SCABIA

ETIOLOGIE
Este o ectoparazitoză produsă de un acarian, numit Sarcoptes scabiei.

EPIDEMIOLOGIE
Această patologie poate afecta toate rasele şi clasele sociale.
Este mai frecvent întâlnită la copii şi la adulţii tineri, dar poate să apară la orice vârstă.
În lume, sunt raportate peste 300 milioane de cazuri anual.
Este mai frecventă în ţările subdezvoltate, în special în Africa sub-Sahariană şi în orice
moment există în lume 130 milioane de cazuri netratate.

FACTORI DE RISC
 locuri aglomerate, suprapopulate;
 împrumutarea hainelor altor persoane;
 zonă neigienizată.

TRANSMITERE
Scabia este transmisă prin contact uman direct, intim şi prelungit cum este cel din cadrul
familei sau prin contact sexual.
Perioada de incubație este de 2-6 săptămâni, după care apare pruritul predominant
nocturn și ulterior leziunile produse:
• de parazit: papule, șanțuri acariene, vezicule perlate, eminența acariană
• de bolnav: leziuni de grataj
• de complicații ale leziunilor: lichenificări, eczematizări, impetiginări cu localizări tipice.
S-a constatat că, indiferent în ce zonă a tegumentului s-a produs contaminarea, parazitul
se dirijează înspre zonele de elecție, unde se va stabili și își va începe ciclul de viață.

MANIFESTĂRI CLINICE
Clinic, se manifestă prin erupţie eczematoasă extinsă, deosebit de pruriginoasă, cu
excoriaţii, declanşată de hipersensibilitatea (alergia) la antigenul din acarieni.
Pruritul se înrăutaţeşte noaptea şi perturbă somnul.
Pot să apară papule mici, eritematoase sau vezicule ce se pot transforma în pustule
localizate pe orice suprafaţă cutanată, mai rar la nivelul feţei, cu excepţia nou-născuţilor.
Distribuţia leziunilor este importantă pentru diagnostic. Zonele predilecte pentru scabie
sunt: feţele laterale ale degetelor mâinii, palmele, plantele, gleznele, partea de flexie a pumnului,
axilele, abdomenul (periombilical), areolele mamare, organele genitale la bărbaţi.
Erupţiile pot fi complicate prin apariţia de infecţii secundare bacteriene.
Leziunea caracteristică este şanţul scabios: o linie sinuoasă, fină, uşor proeminentă,
brună, de câţiva mm lungime, care nu întotdeauna este vizibilă, dermatoscopia fiind de ajutor în
acest caz.

1
 Fig.1. Papule și pustule pruriginoase localizate pe fețele laterale Fig.2. Șanț scabios
ale degetelor mâinii

DIAGNOSTIC
Diagnosticul de scabie se pune pe baza semnelor și simptomelor.
Elementul de maximă suspiciune este stabilirea caracterului nocturn al pruritului.
Se va investiga contextul epidemiologic - dacă cineva din anturajul familial sau
profesional mai prezintă prurit. Se vor examina zonele afectate de elecție.
Diagnosticul de scabie poate fi confirmat prin examenul microscopic al materialului
obţinut prin raclaj din şanţul scabios, după tratare cu hidroxid de potasiu, şi evidenţiază acarianul
sau ouăle. Un examen negativ nu exclude diagnosticul de scabie.
Totuşi, punerea în evidenţă a paraziţilor este dificilă şi consumatoare de timp, iar
tratamentul se bazează pe aspectul clinic şi pe factorii de risc.

Fig.3. Imagini microscopice ale unui acarian adult și ouă de Sarcoptes scabiei

TRATAMENT
I. Ca terapie topică se foloseşte un scabicid (ex. Permethrin 5%) ce se aplică peste noapte.
Pentru ca tratamentul sa funcţioneze, trebuie respectate măsurile:

2
  Soluţiile topice se vor aplica de la gât în jos, pe toată suprafaţa cutanată, inclusiv pe
organele genitale, palme şi plante; copiii până la 2 ani vor fi trataţi şi pe cap şi pe gât).
 Se tratează toţi contactii în acelaşi timp, chiar dacă aceştia sunt asimptomatici.
 Se reaplică scabicid pe măini dacă acestea se spală pe parcursul tratamentului.
 Hainele se vor spăla la o temperatură de minim 60 grade.
 Aplicarea topicelor se repetă la interval de o săptămână.

Alţi agenţi utilizaţi: Malathion (dacă Permetrina nu este disponibilă), Benzoat de benzil,
acesta din urmă fiind iritant nu trebuie folosit la copii.
Terapia sistemică cu Ivermectina oral, 2 doze la 2 săptămâni interval este eficientă, mai ales
pentru membrii locuinţelor rezidenţiale, dar nu are licenţă pentru această indicaţie.
Pruritul dispare după câteva săptămâni iar pentru a-l calma se pot administra antihistaminice
şi creme calmante pe baza de mentol 2%.

II. Tratamentul mediului înconjurător

Tratamentul mediului înconjurător trebuie realizat împreună cu administrarea tratamentului
clasic prin mai multe variante:
• toate articolele de îmbrăcăminte, lenjerie intimă, prosoape, cearșafuri, lenjerie de pat,
utilizate pe parcursul săptămânii se spală la 60 de grade Celsius.
• articole nelavabile sau lavabile, care nu suportă o temperatură de 60° C se introduc într-
un sac de plastic etanș, pentru o săptămână (fără a utiliza o soluție anti-acarieni). Se spală apoi la
temperatura corespunzătoare.
• se pulverizează hainele cu o soluție anti-acarieni corespunzătoare, se introduc într-un sac
de plastic etanș și se lasă soluția să acționeze 48 de ore.
• saltelele, pernele, canapelele, covoarele, încălțămintea trebuie să fie de asemenea tratate
cu o soluție anti-acarieni corespunzătoare.

COMPLICAȚII
Deşi este considerată o afecţiune banală, poate produce complicaţii infecţioase grave cum
sunt: septicemie neonatala, nefrită şi febră reumatică, patologii responsabile de morbiditate
crescută.
Chiar şi după un tratament de succes, mâncărimea poate să fie persistentă timp de câteva
săptămâni. Există posibilitatea utilizării unei creme emoliente simple pentru a reduce această
mâncărime.

Scabia norvegiană (scabia crustoasă)

Scabia norvegiană (crustoasă) este o formă particulară de scabie care se întâlnește în special
la pacienţii imunodeprimaţi, malnutriți, HIV pozitivi sau la persoane în vârstă infestate cu un
număr mare de acarieni.

3
 Fig. 4. Scabie crustoasă la un pacient cu leucemie mieloidă cronică.

Pruritul este discret sau absent.

Cei infectaţi sunt extreme de contagioşi şi pot fi sursa unor focare de boală dacă diagnosticul
este amânat, ceea ce se întâmpla de multe ori în lipsa simptomelor. Va fi nevoie de o perioadă
mai lungă de tratament şi de asemenea va fi necesară izolarea pacientului până la vindecare.
Leziunile sunt scuamo-crustoase, hiperkeratozice, pe mâini şi picioare. Poate să apără o
erupţie generalizată cu plăci scuamoase, crustoase, ce mimează eczema sau psoriazisul. Este
necesară protecţia celor care îngrijesc leziunile din cauza riscului mare de contaminare.
Scuamele hiperkeratozice trebuie îndepărtate cu un agent keratolitic înainte de aplicarea
scabicidului.
Terapia se face cu Ivermectin oral pentru eradicarea eficientă a tuturor acarienilor.

BIBLIOGRAFIE

1. Adam Feather, David Randall, Mona Waterhouse – Kumar&Clark’s – Clinical Medicine. 10’edition
2021, Elsevier: 674-676
2. Latha Ganti, David Lebowitz, Javier Rosario, Ariel Vera – Sinopsis de medicină. Ediția 5 2021,
Hipocrate: 200
3. Walton S., Holt D., Currie B.și colab. - Scabie: nou viitor pentru o boală neglijată. Adv Parasitol.
2004:309-311
4.Mellanby K. - Dezvoltarea simptomelor, infecției parazitare și imunității la scabia umană.
Parazitologie. 1944:197-206
5. https://ro.drderamus.com/324648-3022