Structura trunchiului cerebral

Nucleii echivalenți

Dr.Carmen Cristescu
Departamentul de Anatomie UMF Carol Davila
 Structural, trunchiul cerebral este alcătuit din
substanţă albă (dispusă la exterior și printre nuclei) şi
substanţă cenuşie (organizată în nuclei).
• Substanţa albă a trunchiului cerebral este
reprezentată de fibre nervoase orizontale şi
verticale.
– Fibrele orizontale sunt reprezentate de
sistemul fibrelor arcuate şi fibrele radiculare
ale nervilor cranieni
– Fibrele nervoase verticale sunt reprezentate
de fibrele de proiecţie ascendente şi
descendente şi fibrele de asociaţie ale
trunchiului cerebral.

• Substanţa cenuşie a trunchiului cerebral

este reprezentată de:
– nuclei echivalenţi substanţei cenuşii medulare,
care deservesc funcţia reflexă (segmentară)
– nuclei ai formației reticulate (centrii
supranucleari)
– nuclei proprii, ce deservesc funcţia
suprasegmentară a trunchiului cerebral,
atestând nivelul său ierarhic superior
 ” Cheia înțelegerii anatomiei este embriologia”
Modificările structurale ale trunchiului cerebral se datorează:
• existenţei unui surplus de substanţă cenuşie, rerspectiv nucleii proprii ai
trunchiului
• fragmentării în nuclei a coloanelor de substanţă cenuşie, situată în prelungirea
celei medulare, de către fascicule de substanţă albă
• deplasării coloanelor nucleare, consecinţă a formării ventriculului IV.
Deplasarea coloanelor nucleare

La nivelul bulbului și a punții,

formarea ventriculului IVare
următoarele consecințe:
• Placa bazală (nc motori) rămân
situate medial, în profunzimea
eminenței mediale
• Placa alară (nc senzitivi) se
deplasează lateral
• Din placa alară provin și nc proprii
• Între cele două plăci, la suprafață,
se găsește șanțul limitant
• Medial și lateral de șanțul limitant
se vor găsi nc visceromotori,
respectiv viscerosenzitivi
 Bulb și punte
Decusaţia fibrelor
corticospinale (decusaţia
motorie) împarte coloana cenuşie
anterioară (placa bazală) în două
coloane longitudinale motorii:
• una situată ventral, în prelungirea
capului cornului anterior medular
Nucleii coloanei motorii dorsale,
ce prelungeşte baza cornului anterior
proemină la nivelul planşeului
ventriculului IV (trigonul hipoglosului,
coliculul facialului) iar cei ai coloanei
motorii ventrale, ce prelungeşte capul
cornului anterior, rămân în
profunzime.
• una situată dorsal, în prelungirea
bazei cornului anterior medular.
Nucleii coloanei motorii ventrale,
ce prelungeşte capul cornului anterior,
rămân în profunzime.
 Bulb și punte
Decusaţia lemniscală
(decusaţia senzitivă) împarte
coloana cenuşie posterioară
(placa alară) în două coloane
longitudinale senzitive:
• una situată ventral, echivalentă
capului cornului posterior
medular
– Nucleii coloanei senzitive ce
prelungeşte capul cornului
posterior, rămân în
profunzime (nucleii
trigeminali).
• una situată dorsal, echivalentă
bazei cornului posterior
medular.
– Nucleii coloanei senzitive ce
prelungeşte baza cornului
posterior proemină la nivelul
planşeului ventriculului IV
(trigonul vestibular,
tuberculul acustic)
 La nivelul mezencefalului:
• nucleii derivați din placa alară (nc mezencefalic al V)
rămân dorsal de apeductul cerebral Sylvius (excepție – nc
roșu și substanța neagră, nc proprii ce migrează ventral)
• nucleii derivați din placa bazală (nc III, IV) rămân ventral
de apeductul cerebral Sylvius
• Clasic, se consideră că fibrele
arcuate interne ale trunchiului
fragmentează coloanele
longitudinale de substanţă cenuşie
în nuclei echivalenţi de origine,
respectiv terminali ai nervilor
cranieni.
• Teoriile moderne
precizează faptul că
individualizarea nucleilor
echivalenţi ai trunchiului
cerebral depinde de factori
filo şi ontogenetici. Apariţia
nucleilor echivalenţi este
determinată genetic, ei preexistând
mielinizării fibrelor nervoase, care
se presupune că determină
fragmentarea coloanelor nucleare.
 Noțiuni de structură a TC
• Fiind de dimensiuni mici, ”secţiunile transversale” prin trunchiul cerebral
se studiază pe imagini fotografice mărite.
• La descifrarea imaginilor sunt necesare noţiunile privind configuraţia
externă şi structura trunchiului cerebral.
• Imagini fotografice sunt făcute pe lame cu colorație Weigert (pentru
substanța albă), având astfel aspectul unor ”negative foto”, în care
formaţiunile de substanţă cenuşie au culoarea gri deschis, iar substanţa
albă, culoare neagră.

Secțiune transv. prin ½ inf a punții

 Noțiuni de structură a TC - Bulb
• Bulbul are un aspect şi o structură
oarecum asemănătoare cu a
măduvei spinării.
• La nivel inferior, în centrul bulbului
se găseşte canalul ependimar
central, înconjurat de substanţa
cenuşie centrală.
• În partea superioară a bulbului,
canalul ependimar se continuă cu
ventriculul IV. Astfel, o serie de
nuclei bulbari ajung să proemine pe
planşeul ventriculului IV (nucleul
XII, nucleul dorsal al X, nucleii
vestibulari).
• În partea ventrală (baza – ventral
de canalul ependimar), se găsesc
formaţiuni predominant motorii, iar
în partea dorsală, formaţiuni
predominent senzitive.
 Noțiuni de structură a TC - Bulb
Substanţa albă a bulbului
• fibre orizontale, reprezentate de:
– sistemul fibrelor arcuate interne şi externe
– fibrele radiculare ale nervilor IX, X, XI, XII
• fibre verticale, reprezentate de:
– fibre de proiecţie ascendente:
• fasciculele spinocerebeloase, dispuse periferic
• fasciculele spinotalamice, anterior şi lateral
• fibre de proiecţie descendente:
– tractul corticospinal
– tracturi extrapiramidale: tectospinal,
vestibulospinal lateral,
rubrospinal,reticulospinal
• fascicule de asociaţie:
– FLM., situat ventral faţă nucleul somatomotor
XII. Dorso-lateral de el se află FLD, iar ventral
de el se află, dispuse dorso-ventral, tractul
tectospinal, fasciculul spinotalamic anterior şi
lemniscul medial. Această dispoziţie se
păstrează şi la celelalte nivele ale trunchiului
cerebral.
– FLD
– TCT, care formează amiculum olivei
 Noțiuni de structură a TC - Bulb
Substanţa cenuşie a
bulbului
• nucleii echivalenţi bulbari (vezi nc
echivalenți):
• nucleii proprii bulbari (vezi nc
proprii):
– complexul olivar bulbar, înconjurat
de amiculum (TCT), proeminând la
nivelul olivei bulbare
– nucleul arcuat, în profunzimea feţei
mediale a piramidei bulbare, medial
de tractul corticospinal
– nucleii gracil şi cuneat, înconjuraţi
de fasciculele spinobulbare,
proeminând la nivelul tuberculilor
omonimi. În partea superioară a
bulbului, lateral de nucleul cuneat, se
găseşte nucleul cuneat accesor.
• nucleii reticulaţi bulbari: mediani,
centrali, paramedieni şi laterali.
 Noțiuni de structură a TC - Punte
Pe secţiune transversală, puntea
prezintă:
– baza punţii (porţiunea
ventrală)
– tegmentul pontin (porţiunea
dorsală)
• Limita dintre baza şi tegmentul
punţii este reprezentată de:
– corpul trapezoid și LM, în
partea inferioară a punţii
– lemniscul medial, în partea
superioară a punţii.
• Baza punţii are acelaşi aspect,
atât în secţiunile efectuate prin
partea inferioară a punţii, cât şi
pe cele efectuate prin partea
superioară.
 Noțiuni de structură a TC - Punte
Baza punţii este alcătuită din:
• substanţă albă:
– fibre verticale, descendente,
reprezentate de:
• tractul corticospinal
• tractul corticonuclear
• fibre fronto-pontine Arnold,
situate medial
• fibre parieto-temporo-
occipito-pontine Türck-
Meynert, situate lateral
– fibre orizontale:
• dispuse transversal, fibrele
pontocerebeloase ce formează
PCM
• dispuse dorso-ventral, fibrele
radiculare ale nervilor V, VI,
VII.
• substanţă cenuşie, reprezentată de
nucleii proprii ai punţii, diseminaţi
printre fibrele tractului piramidal şi
nucleii reticulaţi ai rafeului pontin.
 Noțiuni de structură a TC - Punte
Tegmentul pontin este alcătuit din:
• substanţă albă:
– fibre verticale
• de proiecţie, descendente, reprezentate de
căi extrapiramidale
• de proiecţie, ascendente, reprezentate de:
– fasciculele spinotalamice, care în
partea superioară a punţii formează
lemniscul spinal, situat lateral de
lemniscul medial
– lemniscul medial
– tracturile trigemino-talamice (cel
ventral însoţeşte LM, iar cel dorsal,
FLM)
• fascicule de asociaţie, reprezentate de:
– TCT, situat în centrul tegmentului
pontin
– FLM, situat ventral de nc. VI
– FLD, situat dorso-lateral de FLM
– fibre orizontale:
• dispuse transversal, reprezentate de corpul
trapezoid
• dispuse dorso-ventral, fibrele radiculare ale
nervilor V, VI, VII.
• substanţă cenuşie:
– nucleii proprii pontini, nuclei intercalaţi pe calea
acustică
– nucleii reticulaţi pontini
– nucleii echivalenţi pontini
 Noțiuni de structură a TC - Mezencefal
Mezencefalul prezintă:
– segment ventral, baza
– segment mijlociu, tegment sau calotă
– segment dorsal, tectum.
• Limita dintre bază şi tegment este reprezentată
de substanţa neagră, iar cea dintre tegment şi
tectum, de un plan convenţional care trece
transversal, prin orificiul apeductului cerebral.
• Baza mezencefalului este reprezentată de
pedunculii cerebrali şi are aceeaşi structură atât
în secţiunile efectuate prin partea inferioară a
mezencefalului, cât şi pe cele efectuate prin
partea superioară.
• Pedunculii cerebrali conţin fibre de proiecţie
descendente ale capsulei albe interne şi se
continuă inferior cu fibrele verticale din baza
punţii.
• Fibrele pedunculilor cerebrali sunt dispuse astfel:
– în 1/5 medială, fibrele fronto-pontine Arnold
– în 3/5 medială, fibrelecorticospinale şi, medial
de ele, fibrele corticonucleare
– în 1/5 medială, fibrele parieto-temporo-
occipito-pontine Türck-Meynert.
 Noțiuni de structură a TC - Mezencefal
Substanța albă a tegmentului mezencefalic (calota):
• Fibre verticale
• de proiecţie, descendente, reprezentate de căi
extrapiramidale:
– fibrele tectospinale, care se decusează, formând
decusaţia tegmentală dorsală Meynert
– fibrele dento-rubrice, care se decusează, formând
decusaţia PCS sau decusaţia tegmentală mijlocie
Wernicke
– fibrele rubrospinale, care se decusează, formând
decusaţia tegmentală ventrală Forel
• de proiecţie, ascendente:
– lemniscul medial, lemniscul spinal, situat lateral de
lemniscul medial și lemniscul lateral (pe secţiunile prin
CCI)
– tracturile trigemino-talamice (cel ventral însoţeşte LM,
iar cel dorsal, FLM)
– fibrele din braţul CCI (pe secţiunile prin CCS)
• de asociaţie:
– TCT, situat dorso-lateral de nucleul roşu
– FLM, situat ventral de nc. III, IV
– FLD, situat dorso-lateral de FLM
• Fibre orizontale:
– dispuse transversal, reprezentate de fibrele decusaţiilor
tegmentale
– dispuse dorso-ventral, fibrele radiculare ale nervilor
III, care străbat polul inferior al nucleului roşu şi
substanţa neagră
Noțiuni de structură a TC - Mezencefal
• La nivelul tegmentului
mezencefalic, fasciculele de
substanţă albă sunt dispuse astfel
încât formează trei “L”-uri, cu
deschiderea spre medial:
– “L”-ul extern este reprezentat
de:
– lemniscul lateral
– lemniscul spinal
– lemniscul medial
• “L”-ul mijlociu este reprezentat
de decusaţia fibrelor PCS
• “L”-ul intern este reprezentat de:
– tractul mezencefalic al V
– FLD
– FLM.
 Noțiuni de structură a TC - Mezencefal
• Substanța albă a calotei mezencefalice
• nucleii proprii mezencefalici:
– substanţa neagră, întinsă pe toată lungimea
mezencefalului şi care se prelungeşte şi în
subtalamus
– nc. roşu, prezent doar pe secţiunea prin
coliculul superior şi care se prelungeşte şi în
subtalamus
– nucleul interpeduncular, în profunzimea
fosei interpedunculare
• nucleii reticulaţi mezencefalici
• nucleii echivalenţi mezencefalici:
– complexul nuclear al n. III (în dreptul CCS)
– nc. motor al n. IV (în dreptul CCI)
– nc. tractului mezencefalic al V.

Tectumul mezencefalic este

reprezentat de coliculii cvadrigemeni:
– CCS, cu structură laminată
– CCI, cu structură nucleată, înconjurat
de o capsulă de substanţă albă
provenită din fibrele lemniscului
medial.
 Nucleii echivalenți din TC
Nucleii echivalenţi ai trunchiului
cerebral asigură funcţia segmentară a
trunchiului cerebral, fiind legaţi de
periferie prin fibrele nervilor cranieni III-
XII.
• Numele lor provine de la echivalenţa
funcţională cu coloanele de substanţă
cenuşie medulară.
• Nucleii echivalenţi se împart în nuclei:
– motori sau de origine, echivalenţi coarnelor
anterioare şi coloanei intermedio-laterale și
în care au neuronii de origine fibrele somato
și branhiomotorii, respectiv fibrele eferente
vegetative parasimpatice (la nivelul
trunchiului cerebral există doar componentă
vegetativă parasimpatică) din structura
nervilor cranieni
– senzitivi sau terminali, echivalenţi
coarnelor posterioare şi coloanei
intermedio-mediale și în care se termină (fac
sinapsă cu deutoneuronul) fibrele aferente din
structura nervilor cranieni.
Clasificarea nucleilor echivalenți din TC
Se face în funcţie de tipurile de
fibre nervoase din structura
nervilor cranieni.
Coloanele eferente:
• 1. coloana somatoeferentă generală
(somatomotorie), reprezentată de
nucleii somatomotori ai nervilor III,
IV, VI, XII, în care au originea fibrele
motorii ce inervează mușchii derivați
din mezodermul cefalic echivalent
mezodermului somitic de la alte
specii.
• 2. coloana visceroeferentă specială
(branhiomotorie), reprezentată de
nucleii branhiomotori ai nervilor V,
VII, IX, X, XI, în care au originea
fibrele motorii ce inervează muşchii
derivaţi din mezenchimul arcurilor
branhiale.
• 3. coloana visceroeferentă generală
(parasimpatică preganglionară),
reprezentată de nucleii vegetativi
patrasimpatici ai III, VII bis
(intermediar Wrisberg), IX, X.
 Coloanele aferente
• 1. coloana somatoaferentă generală,
reprezentată de nucleii somatoaferenți ai nervului
V şi în care se termină fibrele ce conduc
sensibilitatea proprioceptivă de la nivelul
extremității cefalice şi exteroceptivă (termică,
tactilă, dureroasă şi de presiune) de la nivelul feţei.
Asemenea fibre se găsesc şi în structura nn VII, IX,
X şi conduc sensibilitatea exteroceptivă din zona
Ramsay Hunt (situată la nivelul pavilionului urechii
şi de la nivelul meatului acustic extern. Nervii VII,
IX, X, nu au, însă, nuclei senzitivi exteroceptivi în
trunchiul cerebral, astfel încât aceste fibre fac
sinapsă cu deutoneuronul, tot în nucleul tractului
spinal al nervului V.
• 2. coloana somatoaferentă specială, reprezentată de
nucleii vestibulari și cohleari ai nervului VIII și în
care se termină fibrele care conduc sensibilitatea
acustico-vestibulară.
• 3. coloana visceroaferentă generală (interoceptivă),
reprezentată de nucleii dorsali senzitivi ai nervilor
IX si X, care formează, de fapt, partea infero-
medială a nucleului tractului solitar și în care se
termină fibrele care conduc sensibilitatea viscerală.
• 4. coloana visceroaferentă specială (gustativă),
reprezentată de nucleul tractului solitar (partea
supero-laterală) al nervilor VII, IX si X, în care se
termină fibrele care conduc sensibilitatea gustativă.
Nucleii somatomotori
• Sunt situaţi în prelungirea bazei cornului
anterior medular, astfel încât nucleii se
află foarte aproape de faţa posterioară a
trunchiului cerebral. Nucleul motor al
nervului XII proemină la nivelul aripii albe
interne (trigonul hipoglosului), iar nucleul
motor al nervului VI, proemină la nivelul
colicului facialului, formaţiuni aflate la
nivelul planşeul ventriculului IV.
• Nucleii somatomotori sunt nuclei de origine
ai fibrelor somatomotorii, ce inervează
muşchi derivaţi din mezenchimul somitic:
– prin intermediul nervilor III, IV, VI,
inervează muşchi derivaţi din
mezodermul cefalic echivalent
mezodermului somitelor preotice de la
alte specii, respectiv muşchii extrinseci
ai globului ocular şi muşchiul
ridicător al pleoapei superioare
– prin intermediul nervului XII,
inervează muşchi derivaţi din somitele
occipitale, respectiv muşchii intrinseci
ai limbii (longitudinali superiori,
transverşi şi longitudinali inferiori) şi
o parte a muşchilor extrinseci
(genioglos, hioglos şi parţial stiloglos)
Nucleii somatomotori - XII
Leziunile nucleului nervului XII determină:
• paralizii ipsilaterale, cu hipotonie şi în final
atrofie, ce duce la plicaturarea mucoasei
• deviaţia vârfului limbii spre partea sănătoasă, în
repaus şi de partea afectată, în protruzia limbii
(afectarea muşchiului genioglos)
• dureri laringiene, tulburări de deglutiţie şi fonaţie
(prin afectarea muşchilor infrahioidieni)
Nucleii somatomotori - VI
Nucleii somatomotori – III și IV
►Leziunile nucleilor sau ale nervilor III, IV, VI (paralizii
oculomotorii de origine neurologică) se manifestă prin:
• devierea ochiului din poziţia primară (devierea globului
ocular în direcţie opusă mişcării muşchiului paralizat, datorată
acţiunii muşchiului antagonist, cu apariţia strabismului)
• limitarea mişcării globului ocular în direcţia muşchiului
paralizat
• diplopie homonimă sau heteronimă (perceperea unei
imagini duble la privirea în direcţia de acţiune a muşchiului
afectat). Pentru a corecta diplopia, bolnavul adoptă o anumită
poziţie a capului
Nucleii branhiomotori
• Alcătuiesc o coloană întinsă în
bulb şi punte, situată ventral faţă
de coloana nucleilor
somatomotori, în prelungirea
capului cornului anterior
medular. Această coloană este
alcătuită din nuclei de origine ai
fibrelor motorii ce inervează
muşchi derivaţi din
mezenchimul arcurilor
branhiale.
• Din această coloană fac parte :
– nucleul motor al nervului V,
situat în punte
– nucleul motor al nervului VII,
situat în punte
– nucleul ambiguu, situat în bulb.
 Nucleii branhiomotori - V
• Este situat în punte, în profunzimea foveei
rostralis, situată la nivelul extremităţii
superioare a şanţului limitant, ce separă
eminenţa medială (în profunzimea căreia se
găsesc formaţiuni motorii) de regiunea
laterală a fosei romboide (în profunzimea
căreia se găsesc formaţiuni senzitive). Este
situat medial de nucleul principal pontin al
nervului V.
• Teritoriul motor este reprezentat de mm
derivaţi din mezenchimul arcului branhial I:
– muşchii masticatori
– muşchiul digastric (pântece anterior)
– muşchiul milohioidian
– muşchiul tensor al timpanului
 Nucleii branhiomotori - VII
• Este situat profund în tegmentul
pontin:
– caudal de nucleul masticator
– ventro-lateral de nucleul nervului VI
– dorsal de corpul trapezoid
– lateral de tractul central al tegmentului
• Datorită migrării spre ventral şi lateral a
nucleilor branhiomotori, fibrele
radiculare ale nervului VII descriu un
arc convex dorsal, ce înconjoară
nucleul nervului VI, formând
genunchiul intern al nervului VII (fig.
10).
• Teritoriul motor al nervului VII este
reprezentat de muşchii derivaţi din
mezenchimul arcului branhial II:
– muşchii mimicii şi muşchiul platysma
colli
– muşchii intrinseci ai pavilionului urechii
– muşchiul digastric (pântece posterior)
– muşchiul stilohioidian
– muşchiul scăriţei
 ▼Paralizia de nerv facial
• Calea motilităţii voluntare a muşchilor mimicii cuprinde doi neuroni:
– neuronul cortical (N1 sau neuronul motor central), din aria motorie
primară 4 (din partea inferioară a girului precentral din lobul frontal),
al cărui axon participă la formarea tractului piramidal cortico-nuclear
(care se termină pe neuronii nucleilor motori din trunchiul cerebral).
Neuronul motor central controlează, prin intermediul interneuronilor,
activitatea neuronului motor periferic. În leziunile neuronului motor
central sau a axonului său, neuronul motor periferic „scapă” de sub
controlul său, astfel că la nivelul muşchilor inervaţi apare paralizie
spastică.
– neuronul motor periferic (N2), reprezentat de neuronii din nucleul
motor al nervului VII, ai căror axoni inervează fibrele muşchilor
derivaţi din mezenchimul mioformator al arcului branhial II. În
leziunile neuronului motor periferic sau a axonului său, la nivelul
muşchilor inervaţi apare paralizie flască.
 ►Paralizia de tip central (tipul supranuclear).
• Muşchii frontal şi orbicular al pleoapelor sunt afectaţi mai puţin decît aceia
din partea inferioară a feţei, din moment ce muşchii mimicii din etajul
superior al feţei sunt inervaţi pe căi corticobulbare, din ambele cortexuri
motorii, în timp ce muşchii faciali inferiori sunt inervaţi numai de către
fibre provenind din emisfera opusă.
• În leziunile supranucleare poate exista o disociaţie între mişcările faciale
emoţionale (control extrapiramidal!) şi cele voluntare şi, deseori, se
asociază cu un oarecare grad de paralizie a mâinii şi piciorului sau o afazie
(în leziunile emisferei dominante).
• De asemenea, poate apare o contracţie difuza continuă a muşchilor faciali)
paralizie spastică – hemirictus).

Paralizie centrală Paralizie periferică Paralizie centrală Paralizie periferică

 ►Paralizia de tip periferic
• O intrerupere completa a traiectului nervului facial, de la nucleul de origine până la
ramificare, paralizează toţi muschii expresiei faciale, ipsilateral.
• În repaus faţa este asimetrică, pare deviată spre partea sanatoasă. Asimetria facială
se accentuează la miscările automate (râs, plâns) şi la miscarile active voluntare.
• Colţul gurii este coborât. Alimentele se aduna între dinţi şi buze, iar saliva se poate
scurge pe la colţul gurii.
• Obrazul este flasc, cutele şi pliurile cutanate sunt şterse, fruntea este neridată,
spranceana este cazută şi aripa nasului este asimetrică.
• Bolnavul nu poate încreti fruntea şi nu poate umfla obrajii (fluera), aerul scâpand
pe la colţul gurii.
• Fanta palpebrală este largită prin imposibilitatea închiderii pleoapei superioare
(lagoftalmie), pleoapa inferioară este cazută iar punctul lacrimal se dezlipeşte de
conjunctivă, permiţând scurgerea lacrimilor pe obraz (epiforă). Clipitul lipseşte de
partea bolnavă. Se observă deplasarea globului ocular în sus şi în afară, în timpul
efortului de ocluzie palpebrala (semnul Charles Bell)
 Nucleii branhiomotori - Nucleul ambiguu
• Este situat la nivelul bulbului, profund, lateral de
nucleul dorsal al nervului X şi medial de nucleul tractului
spinal al nervului V.
• Din porţiunea cranială a acestui nucleu pleacă fibre
motorii care pătrund în nervul IX şi inervează muşchi
derivaţi din mezenchimul arcului branhial III:
– m. constrictor superior al faringelui
– m. stilofaringian
– m. stiloglos.
• Din porţiunea mijlocie a nucleului ambiguu pornesc
fibre branhiomotorii care pătrund în nervul X şi
inervează muşchii derivaţi din mezenchimul arcului
branhial IV:
– mm. constrictori mijlociu şi inferior ai faringelui (prin
ramurile faringiene sau prin nervul laringeu superior)
– mm. vălului palatin (cu excepţia muşchiului tensor al vălului
palatin, inervat de nervul V)
– m. cricotiroidian (prin nervul laringeu superior ).
• Din porţiunea inferioară a nucleului ambiguu pornesc
fibre branhiomotorii ce alcătuiesc rădăcina bulbară a
nervului XI. Aceste fibre trec în ramura internă a
nervului XI, care pătrunde în ganglionul inferior al
nervului X (anastomoza Löbstein). Fibrele
branhiomotorii iau calea nervului X, trec în ramura sa,
nervul laringeu recurent, din care se desprind ca nerv
laringeu inferior, care inervează muşchii derivaţi din
mezenchimul arcului branhial VI: muşchii intrinseci ai
laringelui (muşchii cricoaritenoidieni posterior şi lateral,
muşchiul interaritenoidian, muşchiul vocal)
• Lezarea nn glosofaringian și vag determină
paralizia vălului palatin cu refluarea
lichidelor prin nas (semn de hipertensiune în
loja posterioară).
• Disfagia şi disfonia
– Întreruperea completă a porţiunii
intracraniene a unui nerv vag are ca
rezultat o paralizie caracteristică:
palatul moale este căzut pe partea
ipsilaterală şi nu se ridică în fonaţie.
– Reflexul de vărsătură se pierde pe partea
afectată, în aceeaşi măsură cu "mişcarea
de cortină" a peretelui lateral al
faringelui, pilierii amigdalieni
deplasându-se medial când palatul se
ridică, la pronuntarea cuvantului "ah".
– Vocea este răguşită, uşor nazală, iar
corzile vocale stau imobile în pozitie
cadarică (între abducţie şi adducţie).
– Poate exista şi o pierdere a sensibilităţii
la nivelul meatului auditiv extern şi în
spatele pavilionului urechii (ramura
auriculară).
– De obicei nu există modificări ale
funcţiilor viscerale.
Nucleii parasimpatici
• Aceşti nuclei reprezintă componenta
efectorie vegetativă parasimpatică
preganglionară, ce alcătuieşte o
coloană de nuclei dispusă din bulb
până în mezencefal.
• Coloana este situată în apropierea
feţei dorsale a trunchiului cerebral şi
este alcătuită din următorii nuclei:
– nucleul accesor al nervului III
Edinger-Westphal, situat în
mezencefal
– nucleul lacrimo-muco-nazal Yagita al
nervului VII, situat în punte
– nucleul salivator superior al nervului
VII, situat în punte
– nucleul salivator inferior al nervului
IX, situat în bulb
– nucleul dorsal al nervului X, situat în
bulb
• Nucleul dorsal al vagului X
• Se află în bulb, în profunzimea trigonului vagului (aripa
cenuşie), inferior de nucleul salivator inferior şi lateral de
nucleul motor al nervului XII, de care este separat prin nucleul
intercalat al lui Staderini.

• Fibrele parasimpatice preganglionare se îndreaptă, în

principal, în trei direcţii:
• 1. spre plexul cardiac, situat între crosa aortei, artera
pulmonară stângă şi ligamentul Botallo. Fac sinapsă în
microganglionii atriali. Fibrele postganglionare se distribuie
în ţesutul nodal şi miocard.
• Parasimpaticul are efect inhibitor asupra tuturor activităţilor
inimii. Excitarea fibrelor parasimpatice produce bradicardie şi
scăderea tensiunii arteriale (reflex depresor).
• Fibrele parasimpatice vagale constituie cale eferentă în:
– reflexul oculo-cardiac Danini-Aschner (presiunea exercitată la
nivelul globului ocular produce bradicardie )
– reflexul bradicardic ce apare prin masarea zonei reflexogene
de la bifurcaţia carotidei
– reflexul bradicardic prin manevra lui Valsalva - probă
respiratorie constand în efectuarea unei expirații forțate, cu glota
închisă. Această probă se efectuează pentru aprecierea capacității
de adaptare a aparatului cardiovascular la efort. Provoacă, în mod
normal, bradicardie și modificări de volum ale inimii.
• 2. spre plexul bronhopulmonar, situat în hilul pulmonar, la
nivelul căruia fac sinapsă cu neuronii ganglionari. La nivel
pulmonar, fibrele parasimpaticepostganglionare ale nervului X
determină bronhoconstricţie. Ele intervin şi în reflexul de
tuse.
• 3. spre tubul digestiv; fibrele parasimpatice preganglionare
fac sinapsă cu neuronii ganglionari situaţi în plexurile
submucos Meissner şi mienteric Auerbach.
 Nucleul salivator inferior
al nervului IX
• Este situat în bulb, în continuarea
nucleului salivator superior.
• Fibrele parasimpatice preganglionare fac
sinapsă cu neuronii ganglionari în
ganglionul otic. Fibrele postganglionare
ajung la glanda parotidă, pe care o
inervează secretor.
• O parte a fibrelor parasimpatice
postganglionare ajung la glandele
mucoasei obrazului.
• O altă parte a fibrelor parasimpatice
preganglionare din nucleul salivator
inferior ajung la limbă, unde fac sinapsă în
microganglionii de la acest nivel. Fibrele
postganglionare se distribuie glandelor
mucoasei linguale de la rădăcina limbii
(glande Ebner).
 Nucleul salivator superior al
nervului VII
• Este situat în punte, inferior de
nucleul lacrimo-muco-nazal şi
superior de nucleul salivator
inferior.
• Studiile recente au demonstrat că, de
fapt, există o masă neuronală unică,
situată la limita bulbo-pontină.
Fibrele parasimpatice preganglionare
din partea superioară iau calea
nervului VII bis (intermediar
Wrisberg), iar cele din partea
inferioară, iau calea nervului IX.
• Fibrele parasimpatice preganglionare
ajung în ganglionul submandibular (şi
sublingual, dacă există), unde fac
sinapsă cu neuronii ganglionari
parasimpatici. Fibrele parasimpatice
postganglionare se distribuie, pe calea
ramurilor eferente ale ganglionului
submandibular, spre:
– glanda sublinguală
– glanda submandibulară
– glandele vârfului limbii (glande Bladin-
Nuhn)
– glandele marginilor limbii (glande Weber)
 Nucleul lacrimo-muco nazal al
nervului VII (nucleul Yagita )
• Este situat în partea superioară a
punţii, dorsal de nucleul motor al
nervului VII şi medial de nucleul
tractului spinal al nervului V.
• Fibrele parasimpatice preganglionare
iau calea nervului VII bis fac sinapsă
cu neuronii ganglionari în ganglionul
pterigopalatin. Pe calea eferențelor
ganglionului pterigopalatin, fibrele
postganglionare inervează secretor:
– glanda lacrimală
– glandele lacrimare accesorii
conjunctivale
– glandele mucoasei septului nazal și
glandele palatine anterioare.
– glandele mucoasei nazale a peretelui
lateral, în dreptul cornetelor superior
şi mijlociu.
– glandele palatine posterioare și
glandele mucoasei nazale din dreptul
cornetului nazal inferior
– glandele mucoasei fornixului
faringian.
 Nucleul accesor al nervului III
• Nucleul Edinger-Westphal este situat în
mezencefal, dorso-cranial de polul superior al
nucleului motor al nervului III.
• Clasic, i se descriu acestui nucleu două porţiuni:
– superioară, care asigură inervaţia muşchiului
sfincter al pupilei (fibrelor circulare ale irisului),
producând mioză în cadrul reflexului pupilar la
lumină
– inferioară, ce asigură inervaţia fibrelor musculare
circulare ale corpului ciliar, intervenind în
acomodare.
• Prin contracţia fibrelor circulare, sinergică
contracţiei fibrelor radiare (muşchiul Brücke),
inervate simpatic (?), se produce relaxarea
zonulei (ligamentul suspensor al cristalinului).
• Capsula cristaliniană detensionată permite
bombarea cristalinului, cu creşterea diametrului
său antero-posterior şi creşterea puterii de
refracţie a sa.
• Acomodaţia este proprietatea pe care o are
cristalinul de a-şi modifica puterea de refracţie,
astfel încât imaginea pe retină să rămână clară,
atunci când obiectul se deplasează între punctum
remotum (când musculatura corpului ciliar este
relaxată) şi punctum proxim (când musculatura
corpului ciliar este contractată maxim).
• Odată cu vârsta, datorită scăderii elasticităţii
cristalinului, punctum proxim se îndepărtează de
ochi, instalându-se presbiopia.