IONESCU SORINA BIANCA 15.06.

2021
CLASA AMG I C

RAIA VERSUS PEDICULOZA

RAIA (SCABIA) VERSUS PEDICULOZA

Scabia, denumita popular si raie, este o boala care se intalneste destul de des, afectand
populatia de orice varsta, sex, rasa, religie, statut social sau nivel intelectual.
In Romania, datorita afectarii unor mase largi de populatie in special in perioada
interbelica si in primii ani dupa cel de-al doilea razboi mondial, perioada asociata cu lipsurile
materiale, grad scazut de igiena, dar si de adresabilitate la medic, s-a incetatenit conceptia
ca raia (scabia) este o boala datorata exclusiv mizeriei si lipsei de igiena personala. Ca urmare, in
prezent, foarte multi pacienti cu aceasta boala, mai ales dintre cei cu un statut social mai ridicat,
refuza sa accepte faptul ca ei ar putea fi bolnavi de scabie, urmand diverse tratamente
antialergice, adresandu-se medicilor homeopati, naturisti sau „vindecatorilor”, urmand tot felul
de terapii mai mult sau mai putin agresive, ajungand pana la a transforma o boala relativ banala,
intr-o afectiune „incurabila”.

Cine produce scabia

Agentul etiologic care produce raia este un parazit acarian denumit Sarcoptes scabiae,
varietatea hominis, adica cea care afecteza omul, pentru ca exista si variante de Sarcoptes care
afecteza preponderent animalele, dar care se adapteaza mai greu la om. Asadar scabia este
produsa de o insecta!
Principalele manifestari ale scabiei sunt date de catre femela, care are o lungime de 350
microni si o latime de 250 microni. La extremitatea cefalica femela prezinta un rostru cu ajutorul
caruia sapa in epiderm un tunel unde isi va depune ouale. Dupa depunerea oualor femela nu mai
poate iesi din tunelul sapat, deoarece picioarele ei au pe partea dorsala niste spini ai caror
orientare nu-i mai permit iesirea. Din oua, dupa 3 - 4 zile apar larvele, care ies la suprafata pielii
formand nimfele si apoi adultii tineri.

Cum se transmite boala

Sursa de contaminare cu scabie este omul bolnav, care poate transmite boala fie prin
contact direct (aici putand fi mentionat inclusiv contactul sexual), fie prin lenjeria personala sau
cea de pat.
Atentie! Simpla atingere a obiectelor pe care le-a utilizat un bolnav de scabie (clanta,
pahar, scaun, tacamuri, colac de w.c., etc.) nu presupune si imbolnavirea!
In prezent, cea mai frecventa modalitate de transmitere a bolii este data de utilizarea
lenjeriei de pat in care a dormit un bolnav de scabie, fara a fi dezinfectata sau fiarta. Ca urmare,
este bine sa se verifice starea lenjeriei din hoteluri, pensiuni, spitale, vagoane de dormit, etc.
înainte de utilizare.
De asemenea trebuie evitata depozitarea lenjeriei de corp la un loc cu a altor persoane în
momentul utilizarii salilor de sport, bazinelor de înot, etc.

1
 Cum se manifesta boala

Simptomul subiectiv cel mai important in scabie este pruritul, adica mancarimea de

piele, care are niste manifestari oarecum caracteristice, fiind foarte suparator seara si pe timpul
noptii, nelasand bolnavul sa se odihneasca. Concomitent se constata aparitia unor leziuni la
nivelul pielii constand in mici traiecte sinuoase sau curbe, de cativa milimetri lungime,
corespunzand tunelului sapat de femela, la capatul caruia se afla o mica ridicatura, de culoare
rosiatica. Dispozitia acestor leziuni este predilect pe abdomen, fese, coapse, antebrate, mai rar
între degetele de la mana, teaca penisului la barbati si sanii la femei.
Avand în vedere modul de transmitere a bolii, este aproape firesc sa fie contaminati doi sau mai
multi membri ai unei familii. Ca urmare, aparitia unor leziuni pe piele de felul celor descrise mai
sus, insotite de prurit intens, exacerbat nocturn, afectand doi sau mai multi membri ai familiei,
trebuie sa ne ridice suspiciunea de scabie.

Care este tratamentul scabiei

In primul rand trebuie mentionat faptul ca scabia nu se vindeca prin apa si sapun.
Incercarile unora de a asocia aceasta boala cu lipsa de igiena nu isi au rostul, fapt ce nu justifica
retinerea unor pacienti de a se prezenta la medic sau de a anunta persoanele cu care a intrat in
contacti ca au fost diagnosticati cu aceasta boala, permitand afectiunii sa se extinda.
In principiu tratamentul scabiei trebuie recomandat de medicul specialist dermatolog,
deoarece unele din substantele utilizate in terapia acestei boli sunt toxice mai ales pentru copii,
dozele absorbite prin piele putand afecta ficatul sau alte organe interne!
Se utilizeaza in prezent in special benzoatul de benzil sau piretroizii, vechile preparate pe
baza de sulf, hexaclorciclohexan sau crotomiton fiind mai putin folosite datorita reactiilor
adverse.
O atentie deosebita trebuie acordata dezinsectiei lenjeriei de pat si de corp! Lenjeria care
permite prelucrarea prin fierbere, trebuie fiarta. Pentru cea care nu permite acest lucru trebuie
utilizate spray-uri ce contin piretroizi activi pe gandaci sau furnici (Raid, Flit, etc.). Se aplica
substanta activa, prin pulverizare, pe partile care au fost în contact cu pielea (dosul lenjeriei),
apoi se depoziteaza intr-un sac de plastic, legat la gura, timp de 5-6 zile, dupa care se spala la
masina de spalat.
 
In concluzie, scabia nu este o boala rusinoasa. Este o boala ca oricare alta, care trebuie
diagnosticata si tratata corespunzator.
IONESCU SORINA BIANCA 15.06.2021
CLASA AMG I C

Pediculoza capului – paduchi

Pediculoza  este infestatia cu paduchi - denumirea comuna a membrilor a peste 3.000 de

specii de insecte ale ordinului Phthiraptera, trei dintre acestea fiind clasificate drept paraziti
umani si vectori patologici.
Majoritatea paduchilor se hranesc cu pielea moarta si alte deseuri de pe corpul gazdei, dar
unele specii se hranesc cu secretiile sebacee si singe. La oameni diferite specii de paduchi
infesteaza scalpul, corpul si parul pubian. De regula acestia nu pot supravietui pentru perioade
lungi de timp daca sunt inlaturati de pe gazda lor.
Pediculoza capului poate fi controlata prin folosirea de sampoane medicale sau
detergenti speciali. Paduchii adulti si nimfele pot supravietui in papuci pina la 10 zile, dar
folosirea microundelor asupra papucilor introdusi intr-o punga din plastic ii distruge.
Paduchii sunt ectoparaziti obligati ai oamenilor, insecte fara aripi care-si petrec intreaga
viata pe scalpul uman si se hranesc exclusiv cu singe. Oamenii sunt singurele gazde ale acestui
parazit specific, in timp ce cimpanzeii gazduiesc o specie relativ apropiata. Paduchii capului,
care nu transmit boli difera de apropiatii lor, paduchii corpului care sunt vectori patologici. Desi
cele doua subspecii sunt morfologic aproape identice, acestea nu se imperecheaza. Studiile
genetice au descoperit divizarea celor doua subspecii in urma cu 110.000 ani in urma, cind
oamenii au inceput sa poarte mai multe haine. O ruda mai indepartata sunt paduchii pubieni,
care de asemenea infesteaza oamenii. Infestarea cu paduchi a oricarei parti a corpului este
denumita pediculoza.
Pediculoza capului, mai ales la copii, a fost si inca este subiectul diferitelor campanii de
eradicare, totusi, in afara de rare infectii rezultate prin scarpinat, paduchii capului sunt inofensivi
si au fost priviti ca o problema mai degraba cosmetica decit medicala. Fata de paduchii corpului,
acestia nu transmit boli, fiind sugerat chiar ca acestia ar ajuta la cresterea imunitatii naturale
impotriva paduchilor corpului.

Inmultirea paduchilor
Paduchii capului sunt ovipari, ouale lor continind un singur embrion, fiind atasate linga
baza tecii firului de par a gazdei. Ouale sunt depuse in functie de temperatura corpului. In
climatele reci acestea sunt depuse la 1 cm de suprafata scalpului, in cele calde pot fi depuse la 6-
15 cm fata de teaca firului de par. Pentru a atasa oul femela secreta un lipici care se intareste
repede. Ouale sunt de culoarea ceaiului cind contin un embrion si se albesc imediat dupa
eclozare, cind nimfa lasa oul in urma, inca atasat de teaca parului. Aceste oua goale ramin atasate
de par pina cind sunt inlaturate fizic prin abraziune sau se dezintegreaza lent, in ani de zile.
O generatie de paduchi traieste o luna. numarul de copii din familie, obiceiul impartirii patului,
spalatul hainelor si contactele sociale reprezinta factori importanti in cadrul infestarii cu paduchi.
Fetitele sunt de patru ori mai frecvent infestate decit baietii. Copiii intre 4 si 14 ani sunt cel mai
adesea infestati.

Alimentatia paduchilor
Toate stadiile de dezvoltare a paduchilor sunt hematofage si musca pielea de 4-5 ori pe zi
pentru a se hrani. Astfel acestia inteapa pielea si injecteaza saliva care previne coagularea
singelui, aspirind apoi singele. Cit se hraneste paduchele poate excreta fecale maro pe piele.

3
 Migrarea paduchilor
Desi orice parte a capului poate fi colonizata, paduchii prefer baza gitului si ceafa,
precum si zonele retroauriculare, unde ouale sunt depuse de obicei. Acestia se feresc de lumina si
isi vor muta pozitia pe cap spre zonele intunecate. Nu au aripi sau picioare puternice pentru a
sari, astfel se misca folosindu-si picioarele sub forma de gheare pentru a trece de la un fir de par
la altul. Normal acestia infesteaza o alta gazda doar prin contact apropiat intre indivizi. Cele mai
frecvente cai de transmitere sunt contactele sociale copii-copii si copii-parinti, fata de folosirea la
comun a obiectelor personale, paturi, prosoape. Contactul cap la cap este de departe cea mai
comuna cale de transmitere. Paduchii pot supravietui in afara capului, cum ar fi in fetele de
perna, perii dese sau caciuli pina la 48 de ore.

Cum se manifeta pediculoza

Pentru a diagnostica o infestare cu paduchi, intregul scalp trebuie pieptanat cu un
pieptene special, iar dintii acestuia vor fi apoi examinati pentru prezenta paduchilor vii dupa
fiecare trecere prin par. Cel mai caracteristic simptom al infestarii este pruritul scalpului, care
se intensifica la 3- 4 saptamini dupa infestarea initiala. O reactie fata de muscaturile paduchilor
poate fi prezenta, fiind rar observata intre firele de par. Scarpinatul excesiv al zonelor infestate
poate determina eczeme care se pot infecta.

Preventia infestarii cu paduchi

Examinarea capului copilului regulat folosind un pieptene de paduchi permite
diagnosticul infestarii in stadiu timpuriu, facind tratamentul mai usor si reducind posibilitatea
infestarii altor membrii. Daca copilul se scarpina frecvent in cap sau daca apar brusc linden pe
par sunt necesare si alte examinari. Mentinerea parului lung in coada poate ajuta la prevenitie.
Hainele, prosoapele, cearsafurile, pieptenele care au venit in contact cu un individ infestat, pot fi
dezinfectate fie prin tinerea lor afara pentru doua saptamini sau prin spalare la 60 grade Celsius
pentru 30 minute. Paduchii pot supravietui una sau doua zile fara singe si sunt dependenti de
caldura corpului uman. Un tratament insecticid al casei si mobilei nu este necesar.

Tratament
Exista multiple variante chimice si pesticide disponibile care afirma distrugerea
paduchilor, totusi acestea adesea nu afecteaza ouale. Nu exista un produs sau metoda care sa
asigure 100% distrugerea lindinei si a nimfelor dupa un singur tratament. Totusi exista citeva
tratamente care pot fi aplicate cu un grad variabil de succes. Aceste metode cuprind terapiile
chimice, produsele naturale, pieptenii, rasul in cap, aerul cald si lotiunile pe baza de silicon. Un
pieptene des, intr-un singur rind si umezit este cea mai eficienta metoda, fiind necesara rabdare si
persistenta datorita duratei ciclului de viata al paduchilor. Se recomanda pieptanarea o data la 3-7
zile. O alta metoda este un dispozitiv care foloseste aer incalzit, controlat care deshidrateaza
paduchii si ouale lor. Aplicarea unui uscator de par poate sa nu aiba acelasi efect.

Recomandari generale
Tratamentul pentru pediculoza se recomanda doar daca s-a pus un diagnostic pozitiv,
deoarece toate tratamentele au efecte adverse. Se vor citi instructiunile atent inainte de a folosi
produse anti-parazitare. In timpul tratamentului este importanta notarea datei inceperii acestuia si
tratarea parului pentru perioada specificata in instructiuni. Deoarece nimfele eclozeaza la 6-9 zile
de la depunerea oualor, tratamentul cu un pediculicid este recomandat a fi repetat cel putin o data
IONESCU SORINA BIANCA 15.06.2021
CLASA AMG I C

la 10 zile, cind toate ouale au eclozat. Intre cele doua tratamente persoana va fi inca infestata cu
paduchi care eclozeaza si nu au fost inca distrusi de produs. Astfel se recomanda un al treilea
tratament in ziua 5. Intre sedintele terapeutice este recomandata udarea parului si pieptanarea lui
zilnic pentru a inlatura paduchii care au iesit. Se recomanda aplicarea unui prosop pe fata pentru
a preveni contactul produsului cu ochii. O data la 3 zile dupa tratament (zilele 11-13), parul
trebuie verificat cu un pieptene. Daca nu se gasesc paduchi vii, tratamentul a avut succes.
Tratamentul profilactic pentru pediculoza nu este recomandat. Pruritul poate persista pentru inca
o saptamina dupa eradicarea paduchilor. Totusi, paduchii sunt recunoscuti pentru rezistenta lor la
produsele comerciale.

Produsele naturale pentru pediculoza

Aceste produse testate clinic si descoperite eficiente si sigure pot fi foarte importante in
controlul pediculozei, complexitatea ingredientelor active putind preveni dezvoltarea rapida a
rezistentei. Sunt mult mai acceptate de catre unii parinti care sunt ingrijorati de folosirea
chimicalelor. Citeva produse pe baza de plante cum este anasonul, lamia, cocosul, arborele de
ceai, ofera noi componente pentru a trata infestarea cu paduchi. Simpla vaselina este activa si nu
dauneaza sanatatii. Paduchii trebuie sa respire, iar incarcarea parului cu vaselina sau alte uleiuri
(cum sunt plantele uleioase de mai sus), pentru citeva ore ii va asfixia. Inlaturarea substantelor
poate fi dificila. Otetul este de asemenea eficient si sigur in tratament. Capul se inmoaie in otet si
se acopera apoi cu o casca de plastic pentru a sufoca parazitii si a eroda ouale. Casca trebuie
mentinuta peste noapte sau cel putin 6 ore.

Produse pe baza de enzime

Unele enzime proteolitice au efecte insecticide. Acest proces foloseste enzimele naturale
similare celor din insecte. Ele duc la eclozarea prematura a parazitilor, distrugind exoscheletul.
Enzimele sunt similare cu cele din emulgatorii carnurilor si capsulele pentru digestive.
Beneficiile acestui tip de tratament este absenta dezvoltarii rezistentei de catre paduchi, fiind si
mai putin toxice.

Produse pe baza de silicon

Dimeticonul este un ulei siliconat, care coafeaza si inmoaie paduchele ducind la
distrugerea lui prin sufocare sau deshidratare. Cele mai multe astfel de lotiuni nu distrug
lindinea. Astfel cele mai multe tratamente trebuie repetate la 10 zile pentru a distruge orice
paduche care a eclozat sau pentru a trata reinfectia. Exista lotiuni combinate si spume cu efect
imediat asupra lindinei, prin combinarea dimeticonului viscos cu agenti penetranti

Gazolina/kerosenul (nerecomandat)
Folosirea acestor carburanti pentru prevenirea sau tratarea paduchilor este foarte
periculoasa datorita caracterului inalt inflamabil. Contrar credintei, se pare ca vaporii substantei
sunt mult mai inflamabili decit lichidul in sine. Acesti vapori se pot aprinde chiar si in prezenta
unei flacari deschise, a unui aparat electric, tigari. Folosirea gazolinei are si riscul dermatitei
scalpului.

Alte cercetari in domeniu

Un numar de compusi promitatori sunt astazi in cercetare pentru a trata pediculoza
capului. Se cerceteaza dezvoltarea unui tratament pe baza de benzil-alcool care omoara prin

5
asfixiere. Este un produs solubil in apa, un gel similar cu balsamul. Consta dintr-un amestec de
ingrediente cosmetic si dermatologice. Produsul a fost recent aprobat si este comercializat sub
denumirea de Ulesfia. O alta crema continind un pesticid nou, Spinosad, este pe cale de a fi
aprobata.

Pediculoza pubiană

Pediculoza pubiană este infecția cu o specie de păduchi cu afinitate crescută pentru zona

genitală. Numiți și păduchi lați sau lăței, aceștia fac parte din specia Pthirus pubis și pot fi
diferențiați de păduchii specifici capului prin aspectul lățit, turtit, ca de crab.
Păduchii lați pot coloniza și alte regiuni ale corpului acoperite de păr des, dar niciodată
scalpul. Pediculoza pubiană este cuprinsă în bolile cu transmitere sexuală, dar poate, în unele
cazuri, să fie contractată și în urma contactului cu obiecte contaminate (scaun de toaletă, lenjerie,
cearșaf).
Tratamentul implică utilizarea unui șampon, unei loțiuni sau creme cu o substanță activă
împotriva Pthirus pubis.

Cauze si factori de risc

Singura gazdă a Pthirus pubis este omul. Lățeii au axul lung de 1-1,8 mm atunci când
ajung la maturitate, ceea ce îi poate face greu de depistat în regiunea pubiană. Acești paraziți se
hrănesc cu sângele uman, atașându-se la piele cu ajutorul unor cârlige. Spre diferență de păduchii
specifici capului, cei pubieni sunt mai puțin mobili, rămânând atașați de firul de păr între
prânzuri. Păduchii lați preferă zona pubiană acoperită de păr și pot uneori să fie prezenți și în
alte localizări cu păr des (sprâncene, barbă și mustață, torace, axilă). Acest lucru nu este
comun dacă infecția este observată la timp, dar poate avea loc în cursul infestărilor masive.
Înmulțirea acestor paraziți se realizează prin ouă numite lindini, care sunt depuse la baza firului
de păr și eclozează în circa 7-10 zile. Un ciclu întreg de viață al unui păduche pubian durează în
jur de 35 de zile. Păduchele matur nu poate supraviețui fără o gazdă mai mult de o zi, dar ouăle
pot rămâne în această stare și o lună, până găsescc o gazdă unde să eclozeze.
Este un mit că pediculoza pubiană ar fi o boală a celor cu o igienă precară. Acești paraziți
sunt transmiși prin contact sexual (vaginal, anal, oral) sau folosirea în comun a unor obiecte
infestate. Prezervativul nu protejează împotriva transmiterii păduchilor lați. Infecția este
egal distribuită pe sexe și are un maxim de incidență în cadrul categoriei de vârstă activă sexual.
Factorii de risc pentru pediculoza pubiană sunt:
 Numărul crescut de parteneri sexuali
 Contactul sexual sau schimbul de obiecte personale cu o persoană infectată.

Semne si simptome
Prurit în zona genital.
Cel mai comun simptom al infestării cu păduchi lați este apariția pruritului (senzație de
mâncărime) pubian, cu intensificare pe timpul nopții. Dat fiind ciclul de viață al Pthirus pubis,
pot trece și câteva săptămâni de la momentul infecției până la apariția acestui simptom. Pruritul
se datorează substanțelor iritative din saliva parazitului, care sunt deversate în piele atunci când
acesta se hrănește.
Alte simptome includ:
 Inflamație a zonei genitale și leziuni de grataj (escoriații datorate scărpinatului)
IONESCU SORINA BIANCA 15.06.2021
CLASA AMG I C

 Pete cu tentă albastruie (maculae cerulea - reacție locală tipică pentru păduchii
lați, ce apare după hrănirea parazitului)
 Prezența unei pudre fine, negricioasă în lenjeria de corp (materialul de dejecție al
păduchilor).
Obiectivarea pediculozei pubiene se realizează prin observarea păduchilor și/ sau a
lindinilor. Deși sunt dificil de observat, fiind de dimensiuni reduse, pacientul poate uneori să
relateze prezența acestora, atașați de firul de păr. Poate fi de ajutor folosirea unei lupe atunci
când nu pot fi văzuți cu ochiul liber. Faptul că sunt relativ imobili asigură că acești paraziți nu
vor trece neobservați, la un examen clinic atent.
 Complicațiile pediculozei pubiene se datorează leziunilor de grataj, care pot uneori să se
infecteze bacterian. Afecțiunile mai frecvente sunt furunculul (infecția folicului pilo-sebaceu, de
natură stafilococică) și impetigo (infecție dermatologică, de etiologie stafilococică sau
streptococică, ce evoluează cu multiple vezicule).

Diagnostic
Clinic
Anamneza care relevă prurit genital, cu predilecție pe timpul nopții, la o persoană activă
sexual, sugerează deja prezența pediculozei pubiene. La examenul clinic, se pot
observa păduchii și lindinii, dar și maculae cerulea, semn patognomonic. Este necesară
verificarea regiunii anale și a părului de pe restul corpului (axile, sprâncene, piept, păr facial).
Infecția evoluează mai frecvent cu infestare a genelor și sprâncenelor la copii. În acest caz,
transmiterea a avut loc cel mai probabil de la unul dintre părinți, care trebuie și ei examinați. În
plus, este necesară anamneza atentă și examinarea pentru a depista urmele unui abuz, deși
această modalitate de transmitere este rară.
Paraclinic
În cazul rar al unui diagnostic inconcludent, se poate utiliza microscopia directă a
produselor biologice suspectate (ouă, paraziți). Examinarea zonei infestate cu lampa Wood (cu
lumină UV) evidențiază lindinii și paraziții ca având fluorescență galben-verzuie.
Deși diagnosticul este aproape întotdeauna clinic, se recomandă realizarea unui panou
complet de investigații pentru boli cu transmitere sexuală. S-a constatat că circa 30% dintre
persoanele cu pediculoză pubiană au și alte boli cu transmitere sexuală, incluzând:
 sifilis
 gonoree
 clamidia
 herpes genital
 HIV.

Tratament
Măsuri generale
Odată cu diagnosticul și tratamentul infecției, este necesară decontaminarea obiectelor ce
au intrat în contact cu persoana afectată. Se recomandă spălarea lenjeriei intime și a cearșafurilor
la temperaturi înalte și curățarea riguroasă a toaletei, pentru a evita transmiterea infecției la alți
membrii ai familiei.
Medicamentos
Tratamentul etiologic al pediculozei pubiene este unul local, cu substanțe active
împotriva Pthirus pubis. Scopul tratamentului este eradicarea tuturor paraziților vii și a lindinilor.

7
 Unele substanțe sunt eficiente pe ambele categorii și necesită o singură aplicare, pe când
majoritatea atacă doar paraziții vii și necesită reaplicare după eclozarea ouălelor (la 7 zile). Se
recomandă, ca și regim terapeutic, una dintre următoarele:
 Aplicarea unei loțiuni cu permethrin 1%; după ce acționează 10 minute, se
clătește
 Loțiune cu piretrină și piperonyl butoxide, aplicată în același mod
Rezistența Pthirus pubis la acțiunea acestor medicamente este în creștere. În caz de eșec
terapeutic, se pot folosi produse cu substanțe active precum malathion (0,5%; cremă ce se aplică
și se spală după 8-12 ore), lindane (sub formă de loțiune sau șampon) sau ivermectin (cu
administrare per os).
Ca și indicații generale, aplicarea unui produs împotriva pediculozei pubiene se
realizează:
 Pe toate zonele corpului acoperite de păr des, cu excepția regiunii din jurul ochilor
 După igienizarea și uscarea tegumentelor
 În strat suficient de gros (câțiva milimetri)
 Loțiunile și șampoanele se aplică timp de câteva minute, apoi se clătesc; cremele
trebuie să acționeze 8 până la 24 de ore până când sunt clătite; timpul poate fi diferit și depinde
de substanța activă și forma de condiționare a preparatului
 Unele produse necesită reaplicare după 4-7 zile
 Același produs nu va fi reaplicat decât o dată
Femeilor însărcinate sau care alăptează li se poate recomanda folosirea produselor
cu permethrin sau asocierea piretrină și piperonyl butoxide. Ivermectin și lindane sunt
contraindicate în această perioadă.
În cazul infestării zonei peri-orbitare (gene), se recomandă utilizarea unui unguent oftalmic, pe
bază de parafină, și a pansamentului ocluziv de două ori pe zi, timp de 8 zile. Dacă la sfârșitul
unei cure mai există ouă vizibile, tratamentul se continuă încă 10 zile. Scopul este „sufocarea”
păduchilor, substanțele anti-parazitare uzuale având un potențial iritativ crescut pentru ochi.
Este necesară informarea și examinarea persoanelor care ar putea fi infestate (parteneri sexuali
din ultimele 1-3 luni, familie).
În cazurile simple de pediculoză pubiană, tratamentul poate fi realizat la domiciliu. Este
necesară prezentarea la medic dacă:
 Există dubii în privința diagnosticului
 Sunt prezente leziuni sau infecții datorate scărpinatului
 Tratamentul implică o persoană sub 18 ani
 Produsul disponibil fără rețetă, aplicat conform indicațiilor de pe ambalaj, nu a
eradicat infecția
 Sunt prezente semne ale implicării genelor

Recomandari
Pentru a preveni infestarea altor persoane, se recomandă abstinența sexuală timp de 7-10
zile de la începerea tratamentului, sau până când eradicarea infecției este certă. În cadrul unui
cuplu, ambii parteneri infestați trebuie tratați, iar contactul sexual va fi reluat doar după
vindecare. Nu este necesar tratamentul preventiv al contacților intimi, ci doar în cazul
obiectivării infecției. Pentru a reduce șansa infestării cu păduchi lați, probarea costumelor de baie
în magazine se realizează peste slipul propriu.