Structura trunchiului cerebral

Nucleii proprii

Dr.Carmen Cristescu
Departamentul de Anatomie UMF Carol Davila
 Nucleii proprii ai TC
Sunt centrii suprasegmentari de releu conectați cu alte
structuri cerebrale și medulare, fiind interpuși pe căile de
proiecție ascendente (nucleii Goll, Burdach, cuneat accesor,
FRTC) sau pe căile motorii extrapiramidale (coliculul superior
și inferior, nucleul roșu, substanța neagră, nucleii pontini,
complexul olivar bulbar, nucleii vestibulari medial și lateral,
FRTC).
Nucleii proprii bulbari
Sunt reprezentati de:
• - complexul olivar bulbar (nc. olivar principal și accesori, medial și dorsal)
• - nucleii gracil si cuneat
• - nucleul cuneat accesor
• - nucleii arcuați
• - aria postrema
Complexul olivar bulbar
Nucleul olivar principal
• Este situat dorsolateral de piramida
bulbară, în profunzimea unei
proeminenţe ce poartă numele de
olivă bulbară.
• Este un nucleu voluminos, ce se
întinde, cranial, până în apropierea
punţii.
• Are formă de pungă de tutun golită,
prezentând un hil deschis
posteromedial
• Este format, ca şi paraolivele, din
neuroni mari, rotunzi sau stelaţi
• La periferie, este înconjurat de o
capsulă de fibre nervoase mielinice,
numită amiculum, formată din
terminaţiile tractului central al
tegmentului.
Complexul olivar bulbar
Prezintă următoarele raporturi:
• dorsal:
– nc. tractului spinal al n.V
– paraoliva dorsală
– lemniscul spinal
• dorsolateral, fibrele radiculare
ale nervilor IX, X, XI
• medial
– paraoliva medială
– fibrele radiculare ale nervului
XII
– lemniscul medial
• anteromedial
– fasciculul piramidal
– nc. arcuat
Complexul olivar bulbar
Nucleii olivari accesori
Paraoliva medială coboară mai
mult în sens caudal faţă de cea
dorsală şi oliva bulbară (este
vizibilă pe secţiuni orizontale
inferioare ale bulbului).
• Paraoliva medială are
următoarele raporturi:
– medial, cu lemniscul medial
– lateral, cu oliva bulbară
– ventral, cu fasciculul piramidal.
• Paraoliva dorsală are
următoarele raporturi:
– dorsal, cu nc. tractului spinal al
n.V
– ventral, cu porţiunea medială a
olivei
– medial, cu lemniscul spinal
Complexul olivar bulbar
Aferenţele complexului olivar
• ascendente, cu origine medulară, reprezentate de fasciculul
spino olivar. ce conduce informaţii extero şi proprioceptive.
Fasciculul spino-olivar prezintă:
– un curent ventral, diseminat printre fibrele
fasciculului olivospinal
– un curent dorsal, diseminat printre fibrele fasciculului
gracil
Fibrele spino-olivare se proiectează punct cu punct pe
nc. olivari accesori.
• descendente:
– fibre cortico-olivare, cu neuroni de origine în tot
cortexul. Sunt fibre directe şi încrucişate, ce se
proiectează punct cu punct şi bilateral pe lama
ventrală a olivei principale. Unele fibre fac releu în
FR. Intervin în controlul olivei bulbare.
– fibre aduse de TCT, şi anume:
• talamo-olivare, de la nuleii anteriori
• pallido-olivare, de la globul palid, prin ansa lenticulară
• strio-olivare, de la neostriat
• rubro-olivare
• tecto-olivare, de la CCS
• fibre cerebelo-olivare (dentoolivare) decusate
• fibre interstiţio-olivare, de la nc. interstiţial Cajal
• fibre comisuro-olivare, de la nc. comisural Darschiewitz
• fibre trigemino-olivare, de la nc. tractului spinal al n.V
• fibre vestibulo-olivare, de la nc. vestibulari medial şi
inferior.
 Complexul olivar bulbar
Eferenţele complexului olivar
• descendente, fasciculul olivospinal, care aparţine
sistemului extrapiramidal
• ascendente, reprezentate de fibre olivocerebeloase
(Mingazzini), care fac parte din sistemul fibrelor
arcuate (fibre arcuate interne). Ele ies prin hil,
decusează şi trec în PCI contralateral. Unele fibre
străbat nc. olivar opus (fibre interolivare), iar alte
fibre rămân ipsilateral şi se îndreaptă dorsal. Fibrele
olivocerebeloase ajung la cerebel ca:
– fibre agăţătoare, care se agaţă de dendritele celulelor Purkinje
din scoarţa cerebeloasă
– fibre muşchioase, care merg la celulele granulare corticale
• Fibrele provenite din nc. accesori (consideraţi ca o
continuare a fibrelor spinoolivare) se proiectează pe
paleocerebel şi arhicerebel.
• Fibrele provenite din olivă (considerate ca o continuare a
fibrelor corticoolivare), cu somatotopie precisă şi cu
proiecţie punct cu punct, ajung la neocerebel.

Conexiunile complexului olivar dovedesc

că:
• nucleii olivari bulbari sunt un centru de convergenţă
interpus între etajele superioare, măduvă şi cerebel
• nucleii olivari bulbari aparţin centrilor extrapiramidali
• activitatea scoarţei cerebeloase se realizează sub dublu
control, central şi periferic.
 Nucleii gracil şi cuneat
Ambii nuclei sunt situaţi în regiunea dorsală a bulbului, în
profunzimea tuberculilor omonimi. Sunt alcătuiţi din:
– neuroni cu mare specificitate cu câmp receptor fix (sinapsele se fac
în raport de 1/1)
– neuroni cu câmp receptor mare
– neuroni inhibitori, care realizează inhibiţie laterală ascendentă.
La nivelul nucleilor gracilis şi cuneat se realizează sinapsa cu
al doilea neuron al căii spinobulbare.

Aferenţele lor sunt reprezentate de :

• fibre descendente:
– pe calea fasciculului rubro-bulbar, de la neorubrum
– pe calea fasciculului corticogeniculat
Fibrele pentru nucleii gracil şi cuneat sunt contralaterale şi
provin din aria senzitivo-motorie.
Ele se termină pe:
– neuronii cu câmp receptor fix
– neuronii cu câmp receptor mare.
– Aceste fibre au rolul de a:
• întării transmisia unor semnale
• reduce “zgomotul“ ce însoţeşte aceste semnale
• creşte acuitatea percepţiei
• favoriza transmisia sinaptică.
• fibre ascendente, reprezentate de fibrele fasciculelor
gracil şi cuneat, care înconjoară nucleii pe feţele laterală,
dorsală şi medială înainte de a pătrunde în ei.
– Fasciculul gracil este format din fibre provenite din segmentele
coccigian, sacral, toracal inferior (în ordine medio-laterală).
– Fasciculul cuneat este format din fibre provenite din segmentele
toracal superior şi cervical (în ordine medio-laterală).
Nucleii gracil şi cuneat
• Eferenţele sunt reprezentate de
axonii neuronilor din aceşti nuclei
(fibre arcuate interne) se îndreaptă
anterior şi se încrucişează pe linie
mediană, anterior de substanţa cenuşie
centrală, cu cei de partea opusă,
decusaţia senzitivă, şi formează
lemniscul medial.
La nivelul lemniscului medial, fibrele
nc. gracil sunt aşezate anterior, iar
fibrele nc. cuneat sunt aşezate
posterior.

Lemniscul medial este situat:

• în bulb, de o parte şi de alta a rafeului
median, medial de oliva bulbară
• în punte, frontal, ventral de corpul
trapezoid
• în mezencefal, ventrolateral de nc.
roşu şi dorsal de substanţa neagră.
Nucleii proprii pontini
Sunt reprezentati de:
– nucleii pontini, mase de substanţă cenuşie,
diseminate printre fibrele transverse şi
piramidale, în jumătatea anterioară a punţii. Sunt
interpuşi pe calea cortico-ponto-cerebeloasă.
– -corpul ponto-bulbar
– nucleii corpului trapezoid, ai complexului olivar superior
și ai LL, interpuşi pe calea acustică.

Aferenţele nc pontini:
– fibre corticopontine, care se împart în:
• fronto-pontine Arnold, ce se termină pe
nucleii pontini mediali
• temporo-occipito-pontine Turck-
Meynert, ce se termină pe nucleii pontini
laterali
– fibre tecto-pontine, de la mezencefal
– fibre spino-pontine, de la măduva spinării
– colaterale de la fasciculul piramidal
Eferenţele nc pontini formează fibrele
transverse ale punţii, fibrele ponto-cerebeloase, care
formează PCM.
Sunt grupate în 3 fascicule
– superior (direct), care ajunge la lobulii de pe faţa
superioară a emisferelor cerebeloase
– profund, care ajunge pe faţa anterioară a cerebelui
– inferior (încrucişat), care ajunge pe faţa inferioară a
vermisului.
Nucleii proprii mezencefalici
Sunt reprezentati de:
• substanţa neagră
• nucleul roşu
• lama cvadrigemina
• - nucleul interpeduncular
• - nucleul interstitial Cajal
• - nucleul comisural Darkschewitch

Substanţa neagră Soemmering

• Este cea mai mare masă nucleară din
mezencefal, ce separă calota (tegmentul) de
pedunculii cerebrali.
• Este situat dorsal faţă de pedunculi şi ventral
faţă de nucleul roşu şi lemniscuri.
• Se întinde de la limita superioară a punţii
până la nc. subtalamic Luys.
• Are formă de virgulă cu extremitatea mai
voluminoasă plasată medial, strabătută de
fibrele n. III, care străbat şi polul inferior al
nc. roşu.
• Faţa ventrală, convexă, este orientată spre
pedunculul cerebral.
• Structural, substanţa neagră are două
porţiuni:
– dorsală, pars compacta
– ventrală, pars reticulata
Substanța neagră
Pars compacta este formată din neuroni medii
(cu diametrul de 20-30) ce conţin dopamină şi au,
în special, rol efector.
• Axonii lor formează fibre dopaminergice (plecate
din pars compacta).
• Prin aceste fibre, dopamina este depusă în corpul
striat.
• Prezenţa dopaminei explică pigmentaţia
caracteristică a nucleului. Dopamina face parte
din substanţele capabile de a se autooxida
neenzimatic. Prin autooxidare, rezultă compuşi din
clasa melaninelor, denumiţi neuromelanine.
• Prezenţa neuromelaninelor în SNC este o
caracteristică a omului şi a maimuţelor antropoide.
• La om, pigmentarea apare la 4 ani, iar la 16-18 ani
este completă
• În leziuni ale substanţei negre, dispare dopamina din
striat şi apare sindromul parkinsonian.
• Pe de altă parte, acumularea neuromelaninei are
efect toxic asupra celulelor nervoase, fiind implicată
în procesele de senescenţă.
• Pars compacta conţine o enzimă, decarboxilaza
acidului glutamic (DAG), care favorizează sinteza
unui neurotransmiţător numit acid gama
aminobutiric (GABA), cu efect inhibitor pe
sinapsele interneuronale.
Substanța neagră
Pars reticulata este bogată în fibre şi săracă
în neuroni. Neuronii, de talie mică, nu conţin
pigment melanic, dar conţin Fe.
• În pars reticulata există ca mediatori substanţa P şi
serotonina, cu rol facilitator pe sinapsele
interneuronale.

Aferenţe
Ajung în special la pars reticulata, ai cărei neuroni
au rol receptor. Sunt reprezentate de fibre:
• fibre cortico-nigrice, de la câmpurile 4-6
• strio-nigrice, de la neostriat (nc. caudat,
putamen).
Fibrele se termină somatotopic în substanţa neagră:
– cele de la nc. caudat, rostral
– cele de la putamen, cranial.
– Neuromediatorii acestor fibre sunt :
• GABA, cu rol inhibitor
• substanţa P, cu rol facilitator.
Aparţin circuitului cortico-strio-nigric
• fibre pallido-nigrice, care sosesc de la paleostriat
• fibre subtalamo-nigrice, care provin de la
subtalamus
• fibre tegmento-nigrice, care provin de la rafeul
tegmental pontin şi mezencefalic şi ajung atât la pars
reticulata, cât şi la pars compacta.
 Substanța neagră
Eferenţe:
• de la pars compacta pleacă fibre nigro-
striate, spre nc. caudat şi putamen,
depozitând dopamină la acest nivel. Aparţin
circuitului strio-nigro-striat, conexiune
reciprocă de tip feed-back.
• de la pars reticulata :
– fibre nigro-talamice, spre talamus (nc.
ventral anterior, ventral lateral şi dorso-
medial)
– fibre nigro-tectale, spre coliculii
cvadrigemeni superiori
– fibre nigro-tegmentale, spre nc.
rafeului tegmental pontin şi
mezencefalic
– fibre nigrospinale, care formează
fasciculul omonim, localizat în cordonul
lateral al măduvei, în vecinătatea
fasciculului rubrospinal
– fibre spre nc. subtalamic şi nucleii
câmpului prerubric

Substanţa negră asigură controlul

mişcărilor asociate: mişcarea braţelor
în timpul mersului, modificarea
expresiei feţei în timpul vorbirii, etc.
Substanța neagră – implicații patologice
*Boala Parkinson este o boală neurodegenerativă caracterizată, parțial,
prin moartea neuronilor dopaminergici în SNC. Simptomele majore ale
bolii Parkinson includ tremurături, akinezie, bradikinezie și rigiditate.
Alte simptome includ tulburări ale posturii, oboseală, anomalii ale somnului
și stări depresive.
– Cauza decesului neuronilor dopaminergici în SNpc nu este cunoscută. Cu
toate acestea, au fost identificate unele deficiențe ale neuronilor
dopaminergici în pars compacta:
• neuronii dopaminergici prezintă anomalii în complexul mitocondrial 1, determinând
agregarea alfa-sinucleinei; ceea ce duce la manipularea anormală a proteinelor și
moartea neuronilor.
• neuronii dopaminergici conțin mai puțin calbindină decât alți neuroni
dopaminergici. Calbindina este o proteină implicată în transportul ionilor de
calciu în celule, iar excesul de calciu din celule este toxic.
Simptomele parkinsoniene nu apar până când nu au murit până la 50-80%
din neuronii dopaminergici din pars compacta.

• În boala somnului (encefalita letargică transmisă de musca tse-tse)

există leziuni constante în substanţa neagră şi în tot sistemul melanic (se
pare că această boală este produsă de leziunile sistemului melanic).

• Nivelurile crescute de dopamină au fost mult timp implicate în dezvoltarea

schizofreniei
Nucleul roșu
• Este situat în partea superioară ategmentului
mezencefalic, dorsal de partea medială a
substanţei negre.
• Se întinde de la marginea inferioară a CCS
până în regiunea subtalamică.
• Pe secţiune transversală are formă rotundă.
• Prezintă la exterior o capsulă formată din fibre
dentorubrice (de la nc. dinţat).
• Este străbătut la polul inferior de fibrele
nervului III, iar la polul superior de fasciculul
retroflex Meynert (fasciculul habenulo-
interpeduncular).
• Nc. roşu are coloraţie roşietică datorită
vascularizaţiei bogate şi abundenţei în fier.

• Raporturi :
– anterior, cu substanţa neagră
– posterior, cu tractul central al tegmentului
– postero-medial, cu FLM şi FLD, apeductul
cerebral Sylvius, substanţa grisea centralis şi nc.
motor al n. III
– postero-lateral, cu LM, LT, LS, LL
– medial, cu nc. rafeului tegmentului
mezencefalic.
Nucleul roșu
Structural, este format din două
părţi distincte :
• porţiunea magnocelulară
(paleorubrum), mai veche
filogenetic. Este formată din
neuroni mari (cu diametrul
corpului de 70), dar şi din rari
neuroni mici (cu diametrul de 10-
15). Această porţiune este
redusă la om, ocupând partea
dorsală şi inferioară a nc. roşu.
• porţiunea parvocelulară
(neorubrum), mai nouă
filogenetic. Este mai întinsă la
om, unde ocupă partea ventrală şi
superioară a nc. roşu. Are în
structură neuroni medii (cu
diametrul de 20-30) şi neuroni
mici (cu diametrul de 10-15).
Nucleul roșu
Aferenţele nc. roşu :
• fibre cortico-rubrice ipsilaterale,
cu originea în ariile 4, 6, 8, 44. Se
termină în neorubrum şi în
paleorubrum
• fibre cerebelo-rubrice. Vin prin
PCS şi se încrucişează, formând
decusaţia Wernecking. Au originea
în:
– nc. dinţat, fibre dento-rubrice care
ajung la neorubrum
– nc. globos şi nc. emboliform şi ajung
la paleorubrum. Aceste fibre se
continuă cu fasciculul rubrospinal,
ale cărui fibre se încrucişează în
decusaţia Forell, astfel încât fibrele
cerebelo-rubro-spinale sunt dublu
încrucişate.
• fibre tecto-rubrice, de la CCS.
Nucleul roșu
Eferenţele nc. roşu:
• de la paleorubrum, fasciculul rubro-spinal (von
Monakow), spre măduva spinării.
Acest fascicul ajunge în cordonul lateral
medular, între fasciculul piramidal încrucişat (situat
dorsal) şi STA (situat ventral).
– Prezintă decusaţia mezencefalică ventrală Forel.
– Exercită acţiune facilitatoare pe flexorii membrelor şi
inhibitoare pe extensori.
• de la neorubrum:
• fibre rubro-cerebeloase Majoritatea sunt
încrucişate, dar sunt şi fibre directe.
– Trec prin PCS şi iau parte la decusaţia Wernecking.
– Se opresc în special la nc. emboliform, dar au legături
şi cu nc. dinţat şi nc. globos.
• fibre rubro-olivare, care merg spre complexul
olivar prin TCT. Se continuă cu fasciculul
olivocerebelos încrucişat (Mingazzini) şi olivo-
spinal.
• fibre rubro-bulbare, care merg spre formaţiuni de
la nivelul bulbului :
– nc. gracilis
– nc. cuneat
– nc. cuneat accesor
– nc. senzitiv pontin al n.V şi nc. tract spinal n.V
– partea superioară a nc. motor al n. III, pentru controlul
muşchilor mimicii din etajul superior al feţei.
• fibre rubro-striate
• fibre rubro-talamice - spre nc. ventral lateral
 CCS
Are o structură laminată, ca şi CGL.
Este format din 7 lame, cele cenuşii (3) alternând cu
cele albe (4).
• De la exterior spre interior, lamele sunt:
• 1. stratul zonal, de substanţă albă, reprezentat de
fibrele corticotectale de la scoarţa cerebrală occipitală
(ariile 17,18,19)
• 2. stratul cenuşiu extern, care conţine neuroni de talie
mică, ce îşi trimit dendritele spre stratul zonal, iar
axonii spre straturile profunde. Pe aceşti neuroni se
termină unele din fibrele cortico-tectale
• 3. stratul optic, reprezentat de fibrele retinotectale, din
tractul optic ipsilateral. Unele fibre retiniene, care nu
fac sinapsă în CGL, străbat CCS şi ajung la nc.
pretectali, pentru a asigura reflexele de mioză şi
midriază. Tot aici sosesc o parte din fibrele
corticotectale.
• 4. stratul cenuşiu intermediar, format din neuroni
mari, ale căror dendrite merg spre straturile
superficiale, iar axonii intră în eferenţele CCS. Aici se
termină fibrele corticotectale şi fibrele retinotectale,
ipsi şi controlaterale.
• 5. stratul lemniscal
• 6. stratul cenuşiu intern (griseum profund) este
format din neuroni mari, care-şi trimit dendritele în
stratul superficial, iar axonii în eferenţele CCS
• 7. stratul medular intern, reprezentat de eferenţele
CCS
 CCS
• Aferenţele CCS sosesc de la:
– tractul optic
– CGL
– cortexul optic (17,18,19)
– cortexul frontal (8)
– corpi striaţi
– CCI
– nc. roşu
– substanţa neagră
– măduva spinării

• Eferenţele CCS sunt reprezentate de:

– fibre tecto-talamice, spre pulvinar
– fibre tecto-geniculate, spre CGL
– fibre tecto-corticale, spre ariile 17,18,19
– fibre tecto-spinale
– fibre tecto-nucleare, spre nc. III, IV, VI,
VII (prin FLM, asigură reflexele oculo-
cefalogire)
– fibre tecto-rubrice, ce facilitează stimularea
tonusului muscular
– fibre tecto-nigrice
– fibre tecto-cerebeloase (prin PCS)
– fibre tecto-reticulate
 CCI
Are structură nucleară, ca şi CGM.
Este format dintr-un nucleu voluminos, cu o
capsulă albă la periferie (fibrele lemniscului
medial). În jurul nucleului principal central,
există mici nuclei accesori.

• Aferenţe :
• - de la LL. Trec prin CGM, apoi prin braţul
CCI
• - de la cortex, ariile auditive 40,42.

• Eferenţe:
• ascendente
– fibre tecto-tectale, spre CCS
– fibre tecto-geniculate, spre CGM
– fibre tecto-corticale, spre cortex
– fibre tecto-talamice spre pulvinar
• descendente
– fibre tecto-cerebeloase; ajung întâi la
nc.pontini, apoi prin PCM la cerebel
– fibre tecto-pontine, spre complexul olivar
superior şi substanţa reticulată pontină
– fibre tecto-reticulate
– fibre tecto-spinale.
Eferenţele descendente merg iniţial la CCS şi
de acolo pleacă prin eferenţele CCS.
 Fasciculele de asociație din TC
Realizează legătura dintre nucleii corelaţi
funcţional (în special cei motori) şi între
aceştia şi centrii supranucleari. FLM
Sunt reprezentate de:
– Fascicolul longitudinal medial (FLM.).
Conţine fibre ascendente şi descendente.
Mare parte din aceste fibre reprezintă
eferenţele nc. vestibulari spre nc. motori ai
mm. extrinseci ai globului ocular şi spre mm.
gâtului, deservind reflexe oculo-cefalo-gire
de origine labirintică
– Fascicolul longitudinal dorsal Schültz (F. L.
D). Se întinde de la hipotalamus la măduvă,
situat lateral apoi dorsal de F.L.M.. Conţine
fibre ascendente şi descendente, ce mediază
reflexe vegetative.
– Fascicolul central al tegmentului Forel
(aferențele nc olivar) Fasciculul mamilo-
tegmental Gudden. Are originea în nc.
hipotalamici mamilari şi se termină în nc.
tegmentului mezencefalic. Este cale de
legătură ventrală în sistemul limbic
mezencefalic, descris de Nauta.