BOLILE CU TRANSMITERE

SEXUAL

Realizatori: Crciun Liliana-Adriana

Ene Petrua-Daniela
 Bolile cu transmitere sexuala sau bolile venerice sunt
infectii transmise prin contact sexual (normal, oral sau
anal) dar care pot fi transmise si pe alte cai.

Printre mijloacele de transmitere ale acestor boli, in

afara de contactul sexual, mai putem intlni: contactul
cu zona infectata, contactul cu obiecte infectate (ace), de
la mama-fat, etc.
 Tipuri de boli cu transmitere sexual

1. Dup tipul agentului cauzal, acestea pot fi categorizate astfel :

- Bolile cu transmitere sexual cauzate de bacterii :
a. gonoreea
b. sifilisul
c. chlamydia
d. uretrita negonococic;
- Bolile cu transmitere sexual cauzate de protozoare : trichomonas.
- Bolile cu transmitere sexual cauzate de parazii externi : infestrile
cu scabie sau pduchi lai.
- Bolile cu transmitere sexual de tip viral :
- herpesul
- papiloma virusul uman
- HIV (Virusul Imundeficienei Umane).
2. Dup modul de transmitere al acestora :
a. Bolile cu transmitere sexual majore :
- HIV-SIDA
- sifilisul
- gonoreea
- granulomul inghinal
- limfogranulomatoza inghinal.
b. Bolile cu transmitere sexual minore:
- uretritele negonococice (cele mai frecvente boli din aceasta
categorie sunt provocate de chlamydii, mycoplasme,candida albicans,
tricomonas vaginalis)
- tricomonaza urogenitala
- candidozele urogenitale
- herpesul genital
- vegetatiile veneriene
- molluscum contagiosum
- scabia
- pediculoza
- unele forme de hepatita virala.
 HIV-SIDA

HIV (Virusul Imunodeficientei Umane) - virusul este un agent

patogen care afecteaza sistemul imunitar al organismului.

SIDA (Sindromul Imunodeficientei Dobandite) - este o suma de

semne si simptome grupate in boli caracteristice scaderii imunitatii
organismului.
 SIDA va predispune la diferite boli care afecteaza in mod tipic
persoanele infectate cu virusul HIV si pe care in mod normal
organismul ar trebui sa fie capabil sa le combata infectii
oportiniste. Ca toate virusurile, HIV nu are metabolism propriu si
necesita o celula gazda pentru a se putea multiplica. Aceste celule
gazda sunt, printre altele, celulele sistemului imunitar, limfocitele,
globulele albe, celule sistemului nervos. Cercetatorii clasifica
infectia cu HIV in diferite stadii. Prin SIDA se intelege stadiul in
care sistemul imunitar este foarte slabit si in care pot sa apara
diferite boli si tumori forme de cancer. Evolutia unei infectii cu
HIV difera de la o persoana la alta. La scurt timp dupa infectarea
cu HIV, acesta incepe sa se inmulteasca foarte rapid, astfel incat in
primele saptamani nu apar de obicei simptome (la inceput,
eventuale stari gripale). Dupa 12 saptamani de la contaminare,
prin testul cu anticorpi, se gasesc anticorpii construiti de virus.
 Infectiile, oportuniste in cazul bolii SIDA, la un organism sanatos
uneori nici nu se manifesta sau pot fi combatute cu destula usurinta.
Virusuri nu prea periculoase precum Herpes simplex sau Herpes
zoster pot duce la imbolnaviri grave. Toxoplasmoza, tuberculoza,
citomegalia, PcP - o forma a pneumoniei si ciuperca Candida
albicans sunt de asemenea boli caracteristice stadiului SIDA.
Portile de intrare in organism ale acestui virus sunt ranile deschise,
suprafetele iritate, zgariate sau inflamate ale pielii si tesuturile
sensibile gen mucoasa vaginala. Lichidele infectioase prin care
acesta se transmite sunt sangele, sperma, laptele de mama, etc. si nu
cele ca saliva, urina, transpiratie sau lacrimi.
SIDA (Sindromul Imunodeficientei Dobandite)
HIV (Virusul Imunodeficientei Umane)
 SIFILIS

Sifilisul apare in urma infectiei cu Treponema Pallidum. El poate fi

primar, secundar, tertiar, poate avea forme congenitale (sifilisul
congenital - in care copilul este infectat la nastere de catre mama
bolnava) si alte forme nu foarte bine delimitate:
- latent - fara simptome dar cu rezultatele testelor pozitive
- forme de trecere intre secundar si tertiar.
Primul simptom in cazul sifilisului primar este aparitia unei pete
rosii (macula eritematoasa), care devine o eroziune, adancindu-se, si
apoi o ulceratie care doare doar in cazul traumatizarii sau al
suprainfectarii.
La femei pot fi afectate: labia, vaginul, uretra si perineul.
La ambele sexe mai pot fi afectate regiunea anorectala, mamelonara,
buzele, limba, amigdalele. Complicatiile care pot aparea sunt: fimoza,
parafimoza, suprainfectari ale leziunii, blocajul cailor limfatice
(limfedem) cu edemul penisului si a scrotului sau a labiilor.
 Sifilisul secundar este considerat o stare septica cu Treponema -
simptomele pot aparea in 3 - 6 saptamani, determinand aparitia
silifidelor. Acestea sunt pete mici, roz - pal, care nu ies in relief si
determina rozeola silifica sau care ies putin in relief pe piele (papule).
Pot aparea stari asemanatoare gripei (lipsa poftei de mancare, dureri de
cap(cefaleea), dureri musculare, articulatii ce dor, rinoree, etc). Se
poate instala sifilisul latent sau cel tertiar, dar in ultima perioada
acestea apar tot mai rar datorita tratarii la timp si a mijloacelor de
informare in masa.
Sifilis
 SCABIA
Aparitia scabiei presupune prezenta unui parazit femela care sapa
un canal in piele in care depune 2 - 3 oua pe zi timp de o luna, ceea
ce determina prurit tegumentar si iritarea pielii leziuni de grataj.
Transmiterea acestui parazit se face atat pe cale sexuala, cat si prin
contacte curente - gen folosirea in comun de lenjerie si haine.
Simptomele sunt reprezentate de mancarimi (prurit localizat) pe
fata interioara a mainilor, intre degete, in regiunea sanilor si a
organelor genitale. In privinta tratamentului, acesta se aplica atat
partenerilor sexuali, cat si persoanelor care locuiesc cu cei infectati
cu scabia. Lenjeriile si obiectele personale folosite de persoanele
infectate necesita dezinfectarea.
 GONOREEA
In cazul acestei infectii, primele simptome apar la 2 - 3 zile de la contactul
sexual: secretii abundente galben - verzui, senzatii de usturime si arsuri,
mucoasa congestionata, rosie, umflarea uretrei. Aceste simptome pot
disparea dupa 8 saptamani - dar disparitia nu marcheaza sfarsitul bolii, ci
cronicizarea ei. Complicatiile ce apar sunt fimozele, prostatite, structuri
uretrale. Gonoreea se transmite prin contactul direct cu mucoasele sau
lichidele infectate si foarte rar prin folosirea in comun a obiectelor sanitare,
prosoape, etc. Ea se poate trata cu antibiotice recomandate de medic si in
cazul unei diagnosticari precoce, situatie in care si boala este necomplicata,
tratamentul este de scurta durata.
Gonoreea are o frecventa mai mare in tarile in curs de dezvoltare,
prezentand un risc mare de contaminare.
 Chlamydia
Chlamydia reprezinta infectia cu bacteria Chlamydia Trachomatis si este
cea mai frecventa boala cu transmitere sexuala in tarile dezvoltate. Aceasta
bacterie traieste doar in interiorul celulelor si este greu de depistat deoarece
adesea decurge fara simptome (dureri la contactul sexual, scurgeri vaginale
nu foarte abundente, senzatie de intepaturi, menstruatie neregulata, arsuri
in timpul urinarii). Ca si gonoreea, chlamydia se transmite prin contactul
direct cu mucoasele sau lichidele infectioase. In ceea ce priveste
tratamentul, acesta trebuie urmat de catre ambii parteneri (indiferent de
absenta sau prezenta simptomelor) si dureaza intre 14 - 21 de zile,
constand in antibioterapie tintita.
 Herpsul GENITAL
Herpesul genital este o infectie inalt
contagioasa transmisa, de obicei, prin
contact sexual cu o persoana infectata
care are leziuni ulcerative, dar poate fi
transmisa si prin contactul sexual oral
sau anal. Poate fi transmisa si in cazul
in care leziunile nu sunt vizibile.
Herpesul genital poate fi transmis nou
nascutului la nastere, la trecerea prin
canalul pelvian, de la mama care are
infectie activa.
V mulumim pentru atenie!