Neuronul

Bangalau Sebastian
 DEFINITIE
• Ţesutul nervos este alcătuit din două componente,
neuronii şi celulele gliale. Neuronii sunt celule
diferenţiate, care au obţinut funcţii specifice. Ei transmit,
generează şi recepţionează impulsul nervos. Spre
deosebire de alte celule, ei nu se divid.

• Acest fapt înseamnă că tumorile ţesutului nervos sunt

date numai de celulele gliale. Celulele gliale sunt celule-
satelit ale neuronului, cu rol trofic, de susţinere şi de
protecţie.
Alcătuirea neuronilor
• Neuronii sunt alcătuiţi din corp celular,
dendrite şi axon. Corpul celular se mai
numeşte somă. De obicei, corpul celular
este direct proporţional cu mărimea
neuronului, astfel încât dacă axonul este
lung, iar dendritele mult ramificate şi corpul
celular este mai mare. Astfel, soma are
dimensiuni variate (între 7 şi 120 microni
diametru). Corpul celular este alcătuit din
aceleaşi elemente ca o celulă normală:
membrană, citoplasmă, nucleu. Membrana
se numeşte neuronală şi delimitează la
periferie citoplasma, fiind specializată în
recepţionarea, transmiterea şi generarea
impulsului nervos. Citoplasma conţine
organite comune şi, în plus, câteva organite
specifice (care se găsesc doar în neuron):
corpusculii Nissl (corpii tigroizi) şi
neurofibrilele. Nucleul neuronului este
sferic, cu dimensiuni ce variază între 3-
18 microni.
 Clasificarea neuronilor

or
• În funcţie de forma corpului celular,
neuronii pot fi:
• stelaţi
• piramidali
• fuziformi
• sferici
 Dupa nr
prelungirilor
neuroni multipolari, cu număr
mare de prelungiri. De obicei, au
o formă stelată, cu nucleu mare și
sferic, dispus central. Pot fi
neuroni senzitivi.
neuroni bipolari, cu două
ramificații la extremități. Au formă
fusiformă, iar nucleul este ovalar
și, de obicei, excentric. Se
găsesc, de exemplu, în retină.
neuroni unipolari, cu o singură
prelungire axonică. De exemplu:
celulele cu bastonaș sau celulele
cu con din retină.
neuroni pseudounipolari, cu o
prelungire în formă de T:
prelungirea inițială se desparte în
două. Sunt sferici, cu nucleu
mare, localizat central. Se găsesc
în ganglionii rahidieni sau
ganglionii spinali.
 Dupa functionare

neuroni senzitivi (receptori), care primesc excitațiile de la stimulii

mediului extern - neuronii olfactivi, receptori termici, receptorii
presiunii și receptorii durerii. Astfel de funcții îndeplinesc neuronii
pseudounipolari și cei bipolari.
neuroni motori (efectori), care transmit impulsul nervos prin axon
pană la organele efectoare (mușchi, glande). Cei mai mulți neuroni
motori sunt multipolari.
neuroni de asociație (intercalari), care preiau informația de la
neuronii senzitivi, o analizează și elaborează o reacție de răspuns,
transmisă apoi neuronilor motori.
neuroni secretori - neuronii hipotalamusului, care secretă
neurohormoni.
 Dendritele
• Dentritele sunt prelungirile scurte ale
neuronului, care preiau impulsul nervos şi îl
transmit către corpul celular, realizând astfel
conducerea celulipetă. Dendritele sunt mai
groase lângă corpul celular şi scad în diametru
pe măsură ce se îndepărtează de acesta. Cele
mai subţiri dendrite au la capătul lor prelungiri
numite spini sau gemule, care au rolul de a mări
suprafaţa de contact şi numărul de sinapse.
Fiecare regiune a sistemului nervos are un
număr specific de dendrite.
 Axonul
• Spre deosebire de dendrite, care sunt multe la număr, axonul este o
prelungire unică a neuronului. Conul axonal este un segment
evazat, care face trecerea dintre corpul celular şi axon. Axonul
poate depăşi uneori lungimea de 1 m. Telaxonul este o arborizaţie a
axonului, ale cărei ramificaţii sfârşesc prin butonii terminali.
Membrana axonului se numeşte axolemă, iar citoplasma se
numeşte axoplasmă. Cea mai excitabilă porţiune a axonului este
segmentul iniţial, locul unde se formează potenţialele de acţiune. În
axon, impulsul nervos este transportat de la corpul celular spre
butonii terminali, realizându-se astfel conducerea celulifugă.
Materialul citosolic (proteine, aminoacizi, molecule de
neurotransmiţător, enzime) este transportat în axon în două direcţii:
de la corpul celular spre butonii terminali (transport anterograd) şi
de la butonii terminali spre corpul celular (transport retrograd). Prin
transport retrograd, sunt aduse în corpul celular unele virusuri
neurotrope, cum ar fi herpex simplex. Aici, virusurile sunt degradate.
 Proprietăți:

• Proprietăți:
• 1. Trăiesc mult, putând funcționa optim toată viața.
• 2. Nu se înmulțesc și nu se refac dacă sunt distruși.
• 3. Au nevoie de mari cantități de glucosă și oxigen pentru
funcționare optimă.
• 4. Sunt foarte sensibili la stimulii externi și interni (excitabilitate).
• 5 Conduc informațiile sub formă de imuls nervos, unidirecțional de
la dendrite,
• prin corpul celular și apoi prin axon.
• 6.Se leagă între ei prin sinapse: axonii primului neuron cu dendritele
sau direct
• cu corpul celular ai neuronului următor.
 Ştiaţi că...?
• Ştiaţi că...? Ştiţi expresia „excepţia întăreşte regula”? Ei bine, deşi
se spune adeseori despre dendrite că sunt scurte, există şi o
excepţie: dendritele axoniforme. Acestea, după cum le spune şi
numele, seamănă cu un axon şi sunt cele mai lungi prelungiri ale
neuronului. Abia dacă nu ar exista acest tip de dendrite, axonul ar fi
cea mai lungă prelungire a neuronului.
• Ştiaţi că...? Corpul celular al neuronului poate avea aproape orice
formă. Cu toate acestea, forma corpului celular nu ii atribuie
neuronului o anumită semnificaţie funcţională.
• Ştiaţi că...? Neuronul poate îndeplini şi funcţia de receptor. Astfel, în
mucoasa olfactivă receptorul este reprezentat de neuroni bipolari.
Dendrita acestor neuroni este groasă şi scurtă şi se termină cu o
veziculă numită buton olfactiv. Aceste vezicule sunt adevărate
traductoare fizico-chimice, care descifrează mesajul olfactiv.