorie principala controleaza
motilitatea voluntara rapida, precisa si coordonata a musculaturii scheletice din
partea opusa a corpului. Reprezentarea corticala în aria motorize este la fel ca cea
senzitiva – homunculus motor. Musculatura implicata în efectuarea unor miscari
mai fine (mâna, limba) este mult mai larg reprezentata comparativ cu musculatura
altor regiuni (trunchiul sau piciorul).
 • Neocortexul de asociatie
• Este alcatuit din zone mai nou aparute. Exemple:
• ariile de asociatie din lobul frontal, care primesc proiectii de la talamus, la rândul
sau legat de hipotalamus, si au o functie de sinteza, legata de determinarea
personalitatii,inteligenta, emotii;
• arii de asociatie temporale, care au legatura cu functia vizuala si cea olfactiva,
legate de anumite stari emotionale si de activitatea sexuala;
• arii de asociatie în lobul parietal, care leaga functia vizuala de cea a scrisului,
cititului, echilibrului etc;
• arii de asociatie între functia motorie si cea senzitiva, cu reglarea raspunsurilor la
• stimuli.