ANATOMIA SI FIZIOLOGIA OMULUI

APARATUL GENITAL

1. STRUCTURA APARATULUI GENITAL MASCULIN

1. 1. Alcatuirea aparatului genital mascului este urmatoarea:
- testicule (glandele genitale masculine);
- caile excretoare (epididimul, ductele deferente, ductele ejaculatoare, uretra);
- glandele anexe (veziculele seminale, prostata, glandele bulbo-uretrale);
- organul copulator (penisul).
Testiculele sunt in numar de doua, indeplinesc doua functii:
- spermatogeneza - formarea celulelor sexuale masculine (spermii), ce se desfasoara la
nivelul tubilor seminiferi contorți.
Spermatozoidul, gametul masculin, detemina sexul produsului de conceptie. Este o
celula alcatuita din cap, gat si flagel.
- functia endocrina - prin care celulele interstitiale Leydig ale parenchimului testicular
secreta hormonii androgeni (testosteronul) ce determina maturizarea organelor sexuale si
stimuleaza evolutia caracterelor sexuale secundare masculine (vocea, pilozitatea, dezvoltarea
musculaturii si a scheletului, distributia grasimii de rezerva).

Fig.
1. Alcatuirea unui spermatozoid Fig.2. Secțiune prin testicul
 Fig.3, 4. Alc. ap. genital masculin

Testiculele sunt adapostite in scrot (alcatuit dintr-o punga tegumentara, care are un
sistem muscular complex ce ii permite o mare mobilitate) se dezvolta in regiunea lombara a
cavitatii abdominale si din a treia luna a vietii intrauterine incepe sa coboare, strabate peretele
anterior al abdomenului in regiunea inghinala si la nastere ajunge in scrot.
Testiculele au o greutate de 25 g.
 De fiecare testicul este anexat un organ alungit - epididimul - care reprezinta primul
segment extratesticular. Epididimul este asezat pe extremitatea superioara a testicului. Epididimul
se continua cu canalul deferent.
Testiculul este invelit intr-o membrana conjunctiva alba-sidefie, fibroasa numita
albuginee. La marginea postero-superioara a testicului albugineea prezinta o ingrosare in
forma piramidala ce se numeste mediastinul testicului. De la mediastin pleaca radiar septuri
conjunctive ce strabat parenchimul, delimitand lobulii testiculului.
Fiecare lobul testicular contine:
* tubi seminiferi contorți, in interiorul carora se formeaza gametii masculini (spermatozoizii-
spermatogeneza)
* tesut conjunctiv interstițial (celule Leydig), cu rol in secretia endocrina a testiculului.

Toti tubii seminiferi contoriți ai unui lobul testicular se unesc spre mediastinul
testiculului si formeaza tubii drepți. Tubii drepti se deschid intr-o retea de canale neregulate si
apoi se colecteaza in 10-12 canale eferente care se indreapta spre epididim.
Epididimul stocheaza sperma si in final aici are loc maturarea spermatozoizilor. Canalul
epididimar rezulta prin unirea canalelor eferente si se continua cu canalul deferent, care urca in
abdomen. Acesta se continua cu canalul ejaculator si, dupa ce se uneste cu canalul de excretie al
veziculei seminale, strabate prostata si se deschide in uretra.
Vascularizatia testiculului: este asigurata de artera testiculara ce se desprinde din
artera aorta iar vena testiculara se varsa in vena cava inferioara.
Inervatia este asigurata de plexul testicular provenit din cel aortic, si de plexul
deferential, cu originea in plexul hipogastric.

1.2. CONDUCTELE SPERMATICE

Caile spermatice sunt intratesticulare si extratesticulare.
a) Caile intratesticulare sunt reprezentate de tubii seminiferi drepti.
b) Caile extratesticulare sunt: canalele eferente → epididim → canalul deferent →
canalul ejaculator → uretra.

1.3. GLANDELE ANEXE

Glandele anexe sunt: vezicula seminală, prostata și glandele bulbo-uretrale.
VEZICULA SEMINALA este un organ pereche, situat deasupra prostatei, intre
vezica urinara si rect. Veziculele seminale au rolul de a secreta un lichid care se elimina in
canalul ejaculator, servind ca vehicul si mediu nutritiv pentru spermatozoizi.
PROSTATA este o glanda exocrina voluminoasa situata in pelvis, sub vezica urinara,
inconjurand portiunea initiala a uretrei. Prostata secreta un lichid care intra in constitutia spermei, la
fel ca si glandele bulbo-uretrale.
 GLANDELE BULBO-URETRALE sunt doua formatiuni glandulare ovoide, de
dimensiunile unui sambure de cireasa, situate de o parte si de alta a bulbului uretral. Se deschid in
uretra si secretia este asemanatoare cu cea prostatica.

Fig.5.
Glandele anexe ale aparatului genital masculin

1.4. ORGANELE GENITALE EXTERNE

Penisul este organul copulator la barbat. Este alcatuit din doi corpi cavernosi si un corp
spongios, care acopera uretra. La extremitatea distala se afla glandul → in varf prezinta orificiul
uretrei.
Scrotul (bursele scrotale) formeaza partea organelor genitale externe in care sunt
localizate testiculele. La exterior apare ca o punga cutanată, avand pe fata antero-inferioara un sant
longitudinal median, corespunzator rafeului scrotal, care separa cele doua burse scrotale.

2. STRUCTURA APARATULUI GENITAL FEMININ

2. 1. Alcatuirea aparatului genital feminin este urmatoarea:
- glandele genitale feminine (ovarele);
- caile genitale reprezentate de: trompele uterine, uter, vagin;
- glandele anexe (glandele mamare).

Ovarele sunt in numar de doua si sunt glande sexuale cu functie mixta, situate in pelvis de o
parte si de alta a uterului.
- functia exocrina: produc gametii feminini (ovulele)
- functia endocrina: secreta doi hormoni - estrogeni si luteina (progesteronul)
Ovarele au o forma ovoida, turtita, de 6-8 g si diametrul de 3-5 cm.
Ovarul este acoperit la suprafata cu un epiteliu, sub care se gaseste un tesut conjunctiv numit
albugineea ovarului. In interior se gaseste paranchimul glandular, cu cele doua zone caracteristice : zona
medulara si zona corticala.
Zona medulara contine vase sanguine, limfatice si fibre nervoase vegetative.
Zona corticala contine elemente cu valoare functionala - foliculii ovarieni in diferite faze
evolutive. Foliculii ovarieni se gasesc in diferite stadii de evolutie: primordiali, plini, cavitari,
maturi. In ambele ovare exista cca. 400.000 foliculi, din care se maturizeaza 300-400 (si unul lunar),
formand gametii feminini (ovulele) - restul involueaza. Maturizarea foliculilor incepe la pubertate si tine
pana la menopauza.
Ovarul, gonada feminina, are functia de a forma si elibera in fiecare luna un ovul prin
procesul numit ovogeneza si de a secreta hormoni care favorizeaza fecundarea ovulului si pregatesc
organismul feminin pentru starea de graviditate. Ovulul ajunge in trompele uterine si daca nu este
fecundat, este eliminat o data cu secretiile uterine. Dupa ovulatie, foliculul se transforma in corpul
galben care secreta hormonii feminini: progesteronul si estrogenii. Daca ovulul este fecundat, corpul
galben persista si are o activitate hormonala intensa in primul trimestru de sarcina. Daca nu a fost
fecundat ovulul, in a 24-a zi a ciclului corpul galben incepe sa degenereze si sa se cicatrizeze, rezultand
corpul albicans.
Secretia de hormoni ovarieni consta in producerea de estrogeni si progesteron. Hormonii
estrogeni sunt sintetizati de celulele foliculare in timpul maturarii foliculului, de celulele corpului
galben, iar in timpul sarcinii de placenta. Estrogenii actioneaza in primul rand asupra organelor genitale
feminine, stimuland proliferarea mucoasei si musculaturii uterine, dezvoltarea glandelor mamare si a
caracterelor secundare feminine. Progesteronul este secretat de celulele corpului galben, iar in timpul
sarcinii de catre placenta. Actiunile sale constau in modificarea secretorie a mucoasei uterine.
Vascularizatia ovarului este asigurata de artera ovariana, ramura a arterei aorte abdominale si de
o ramura a arterei uterine.Venele sunt reprezentate de vena ovariana dreapta care se varsa in vena cava
inferioara si de vena ovariana stanga care se varsa in vena renala stanga.
Inervatia este asigurata de nervi din plexurile vegetative aortice si hipogastric.
 Fig. 6. Ovarul si foliculii ovarieni

Fig.7. Alcatuirea aparatului genital feminin

 CAILE GENITALE INTERNE
1. TROMPELE UTERINE (Tubele uterine) sunt conducte musculo-membranoase care fac
legatura intre ovar si uter si au lungimea de aproximativ 10-12 centimetri. Extremitatea dinspre ovar are
forma de palnie si prezinta numeroase franjuri (infundibulul), avand rolul de a capta si conduce spre
uter ovulul expulzat.
2. UTERUL este un organ cavitar, nepereche, musculos, situat intre vezica urinara si rect. Are
forma de para turtita orientata cu varful in jos, iar pe extremitatea sa inferioara se insera vaginul. Contine:
* endometrul - captuseste la interior uterul, avand o structura diferita in functie de varsta si de ciclul
ovarian ( la interior). Este un epiteliu simplu ce formeaza mucoasa uterina.
* miometru (la mijloc - fibre musculare netede - stratul cel mai dezvoltat la uterului)
* perimetru (la exterior).
Ultima portiune a uterului se numeste col uterin iar acesta se continua cu vaginul.
3. VAGINUL (vagina) este un organ tubular si cavitar, musculo-conjunctiv, lung de 7-9 cm. Prin
extremitatea superioara se insera pe colul uterin iar pe cea inferioara se deschide in vestibulul vaginal -
orificiu vaginal (spatiu delimitat de cele doua labii mici). Vaginul reprezinta organul copulator al femeii.
La exterior orificiul vaginal este inconjurat de labiile mici si mari. Membrana himenala
(o membrana transversala, semilunara sau inelara) inchide incomplet orificiul vaginal.

CAILE GENITALE EXTERNE

Vulva cuprinde labiile mari si mici (doua perechi cu cute tegumentare) si clitoristul (organul erectil
al vulvei).
Glandele mamare sunt organe a caror dezvoltare constituie unul din caracterele sexuale
secundare ale femeii, fiind alcatuite din tesut conjunctiv si adipos. Sunt glande perechi, asezate in partea
anterioara a toracelui. Glanda mamara este alcatuita din lobi care se deschid, prin canalele
galactofore, la nivelul mamelonului. In structura canalelor galactofore se gasesc celule mioepiteliale,
care se contracta sub actiunea oxitocinei, favorizand ejectia laptelui.
In timpul sarcinii, parenchimul glandular prolifereaza, iar tesutul adipos dispare aproape
complet. In stadiile tardive ale sarcinii si in alaptare volumul mamelei creste prin acumulare de
colostru, apoi de lapte.
 Fig.8. Glandele mamare

3. FECUNDAȚIA

Fig.9.Fecundația
Fecundatia este procesul de fuziune a spermatozoidului cu ovulul. Capul spermatozoidului
penetreaza peretele ovulului cu formarea oului (zigotul) urmata de dezvoltarea acestuia.
Spermatozoizii depusi in vagin vor trebui sa strabata colul uterin, cavitatea uterina si trompa pana in
treimea externa pentru a intalni ovulul.
Fecundatia are loc, in majoritatea cazurilor, in treimea externa a trompei, la cotitura trompelor
uterine.
Reproducerea este rezultatul fecundarii gametului feminin (ovulul) de catre gametul masculin
(spermatozoidul). Oul rezultat se adaposteste in cavitatea uterina, unde creste si se dezvolta pana ce fatul,
devenit viabil si este expulzat prin actul nasterii.
celula ou → zigot → embrion → făt
 Fig. 10. Ovulatia. Fecundatia. Nidația

Fig
.11.

Etapele de dezvoltare a celulei ou

 4. NIDAȚIA
Procesul de implantare, de fixate in peretele uterului a embrionului se numeste nidatie.
Implantarea embrionului are loc de obicei la o distanta de 6-12 zile de la fertilizarea
ovulului. Majoritatea femeilor la momentul nidatiei prezinta mici sangerari vaginale sau pete
maronii. Desi este confundata cu aparitia menstruatiei, aceasta sangerare este diferita. Aceasta
apare in cantitati foarte mici si are o culoare rozalie sau maroniu-inchisa. Uneori mai pot
aparea si usoare crampe abdominale asociate cu sangerarile vaginale sau independente de
acestea. Acestea sunt crampe care apar in interiorul uterului atunci cand ovulul se prinde de
marginea lui.

5. GESTAȚIA
Gestația  la  mamifere reprezintă perioada cuprinsă între
momentul fecundării ovulului și nașterea puiului.
La om, gestația este numită, de asemenea, graviditate sau sarcină și durează în jur de
280 de zile din prima zi a ultimei menstruații, cu o variație normală de la 259 zile (37
săptămâni) la 287 zile (41 săptămâni).
La diferitele specii de mamifere perioada de gestație variază de la 13 zile la oposum, la
640 de zile la elefant.