Profilaxia

scabiei
 Cuprins :
1. Ce este scabia
2. Trandmiterea
3. Perioada de incubație
4. Zona de elecție
5. Simptimele
6. Diagnostic
7. Tratament
 Ce este scabia?
Scabia este o afecțiune ce implică penetrarea
pielii de către un acarian, sarcoptul.
Aceasta se manifestă prin bubițe roșii, mai
ales între degete, la nivelul încheieturilor
mâinii și în zona genitală. Mâncărimile
apar mai ales în timpul nopții.Această
boală este contagioasă și se transmite prin
contact direct sau indirect cu
îmbrăcămintea sau lenjeria unei persoane
contaminate.
 Transmitere
Transmiterea bolii se face cu ușurință atât
direct, prin contact fizic sau sexual, cât și
indirect, prin intermediul obiectelor (haine,
lenjerie de pat sau de corp, obiecte de uz
casnic sau de uz personal). Scabia este
încadrată la bolile cu transmitere sexuală.
Perioada de incubație
Perioada de incubație este de 2-6 săptămâni, după care apare
pruritul predominant nocturn și ulterior leziunile produse:
● de parazit: papule, șanțuri acariene, vezicule perlate,
eminența acariană
● de bolnav: leziuni de grataj
● de complicații ale leziunilor: lichenificări, eczematizări,
impetiginări cu localizări tipice.
● S-a constatat că, indiferent în ce zonă a tegumentului s-a
produs contaminarea, parazitul se dirijează înspre zonele de
elecție, unde se va stabili și își va începe ciclul de viață.
Zonele de elecție
pliurile subfesiere
pliurile inghinale
organele genitale – în special la bărbați: glandul
și teaca penisului
pliurile axilare
mameloanele
spațiile interdigitale
fețele laterale ale degetelor de la mâini
încheietura mâinii
coate
genunchi
zona centurii
zona periombilicală
 Simptome
Pruritul domină tabloul clinic și este intens,
predominant nocturn și în condițiile de creștere a
temperaturii corporale. Leziunile cutanate tipice
sunt șantul acarian și vezicula perlată.

Pentru o persoană care nu a mai avut scabie,

simptomele apar după aproximativ 4-6 săptămâni
de la infectare. Trebuie ținut cont că în acest timp se
poate transmite boala, chiar dacă nu sunt prezente
simptome. Pentru cei care au mai avut scabie, la
reinfectare simptomele apar după 1-4 zile.

Semnele și simptomele de scabie se găsesc și la

nivelul capului, feței, gâtului și palmelor doar la
bebeluși și copii de vârste mici.
 Diagnostic

● Diagnosticul de scabie se pune pe baza semnelor

și simptomelor. Elementul de maximă suspiciune
este stabilirea caracterului nocturn al pruritului.
Se va investiga contextul epidemiologic - dacă
cineva din anturajul familial sau profesional mai
prezintă prurit. Se vor examina zonele afectate
de elecție. Examenul microscopic poate pune în
evidență parazitul după extragerea sa. Totuși, un
examen negativ nu exclude diagnosticul de
scabie.
 Tratament şi prevenţie
În general, atât pacienţii diagnosticaţi de către medic, cât şi cei
apropiaţi (familia, locatarii aceleiaşi case ) trebuie să urmeze
tratament, chiar dacă nu sunt încă simptomatici. „Tratamentul
local se poate face cu unguent cu sulf, 10 % pentru adulţi, şi 3-
5 % pentru copii sau cu benzoat de benzil (25-30%), care se
aplică local, de la gât în jos, timp de 3-5 zile’’, mai spune
dermatologul Proca Ancuţa.

Alte tratamente posibile sunt pe bază de permetrin sau

crotamiton. La sugari se recomandă aplicarea şi pe faţă
(deoarece prin alăptarea de la sân există riscul de
contaminare), iar cel mai sigur tratament de administrat la
sugari, copii mici şi femei însărcinate (sau care alaptează) este
unguentul cu sulf .