fibros (îngroşare definitivă a septului).

Hematomul de sept beneficiază de tratament

chirurgical, prin incizie şi drenare, urmate de tamponament anterior bilateral 24-48 ore,
antibiotice. Acelaşi tratament şi pentru abcesul de sept.
 Luxaţiile nasului interesează oasele proprii şi cartilajul septal. Lovitura laterală luxează
oasele proprii nazale, modificând forma rădăcinii nasului. Dacă lovitura actionează antero-
posterior se produce luxaţia cartilajului condrovomerian (fractura Jarjaway). În aceste
forme de luxaţie se practică reducerea imediată cu ajutorul unei pense, introdusă în fosele
nazale, iar contenţia se face prin tamponament anterior unilateral (de partea luxată).

Tumorile foselor nazale si sinusurilor

Tumori benigne
Simptomatologia: obstrucţie nazală.
Tipuri:
 Papiloamele foselor nazale, formaţiuni conopidiforme galben-cenuşii, inflamate la nivelul
vestibulului narinar al foselor nazale. Etiologia virală a fost demonstrată. Tratament –
excizie chirurgicală.
 Osteomul foselor nazale – proliferare osoasă situată în porţiunea înaltă a foselor nazale
 Condromul – tumoră cartilaginoasă localizată în ½ inferioară a septului cartilaginos
 Polipul sângerând al septului nazal – formaţiune angiofibromatoasă pediculată situată la nivelul
petei vasculare. Simptomatologie – epistaxis unilateral, repetat şi obstrucţie nazală de
aceeaşi parte. Tratamentul este chirurgical.
 Mucocelul etmoidofrontal – se dezvoltă prin retenţia de mucus la 2 sau mai multe celule
etmoidale. Infecţia sinusală cronică, traumatismele, corpii străini nazo-sinusali pot
determina obstrucţia orificiului de drenaj, al celi etmoidal sau al canalelor fronto-nazale. Blocajul
ostial determină formarea unui chist de retenţie (mucocelul) care cu timpul , capătă
dimensiuni considerabile, producând eroziunea pereţilor osoşi.
Tumori maligne
 Cancerele piramidei nazale – au caracterul cancerului de piele şi se dezvoltă pe leziuni
preexistente, inflamatorii sau tumorale benigne. Clinic: ulceraţie sângerândă.
 Cancerele foselor nazale şi sinusurilor paranazale – 7% din totalul tumorilor ORL. În etiologia
tumorală factorii favorizanţi sunt unele produse chimice poluante, răşini lemnoase.

FARINGOLOGIE
1. NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A FARINGELUI

Faringele este un conduct musculo-fibros, situat între baza craniului şi marginea inferioară a
cartilajului cricoid şi corespunde ca limită inferioară celei de-a VI-a vertebre cervicale. Dimensiunea
este de 12-13 cm la adulţi şi este format din trei etaje principale:
 Nazofaringele (epifaringe, cavum sau rinofaringe) se întinde de la baza craniului superior
până la nivelul unui plan imaginar care trece prin palatul moale. Elementele anatomice
importante de la acest nivel sunt:
o Anterior: orificiile coanale, pe unde comunică cu fosele nazale
o Superior: planseul sinusului sfenoidal
o Lateral: orificiul faringian al trompei lui Eustachio.
 Orofaringele (bucofaringe sau mezofaringe) se intinde de la nivelul unui plan orizontal care
trece prin platatul moale pana la nivelul marginei superioare a epiglotei

18
  in cazul leziunilor profunde pentru a evita infecţia bacteriană se administrează
antibiotice pe cale generală.
 inţepăturile de viespe pot fi extrm de grave prin edemul alergic care se instalează
rapid la nivelul hipofaringelui; apar fenomene dramatice de insuficienţă respiratorie
acută care poate periclita viaţa bolnavului. Tratamentul în acest caz trebuie să fie
energic, cu antiedematoase, antialergice.
 Tot pe cale endofaringiană se pot produce plăgi ale mucoasei aşa cum se întîlnesc
la copiii care ţin în gură obiecte ascuţite (creion) şi la care, prin cădere se produc
leziuni ale mucoasei palatului, amigdalei, peretelui posterior. Tratamentul constă în
dezinfecţia plăgii şi sutură.
 Pe cale externă, faringele poate fi traumatizat în
 accidente de muncă,
 accidente de circulaţie,
 tentative de suicid în care se produce secţionarea părţilor moi ale gatului, laringelui
şi hipofaringelui,
 traumatism deschis faringo-laringian.
Recunoaşterea cointeresării faringiene se face pe prezenţa salivei în plagă.
Tratamentul se face în clinica O.R.L. şi constă în explorarea şi sutura plăgii la care se adaugă
tratament antibiotic şi antialgic.

Tumorile faringelui
a) Tumorile rinofaringelui
 Tumori benigne - Angiofibromul nazofaringian juvenil
Este cea mai importantă tumoră benignă cu localizare faringiană care se întîlneşte aproape
exclusiv la băieţi în perioada de pubertate, fiind numită şi tumora pubertăţii masculine.
Se dezvoltă din ţesutul fibro-cartilaginos ce acoperă vertebra cervicală superioară, de unde
protuberează în rinofaringe şi uneori în nas. Se extinde în fosele nazale, fosa pterigo-palatină, fosa
temporală şi endocraniu. Dezvoltarea tumorii este în legătură cu tulburări endocrine ale pubertăţii şi
adolescenţei(scăderea 17-cetosteroizilor în urină). Este o tumoră fibroasă , bine vascularizată (prezintă
canale venoase , veritabile lacuri vasculare, căptuşite de un endoteliu aplatizat, ceea ce îi conferă un
caracter foarte hemoragic, motiv pentru care Sebilean a denumit-o „tumora sangerandă a pubertăţii
masculine”. Din punct de vedere histologic este benignă dar prin evoluţia clinică este malignă.
Debutul este insidios cu obstrucţie nazală unilaterală însoţită de epistaxis repetat, hipoacuzie,
rinolalie, tulburări de gust şi de miros. Insuficienţa respiratorie nazală nu cedează la tratamentele
obişnuite ci se accentuează treptat şi devine bilaterală. Simultan, apare rinoree purulentă , cefalee şi
anemie marcată datorată sangerărilor nazale repetate. Prin invadarea organelor vecine se produc
deplasarea globului ocular, exoftalmie, lărgirea rădăcinii nasului şi deformări faciale impresionante
(“faţă de broască”).
La rinoscopia anterioară şi posterioară se pun în evidenţă în fosa nazală şi în cavum mase
tumorale roşietice-violacee, bine delimitate, care nu aderă la structurile vecine (sept, cornete) pe care
le împinge şi deformează. Aprecierea gradului de extensie tumorală se face prin examen radiologic
care precizează starea cavităţilor anexe şi, în special, a sinusului sfenoidal care este frecvent invadat
de prelungirile tumorale. Pentru aceasta, se practică radiografii de faţă şi profil, poli-tomografii,
tomografie computerizată , rezonanţă magnetică nucleară. Arteriografia urmată de embolizare este utilă
în scop diagnostic dar şi terapeutic preliminar.
Netratat, invadează organele din jur şi expune la complicaţii. Unicul tratament de care
beneficiază este cel chirurgical = ablaţia tumorii în totalitate.
 Tumori maligne
Este în creştere continuă din punct de vedere al incidenţei şi afectează în special adulţii şi
varstnicii. Etiologia este multifactorială şi sunt discutaţi în special factorii genetici şi virali - virusul

25
Epstein Barr care produce limfomul Burkitt. Cancerele nediferenţiate se însoţesc de creşterea
numărului de anticorpi direcţionaţi împotriva virusului Epstein-Barr, număr ce scade după iradierea
tumorii şi creşte din nou în caz de recidivă.
Simptomatologia diferă funcţie de stadiul bolii.
 Perioada de debut este mult timp lipsită de simptomatologie. Ulterior apar tulburări
auriculare (obstrucţie tubară şi otită seroasă), respiratorii (criză prelungită cu secreţii ce conţin
striuri sanguinolente), neurologice (cefalee în cască, nevralgie de trigemen), ganglionare
(adenopatie subangulomandibulară).
 În perioada de stare obstrucţia nazală se accentuează şi tulburările auriculare se amplifică. La
rinoscopia posterioară se observă tumefacţia tumorală în spatele orificiului faringian al trompei
lui Eustachio sau pe bolta rino-faringelui.
 În perioada invazivă tumore se extinde în mai multe direcţii: spre fosele nazale, orbită sau oro-
faringe, baza craniului invadînd stanca temporală.
Limfoamele maligne neHodgkiniene sunt limfo- sau reticulosarcoame. Sediul lor este rino
faringele şi amigdala palatină. Determină adenopatii cervicale precoce care pot fi aparent primitive iar
tumora rinofaringiană apare mai tarziu. Aspectul este neted, neregulat, acoperit de mucoasă normală.
Examenul rinofaringian trebuie făcut cu minuţiozitate, sub anestezie locală folosind ridicătorul de văl
sau sonda Nelaton. Examinarea cere timp si răbdare pentru că este dificilă - cavumul reprezintă cutia
cu surprize a specialităţii O.R.L. Rinoscopia posterioară se poate completa cu fibroscopia flexibilă.
Tratamentul de elecţie este radioterapia pe zona rinofaringelui şi a ariilor ganglionare
jugulocarotidiene. Prognosticul este funcţie de extensia tumorii primare, adenopatia, tipul histologic,
varsta pacientului.

b) Tumorile bucofaringelui
 Tumorile benigne se localizează la nivelul limbii, planşeului bucal, lojilor amigdaliene,
vălului palatin şi peretelui posterior.
 PAPILOAME se pot localiza pe văl , luetă , pilieri , amigdale. Se prezintă ca tumori mici cat un
bob de piper, cu aspect muriform, mamelonat, de culoare roşie, pediculate sau cu bază largă
de implantare. Simptomatologia este cea a unui corp străin. Se extirpă chirurgical, sunt
supuse examenului anatomo-patologic pentru că un anumit potenţial de malignizare.
 ANGIOAME situate pe văl, amigdale, limbă, buze. Se prezintă ca nişte tumori netede, roşii sau
violacee, depresibile.
 TUMORI MIXTE SALIVARE localizate pe văl şi bolta palatină, se dezvoltă din glandele salivare
accesorii şi au aspectul unor tumori rotunde acoperite de mucoasă normală, care bombează.
La palpare au consistenţă renitentă. Se decolează şi se extirpă pe cale endobucală.
 TUMORA TIROIDIANĂ sub formă de guşă aberantă sau accesorie situată la baza limbii ca
urmare a necoborarii tiroidei, parţial sau în totalitate. Are simptomatologie de corp străin situat
în dreptul hioidului. La buco-faringoscopie apare o formaţiune rotundă situată pe linia mediană
şi care ocupă parţial valeculele.
 RANULA sau GRENUETA este o tumoră chistică a glandei sublinguale care apare prin
obstrucţia canalului excretor şi este situată în planşeul bucal avand un aspect translucid,
albăstrui şi consistenţă moale, renitentă. Se extirpă chirurgical.
 Tumorile maligne
Sunt aproximativ egale ca incidenţă cu cancerul laringian şi reprezintă aproximativ 40% din
totalitatea cancerelor faringiene. Tipul histologic este în legătură directă cu structura anatomică. La
nivelul amigdalelor palatine, vălului, peretelui posterior şi bazei limbii, din ţesutul epitelial pavimentos
stratificat se dezvoltă carcinomul epidermoid. La nivelul palatului moale se găsesc glande salivare şi
apar adenoame chistice şi adenocarcinoame. Amigdalele palatine şi linguale au ţesut limfoid şi aici apar
limfoepitelioame.

26
  NEOPLASMUL LIMBII
o Poate cuprinde numai porţiunea mobilă a organului pană la “V-ul” lingual;
o poate interesa numai baza limbii (porţiunea din spatele “V”-ului lingual);
o poate prinde concomitent ambele porţiuni.
Simptomatologia diferă după localizarea iniţială a tumorii. La început apar vagi dureri ale limbii
care se accentuează pe parcurs, sialoree sanguinolentă, tumefacţia regiunii linguale afectate, disfagie,
limitarea mişcărilor limbii, halenă fetidă, hemoragii linguale. Ulterior apar metastaze ganglionare
regionale.
Diagnosticul este simplu pentru că limba este un organ care se examinează uşor. Tumora
apare ca muguri cărnoşi sau ca ulceraţie sangerandă situată pe marginile limbii şi poate fi eronat
etichetată ca ulceraţie dentară. Bolnavul acuză jenă la masticaţie şi arsuri ale limbii. Confirmarea
anatomopatologică este obligatorie.
Tratamentul este chirurgical - rezecţia cuneiformă, evidare ganglionară cervicală urmată de
cobaltoterapie şi chimioterapie. Dacă cancerul este întins sunt necesare rezecţii mutilante. Prognosticul
este nefavorabil.
c) Tumorile hipofaringelui
Se localizează la nivelul sinusului piriform.
Apar predominat la sexul masculin. Boala este mult timp asimptomatică. De multe ori adenopatia
cervicală este cea care aduce pacientul la medic.
o În faza iniţială se constată doar stază salivară în sinusul piriform. În perioada de stare
apare disfagia şi otalgia reflexă.
o În faze avansate tumora invadează gura esofagului şi laringele.
Macroscopic tumora este ulcero-vegetantă, interesand versantul laringian al sinusului, peretele
extern sau posterior. Tumora poate bloca spaţiul piriform în totalitate si este foarte sangerandă la
contact.
Tratamentul este oncologic prin chimioterapie şi iradiere.
Prognosticul este nefavorabil.

LARINGOLOGIA

1. NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A LARINGELUI

Laringele reprezinta acea parte a aparatului respirator care separa calea aeriana de cea
digestiva în timpul deglutiţiei. Este un conduct de trecere a aerului care, în acelaşi timp, îndeplineşte şi
funcţia fonatorie, indispensabilă din punct de vedere social.
Laringele este situat în regiunea antero-mediană a gâtului şi corespunde ultimelor 4
vertebre cervicale. Forma laringelui este asemănătoare cu a unei piramide trunchiate, deschisă în
partea superioară a hipofaringelui iar în partea inferioară se continuă cu traheea. Scheletul laringelui
este format din cinci cartilaje (2 perechi: cartilajele aritenoide şi corniculate, 3 neperechi: cricoid,
epiglotă, tiroid. Muşchii laringelui sunt:
 extrinseci, care imprimă mişcările de coborâre, ridicare ale laringelui;
 intrinseci, cu rol în a inchide şi deschide glota şi cel de tensor al corzilor vocale.
Cavitatea laringelui este împărţită în trei zone: vestibulul laringelui, glota şi cavitatea
infraglotică. Corzile vocale sunt cele mai importante elemente ale glotei.
Funcţiile laringelui
 Funcţia respiratorie: în repaus glota este deschisă parţial iar cantitatea de aer care poate
trece prin ea este suficientă pentru respiraţie. În cazul inspirurilor profunde, glota se

27
Tumorile laringelui
La nivelul laringelui, datorită suprasolicitării, a diferiţilor factori nocivi inflamatori, traumatici,
mecanici (alcool, nicotină, pulberi şi gaze iritante, infecţii buco-dentare, se produc modificări ale
epiteliului laringelui ce pot favoriza apariţia unor tumori benigne sau maligne.
 Tumorile benigne sunt tumori care nu infiltrează tesuturile, nu produc metastaze şi nu
recidivează.
o Polipii laringelui sunt formaţiuni tumorale situate de obicei pe coarda vocală, de
mărimea unei gămălii de ac până la cea a unei alune. Simptomele constau în lipsa de
claritate a vocii, voce bitonală prin interpunerea polipului între corzi. Tratamentul este
chirurgical.
 Tumorile maligne sunt tumorile care interesează laringele, apar mai ales la bărbaţi 40-50 ani.
o Cancerul corzilor vocale se manifestă prin disfonie apărute precoce cu caracter
permanent şi progresiv. Tratamentul este chirurgical.

EDUCATIA PENTRU SANATATE SI PREVENIREA BOLILOR IN SFERA ORL

 MASURI DE PROFILAXIE PRIMARA
o masuri pentru tonificarea organismului
o asigurarea unui mediu curat
o invatarea suflarii nasului
o umezirea aerului in incaperi, saloane
o asigurara unei temperaturi constante in inaperi (16-18 grade)
o evitarea substantelor iritante ale cailor respiratorii superioare
o folosirea aspiratoarelor de praf
o folosirea castilor/antifoanelor pentru amortizarea zgomotelor puternice

 MASURI DE PROFILAXIE SECUNDARA

o Depistarea tuturor imbolnavirilor acute si a unor infirmitati
o Tratarea corecta a rinofaringitelor sugarului pentru prevenirea otitelor
o Reducerea vorbirii, auzului la persoane cu suferinte ale urechii

 MASURI DE PROFILAXIE TERTIARA

o Indrumarea la consult de specialitate
o Educarea pacientului purtator de proteza auditiva.

31