CURS 10 - 7 JAN 2020

Pancreas
Cele mai puternice enzime secretate de pancreas sunt lipaza si tripsina.
Cand alcoolul este ingerat pe stomacul gol se absoarbe rapid.
Lipidele (salata boeuf, sunca, sarmale, piftie, cartofi etc) intarzie absorbtia alcoolului si acesta ajunge
mai lent la creier.
Secretia pancreatica este stimulata de plenitudinea gastrica/excesul de alimente.
Alimentele ajung in duoden, care are tendinta sa accelereze digestia. Alcoolul va avea efect
antiperistaltic si impinge suc duodenal in pancreas.
Structura secretoare a pancreasului se foloseste de o retea arteriolo-capilara mare (de unde ia
componentele necesare), iar ca sa stea in pozitie in jurul ei se afla tesut conjunctiv. In cazul unei
leziuni cicatrizarea duce la mutilarea organului.
Pancreasul nu are capsula iar in timpul dezvoltarii este invadat de celule din crestele neurale care
ajung in organ, prin urmare terminatiile nervoase interstitiale sunt bogate. Tot in timpul dezvoltarii,
pancreasul comprima conjunctivul la periferie formand o pseudocapsula pancreatica.
Enzimele nu se activeaza in acin pentru a evita auto digestia, de aceea se secreta inactiv ca
proenzime. Cele active nu ataca acinul pentru ca nu actioneaza pe substratul respectiv.
Cand sucul duodenal este impins in pancreas are loc digestia acinului, ducand la lezarea peretelui
vascular al retelei capilare din jur. Lipaza, tripsina, amilaza intra in circulatie si ajung la cel mai gras
organ, creierul => autodigestia creierului XoX
Datorita terminatiilor nervoase libere periacinare durerea din pancreatita acuta este numita si “marea
drama abdominala” (pacientul poate muri de durere).
Tratament:
1. Primul tratament este cel al durerii - “primum non nocere” (in primul rand, nu dauna)
2. Reversul excesului alimentar - post negru cateva saptamani, hranire prin perfuzie iar pe o
sonda gastrica se poate de apa cu gheata pentru vasoconstrictie. Se administreaza antienzime
si vagolitice. Insulele Langerhans sunt niste celule intr-o retea de reticulina, inconjurate de
tesut lax. Daca sunt afectate pacientul nu va secreta insulina, ceea ce duce la diabet. Prin
urmare trebuie administrat si un antiinflamator.

Splina
Este un organ parenchimatos, supramezocolic, situat profund in hipocondrul stang.
In ruptura de splina chirurgul va luxa splina (o scoate din pozitie) pentru a nu rupe coada pancreasului,
iar artera lienala poate fi prinsa in pensa.
Contractia capsulei este dureroasa deoarece terminatiile nervoase se opresc la nivelul capsulei.
Pulpa splenica rosie este o retea de fibre de reticulina in ochiurile careia se gasesc capilare splenice
(de unde si numele). In jurul arterelor care intra in splina se gasesc tecile limfocitare ce alcatuiesc
pulpa alba.
Ultimele terminatii arteriale sunt capilarele glumare si penicilate (forma sporului de penicillium).
Acestea au 2 caracteristici:
 Sunt fenestrate (permit tranzitul cu pulpa rosie care contine macrofage) - prin capilare trec
hematiile batrane sau bolnave care vor fi distruse de macrofage
 Stocheaza sange in perioadele interdigestive
Tecile au o zona marginala- limita dintre pulpa alba si rosie - unde are loc cooperarea intre limfocite T
si B, de aceea splina are si rol imunologic prin formarea de plasmocite (=>anticorpi).
In viata intrauterina splina are si rol hematopoietic.
Capsula splinei este subtire si are o limita de contractie (daca un pacient are splina marita pentru o
perioada indelungata, ea nu mai poate reveni la dimensiunile normale). Daca este lezata capsula este
necesara splenectomia.

Intestinul subtire
In cazul unei ocluzii intestinale, secretiile intestinului se aduna deasupra obstacolului. In cantitate
mare de secretie, germenii pot prolifera si ajunge la ficat prin vena porta.
In cazul unei ocluzii intestinale, intestinul incearca sa faca antiperistaltism si este indusa senzatia de
greata si voma. Datorita acestui fenomen se pierd electroliti, iar un dezechilibru major poate duce la
coma.
In mezenter exista o retea limfatica foarte abundenta cu statii ganglionare multiple. Ganglionii sunt de
dimensiuni mici dar pot creste la 2-3 cm. Durerile abdominale pot fi datorate ganglionilor din mezourile
digestive, de aceea ganglionii mezenterici sunt responsabili de durerile abdominale nesistematizate la
copii.
Apendice vermiform
Situatia cecului este variabila, de la organ intraperitoneal la organ partial retroperitoneal sau complet
retroperitoneal. Cand cecul este retroperitoneal el este imobil si apendicele va fi dificil de abordat.
Artera apendiculara da ramuri in palisada care deservesc apendicele. Prima ramura vascularizeaza
cecul si baza apendicelui deci lezarea sa poate duce la necroza cecului.
Dupa extirparea apendicelui, ramane un varf infectat. Optiunile chirurgului:
1. Daca este lasat asa, peritoneul adera la acesta datorita chemotactismul si plasticitatii, iar
macrofagele vin si omoara puroiul.
2. Se striveste varful pentru spargerea glandelor si se sterge apoi cu iod
3. Se insaileaza un fir de ata de jur imprejurul bazei iar varful apendicelui se infunda in cec ca
intr-un deget de manusa (cu bursa). Bursa se infecteaza foarte rar (cecul are o rezistenta
buna).
Prin reteaua limfatica apendicele are legaturi cu ovarul.
In cazuri mai rare apendicele este intracecal. Daca apendicele este mezoceliac, in cazul unei lezari se
poate declansa o hemoragie peritoneala greu de oprit.
Apendicele contine foliculi limfatici dar nu este un organ limfatic.
Afectiuni ale papilei - papilita; afectiuni ale glandelor - abcese rectale care ajung in fosele
ischiorectale.
De o parte si de alta a anusului bombeaza fosele cu puroi. Inchizia pararectala trebuie sa fie radiara
ca sa se evite lezarea manunchiului vasculo-nervos.
Flegmonul ischiorectal poate fi confundat cu flegmonul fesier.
Puroiul lasa franjuri de tesut gras care se va transforma tot in puroi. Chirurgul trebuie sa bage degetul
ca sa debrideze anterior si posterior pana in varful fosei. Apoi fosa se spala cu ? si apa oxigenata.
Cicatrizarea placii trebuie prevenita prin bagarea in fosa a unui fitil cu cloramina, al carui capat
ramane afara. (chirurgul nu trebuie sa lase cavitati)
In fiecare zi se scoate cate putin din pansament si se curata zona, pentru a se forma tesutul de
granulatie (cicatrizant) in fosa. Daca este lasata asa cavitatea, riscul de recurenta a puroiului este
foarte mare.