Cum tratati si preveniti scabia, o boala suparatoare pentru caini

stimati cititori,
Printre bolile pe care le poate contracta un animal, fie el de
apartament, fie de curte, se numara si raia. La caine, raia este de doua feluri: sarcoptica si demodecica.
Pentru ca sunt multe de aflat despre ambele, deocamdata va spun ce trebuie sa stiti despre raia sarcoptica.

La caine, raia sarcoptica este produsa de parazitul Sarcoptes Scabiei, varietatea Canis. acesta are forma de
semisfera, cu dimensiunea femelei de 0,3 mm, si sapa canale in epiderma (stratul exterior al pieliii) unde
depune excrementele si ouale. Excretiile parazitului irita pielea animalului producand mancarime, iar in urma
scarpinatului
apar rani, papule (basicute rosii), vezicule, pustule (basici cu puroi), infiltratii; acestea prin infectii
secundare, se pot transforma in furunculi. transmiterea bolii se produce prin contact direct cu un organism
bolnav sau un parazit in zone aglomerate cum ar fi zonele speciale din parcuri pentru cainii. De obicei,
aceasta boala nu se transmite la om. Cainii comunitari sunt principalul rezervor de boala. Rezistenta
parazitului in mediul exterior este de aproximativ 15 zile. Boala afecteaza toate rasele si toate varstele de
caini si apare mai frecvent iarna si primavara, indeosebi la cainii subnutriti, cu igiena deficitara, la femele
aflate in lactatie sau gestante, precum si la cainii supusi tratamentului cu antiinflamatoare pe perioade
lungi.
Primele semne ale infestarii apar dupa o perioada de 2-3 saptamani. Leziunile se extind rapid, de la
urechi, ochi, frunte catre restul organismului. La cainii adulti, au fost descrise 3 faze de evolutie a bolii: faza
de debut, faza de stare si faza terminala.
in faza de debut apar leziuni pe cap, bot, in jurul ochilor, marginea posterioara a pavilionului urechii, linia
inferioara a corpului (torace, abdomen) si cot, jaret (articulatia piciorului din sppate), cu trei simptome majore:
-prurit (mancarime intensa) care determina scarpinat si grataj (mici zgarieturi), aparitia miscarilor de pedalare
la membrul posterior, declansat de masajul marginii posterioare a urechii de aceeasi parte;
-depilatii (zone fara par) care prezinta basici acoperite cu mici cruste;
-aparitia unui "nisip conchinian" (cruste de dimensiuni mici, cu aspect de nisip) pe marginea posterioara a
urechii, bogat in paraziti.
in faza de stare, leziunile se extind pe zone mai mari ale corpului, in general cu exceptia regiunii
spatelui, cu agravarea semnelor precedente si dezvoltarea ranilor din cauza scarpinatui puternic.
Faza terminala sau faza scuamoasa (cu cruste) se caracterizeaza prin piele plisata, cu cruste urat
mirositoare si cu suprainfectarea plagilor cutanate.
in aceasta etapa scarpinatule este diminuat, starea generala a animalului se inrautateste si in final cainele
netratat poate muri.
accidental aceasta boala poate afecta si pisicile care au imunitatea scazuta, aflate in preajma unui caine
suferind.

La pisica, de cele mai multe ori, simptomele raiei sarcoptice sunt diferite, manifestate prin depilatii discrete
si mancarimi slabe; se observa doar cruste, nisipul conchinian este in cantitate redusa. in general, aceasta
forma, mai putin caracteristica, este denumita "sindrom sarcoptic juvenil". Uneori, acest sindrom juvenil
afecteaza si cainii adulti, in stare proasta de intretinere; pe de alta parte, uneori, cateii pot face forma tipica
a raiei.
Diagnosticul bolii se stabileste pe baza pruritului, a zonelor fara par, a nisipului conchinian si a
contagiozitatii. Diagnosticul de laborator, prin care se pun in evidenta sarcoptii, este destul de dificil, se face
un raclat (o razuire) din zona afectata care este examinat la microscop.
scabia nu trebuie confundata cu dermatite alergice cu localizari diferite (dermatita alergica la intepaturi de
purici, care afecteaza in special regiunea spatelui, mai putin predispusa la raie sarcoptica); cu cheiletieloza,
relativ frecventa la caini si catei si foarte asemanatoare sindromului juvenil al raiei sarcoptice; dermatomicoza
si demodecie, diferentiate usor pe baza absentei scarpinatului.
Pentru a prevenii aparitia bolii deparazitarea trebuie sa inceapa de la varsta de 3 saptamani, urmand a se
repeta de cateva ori, la 4 si la 6 saptamani si apoi din 14 in 14 zile, in functie de gradul de infestare constatat
de medicul veterinar. adultii se deparaziteaza preventiv la intervale cuprinse intre 1,5 si 2,5 luni, iar femelele
cu 14 zile inainte de monta si, eventual, si in ultima treime a perioadei de gestatie.

Este recomandat sa nu lasati cainele liber la plimbare, pe strada, fara lesa, pentru a nu avea acces in zone
potential contaminate si astfel evitati si contactele nedorite cu cainii comunitari ce pot fi purtatori. Cand
mergeti in spatiile special amenajate este bine sa va informati despre eventualitatea unui caz de imbolnavire
in zona.
tratarea raiei sarcoptice necesita un timp indelungat, ajungandu-se pana la 6 saptamani de ingrijiri.
sunt folosite substante pe cale generala, precum ivermectina sau selamectina, si imbaieri sau aplicari de
produse pe baza de amitraz sau compusi ai sulfului.
Un tratament batranesc pentru raie recomanda imbaierea cainelui cu ulei ars, care se intinde bine pe toata
suprafata pielii.
Procedura se repeta dupa 2 saptamani. in afara de imbaierea cu ulei se administreaza si comprimate de
ivermectina conform prescriptiei medicului. in afara de tratamentul medicamentos, este bine sa suplimentati
ratia de mancare cu vitamine si minerale pentru sustinerea organismului.