Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Guta este o forma dureroasa de artrita caracterizata de dureri articulare foarte mari si cauzata de
prezenta unei cantitati prea mari de acid uric in sange si in tesuturi. In trecut era considerata
boala oamenilor bogati, pentru ca acestia consumau foarte multa carne de vanat, bogata in
purine. In zilele noastre, boala afecteaza mai ales barbatii (in randul segmentului de varsta 40-50
de ani riscul este de trei-patru ori mai mare decat in cazul femeilor), fiind asociata preponderent
cu regimul alimentar al unei persoane (persoana respectiva face exces de carne, fructe de mare,
alcool etc.).
Desi guta e o boala cu o istorie lunga, fiind descrisa prima data de vechii egipteni si mai apoi de
Hipocrate, relatia dintre aceasta boala si acidul uric a fost demonstrata abia in secolul al XIX-lea
de medicul britanic Alfred Baring Garrod.
Acidul uric este rezultatul metabolizarii alimentelor consumate si a degradarii celulare, rezultat
in urma descompunerii unor substante numite purine, iar cand aceasta cantitate de acid uric
depaseste limitele normale, se formeaza mici cristale care patrund in articulatii si care provoaca
durere articulara.
In cele ce urmeaza detaliem cauzele aparitiei gutei, simptomele care te pot ajuta sa o recunosti,
modurile in care poate fi tratata, dar si ce poti sa faci pentru a preveni aparitia bolii.
Hiperuricemia este principala cauza a aparitiei gutei. Poate aparea din mai multe motive, printre
care si alimentatia, excretia redusa a uratilor, sarurile acidului uric, dar si predispozitia genetica.
Aproape 10% dintre persoanele cu hiperuricemie pot suferi de guta la un moment dat. Riscul e,
totusi, variabil si depinde de gradul de hiperuricemie.
Alcoolul
Consumul in exces de alcool poate inhiba eliminarea acidului uric, cauzand astfel acumularea
acestuia la nivelul organismului. Berea, de exemplu, are un continut ridicat in purine (guanozina
din bere e metabolizata ulterior in acid uric) si poate fi considerata mult mai nociva decat alte
tipuri de alcool.
Printre substantele care cresc riscul declansarii atacurilor de guta se numara si diureticele
tiazidice (medicamente folosite pentru eliminarea apei din organism, care sunt administrate, de
regula, pentru tratarea hipertensiunii), aspirina, niacina, imunosupresoarele (acele medicamente
care ii sunt administrate unei persoane dupa un transplant, precum imunosupresoare ciclosporina
si tacrolimus, primul devenind in mod special un factor declansator atunci cand e utilizat
impreuna cu hidroclorotiazida) si medicamentele folosite in chimioterapie.
Boli cronice grave
Potrivit Mayo Clinic (SUA), guta poate fi declansata si de anumite afectiuni, printre care si
hipertensiunea netratata, dar si alte boli cronice precum diabetul, hiperlipidemia (nivel ridicat de
grasimi in sange) sau arterioscleroza (ingrosarea peretilor arterelor). Guta mai poate fi provocata
si de boli sau traumatisme severe sau survenite brusc, cu imobilizare la pat, dar si de boli renale.
Tinta bolii este, de regula, degetul mare de la picior, acest lucru intamplandu-se din cauza
temperaturii scazute la nivelul articulatiei, dar si a circulatiei deficitare. Ambii factori contribuie
la acumularea acidului uric.
Cauze genetice
Aparitia gutei poate avea si cauze genetice, care produc aproximativ 60% din variabilitatea
nivelurilor de acid uric. Studiile au aratat ca trei gene (numite sLC2a9,
sLC22a12 si aBCG2) apar frecvent in asociere cu guta, iar variatiile lor pot amplifica riscul de
aparitie de aproximativ doua ori. De asemenea, persoanele cu sindrom Kelley-Seegmiller sau
sindrom Lesch-Nyhan (caracterizate de un deficit partial sau uneori complet al enzimei care
mentine echilibrul adecvat al acidului uric) sunt mai predispuse sa dezvolte guta.
Febra si frisoane;
Unele persoane nu prezinta atacuri recurente de guta, dar pot dezvolta o forma cronica a
bolii. Guta cronica este o forma mai putin dureroasa si poate fi confundata, uneori, cu alte
forme de artrita;
Primele simptome ale gutei pot fi nodulii (tofii gutosi), localizati la nivelul mainilor,
coatelor sau urechilor. Acestia nu sunt, insa, caracteristici atacului de guta. Aparitia lor
inaintea atacului ar trebui sa ridice suspiciuni de hemopatii maligne, aici intervenind
medicul, singurul care poate examina si exclude posibilitatea unei gute paraneoplazice
(asociata cu o forma de cancer).
De regula degetul mare de la picior este primul afectat, insa pot fi afectate si alte articulatii,
precum cele ale piciorului, mainii, genunchiului, coatelor sau degetelor. De asemenea, poate sa
apara inflamatia lichidului articular (bursita), aceasta aparand cel mai adesea la nivelul cotului
sau al genunchiului.
E bine sa retii ca exista multe alte afectiuni care au simptome asemanatoare cu guta si ca acesta
este si motivul pentru care trebuie sa te prezinti imediat la medic.
Acest stadiu este caracterizat de niveluri serice crescute de acid uric, dar fara existenta
simptomelor caracteristice gutei. Hiperuricemia poate sa ramana asimptomatica pe tot parcursul
vietii pacientului, iar riscul progresiei catre un atac de guta propriu-zis e direct proportional cu
valoarea acidului uric din sange.
In majoritatea cazurilor, pacientii care au suferit un atac initial au probabilitatea mare sa aiba
atacuri recurente, produse la anumite intervale de timp. intervalele dintre aceste atacuri sunt cel
mai adesea asimptomatice. De asemenea, persoanele care au atacuri dese prezinta si
intensificarea simptomelor articulare, care in acest stadiu devin mai severe si sunt insotite de
inflamatie persistenta, febra si modificari radiologice de artroza.
Daca evolutia bolii este caracterizata de intervale asimptomatice si recidive, care insa cedeaza
fara tratament si care se repeta intr-un interval mai mare de zece ani, atunci este posibil ca guta
sa devina o afectiune cronica si sa afecteze mai multe articulatii. In acest stadiu al bolii
perioadele asimptomatice pot sa se scurteze, iar boala poate fi confundata cu alte tipuri de artrite,
precum osteoartrita. Tot in acest stadiu, acidul uric formeaza noduli duri, calcarosi sau nisiposi
(tofii gutosi). Daca boala nu este tratata, tofii pot aparea inclusiv la nivelul pavilionului urechii,
precum si la nivelul articulatiilor si tesuturilor adiacente (ligamente, tendoane, burse). Cu toate
astea, daca pacientul incepe tratamentul impotriva gutei intr-un stadiu incipient, atunci nu exista
probabilitatea sa ajunga in acest stadiu evolutiv al bolii.
Tratament
Scopul tratamentului in cazul gutei este reducerea rapida a durerii si a disconfortului, dar si
profilaxia recidivelor atacurilor si a complicatiilor care ar putea aparea. Tratamentul are, de
regula, mai multe etape:
Tratamentul initial
In cazul persoanelor care au guta fara simptome, dar cu niveluri crescute de acid uric in sange,
nu este nevoie de tratament specific. Aceste persoane trebuie, totusi, investigate pentru a
identifica leziuni articulare sau renale posibile, iar nivelul acidului uric trebuie monitorizat
permanent pana la revenirea la normal a concentratiei.
Tratament de intretinere
Scopul tratamentului de intretinere este de a scadea acidul uric din sange si de a preveni atacurile
recurente. In acest caz medicul va evalua starea de sanatate si va stabili tratamentul
corespunzator. Adoptarea unei alimentatii corespunzatoare, evitarea sedentarismului, obezitatii si
a consumului de alcool pot scadea riscul aparitiei gutei si a recidivelor.
Daca guta nu este tratata la timp, poate deveni o boala cronica si poate afecta ireversibil
articulatiile si chiar rinichii. Tratamentul va fi stabilit de medic si va include, dupa caz,
antiinflamatorii, colchicina, corticosteroizi, agenti care grabesc eliminarea renala a acidului uric,
allopurinol. In cazuri rare poate fi necesara si o interventie chirurgicala in cazul tofilor care pot
cauza diformitati.
Tratament ambulator
Tratament chirurgical
Guta este, de regula, tratata cu succes prin eliminarea cauzelor predispozante si prin
administrarea tratamentului corespunzator. In unele cazuri, insa, daca nodulii devin durerosi, pot
produce inclusiv deformarea articulara, iar daca tratamentul medicamentos nu reuseste sa ii
micsoreze, va fi recomandata o operatie de corectare (excizia chirurgicala a tofilor).
Exista si legume care trebuie evitate, precum: sparanghelul, spanacul, tomatele, concentratele din
tomate, castravetii, sfecla rosie, fasolea alba, mazarea, telina. Ar mai trebui sa ocolesti
smochinele uscate, afinele, dulciurile concentrate, otetul, painea alba si painea neagra. Bauturile
alcoolice sunt, de asemenea, interzise. La fel, ciocolata, care produce urati si intensifica
producerea de acid uric.
Mai poti consuma cereale integrale (inclusiv mamaliga), supe din legume si diverse dulciuri
usoare. Asadar, dieta ta va trebui sa fie hipoproteica, normoglucidica si normolipidica.