TUMORILE BENIGNE ALE RINOFARINGELUI

Angiofibromul rinofaringian (Tumora sângerândă a pubertății

masculine)
 localizat la nivelul rinofaringelui
 simptomul cardinal: epistaxisul (poate fi cataclismic de la debut)
 mai frecvent după pubertate/la adultul tânăr
 obstrucție nazală cu tulburări respiratorii ce în timp, prin extensie dau
simptomatologie prin compresiune
 examenul local ORL: rinoscopie anterioară, posterioară, fibroscopie
 dacă un pacient de sex masculin declară epistaxis, NU se face tușeul
de rinofaringe
 angioCT, angioRM – pentru a vedea locul de inserție a tumorii
 tratament: doar chirurgical prin abord endoscopic/clasic extern după
prealabila embolizare selectivă radiologică/ligatura carotidei externe
în scopul limitării hemoragiei

TUMORILE MALIGNE ALE RINOFARINGELUI

Neoplasmul de rinofaringe
 are 4 posibilități de debut (risc de confuzie diagnostică)
1. rinologic – obstrucție nazală, rinoragie
2. neurologic – implică în special nervii orbitei
3. adenopatic (MTS – la tumora de rinofaringe merge spre nivelul 5
ganglionar => 2, 3, 4, jugulari)
4. otologic (prinde orificiul tubar => disfuncție tubară => otite
repetate)
 diagnostic diferențial obligatoriu cu adenoidita cronică
 dacă se suspectează – nu se face examen biopsic inițial (risc de
sângerare – în special la bărbați)
 rinoscopie anterioară, rinoscopie posterioară, fibroscopie, angioRM –
tipul de vascularizație + inserția
 tratament: în funcție de biopsie (biopsie ganglionară + de rinofaringe)
- examen AP + IHC => carcinom/limfom => radiochimioterapie
exclusiv (nu chirurgical)
 TUMORILE BENIGNE ALE OROFARINGELUI

 papilomul cu localizare la nivelul luetei/loja amigdaliană

 frecvent HPV

TUMORILE MALIGNE ALE OROFARINGELUI

Neoplasmul de amigdală palatină

 în funcție de examenul AP: carcinom/limfom
 carcinomul: aspect ulceronecrotic, tratament chirurgical +/-
radiochimioterapie
 limfomul: amigdală netedă, mărită de volum, cripte șterse, posibil
adenopatie, radiochimioterapie
 bucofaringoscopie, fibroscopie, examen CT/angioCT, apoi protocol
de tratament în funcție de comisia oncologică

TUMORILE HIPOFARINGELUI

 relație intimă cu laringele

 toate tumorile maligne ale hipofaringelui beneficiază de tratament
chirurgical (ablație endoscopică)
 diverticulul Zencker (faringoesofagian) – de pulsiune – apare în
triunghiul lui Leimer, se manifestă prin regurgitații la scurt timp după
masă;
Neoplasmul de hipofaringe
 inițial determină disfagie, crește => tulburări respiratorii (risc de
insuficiență respiratorie acută)
 se poate însoți de adenopatie. *În patologia inflamatorie faringiană,
datorită unor limfatice bine dezvoltate, poate apărea adenopatie
ipsilateral/controlateral („x” limfatic la baza limbii)
 tratament în funcție de biopsie + stadializare
  chirurgie endoscopică/clasică în stadii incipiente
 aspectul clinic diferă după stadializare
 chirurgie + radiochimioterapie/paliativ (când nu se poate alimenta/nu
poate respira)
 la carcinom se practică și evidări ganglionare

LARINGELE

 de la orificiul faringian superior până la un plan orizontal prin

marginea inferioară a cartilajului cricoid
 orificiul superior este compus din marginea epiglotei, repliul
ariepiglotic, aritenoizi și spațiul dintre aritenoizi, respectiv comisura
posterioară
 scheletul laringelui este format din cartilajul epiglotic cu aspect de
frunză cu pețiolul inferior, ce se prinde în unghiul diedru al cartilajului
tiroid la același nivel cu inserția corzilor vocale; este străbătut de
orificii prin care trec vasele și nervii în porțiunea anterioară –
extralaringiană – a epiglotei în triunghiul tirohioepiglotic.
Cartilajul tiroid
 formă de carte cu deschiderea posterioară și anterior o margine =
„mărul lui Adam” (proeminent la bărbați)
 2 coarne superioare + inferioare – se articulează cu coarnele osului
hioid, respectiv la cricoid
 marginea posterioară = de inserție pentru constrictorii faringelui
(ridicători ai laringelui), ce prin ridicarea laringelui în deglutiție cu
căderea epiglotei deasupra orificiului laringian, permite și protejează
trecerea bolului alimentar în sinusurile piriforme și nu aspirarea în
trahee
Cartilajul cricoid
 formă de inel cu pecete (pecetea situată posterior, pe marginea ei
superioară articulându-se cu cei doi aritenoizi)
 marginea inferioară este la nivel de C6, în față fiind gura esofagului
Cartilajele aritenoide
 2 cartilaje cu formă de piramidă triunghiulară cu baza în jos, prezintă
2 apofize:
 apofiza anterioară = vocală, de care se prind corzile vocale
 lateral – apofizele musculare – se prind mușchii abductori, adductori
ai corzilor vocale (intrinseci)
 în repliul mucos ariepiglotic, se găsesc mici cartilaje accesorii
 aceste cartilaje sunt prinse prin membrane elastice – membrana
tirohioidiană (superior) și cricotiroidiană (inferior)
Mai există 2 membrane intrinseci, elastice:
 conul elastic (de la cricoid la coarda vocală)
 membrana cvadrangulară (de la banda ventriculară la repliul
ariepiglotic)
Între aceste 2 membrane elastice și peretele extern cartilaginos al aripii
cartilajului tiroid se delimitează un spațiu = spațiul paraglotic, prin care se
poate extinde un proces inflamator sau tumoral în cele 3 etaje laringiene.

Structura internă a laringelui

1. Etajul supraglotic:
 de la orificiul superior al laringelui până la un plan orizontal dus prin
planșeul ventriculului Morgagni
 se găsesc: epiglota, benzile ventriculare și ventriculul Morgagni
2. Etajul glotic:
 între un plan dus prin planșeu și un plan dus prin marginea liberă a
corzilor vocale
 cuprinde cele 2 corzi vocale și spațiul dintre ele (orificiul glotic)
3. Etajul subglotic:
 între marginea liberă a corzilor vocale și un plan orizontal prin
marginea inferioară a cartilajului cricoid

Mucoasa etajului supra+subglotic este de tip respirator, iar mucoasa

corzilor vocale este de tip epiteliu pavimentos stratificat de culoare
albicioasă.
Rapoartele externe ale laringelui
 posterior: raport cu coloana vertebrală, spațiul prevertebral,
hipofaringele
 anterior: planurile musculare, țesut celular subcutanat – mușchii
hiotiroidieni (extrinseci)
 anterolateral: lobii glandei tiroide
 lateral: pachetul vasculonervos al gâtului

Vascularizație:
 arterială – artera carotidă externă prin artera laringee superioară și
ramuri din artera tiroidiană superioară, inferior ramuri din artera
tiroidiană inferioară;
 venoasă – superior – trunchiul tirolingofacial venos, iar în rest plexuri
venoase ce drenează în vena jugulară internă
 limfatică: supraglotic – nivelul 2, 3, 4; glotic – ganglionul prelaringian
Delphian; subglotic – comun cu hipofaringele => către ganglionii
recurențiali

Inervație:
 dată de nervul laringeu superior ce dă inervația senzitivosenzorială a
laringelui, motor doar pentru nervul tirocricoidian (inervează mușchiul
cântăreților)
 restul musculaturii intrinseci este inervată de nervul recurent (laringeu
inferior) diferit pe dreapta/stânga: pe partea dreaptă, trece pe sub
pachetul subclavicular drept și se întoarce în laringe, iar pe stânga,
trece pe sub crosa aortică, se întoarce în porțiunea cervicală și intră
prin membrana cricotiroidiană, dând inervația motorie a laringelui pe
partea stângă.