CUPRINS

INTRODUCERE
I.

ANALIZA BIBLIOGRAFIC
I.1 Caracteristica general a ordinului acaria
I.2 Morfologia specie sorcoptes scabiei
I.2.1 Clinica
I.2.2 Siptoamele
I.2.3 Evoluia
I.2.4 Epidemiologia

II.

MATERIALE I METODE
2.1. Metodile epidemiologice

2.2. Examinri
III.

REZULTATELE INVESTIGAIILOR CLINICE

3.1. Caracteristica general a observaiilor clinine
3.2. Incidena scabiei
3.3. Profilaxia scabiei

CONCLUZII
BIBLIOGRAFIA

NTRODUCERE
Aceasta lucrare dezbate o problem de santte public de mare interes, deoarece scabia este
o boal frecvent i n continu cretere.
Scabie a fost mult timp cunoscut. Trimiterile la aceasta se gsesc n pergamentele egiptene.
n China antic, Babilon boala a fost, de asemenea, bine cunoscut. Antic grec Aristotel aduce
chiar i n scrierile sale "Descriere animale mici" erupie pe piele blister oameni bolnavi.
In prezent, cea mai rspndit a bolii observate la populaiile social neadaptate. Focare de
sale observate n regiunile defavorizate ale lumii, n cazul n care exist o migra ie n mas sub
influena dezastrelor naturale i a aciunii militare.
n acest sens, n regiunile prospere ale aceluiai nimeni nu este imun la aceast boal. Astfel,
apariia unei persoane infectate ntr-un grup unit pentru un popor n timp ce (din excursie n
autobuz pentru o edere prelungit n aceeai camer - grdini, coal, coal internat)
sugereaz deja prezena unui potenial focar al bolii. Cel mai mare risc de a obine ntr-un raport
de vrst au o vrst tnr (25-35%). Acest lucru se datoreaz faptului c cea mai mare parte a
activitii de contact ca echipele n timpul antrenamentului (coal, colegiu, institut), i dup
(conexiuni informale, curte, pensiune internat).un risc crescut de a dezvolta scabie promoveze
migraia activ a grupurilor vulnerabile n contextul globalizrii lumii. Un anumit risc de poart
i turismul de mas, n special n direcia extrem n rile exotice ale lumii, n cazul n care
boala este destul de comun.
Cndva scabia sau raia cum este cunoscut in popor era o boal ruinoas de care sufereau
mai ales cei cu o igiena si cu o situatie materiala precara. Astazi insa stim ca scabia poate afecta
pe oricine indiferent de statutul sau social. Scabia este o afectiune cutanata, o dermatoza
contagioasa, pruriginoasa produsa de Sarcopetes Scabie Varietas Hominis, care afecteaza cu
predilectie anumite zone ale corpului. Poate sa apara la orice varst si afecteaz in egal masur
si barbaii si femeile. Cei mai afectati ins sunt copiii si batrnii. Este important ca modul de
transmitere const in atingerea directa a pielii, paraziii fiind extrem de sensibili (pot
supravieui pe o gazda timp de 24-36 ore). Este transmisibila prin acarianul Sarcoptul scabiei,
prin atingerea directa intre pielea unei persoane infestate si a alteia noi. Contactul sexual este
una dintre cele mai comune modaliti prin care se transmite scabia. Scabia nu se poate
transmite dect in mod excepional prin strngeri de mna, prin agatul hainei pe acelai cuier cu

o persoan infectat sau chiar prin dormitul inr-un pat in care cu o noapte inainte a dormit o
persoan cu rie.
Cainii si pisicile sunt infestati cu alt tip de acarieni dect oamenii, aa c ria nu se poate
transmite de la ei. Cnd aceste mici organisme ajung de pe pielea lor pe pielea uman, nu
reuesc sa se hrneasca i mor in scurt timp. Ct privete existena unor indivizi cu imunitate
pretins natural, ea este discutabil; ea implic noiunea de purttori indemni (refractari),
de unde necesitatea tratamentului simultan la toi membrii familiei i a celor ce locuiesc
impreuna

cu

bolnavul,

chiar

in

absena

oricarei

manifestri

clinice.

Este de remarcat ca, mai mult dect in alte parazitoze cutanate, sarcoptul, prin intermediul
substanelor continute in saliva si deseuri (excremente), dotate cu importante propriet i
antigenice alergizante, provoaca o sensibilizare care se instaleaz precoce si in mod aproape
obligatoriu. Mai mult, aceasta hipersensibilitate induce o hipersensibilizare si faa de al i
antigeni microbieni i chimici [bolnavii cu scabie fac mult mai uor, aproape constant, o
dermit de contact la sulful coninut in topicele utilizate pentru tratament, dect subiectii la care
preparatele sulfurate sunt aplicate pentru alte afeciuni (de exemplu, loiunile cu hiposulfit de
sodiu si acid clorhidric cu punere in libertate de sulf nascand, utilizate in pitiriazisul versicolor,
sau loiunile cu sulf in concentratii de 10% utilizate pentru acnee ale fetei si spatelui)].
As. Univ. Dr. Angelica Visan - Medic Primar Boli Infectioase INBI ''Prof. Dr. Matei
Bals''Bucuresti:
"Scabia este o afectiune relativ frecvent, in care se impune administrarea tratamentului
deopotriv

pacienilor

persoanelor

cu

care

acetia

vin

in

contact.

Scabia este o dermatoz intens pruriginoasa. Pacientii care fac forma comun pot fi afecta i, in
medie, de 10-20 acarieni, dar in cazul formelor crustoase, numarul acestora poate atinge ordinul
miilor. Infestarea poate afecta toate categoriile de vrsta, dar este mai frecvent la copii.
Reprezinta o problema de sanatate publica in comunitile cu status socio-economic sczut si,
mai ales, in rile subdezvoltate. Scabia este foarte contagioasa, calea de transmitere fiind
reprezentat, cel mai frecvent, de contactul cutanat direct, existnd i posbilitatea implicrii
materialelor textile recent contaminate. Infestarea presupune ca acarianul femela sa patrund in
piele i s depuna oua, dupa doua-trei zile aparnd larvele ce vor crea noi canale. Acestea se
matureaz

si

repet

ciclul

la

fiecare

dou

sptmni.

Netratat, scabia persist un numr nedefinit de luni. Trebuie reinut faptul c recurena

simptomatologiei dupa terapie nu exclude diagnosticul bolii, deoarece exist posibilitatea

aplicrii ineficiente a tratamentului sau a reinfestrii de la un contact ce nu a fost tratat.

ANALIZA BIBLIOGRAFIC
1.1 Caractericstica general a ordinului Acaria
Acarienii sunt insecte mici, greu de observat cu ochiul liber, mai ales de necunosctori,
n general polifage, cu mai multe generaii pe an, caracteristici care le fac extrem de periculoase
pentru oameni. Ele au fost ncadrate de sistematologi n ordinul Acari, drept pentru care sunt
cunoscute sub termenul de acarieni. Pentru c o mare parte dintre speciile de acarieni au mai
multe perechi de picioare, au fost denumii, impropriu, i pianjeni, dar pianjenii apar in altui
ordin i au alte caracteristici care i deosebesc.
Ordinul Acari cuprinde animale nevertebrate numite acarieni. n natur se ntlnesc cca.
10.000 de specii. Sunt animale cu corpul redus ca dimensiuni, slab segmentat, la care
cefalotoracele nu este distinct de abdomen. Corpul lor poate avea ntre 0,5- 2,0 mm, dar pot
exista i specii de 0,1 mm lungime, dup cum exist i specii la care mrimea corpului dup
hrnire poate ajunge la 30 mm.
Corpul poate fi scurt i lit, cilindric, oviform,piriform sau chiar rotund, excepie fcnd
acarienii tetrapodili care au corpul vermiform . Tegumentul este moale, elastic, nechitinizat,
colorat diferit de la o specie la alta, coloraia fiind dat fie de diferii pigmeni existeni n
tegument fie de culoarea hranei preferate, vizibil prin transparena tegumentului. Cel mai
adesea acarienii sunt de culoare alb sidefie, alb- laptoas, diferite nuane de galben, rou, brun
sau verde.
La cap exist una sau mai multe perechi de ochi simpli, rareori o pereche de ochi
compui. De asemenea tot aici se afl piesele bucale care compun aparatul bucal, conformat fie
pentru nepat i supt fie pentru rupt i mestecat.
Acarienii nu prezint antene.
Partea anterioar a corpului este mobil comparativ cu restul corpului. Partea posterioar
a corpului este imobil i adesea lipsit de apendici locomotori. Aici se gsesc Orificiul genital,
dispus ventral i orificiul anal dispus terminal. De asemenea trebuie precizat c acarienii sunt
lipsii de aripi, deplasarea realizndu-se prin mers i alergat.
n funcie de numrul de picioare prezente la indivizii aduli se cunoasc doua mare
categorii de acarieni: acarienii tetranichizi i acarienii eriofiizi.

Acarienii tetranichizi prezint patru perechi de picioare n stadiile de adult i de nimf

iar n stadiul de larv doar trei perechi.
Acarienii eriofiizi sau vermiformi au doar dou perechi de picioare att n stadiul de
adult, nimf sau larv i se mai numesc i acarieni tetrapodili.
Un caracter morfologic important este contopirea dintre regiunea anterioar ( prosoma) i
regiunea posterioar ( opistosoma), fr nici o limit ntre ele i fr nici o forma de
segmentare.
La unele specii poate aprea o ncercare de segmentare a corpului ns doar n etapa
embrionar, pentru ca ulterior n dezvoltare aceast segmentare s dispar.
Poziia picioarelor i localizarea lor variaz i ea de la o specie la alta determinnd
apariia pe corp a unor anuri secundare.
Prile sau regiunile corpului sunt n general aceleai ca i la aranee, corpul fiind compus
din 2 regiuni, 3 sau 5 regiuni, n funcie de criteriul de mprire aplicat. La acarieni sunt
adoptate mai multe tipuri de mprire a regiunilor corpului.
Aparatul digestiv aste alctuit din trei regiuni: intestinul anterior, intestinul mediu i
intestinul posterior. n intestinul anterior se vars glandele salivare. Intestinul anterior cuprinde
orificiul bucal, un faringe musculos care permite aspirarea hranei i esofagul. n intestinul
anterior se vars secreiile glandelor salivare. Digerarea hranei se efectueaz n intestinul
mediu . Hrana este reprezentat de sucuri vegetale, snge sau diverse secreii. Intestinul mediu
prezint pe traseul su mai multe cecumuri gastrice. La unele specii n intestinul mediu sunt
secretate substane enzimatice care grbesc digestia. Intestinul posterior este prezent la
majoritatea speciilor i cuprinde pilorul n care se vars tuburile lui Malpighi, intestinul
subire i anusul. La acarienii la care intestinul posterior lipsete tuburile lui Malpighi sunt puse
n legtur direct cu anusul, iar orificiul de evacuare se va numi uropor. Orificiul anal poate
avea poziii diferite, fiind frecvent localizat pe partea inferioar a abdomenului. La unele specii
prezena sa este semnalat pe partea dorsal a abdomenului.
Aparatul respirator este simplu. La acarieni respiraia este cutanat sau traheat.
Traheele comunic la exterior prin orificii respiratorii numite stigme dispuse pe gnatosom,
podosom sau opistosom. Numrul perechilor de trahei este variabil, n funcie de grupul de
specii. La unele specii de acarieni se poate ntlni i o respiraie tegumentar alturi de cea prin
trahei ( fam. Eriophyidae).

Aparatul circulator este redus, lipsit de vase de snge, cu inima prezent doar la unele
specii i avnd form rudimentar.
Aparatul genital femel se compune din ovar , oviduct, receptacul seminal i glande
anex. Orificiul genital este localizat la nivelul coxelor ultimei perechi de picioare sau ntre
coxe i anus. La mascul aparatul genital se compune din minimum o pereche de testicule,
glande anex, organe sclerificate accesorii i penisul sau aedeagul. Dimorfismul sexual este
evident, masculii fiind mai rari i de dimensiuni mai mici.
Dezvoltarea acarienilor se realizeaz n mod complex. Majoritatea sunt specii ovipare, dar
exist i viviparitate. Femelele folosesc diferite substraturi pentru depunerea oulor, iar
fecunditatea lor este foarte ridicat. Ca tipuri de reproducere sunt cunoscute att reproducerea
sexuat ct i cea partenogenetic. Dezvoltarea este complicat cu numeroase stadii mobile
(nimfe) i imobile( crisalide), i prewsupune de regul urmtoarele stadii : ou, larv,
protonimf, protocrisalid, deutonimf, deutocrisalid, telionimf, teliocrisalid, adult.
Oul este bine dezvoltata, diametrul su putnd ajunge la jumtate din limea epistosomei
femelei. Forma sa variaz de la oval, la sferic sau cilindric. Culoarea variaz de asemenea n
limite foarte largi, oule pot fi incolore, galbene, roii sau brune, verzi sau albe translucide. La
ecloziune oul se poate desface n diferite moduri ( n plan vertical, n plan longitudinal, etc.
Larva este n toate cazurile hexapod, cu excepia acarienilor tetrapodili. Ea poate
prezenta form homeomorf, adic asemntoare cu adultul, sau form heteromorf ( diferit de
adult).
Protonimfa sau nimfa I se difereniaz de larv prin apariia celei de-a 4 perechi de
picioare, prin dimensiunea mai mare a corpului i prin corpul mai ovoid.
Deutonimfa sau nimfa II are aceleai caractere ca protonimfa, dar prezint deja
dimorfism sexual. Astfel deutonimfa femel are dimensiuni mai mari ca protonimfa, organe
genitale incomplet formate. Deutonimfa mascul este de dimensiuni mai mici.
ntre toate stadiile mobile ( larv, protonimf, deutonimf) exist stadii imobile n care se
produce nprlirea i se pregtete trecerea la stadiul mobil urmtor. Stadiile imobile poart
numele de crisalid, ele sunt: protocrisalid, deutocrisalid i teliocrisalid.
n ansamblu succesiunea stadiilor mobile i imobile din viaa acarienilor se prezint
astfel: ou-larv ( mobil)- protocrisalid( imobil) - protonimf( mobil)- deutocrisalid( imobil) deutonimf( mobil)- teliocrisalid( imobil) - adult( mobil).

1.2 Morfologia specie Sarcoptes Scabiei

Sarcoptidele snt tot acarieni cu epimerite, dar nu snt vermiformi, ci globuloi.

Reprezentantul cel mai bine cunoscut al acestei familii este Sarcoptes scabiei, agentul
cauzator al riei umane.
Sarcoptes scabiei. Are o form globuloas, uor ovalar. Cele dou sexe se disting uor
dup conformaia picioarelor. Acestea snt dispuse pe faa ventral n numr de 4 perechi, dintre
care dou perechi snt dispuse n jumtatea anterioar, iar celelalte dou perechi se gsesc n
jumtatea posterioar a corpului. Ele snt foarte scurte. Au o form conic, fiind foarte groase
proximal i subiate brusc distal. Fiecare picior e constituit din 5 articole i se termin distal fie
cu o baghet, care poart la captul ei terminal o ventuz, fie printr-un fir lung i gros de pr. La
mascul, perechea nti, a doua i a patra de picioare se termin cu baghete cu ventuze i numai
perechea a treia se termin cu firul de pr.
La femel, ambele perechi posterioare de picioare (a treia i a patra se termin cu cte un fir
mare de pr)
Sexele se deosebesc i prin dimensiuni. Femela msoar 300350 (circa o treime
dintr-un milimetru), pe cnd masculul msoar numai 150200. (circa o cincime dintr-un
milimetru). Pe lng aceasta, femela este ceva mai ovalar, cu axul mare antero-posterior,
masculul e mai rotund.
Corpul acarianului e prevzut cu un mare numr de striaii paralele i cu civa spini mari
dispui n mod caracteristic. Femela posed pe faa dorsal n jumtatea anterioar cte 3 spini
mari de fiecare parte, iar n jumtatea posterioar de fiecare parte cte 7 spini mari, bifurcai
la vrf. n plus, ntreaga poriune a feei dorsale e presrat cu spini mici, care formeaz un
bru. La ambele sexe, rostrul cu piesele bucale se gsete terminal anterior, iar anusul
terminal posterior. n general, corpul sarcoptidelor este format din cefalotorace unit cu
abdomenul, de form oval, de dimensiuni de 120-150 pn la 700. Cuticula are striaiuni
fine i prezint spini ascuii sau bli, solziori i peri chitinoi. Aparatul bucal este format din
rostrum, compus dintr-un hipostom median, dou chelicere i doi palpi maxilari; forma
rostrumului este ptrat sau conic, scurt sau lung.

Adulii

nimfele

sunt

octopode,

au

dispuse

anterior

dou

perechi de picioare i posterior celelalte dou perechi.

La unele genuri (Sarcoptes, Notoedres,

Cnemidocoptes), membrele nu depesc

marginea anterioar i posterioar, pe cnd la alte genuri (Psoroptes, Chorioptes,

Otodectes), le depesc. Se descriu mai multe genuri i subgenuri de parazii care
produc rie:
G. SARCOPTES, care are corpul oval, aproape circular, cu rostrum ptrat. Paraziteaz
regiunile corporale fr pr, sau cu pr scurt. Produce ria generalizat la animale i om,
astfel:
- s.g. SARCOPTES
* s.scabie varietatea hominis - scabia la-orn;
* s.scabie varietatea equi localizare pe cap, gt, corp, la cabaline;
* s.scabie varietatea ovis - cu localizare pe cap, git la oaie;
* s.scabie varietatea caprae - pe cap, gt la capre;
* s.scabie varietatea suis - generalizat la porcine;
* s.scabie varietatea canis - cap, gt, corp, membre la cine;
* s.scabie varietatea cuniculi - cap la iepure.
- s.g. NOTOEDRES
* cati, cu v. cati - cap, gt, la pisic;
* cati,cu v. cuniculi - cap, bot, labe la iepure.
- s.g. CNEMIDOCOPTES
* mutans produce ria picioarelor la psri;
* laevis produce ra penelor la psri.

G.

PSOROPTES,

are

corpul

mai

mare,

oval

alungit,

rostrum

cilindric,

dreptunghiular,.membrele depesc marginile anterioare i posteriosse. Se localizeaz n

regiuni ale corpului cu pr lung.
* cu P. equi v. ovis - ria corpului (psoroptic) la oaie;
* cu P. equiv. equi - mo, coam, coad la cabaline;
* cu P. equi v. cuniculi - conductei auditiv extern la iepure;
* cu P. equi v. bovis - gt, corp, baza cozii la bovine.
G. CHORIOPTES

* cu C. bovis v. equi - localizat la chiia buletului la cal;

* cu C. bovis v. ovis - localizate la chiia la oaie.
G. OTODECTES
* cu O. cynotis v. canis - ria auriculari la cine.
* Sarcoptidcle au o biologie asemntoare, i anume:
- triesc i se nmulesc pe suprafaa pielii sau n galerii intraepidermice, n care ptrund
femelele pentru a depune oule;
- profunzimea galeriilor difer de la gen la gen.
Genul Sarcoptes, are specii care triesc la suprafa ct i n profunzime, n epiderm,
pn la stratul Malpighi. Femela depune ou n galerii n numr de 30-40 de fiecare,
dup care moare. Din ou, dup 7 zile ies larve hexapode, cu aparat bucal, ca i adultul;
obinuit larvele prsesc galeriile i invadeaz alte regiuni. Dup 2-3 nprliri, care au loc n 78 zile de la apariia larvei, apar nimfele octopode. Dup alte 7-8 zile apar nimfele pubere, care
se difereniaz n masculi i femele; sunt foarte mobili.Durata total a evoluiei este de 14-18
zile, n funcie de temperatur, acumularea de parazii fcndu-se foarte rapid. Se hrnesc cu
celule profunde ale epidermului i cu limf. Elimin saliv cu care diger sucurile celulare,
constituind n acelai timp i factor iritativ.
Genul Psoroptes : triesc la suprafaa tegumentului cu pr lung, fr s sape galerii. Au
acelai ciclu biologic, cu deosebirea c depunerea oulor se face la suprafaa tegumentului iar
paraziii se localizeaz numai n anumite regiuni. Sunt mai rezisteni, adulii trind pn la 5-6
luni.

1.2.1 Clinica
n ultimii ani au nceput s se prezinte la consultaiile de policlinic forme de scabie
atipice. Ele apar ca placarde izolate de dermatit pruriginoas n care predomin o erupie de
papule foarte mici. La nivelul unora dintre aceste placarde se gsesc sarcopi de scabie tipici. n
altele ns se gsesc alte specii de acarieni, cu totul deosebii morfologic, n primul rnd prin
aceea c au picioarele lungi. ntr-unul din asemenea cazuri, dr. Ana Morfei a reuit s extrag
dintr-o papul un acarian identificat ca aparinnd unei specii de Gheyletus (probabil Gheyletus
eruditus), a crui prezen n leziuni cutanate umane e insolit. . n 2/3 din cazuri leziunile snt
situate pe extremitile superioare, n special, n spaiile interdigitale ale minilor, plica cotului,
axile, umeri, sni, dar pot fi ntlnite i n zona ombelical i cea inghinal. De regul, la adul i
capul i palmele nu snt implicate, ns la copii orice zon poate fi afectat.
Primul semn care apare pe un traiect sinuos, scurt, de culoare ro ie care se termin ntr-o
vezicul mic, care este locul n care se afl femela. Dup aproximativ o lun se produce o
sensibilizare a organizmului fa de parazit i produsele sale, ceea ce se exprim clinic prin
apariia unei papule pruriginoase. Pruritul este deseori sever i se intensific n timpul nopii sau
dup o baie cald. Pentru calmarea lui bolnavii se scarpin, provocndu- i leziuni de grataj,
care de multe ori se infecteaz cu germeni de pe tegument. Persoanele care men in o igien
personal bun au numai cteva leziuni, ns la persoanele retardate mental sau
imunodeprimate, paraziii aflai n numr mare pot provoca dermatit exfoliativ cu cruste i
plci psoriaziforme. La aceast categorie de bolnavi pruritul este uor sau chiar absent. n cteva
luni scabia se vindec spontan, dar exist i cazuri de infecii cronice.
Incubatia lunga o luna corespunde multiplicarii asimptomatice a primilor paraziti.
Pacientul este contagios in timpul perioadei de incubatie. Cand populatia de Sarcoptes contine
12-15 femele, se intra in perioada de stare caracterizata prin tetrada sa simptomatica :
prurit intens, vesperal si nocturn, exacerbat de caldura patului;
eriteme papulo-veziculos la coate si abdomen;
vezicule perlate de marimea unui bold, semnul cel mai vizibil (pe fetele laterale ale
degetelor, pe marginea palmelor); canale patognomonice uneori greu de localizat: mici linii
sinuoase,

de

5-10

mm

lungime,

terminate

cu

eminenta

acariana

dispuse

in

spatiile interdigitale, pe pumni si in jurul mameloanelor la femeie, pe planta picioarelor la

sugari.

1.2.2. Siptoamele
n cazul scabiei bolnavul prezinta o piele pruriginoasa si iritata, simptomele intensificandu-se
pana ce parazitii sunt omorati. Mancarimea (pruritul) - de obicei debuteaza prima. Deseori
devine mai pronuntata noaptea sau dupa baie si cateodata este confundata cu pielea uscata.
Mancarimea este cauzata de catre reactia alergica fata de acarianul scabiei. Uneori mancarimea
este foarte intensa, mai ales la copii si la varstnici. In cazul primei infestari cu scabie,
mancarimea poate sa lipseasca cateva saptamani. In acest timp, persoana este contagioasa, dar
nu stie ca este purtator de acarieni ai scabiei. In primele saptamani ale infestarii cu scabie,
organismul dezvolta sensibilitate fata de acarieni, de ouale lor si fata de materiile fecale. O data
ce organismul a fost sensibilizat, o reactie alergica este declansata, cauzand mancarimi. Cu
tratament, acarienii scabiei sunt distrusi si mancarimea dispare treptat, in decurs de cateva zile
sau saptamani. In mod obisnuit medicul va decide, daca este sigur pentru copil sa se intoarca la
scoala, dupa ce tratamentul s-a efectuat complet si medicamentul a fost spalat de pe piele.
Tratamentul

dureaza

intre

1-3

zile

in

functie

de

medicamentul

utilizat.

Daca nu sunt omorate toate ouale acarienilor la primul tratament, acestea se pot transforma in
larve si cauzeaza noi simptome. Fara tratament, parazitii se inmultesc si produc mai multa
sensibilitate si mancarime. Scabia nu se vindeca de una singura. Numai formele de scabie
transmise de la animale dispar fara tratament.
Pielea iritata are aspectul unei eruptii cutanate (rash), iar la nivelul zonei de piele
sensibila,se observa niste urme mici curbe. Aceste simptome apar ca urmare a saparii de catre
acarieni de tuneluri, pe sub straturile superioare ale pielii. Uneori se poate observa o mica
flictena (basica) sau chiar parazitul insusi, care arata ca si un punct mic negru, la capatul
leziunii.
Aceste urme pot fi dificil de vazut dupa ce zona a fost gratata (scarpinata). Sugarii pot sa
prezinte numai piele rosie si inflamata, uneori cu mici flictene dureroase. Simptomele se
dezvolta cel mai probabil:
intre degete si fata palmara a incheieturii mainii
-pe partea exterioara a cotului si in plica cotului
-in jurul taliei si ombilicului
-pe fese
-in jurul sfarcurilor, liniei sutienului, pe partile laterale a sanilor

-pe organele genitale (la barbati).

La sugari si copiii mici, pielea pruriginoasa si iritata poate aparea, de asemenea:
-in jurul scalpului sau pe scalp, pe gat si fata
-pe palme, talpi.
Adesea primul simptom observat la sugari, este reprezentat de cateva vezicule mici la nivelul
acestor zone.
Portiunile de piele sensibila, denumite leziuni secundare, se dezvolta mai tarziu in evolutia
bolii. Aceste leziuni includ:
-leziuni de grataj, cateodata acoperite de catre o crusta; gratajul leziunii poate irita si ulcera
pielea
-zone de piele rosie, uscata , solzoasa, iritata
-scabia nodulara: aceste leziuni sunt reprezentate de mici zone elevate, rosiatice maronii
(noduli); nodulii se pot dezvolta in zonele acoperite ca si plica cotului, intre fese, pe scrot si
penis; nodulii sunt pruriginosi si pot persista saptamani sau luni dupa debutul scabiei.
Sugarii si varstnicii prezinta in mod special, risc crescut pentru a dezvolta aceste leziuni,
deoarece nu pot fi tratati imediat. Simptomele aparute precoce la sugari si la varstnici sunt
trecute neobservate sau sunt confundate cu alte afeciuni.
La persoanele care au mai avut scabie si care sunt la o noua infestare cu sarcoptul scabiei,
mancarimea va apare instantaneu. Sensibilitatea alergica dezvoltata la expunerea anterioara
declanseaza o reactie de hipersensibilitate imediata fata de parazit. Tratamentul este de obicei
necesar, pentru distrugerea acarienilor scabiei si a oualor; rareori o reactie alergica va omori
acarienii scabiei.

1.2.3. Evoluia
Femela este ovipar. Oule snt ovalare, msurnd 150 pe 100.. n momentul depunerii
ele prezint un nceput de dezvoltare a embrionului. n mod cu totul excepional femela poate
fi ns i vivipar, cum am avut ocazia s ne convingem pe un exemplar femel gsit ntr-un
caz de scabie norvegian, boal n cursul creia fertilitatea parazitului este mult crescut.
Din ou eclozeaz dup cteva zile o larv hexapod, la care primele dou perechi de
picioare se termin cu ventuze, pe cnd cea de a treia cu cte un fir de pr.
Dup mai multe nprliri n cursul crora crete, ea se va transforma n nimf, care e
octopod, dar la care perechea a patra de picioare e mai mic i se termin cu un fir de pr
mai scurt.
Dup o nou nprlire apar adulii, masculi i femele. Femela e capabil s se acupleze i
poart numele de femel puber, dar nu posed nc un orificiu pentru depunerea oulor.
Dup o nou nprlire va aprea i acest orificiu, care se numete tocostom". El este situat
pe faa ventral n regiunea median a corpului, dup comisura epimeral care prelungete i
leag epimeritele primei perechi de picioare.
Femela oviger se va nfunda acum n grosimea pielii, ntr-o galerie pe care i-o sap
singur folosindu-se de puternicul su aparat bucal i i va depune n aceast galerie, unul
cte unul, oule sale pe msur ce nainteaz. Dup ce i-a depus toate oule, ea se oprete din
migrarea sa intracutanat, spndu-i o camer puin mai mare care este cunoscut sub
numele de eminena acarian". Renucci a artat cum poate fi scos parazitul din aceast
eminen, n care se poate ptrunde cu un ac, de care acarianul se aga cu picioruele sale.
Dintre toate formele evolutive prin care trece sarcoptul scabiei, cea mai puin mobil este
femela oviger, care nu se deplaseaz dect pentru a-i spa galeria i a-i depune oule. Cea
mai mobil i circulant este femela puber care poate trece cu uurin de la o gazd la alta.
Aceasta este forma contagioas, prin care se rspndete infecia. Ea are ns maximum de
mobilitate noaptea. Contactele nocturne snt deci cele periculoase pentru contractarea acestei
boli, contactele diurne fiind mai puin primejdioase. Totui, la contacte prelungite, scabia se
poate contracta i ziua, spre exemplu: la dansatori care n timpul dansului se in de mn sau
la copiii care snt inui de mn, la plimbare, de guvernante -cu leziuni scabioase (A. Hardy).

1.2.3. Epidemiologia
Scabia este o infecie cosmopolit, care se transmite de la o persoan la alta, n special,
printre membrii unei familii, prin contact intim ntre tegumente. Parazi ii nu pot tri pe obiecte
lipsite de via, ns supravieuiesc cteva ore pe lenjeria de corp i de pat i n praful de pe
podele i mobile, de aceea nu trebuie exclus i aceast posibilitate de infestare. Scabia este
transmisa in mod obisnuit prin contact apropiat, intim, ca si dormitul in acelasi pat sau atingerea
unei persoane cu scabie; acarienii scabiei nu pot zbura sau sari, ei miscandu-se foarte incet.
Acarienii scabiei pot trai pana la 4 zile fara gazda umana. In acest timp, acestia se pot transmite
altor persoane prin haine, lenjeria de pat, si prin alte articole de uz casnic si personal.
Sarcoptul scabiei patrunde foarte repede pe sub piele, in special in zonele aspre sau cu pliuri
cutanate (incretite), ca de exemplu la nivelul coatelor, articulatiilor metacarpiene (incheieturilor
degetelor) si genunchilor. Atingerea si gratajul (scarpinatul) zonei infestate cu scabie, poate
raspandi boala si in alte parti ale corpului. Dupa patrunderea sub piele, o femela de acarian
depune intre 10-25 de oua inainte sa moara. Ouale se transforma in larve 3 zile mai tarziu.
Aceste larve se deplaseaza pe suprafata pielii si devin adulti in 14-17 zile. Acest ciclu continua
pana acarienii sunt distrusi.
Sarcoptii scabiei care infesteaza omul nu infesteaza cainii sau alte animale. Similar, acarienii
scabiei transmisi de la animale nu supravietuiesc si nu se reproduc la oameni. Totusi, ei pot trai
suficient la oameni, ca sa cauzeze urticarii pruriginoase (alergii care produc mancarimi) sau
produc papule in cateva zile.
Scabia este contagioasa. Persoanele cu scabie pot transmite parazitii altor persoane, inainte
si dupa aparitia simptomelor, atata timp cat raman infestate si netratate. Dupa prima infestare,
trebuie sa treaca cateva saptamani, inainte de prezentarea primelor simptome. Pacientul
este contagios in aceasta perioada care este cunoscuta ca si perioada de incubatie.La o noua
infestare cu sarcoptul scabiei, vor trece cel mai probabil 2 sau 3 zile pana la dezvoltarea
simptomelor
Boala afecteaz, n special, persoanele cu un standard sczut economic i condiii
igienico-sanitare precare, dar poate fi ntlnit la toate grupele social-economice. Prevalen a cea

mai ridicat este ntlnit la copiii sub 15 ani, care, n majoritatea cazurilor, introduc parazi ii n
familie i i tramsmit de la o persoan la alta.
S-a constatat c indicele de infestare cu Sarcoptes variaz n orice populaie ntre 5-30 %,
n funcie de gradul de cultur, aglomeraie, starea de igien. n decursul acestui secol,
pandemiile de scabie s-au succedat n cicluri de 30 de ani, atribuite dispari iei imunit ii. Pe de
alt parte, aceste cicluri au coincis cu cele 2 rzboaie mondiale, care au avut un drastic impact
asupra condiiilor de via ale oamenilor.

II. MATERIALE SI METODE

II.1Metodele epidemiologice
Majoritatea cazurilor de scabie pot fi diagnosticate pe baza simptomelor si examinarea
pielii. Nu exista nici o analiza de sange pentru stabilirea diagnosticului de scabie. Exista mai
multe afectiuni care pot determina simptome asemanatoare scabiei(eruptii cutanate si prurit )
cum ar fi eczemele, urticaria. Scabia norvegiana care se manifesta sub forma unor cruste groase
acoperite de scuame la nivelul pielii poate fi, de asemenea, confundata cu psoriazisul. Prin
urmare medicul va cauta semne suplimentare ale bolii, cum ar fi santul acarian (o linie
caracteristica subtire, neregulata, ondulata,usor proeminent deasupra pielii, rosie sau inchisa la
culoare).
n prezent, nu exist alte analize i investigaii pentru depistarea scabiei la oameni dect
cele descrise mai sus. Pentru diagnosticarea scabiei la animale au fost elaborate teste
biochimice rapide, dar testele analoage pentru depistarea scabiei la om deocamdat nu au
intrat n producie.
Pentru a preciza diagnosticul, medicul poate preleva cteva fragmente de esut de pe
suprafaa pielii pentru a le examina la microscop sau poate recurge la dermatoscopie, pentru a
depista n pielea bonavului insectele acariene, oule sau excrementele acestora. Dar i acest
lucru nu este ntotdeauna posibil. Dup cum se tie, sarcopii pot fi prezeni ntr-un numr
foarte mic n piele i de aceea nu pot fi depistai pe regiuni cutanate mici, mai ales dac pielea
s-a inflamat sever i s-a lezat n urma scrpinrii.
Diagnosticul se bazeaza pe evidentierea parazitilor adulti, a larvelor sau a oualor, prelevarea
se face la nivelul veziculelor perlate sau din tunele. In absenta unui tratament, raia la om
persista un timp indefinit si se poate complica cu eczeme. Raia non-umana, caracterizata de
mancarime dar fara tunele se vindeca spontan.

2.2. Examinri
Diagnosticul este numai clinic: prurit, perle si mai ales tunele. In plus, scarpinatul distruge
parazitul.
Nu exista niciodata leziuni de raie sarcoptica la nivelul spatelui si al fetei, cu exceptia unor
cazuri de imunodepresie la subiectul atins.
Prelevarea consta in deschiderea unui canal si identificarea femelei dar adesea el poate fi
negativ. Materialul recoltat este pus pe o lama microscopica intr-o picatura de ser fiziologic si
se observa la microscop pentru gasirea parazitilor. Se poate face si un test cu cerneala de China
(pentru vizualizarea canalelor) apoi se aplica tehnica precedenta pentru examenul direct.
Dermatoscopia (sau dermoscopia) permite vizualizarea parazitului si stabilirea rapida a
diagnosticului.
Extracia de mncrime mutare ac acarianul (de la sfr itul orb) din studiu suplimentar sub
microscop. n cazul papule de cercetare vechi care au suferit distrugeri, metoda nu este foarte
ffektyvnost. Metoda de microscopie de seciuni subiri obinute din seciunile slefuiti strat de
epiderma in apropiere de plecare mancarime.
Acest

tip

de

cercetare

permite

identificarea

att

mancarime

si

ouale

sale.

Metoda straturi rzuire graduale ale epidermei la apariia sngelui. ndeprtarea se face de la
captul cmpului orb n micare. Apoi materialul este supus unei examinri la microscop.
Metoda de preparare pielii cu o soluie alcalin, urmat de aspirarea pielii tratate i
microscopie. Dac pacientul se plnge de mncrime (agravat n seara i noaptea) ar trebui s
fie suspectat n primul rnd scabie. Mai ales dac aceste semne clinice aprut n al i membri ai
familiei sau persoane cu care pacientul este ntotdeauna n contact, n special ntr-un grup.
Identificarea miscari mancarime acarianul mai uor de procesat dac pielea cu tinctura de iod.
n acest caz, se mut arata ca o zon de maro inchisa pe fondul pielii mai deschisa. n
strintate pentru piele (pentru a detecta mi crile) cerneal aplicat. Miscari de mancarime sunt
aproape ntotdeauna folosind

vydeodermatoskopa

cu o cretere de 600 de

ori.

Dac se mic detectate, este o confirmare semnificativa a diagnosticului. Pentru

diagnosticul final dezvluie cursul recomandat utilizrii n acest scop bisturiu, pre-acoperite cu
o substan uleioas. Pilitur obinute n acest fel sunt studiate la microscop.
Deoarece pielea foarte subire pe mini este n spaiile interdigitale, cele mai bune rezultate se

obin atunci cnd zishkryabah din aceste locuri, mai ales dac ria nu merge pieptnat.
Sensibilitatea acestei metode nu este suficient de mare, ns, i are o specificitate maxim.
KOH (hidroxid de potasiu sau de clorhidrat de potasiu) promoveaz dizolvarea keratina,
facand detectarea acarieni i oule mai uor, dar excrementele acarienilor dizolva. Detectarea
acelai excremente acarianul are o anumit valoare diagnostic n studii de scabie.
Deoarece nu este ntotdeauna posibil s se identifice capuse, unii autori sugereaz prezena
diagnostica scabia mncrime (mai ales noaptea), erupii cutanate papulovezykuleznoy,
elemente pustuloase si un istoric pozitiv de membri ai familiei.

III.

CARACTERISTICA GENERAL A OBSERVAIILOR CLINICE

3.1. Incidena scabiei

Incidena scabiei este n cretere n ntreaga lume. Datorit caracterului foarte

contagios al scabiei i a apariiei mai frecvente la pacienii n vrst i/sau
imunodeprimai (n special la pacieni HIV-pozitivi) este important diagnosticarea precoce
a bolii.
Clinic apar leziuni scuamo-crustoase, hiperkeratozice, iniial localizate la nivelul zonelor
de extensie, palmo-plantar, cu extensie ulterioar spre forme generalizate. Aspectul clinic,
n cea mai mare parte atipic al scabiei norvegiene (psoriazis-like sau eczema-like) poate
ridica probleme de diagnostic. Din punct de vedere imunologic se pot nregistra valori foarte
ridicate ale nivelelor serice de IgE i IgG dar rspunsul imun secundar nu determin imunitate.
Predispoziia genetic pentru susceptibilitate sau rezistena la infecia cu Sarcopotes
scabiei la om, se presupune a fi corelat cu creterea IgE (ca rspuns al IMC prin Th 2 n
bolile severe) i cu predominana interferonului (ca rspuns al IMC

prin Th 1). S-a

demonstrat c eozinofilele, mastocitele i bazofilele sunt responsabile pentru rspunsul Th 2.

Seciunile bioptice de la nivelul leziunilor de scabie au evideniat un numr crescut

de

infiltrate limfocitare i eozinofilice la nivelul dermului, coroborate cu eozinofilia i cre terea

nivelurilor de Ig E din snge.
n forma clasic de scabie s-a demonstrat prezena la nivel cutanat a infiltratelor
limfocitare, preponderent cu CD4. n scabia s-a constatat predominana limfocitelor CD8.
n cazul prezentat diagnosticului de certitudine s-a stabilit prin coroborarea aspectului
clinic cu evidenierea resturilor de Sarcopes scabie la nivelul scuamelor (examen
parazitologic) i la nivel cutanat (biopsie cutanat). Apariia acestei forme de scabie a
fost favorizat de terenul imunodeprimat al pacientului (pacient vrstnic, cu malnutriie
protein-caloric, neglijat). Gravitatea cazului rezid din complicaia scabiei norvegiene cu
stare toxico - septic cu SAH MRSA i eritrodermizare ce a impus excluderea celorlalte cauze
de eritrodermii. n literatur sunt citate suprainfeciile cu Stafilococ Aureus ca o
complicaie a scabiei poate determina creterea morbiditii i a mortalitii prin boal.
Complicaia cazului cu eritrodermie i sepsis cu SAH-MRSA cu punct de plecare cutanat
a necesitat o schem terapeutic complex (reechilibrare H-E, antibioterapie susinut,

aport de albumin uman). Dup stabilirea diagnosticului, terapia clasic cu benzoat de

benzil a permis vindecarea leziunilor.
Datorit contagiozitii mari a scabiei, terapia acesteia necesit aplicaii repetate de topice
scabicide sau tratamentul simultan cu un alt agent topic, cum ar fi permethrin i uneori terapie
oral cu ivermectin.
Au fost raportate cazuri de eec ale tratamentului, inclusiv la permetrina i lindan.
Dezvoltarea unui vaccin care vizeaz enzima S-transferaza glutatione a Sarcoptes scabiei este
o opiune potenial, promitoare.
Chiar i atunci cnd tratamentul este eficient, scabia se poate complica cu o dermatit
alergic (acarienii pot determina manifestri

eczematoase

din

cauza

unei

reactiviti

ncruciate ntre antigene). ntr-un studiu de 25 de pacieni cu scabie, testele prick la acarienii
din praful de cas au fost pozitive i nivelurile de IgE mult crescute fa de pacieni fr scabie.
Focarele de scabie din instituiile comunitare pot atinge dimensiuni mari. Scabia
este extrem de contagioas i poate fi ncadrat n infeciile nosocomiale.
Un studiu publicat de Journal of the German Society of Dermatology pe un lot de 500 de
persoane expuse contactului infeciei cu Sarcoptes scabiei (pe baza unei epidemii de scabie
aprute ntr-un atelier din Nordul Bavariei) a permis dezvoltarea unei strategii de control
multilateral a scabiei. Conceptul lor de eliminare a scabiei a fost un succes i a inclus:
formarea unei echipe de management, nregistrarea tuturor pacienilor expu i, examinarea
clinic simultan a tuturor persoanelor contacte, sincronizarea tratamentului de actualitate,
decontaminarea i instituirea msurilor de carantin, follow-up-ul investigaiilor i repetarea
schemei de tratament. Concluzia acestui studiu a fost c gestionarea focarelor de scabie n
instituii mari necesit un grad ridicat de abiliti de comunicare, motivare i perseveren.

3.2. Profilaxia Scabiei

In cazul suspectarii scabiei, se adreseaza medicului cat mai curand posibil, pentru instituirea
tratamentului. Intarzierea tratamentului mareste riscul ca scabia sa se transmita si la alte
persoane. Scabia nu dispare de una singura. Primele simptome de scabie pot aprea la cteva
sptmni dup contaminare.
De aceea, n multe familii, atunci cnd cineva se mbolnvete de scabie, el transmite,
treptat, infecia altor membri ai familiei. La nceput ns, doar aceast persoan va acuza
simptome de scabie. n situaii de acest gen, cnd tratamentul e planificat corect i e urmat doar
de cel care se infecteaz primul, persoana n cauz se va nsntoi, dar, dup ntreruperea curei,
se va infecta din nou de la ali memrbi ai familiei, pe care, ntre timp, i contamineaz. Ciclul
infectrii repetate ntr-o familie poate dura un timp ndelungat, de aceea una dintre condiiile
tratamentului eficient al scabiei este terapia concomitent a tuturor persoanelor care s-ar fi
putut infecta.
Discutnd cu medicul planul de tratament, pacientul cu scabie este obligat s informeze din
urm ci membri are familia.. Medicul va trebui s prescrie tratament tuturora, indiferent de
faptul dac acetia acuz sau nu simptome de scabie, indicnd, totodat, cantitatea necesar de
medicament pe care trebuie s o procurai.
n cazul preparatelor permetrinei, un adult are nevoie, pentru 1 cur de tratament, de circa
30-40 ml de gel (loiune).
Deasemenea este necesar de informatl i despre alte persoane (de exemplu, colegii de
serviciu) cu care a putea contacta fizic n ultimele sptmni.
Este foarte posibil c medicul va sftui s spun acestor oamenii c ar fi putut contamina cu
scabie (acest lucru este foarte probabil, chiar dac persoanele n cauz nc nu acuz simptome
de scabie) i c ar trebui s urmeze o cur de tratament profilactic (vezi mai jos).
Dac de scabie se mbolnvete un copil, ar fi corect s ntiinai administraia instituiei
colare (sau: coal, grdini) i prinii tuturor colegilor si. n cazul n care medicii vor
depista scabie i la aceti copii sau se va constata c acetia s-ar fi putut contamina de la copil.
(sau de la aceeai surs ca i copilul), copiii vor putea urma, la rndul lor, o cur de tratament
profilactic. Tratamentul profilactic va putea preveni rspndirea scabiei i infectarea repetat a
copilului dvs. atunci cnd acesta va reveni la coal (la grdini).

Scabia poate fi vindecata doar prin utilizarea cremelor si lotiunilor prescrise de medic.
Medicamentele neprescrise nu sunt suficient de tari pentru a ucide acarienii. Majoritatea
cremelor si lotiunilor sunt aplicate pe intreg corpul de la gat in jos. La copiii mici,
medicamentele se aplica si pe scalp, fata si gat, avand grija sa se evite zona din jurul gurii si
ochilor.

Medicatia

este

lasata

sa

actioneze

8-14

ore

si

apoi

este

spalata.

Copiii se pot intoarce la gradinita sau la scoala, dupa ce tratamentul s-a efectuat complet si
cremele au fost spalate. Tratamentul dureaza 1-3 zile in functie de medicatia utilizata.
Medicul de familie poate indica examinari la 2 si 4 saptamani dupa completarea
tratamentului, pentru a se asigura ca scabia s-a vindecat.Scabia nodulara persistenta, poate fi
tratata prin injectarea de steroizi in noduli. In putine cazuri, produsele pe baza de gudron sunt
aplicate pe noduli.Mancarimea va persista zile sau saptamani dupa ce acarienii au fost distrusi
cu succes. Aceasta mancarime este cauzata de o reactie alergica continua, fata de muscaturile
acarienilor. Medicul poate recomanda antihistaminice (ca si Benadryl), creme pe baza de
corticosteroizi si in cazuri grave, tablete pe baza de corticosteroizi, pentru a combate
mancarimea. Reactia alergica va disparea treptat.
Persoane sntoase sunt obligai sa se evite contactul direct intim (piele-piele) cu cineva
care are scabie, la fel si cu obiectele de uz personal ale individului infectat; aceasta va ajuta la
prevenirea receptivitatii scabiei. Persoanele infectate cu scabie sunt incurajate sa fie precaute,
evitand transmiterea acarienilor scabiei altor persoane.
Toate persoanele din casa, care au avut contact direct cu persoane infectate cu scabie in
ultimele luni ar trebui tratate. Acestia cuprind in mod obisnuit toti locatarii imobilului, chiar
daca ei nu prezinta simptome (poate dura 4-6 saptamani dupa ce o persoana este infestata
pentru a dezvolta simptomele).Este importanta dezinfectia lenjeriei de pat si a hainelor
persoanei infectate, pentru a distruge orice acarian viu, imediat ce tratamentul prescris este
inceput.
Medicamentele eliberate fara reteta pentru scabie
Nu exista nici un medicament neprescris, care sa vindece infestatia cu scabie.
Medicamentele eliberate fara reteta nu sunt suficient de puternice sa distruga parazitii. Daca
este suspectata scabia, sa nu se foloseasca medicamente neprescrise inainte de a apela la
consultul medicului, deoarece s-ar putea ingreuna diagnosticul bolii.
Medicamente eliberate fara reteta pentru mancarimi

Se poate folosi unul din urmatoarele medicamente eliberate fara reteta (neprescrise) pentru
a combate mancarimile produse de scabie:
-cremele pe baza de corticosteroizi (ca si crema cu hidrocortizon); acest tip de medicatie
poate determina ca leziunile scabiei sa arate diferit si astfel diagnosticul sa fie dificil pentru
medic. Se recomanda sa se foloseasca medicatia numai dupa ce medicul a examinat pacientul si
a diagnosticat boala.
-antihistaminicele orale (ca de exemplu Benadryl); aceste medicamente nu vor interfera cu
diagnosticul sau tratamentul scabiei.
Prescrierea de permetrin (Elimite) crema sau lotiune, este cea mai frecventa medicatie
folosita pentru tratarea scabiei. Spre deosebire de cel mai toxic produs numit lindan,
permetrinul este considerat sigur pentru copiii mai mici de doua luni. Numai permetrinul,
crotamitonul si alifia pe baza de sulf, sunt considerate sigure pentru tratamentul copiilor mai
mici de doi ani.
Lindanul este uneori folosit ca si optiune secundara de tratament, pentru grupuri de
persoane bine precizate. Trebuie folosit numai intr-o singura aplicare, exact cum este indicat.
Lindanul nu este recomandat sugarilor, varstnicilor si persoanelor cu greutate mai mica de 49,9
kg sau indivizilor cu sistem imun deficitar. Samponul Lindan si lotiunea, nu sunt disponibile in
toate tarile, pentru tratamentul paduchilor si scabiei.Scabia incrustata (norvegiana) o forma
rara, deseori necesita tratamente multiple, cateodata mai mult de un tratament.
Cremele pe baza de corticosteroizi, antihistaminicele (ca si Benadryl) si in cazuri grave,
tabletele de corticosteroizi, pot fi folosite pentru combaterea mancarimilor, dar acestea nu
distrug sarcoptii scabiei.
Scabia nodulara persistenta, poate fi tratata cu injectari de corticosteroizi in noduli sau
rareori cu produse pe baza de gudron aplicate pe piele
Majoritatea cremelor sau lotiunilor se aplica pe intregul corp de la gat in jos. La copiii
mici, medicatia este aplicata si pe scalp, fata, gat, avand grija sa se evite zonele din jurul gurii
sau ochilor. Medicamentele in mod obisnuit sunt lasate sa actioneze 8-14 ore si apoi sunt
spalate. Medicamentele eliberate fara reteta nu sunt suficient de puternice pentru a distruge
sarcoptii scabiei.

Medicamentele

recomandate,

folosite

pentru

tratarea

scabiei

includ:

-permetrin crema 5% (Elimite) - tratament de prima intentie pentru scabie; vindeca in mod
obisnuit infestatia cu scabie dupa prima aplicare
-lindan 1% (Kwell) trebuie folosit exact cum este indicat pentru a evita efectele adverse
grave; lindanul este folosit doar in cazul persistentei scabiei, dupa incercarea altor optiuni de
medicamente sau daca pacientul nu este capabil sa foloseasca alte tipuri de tratament
-alifia pe baza de sulf 5% -10% (precipitat de sulf) - o usoara si mai putin eficienta medicatie
decat permetrinul sau lindanul, este folosit uneori pentru tratamentul copiilor mici si a femeilor
insarcinate si a celor care alapteaza
-crotamiton 10% (Eurax) - nu este folosit frecvent in tratamentul scabiei, deoarece nu distruge
intotdeauna toti acarienii si ouale lor
-ivermectin oral - actual in SUA, tratarea scabiei folosind ivermectin, este considerata scoasa
din uz; mai multe cercetari sunt necesare pentru a confirma eficacitatea tratamentului si pentru
a determina care persoane ar beneficia cel mai mult de pe urma acestui medicament; totusi,
medicul il poate prescrie in anumite situatii, ca de exemplu in combinatie cu alte medicamente,
pentru a trata persoanele cu forme grave de scabie. Este necesara folosirea antibioticelor in
tratamentul infectiei cutanate secundare.
Cand este folosit corect, lindanul este considerat un tratament sigur si eficient pentru
scabie. Prin folosirea incorecta sau excesiva, lindanul poate fi periculos si poate determina
afectari permanente ale sistemului nervos central. Daca medicul recomanda lindan pentru
tratarea scabiei, pacientii sa se asigure ca primesc, inteleg si urmeaza in detaliu instructiunile
pentru o folosire corecta.
Tratamentul scabiei poate esua daca:
-medicatia nu este aplicata corect: trebuie sa se urmeze cu precizie instructiunile utilizarii
medicatiei pentru scabie
-daca medicatia nu a distrus ouale de acarieni: cand acestea se transforma in larve, o noua
infestatie incepe
-cand contactii persoanei infectate nu sunt tratati.
Adultul sau copilul infectai cu scabie pot reveni la viaa obinuit i la comunicarea cu
ali oameni a doua zi dup nceperea curei cu permetrin. Dac toi membrii familiei au aplicat
n ajun medicamentul, a doua zi de diminea ei se pot ntoarce la serviciu sau la coal.

CONCLUZII
Scabia poate s pun probleme de diagnostic diferenial, cu ntrzierea tratamentului
specific scabicid urmat pe de o parte de agravarea erupiei. Pe de alt parte, scabia nefiind
diagnosticat poate fi sursa unor focare de infecie pentru anturaj, cu att mai mult pentru
persoanele

instituionalizate

sau

internate,

cu

riscul

de transmitere a bolii, inclusiv

personalului medical. n plus, cu ct infecia este mai veche, cu att tratamentele urmate
anterior pot modifica aspectul erupiei, astfel c pentru confirmarea diagnosticului este
necesar efectuarea att a examenului parazitologic direct, ct i a biopsiei cutanate cu
evidenierea parazitului n examenul histologic ca n cazul nostru. Un element de subliniat
este faptul c n panelul de investigare al etiologiei eritrodermiei trebuie s fie inclus i
eritrodermia de etiologie parazitar, scabioas, n special pentru forma particular de scabie
crustoas. n plus, una din complicaiile frecvente posibile este suprainfecia bacterian, n
special stafilococic. Dac infecia stafilococic este nosocomial cu Stafilococ MRSA,
atunci severitatea

este

crescut,

cu

risc

de

evoluie

spre

stare

toxico-septic,

particularitatea cazului nostru.

n lume, bolile dermatologice cunosc astzi o rspndire din ce n ce mai mare. Acest fapt
este motivat de creterea frecvenei cltoriilor, de virulena agenilor patogeni, de scderea
imunitii grupurilor populaionale cu risc, de lipsa igienei i educaiei sanitare. Marea suprafa
a pielii, dar i caracteristica ei special de organ, de legtur ntre organism i mediul
nconjurtor o fac vulnerabil n faa factorilor de risc amintii. Pielea este astfel expus unei
duble posibile agresiuni patologice, att din afar, ct i din interior. Tratamentul modern al
acestor afeciuni trebuie s fie bazat astzi pe noile achiziii i cuceriri n domeniul tiinei
medicale i trebuie s in cont de conceptele fundamentale ale fiziopatologiei. Biochimia i
imunologia ne ajut n studiul fenomenelor alergice, alturi de industria farmaceutic, dar i de
psihosomatic, ce ntregete posibilitile de tratament eficient n dermatologie.