COMEDIA

O scrisoare pierduta
I.L.Caragiale

Genul dramatic cuprinde totalitatea operelor literare destinate

reprezentarii scenice. Operele sunt scrise sub forma de dialog, mod de expunere
specific. Operele dramatice trebuie sa respecte anumite canoane impuse de
conditia reprezentarii limitarea actiunii in timp si spatiu.
Textul dramatic este delimitat in subdiviziuni: act, tablou, scena, replica,
conflictul crescand ascendent catre un deznodamant diferit de la specie la specie.
De asemenea, apar si indicatiile scenice sau didascaliile, reprezentand
interventia directa a autorului in text.Indicatiile scenice privesc decorurile,
vestimentatia, jocul actorilor, gestica, mimica, intonatia si sunt foarte importante
atat pentru actori, cat si pentru regizor si pentru cititor.
Genul dramatic are unele caracteristici generale: prezentarea unui conflict
foarte puternic intre personaje, absenta aproape totala a autorului din opera,
personajele arhetip intruchipeaza diferite trasaturi umane(ipocrizie, zgarcenie,
curaj), dar si atitudini(viclenie, spaima, alienare, izolare).
Tragedia, comedia si drama sunt considerate specii fundamentale ale
genului dramatic.
COMEDIA este o specie a genului dramatic in versuri sau proza, aparuta
in Grecia Antica, in care se prezinta personaje, intamplari, moravuri sociale, intrun mod care starneste rasul si are, de regula, un final fericit si un sens
moralizator.
Subiectul dezvolta un conflict derizoriu, dar amplificat comic.
Tematica este preponderent sociala, satirizand defecte general umane:
infatuarea, prostia, imoralitatea, lacomia.
La nivelul personajelor, eroul tragic din tragedie este inlocuit in comedie
cu masti conventionale, cu personaje caricaturale, construite pe discrepanta
dintre esenta si aparenta.
Limbajul se remarca printr-o maxima libertate, fiind prezent comicul de
limbaj. Categoria estetica este comicul, care se construieste pe acest contrast
dintre esenta si aparenta, efort si rezultatul lui(adesea ridicol), scop si mijloacele
prin care se realizeaza scopul.
Modalitatile de realizare a comicului sunt : numele personajelor, situatii
comice(sunt prezentate intamplari care provoaca rasul), moravurile (satirizeaza
defecte umane sau etice aflate in stransa legatura cu o anumita realitate sociala
sau istorica), caractere(se realizeaza la nivelul personajelor si reprezinta o
madalitate de reliefare a defectelor general-umane pe care le sanctioneaza prin
1

ras), limbaj (se poate realiza la orice nivel al limbii: fonetic-pronuntarea

deformata a unor cuvinte, lexical-intrebuintarea gresita a unor cuvinte al caror
sens nu e cunoscut, morfo-sintactic-ticurile verbale, expresiile tautologice,
truisme, pleonasme, topica lipsita de logica, formulari incoerente).
Comedia se clasifica, in functie de tipul de comic dominant, in: comedie
de situatie, in care accentul cade pe actiune, evenimente; comedie de moravuri,
unde sunt satirizate moravurile social-politice; de caractere, in care se
satirirzeaza defecte general-umane transformate in vicii.
Opera O scrisoare pierduta de I.L.Caragiale este o comedie de
moravuri, in care sunt satirizate moravurile societatatii romaneasca de la
sfarsitul secolului XIX. Pretextul acestei comedii este dat de alegerile
desfasurate intr-un orasel de provincie, la sfarsitul secolului al XIX-lea.
Caragiale satirizeaza coruptia si imoralitatea sub toate aspectele ei, la
nivel politic sau familial.
Fiindca O scrisoare pierduta este o comedie de moravuri autorul
satirizeaza atat imoralitatea politica , cat si cea de cuplu. Actiunea comediei este
structurata pe doua planuri: in primul plan se urmareste pregatirea pentru
alegeri, iar in cel de-al doilea sunt prezentate toate manevrele de culise ale
partidelor aflate in competitie.
Titlul trimite la comicul de situatie ce se creeaza prin pierderea scrisorii de
amor, desi in prim-plan se afla alegerile pentru camera deputatilor. Se sugereaza
astfel ca lupta politica nu se duce in mod cinstit, ci arma politica preferata este
santajul. Faptul ca substantivul scrisoare este articulat cu articolul hotarat o
confera caracter de generalitate si repetabilitate.
Fiind conceputa pentru a fi reprezentata pe scena, comedia O scrisoare
pierduta este structurata in anumite limite temporale si spatiale: actiunea este
plasata intr-un orasel de munte, capitala de judet in zilele noastre, ceea ce
inseamna ca este vorba despre societatea contemporana a dramaturgului,
sfarsitul secolului XIX, in perioada alegerilor, timp de 3 zile.
Pe parcursul celor patru acte, pe scena se perinda mai multe personaje,
reprezentand oameni politici, presedinti ai partidului, functionari publici,
avocati,oameni de rand. Didascaliile prezente in fata textului fixeaza statutul
fiecarui personaj in parte.
Actiunea se structureaza pe doua conflicte: unul principalconfruntarea
politica, si unul secundar, generat de grupul Farfuridi-Branzovenescu, care se
simt tradati.
Stefan Tipatescu, prefectul judetului si foarte bun prieten cu Zaharia
Trahanache, presedinte al unei organizatii locale a gruparii politice
guvernamentale, ii adreseaza sotiei acestuia, Zoe Trahanache, o scrisoare de
dragoste. Zoe, din neglijenta, pierde scrisoarea, care este gasita de un cetatean
turmentat. Nae Catavencu, seful unei grupari politice independente si
proprietarul ziarului Racnetul Carpatilor, ajunge prin mijloace necinstite in
2

posesia scrisorii. Sperand sa fie ales deputat, Catavencu il ameninta pe Tipatescu

cu publicarea scrisorii. Dupa ce incearca zadarnic sa intre in posesia
compromitatorului document, Tipatescu este convins de Zoe sa propuna
candidatura lui Catavencu, pentru a se evita astfel un scandal politic.
La adunarea electorala este insa propus alt candidat, trimis de la centru, pe
nume Agamemnon Dandanache.
Reprezentantii celor doua grupari politice ajung sa se incaiere si, in
invalmaseala, Catavencu isi pierde palaria, in captuseala careia ascunsese
scrisoarea. Documentul este gasit de acelasi cetatean turmentat, care o restituie
lui Zoe Trahanache. Intre timp, Zaharia Trahanache, dorind sa-si anihileze
adversarul politic, pe Catavencu, gaseste o polita falsificata de acesta. Riscand
sa fie facut raspunzator pentru fals si, mai ales pierzand orice sansa de a fi ales
deputat. Catavencu accepta sa conduca manifestatia in cinstea celui care a avut
mai multa abilitate decat el. La randul sau, Dandanache ajunge in postura de
candidat tot in urma unui santaj cu o scrisoare a unei persoane importante.
In final, toti se impaca, animozitatile, interesele personale, micile pasiuni
disparand ca prin farmec. Dandanache este ales in unanimitate si toata lumea se
bucura zgomotos de binefacerile unui sistem curat constitutional.
Dintre formele comicului se utilizeaza mult umorul si ironia.
Comicul de situatie reiese, asa cum il arata si numele, din imprejurarile
cele mai surprinzatoare in care sunt puse personajele, provocate de coincidente,
de incurcaturi, confuzii si situatii echivoce.
Intreaga piesa se bazeaza pe astfel de situatii, fiecare scena in parte fiind o
ilustrare a acestui comic. Gasirea si pierderea succesiva a scrisorii de amor
constituie principala situatie comica in care sunt implicate personajele si din
care reies trasaturile lor de caracter: Zoe Trahanache pierde scrisoarea amoroasa
de la amantul ei, Tipatescu, Cetateanul turmentat o gaseste, dar nu se poate
abtine sa nu o citeasca, din care cauza ii este furata de Catavencu si devine
mijloc de santaj pentru postul de deputat; acesta o pierde intr-o incaierare si este
gasita din nou de acelsi cetatean, care, in sfarsit, o inapoiaza andrisantului,
adica Zoei. Cand se parea ca santajul politic nu are sanse de izbanda, apare
Dandanache care chiar invinge la alegeri, capatand mult-ravnitul post de deputat
cu ajutorul unei scrisori de amor, pe care insa nu o inapoiaza, pentru ca mai
trebuie s-aldata. Se sugereaza astfel, ca arma politica a santajului va fi eficienta
si in viitor, cinstea si meritele politice neavand nicio sansa in viata politica.
Numararea steagurilor de catre Ghita este o alta situatie comica, din care
reiese ca politaiul fura din avutul statului, desi misiunea lui este tocmai aceea de
a-l apara, fiind incurajat si de catre prefect, in calitatea lui de conducator politic
al judetului.
Una din cele mai sugestive situatii comice este aceea in care Trahanache,
dupa ce fusese la Catavencu si vazuse scrisorica de amor adresata Zoei, vine
acasa la Tipatescu. Prefectul este ingrozit de reactia lui Trahanache daca ar afla
de scrisoare si de-a dreptul speriat cand isi da seama ca acesta aflase.
3

Venerabilul il consoleaza pe Tipatescu, spunandu-i ca scrisoarea e

plastografie: Ei, Fanica, sa vezi imitatie de scrisoare! Sa zici si tu ca e a ta,
dar sa juri, nu altceva, sa juri!... uita-te la el cum se turbura!...
Comicul de nume este foarte bine reprezentat in opera lui Caragiale.
Modalitatea crearii personalitatii unui erou prin semnificatia numelui mai fusese
folosita si inainte, in teatrul lui Vasile Alecsandri. Caragiale are un rafinament
aparte in alegerea numelor, sugerand prin ele nu numai o trasatura dominanta, ci
chiar un intreg caracter, provocand hazul prin sonoritatea si semnificatia lor:
Zaharia zahariseala, moliciune, lentoare, Trahanache (trahana=coca moale)
facila modelare a personajului de catre membrii de la centru, de catre Zoe;
Tipatescu trimite la cuvamtul tip,care semnifica june prim, om rafinat, amorez
abil, aventurier; Ghita Pristanda reprezinta umilinta fata de sefi, lipsa de
personalitate; Zoe Trahanache are un nume snob in epoca; Nae Catavencu
ipocrit, demagog(cataveica=haina cu doua fete),palavragiu(cata=mahalagioaica).
Farfuride si Branzovenescu reprezinta un cuplu de imbecilitate, dependenti unul
de altul, fiindu-si numai unul altuia de folos(farfuria si branza); iar cetateanul
turmentat este alegatorul anonim, ce traieste abureala alegerilor necinstite, de
care bietul om este ametit, nestiind cu cine sa voteze.
Comicul de limbaj se realizeaza la orice nivel al limbii: la nivel foneticpronuntia gresita a unor cuvinte (famelie, renumeratie,plebicist, bampir,
catrindala, printipuri), la nivel lexical- cuvinte al caror sens nu e
cunoscut(renumeratie, scrofulos la datorie), la nivel morfo-sintactic- ticuri
verbale (ai putintica rabdare, neicusorule, puicusorule), fraze lipsite de
sens(sa se revizuiasca primesc, dar sa nu se schimbe nimic, ori sa nu se
revizuiasca primesc, dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo...), truisme (un
popor care nu merge inainte, sta pe loc, ba mai da si-napoi, douasprezece
trecute fix), formulari incoerente(discursul lui Farfuridi, cu multe neologisme
folosite in mod impropriu, totul devenind un amalgam de franturi de propozitii).
Comicul de caracter se realizeaza la nivelul personajelor si reprezinta o
modalitate de reliefare a defectelor general-umane, pe care le sanctioneaza prin
ras. Ion Luca Caragiale creeaza tipologii de personaje, dominate de trasaturi
morale negative. Tipul incoronatului este ilustrat de Zaharia Trahanache. Tipul
parvenitului si al demagogului este intruchipat de Nae Catavencu, tipul prostului
de FArfuridi si Branzovenescu, tipul servilului incult de Ghita Pristanda, iar
Agamemnon Dandanache acumuleaza toate trasaturile negative ale celorlalte
personaje: parvenitismul, demagogia, prostia, incultura, perfidia.
Comicul de moravuri surprinde si ironizeaza moravurile vietii politice,
prezinta modul in care se desfasoara alegerile, demagogia, santajul, moravurile
vietii de familie, aparand triunghiul conjugal format din Zoe-Zaharia
Trahanache-Stefan Tipatescu.
In O scrisoare pierduta intalnim tehnici specifice comediei: tehnica
bulgarelui de zapada(actiunea se complica progresiv, ajungandu-se la un
4

deznodamant surprinzator), tehnica qui-pro-quo(unul prin celalalt, Catavencu

ajunge din santajist, cel santajat ), suspansul si rasturnarile bruste de situatie.
Pe scena apar personaje reprezentand categorii sociale diferite: politicieni,
sefi de partid, director de ziar, dar si oameni simpli, ilustrand diverse tipuri
umane(demagogul, ramolitul, junele prim, adulterina, politicianul corupt).
Personajele sunt caricaturizate, iar defectele lor sunt ingrosate pana la
grotesc. Caracterizarea personajelor se face prin mijloace specifice textului
dramatic: dialog, monolog, indicatii scenice, dar si prin caracterizare directa si
indirecta(prin relatia cu celelalte personaje, gestica, mimica, nume).
La personajul de comedie, ca specie literara a genului dramatic, nu se
realizeaza un portret fizic, pentru ca este reprezentat pe scena de un actor.
Nae Catavencu este directorul ziarului Racnetul Carpatilor si fondator al
societatii Aurora Economica Romana.
Din dorinta de a parveni, Catavencu recurge la santaj, cerand postul de
deputat in locul scrisorii: vreau ceea ce mi se cuvine dupa o lupta de atata
vreme, vreau ceea ce merit in orasul asta de gogomani, unde sunt cel
dintai...intre fruntasii politici, afirmatie de unde rezulta prostia acestuia.
In timpul in care detine scrisoarea, Catavencu este orgolios, agresiv,
impertinent, dar dupa ce o pierde, acesta devine umil, lingusitor si supus.
Principala trasatura a lui Catavencu este capacitatea de a se adapta la
orice situatie, fiind mereu pregatit sa schimbe masca.
Modalitatile de comunicare utilizate in realizarea portretului sunt:
dialogul, monologul, interogatia retorica(da unde?) si exclamatia retorica(Ei
bine!). Dialogul dintre Catavencu si Tipatescu creeaza un conflict, deoarece
avocatul nu vrea sa-i inapoieze scrisoarea. Conflictul se amplifica prin dialogul
agitat dintre cele doua grupuri reprezentate de Catavencu si Farfuridi, care
rosteste un discurs haotic, incorect si incoerent. Monologul reliefeaza
parvenitismul lui Catavencu, precizand deviza pe care o respecta in viata:
scopul scuza mijloacele, pe care o atribuie lui Gambetta in loc de Machiavelli,
de unde reiese incultura acestuia.
Trasaturile care definesc acest personaj sunt sugerate si prin intermediul
comicului de nume, sugerand firea de mahalagiu(cata=mahalagioaica) si
ipocrizia, demagogia(cataveica=haina cu doua fete).
Discursurile lui Catavencu pun in evidenta demagogia, incultura, lipsa de
logica. El stie sa emotioneze, sa influenteze ascultatorii, sa planga. Acest
personaj este un actor desavarsit, tribuna reprezentand scena unde el isi
interpreteaza rolul, stiind sa simuleze orice situatie, orice sentiment: Iertati-ma
fratilor, daca sunt miscat, daca emotiunea ma apuca asa de tare...Ca orice roman,
ca orice fiu al tarii sale...in aceste momente solemne...(de-abia se mai
stapaneste)ma gandesc...la tarisoara mea...(plansul l-a biruit de tot)la Romania...
(plange)...la fericirea ei! La progresul ei!...la viitorul ei!(plans cu hohot, aplauze
zguduitoare).
5

Nonsensul afirmatiilor sale si confuziile semantice reliefeaza, de

asemenea, prostia lui Catavencu(Industria romana e admirabila, e sublima
putem zice, dar lipseste cu desavarsire, capitalisti-locuitori ai capitalei,
liber-schimbator flexibil in conceptii).
Prin comicul de situatie reies si alte trasaturi ale lui Catavencu. Lipsit de
demnitate si de coloana vertebrala, el conduce manifestatia festiva in cinstea
rivalului sau politic, Dandanache, fara niciun scrupul, intuind ca sansa de a
castiga in viitor este legata de Zoe.
Prin tematica abordata, prin personajele create, Caragiale ramane vesnic
actual, vesnic tanar, in opera sa regasindu-se aspecte eterne ale convietuirii
oamenilor.