TEMA 2 – JUSTIȚIA ȘI PRINCIPIILE EI DEMOCRATICE

I. Noțiunea de justiție și particularitățile ei.

Justiția reprezintă puterea statului de a decide asupra conflictelor apărute între diferite subiecte de
drept.
Particularitățile justiției:
- Se înfăptuiește numai în instanțele de judecată
- Se înfăptuiește numai prin metodele prevăzute de lege;
- Se înfăptuiește numai în numele legii și în baza legii
- Se înfăptuiește numai în formă strict procedurală
- Prin înfăptuirea justiției se aplică constrângerea de stat

II. Principiile justiției, noțiunea, importanța și clasificarea.

Principiile justiției sunt acele reguli cu caracter general pe baza cărora sunt structurate și își
exercită atribuțiile prevăzute de lege sistemul de instituții care compun puterea judecătorească,
raportul dintre aceste instituții precum și relațiile pe care le stabilesc cu celelalte autorități ale
statului, cu organizațiile private și cu cetățenii.
Importanța principiilor de drept rezultă din faptul că acestea sunt idei conducătoare de conținutul
tuturor normelor juridice, cuprind cerințe obiective ale societății cerințe cu manifestări specifice fiecărei
ramuri de drept.
Clasificarea principiilor:
În funcție e domeniul de aplicare:
a) principii generale;
b) principii ramurale;
c) principii interramurale;
d) principii specifice unor instituții ale ramurii de drept.

De asemenea, se conține o clasificare a principiilor în principii organizaționale și funcționale.

II.1. Principiul legalității.

Principiul legalității presupune că desfășurarea întregii activități procesuale toate actele
participanților la proces, deliberarea și pronunțarea hotărârii trebuie să aibă loc numai în
conformitate cu prevederile legii.
În privința activității de înfăptuire a justiției, legalitatea are două aspecte:
1. Aspect organizațional – Instanțele judecătorești trebuie să fie organizate conform legii
2. Aspect funcțional – Activitatea instanțelor judiciare să se desfășoare conform legii.
O cerință specială a legalității constă în aceea că trebuie să fie aplicată legea care este în vigoare.

Legea privind organizarea judecătorească;

Articolul 1 (2) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.
Articolul 5 (1) Justiţia se înfăptuieşte în strictă conformitate cu legislaţia.
legea cu privire la statutul judecătorului
Articolul 1. Judecătorul, purtător al puterii judecătoreşti
(2) Judecătorul este persoana învestită constituţional cu atribuţii de înfăptuire a justiţiei, pe care le
execută în baza legii.
(3) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sînt independenţi, imparţiali şi inamovibili şi se supun
numai legii.

art.2 Cod de Executare - Articolul 2. Principiul legalităţii

Executorul judecătoresc asigură executarea silită a documentelor executorii în strictă conformitate
cu prezentul cod şi cu alte acte normative.

2.2. Prezumția nevinovăției – orice persoană se consideră a fi nevinovată până când vinovăția
acesteia nu va fi stabilită într-o sentință judecătorească definitivă.
 Art.21 din Constituție - Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată pînă
cînd vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul
căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.
Art.8 Cod de Procedură Penală -
(1) Persoana acuzată de săvîrşirea unei infracţiuni este prezumată nevinovată atîta timp cît
vinovăţia sa nu-i va fi dovedită, în modul prevăzut de prezentul cod, într-un proces judiciar
public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate toate garanţiile necesare apărării sale, şi nu va fi
constatată printr-o hotărîre judecătorească de condamnare definitivă.
(2) Nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăţia sa.
(3) Concluziile despre vinovăţia persoanei de săvîrşirea infracţiunii nu pot fi întemeiate pe
presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condiţiile
prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

2.3. Egalitatea în fata legii și a autorităților

Potrivit art. 16 alin. (2) al Constituției, toți cetățenii Republicii Moldova sânt egali în față legii și a
autorităților publice, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie,
apartenență politică, avere sau de origine socială.
Trăsăturile caracteristice ale principiului egalității:
a) desfășurarea justiției se realizează de aceleași organe în raport cu toate persoanele;
b) justiția se defșoară pentru toate persoanele după aceleași reguli și norme procesuale;
c) participanții au drepturi egale în fața autorității judecătorești.

Alte izvoare:
Art.7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.14 pactul internațional cu privire la
drepturile civile și politice; art.6 CEDO, art.16 Constituția RM, art.22 CPC, art.9 CPP, art.3
Cod de executare, art.8 din Legea privind organizarea judecătorească. + art.454 CPC
+excepția - imunitatea de jurisdicție a diplomaților și statelor străine art.457 CPC + art.31 din
Convenția privind relații diplomatice de la Viena și art.43 din Convenția cu privire la relațiile
consulare. Viena.

• DUDO Articolul 7
Toţi oamenii sînt egali în faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecţie a
legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar viola
prezenta Declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare.

• art.14 pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice

Toţi oamenii sunt egali în faţa tribunalelor şi curţilor de justiţie. Orice persoană are dreptul ca
litigiul în care se află să fie examinat în mod echitabil şi public de către un tribunal
competent,independent şi imparţial, stabilit prin lege, care să decidă asupra contestărilor
privind drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil.
Art.6 CEDO - Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod
public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege,
care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra
temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie
pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe
întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice
ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau
protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară
de către instanţă când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere
intereselor justiţiei.

• Art.3 CEx – Articolul 3. Principiul egalităţii

 Modul şi condiţiile de punere în executare a documentelor executorii se extind asupra
persoanelor cu funcţie de răspundere, persoanelor fizice, fără deosebire de rasă, de
naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică,
de avere sau de origine socială, şi asupra persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate
şi de forma juridică de organizare.

• Legea privind organizarea judecătorească

Articolul 8. Egalitatea în faţa legii
Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi autorităţii judecătoreşti, fără
deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică,
avere sau de origine socială, precum şi de alte împrejurări.

• Convenția privind relații diplomatice - ART. 31

1. Agentul diplomatic se bucura de imunitatea de jurisdicţie penală a statului acreditar. El se
bucura, de asemenea, de imunitatea de jurisdicţie civilă şi administrativă a acestuia, dacă nu
este vorba:
a) de o acţiune reală privind un imobil particular situat pe teritoriul statului acreditar, afară
numai dacă agentul diplomatic nu-l poseda în contul statului acreditant pentru realizarea
scopurilor misiunii;
b) de o acţiune privind o succesiune, în care agentul diplomatic figurează ca executor
testamentar, administrator, moştenitor sau legatar nu în numele statului acreditant, ci cu titlu
particular;
c) de o acţiune privind o activitate profesională sau comercială, oricare ar fi ea, exercitată de
agentul diplomatic în statul acreditar în afară funcţiilor sale oficiale.
2. Agentul diplomatic nu este obligat sa depună mărturie.
3. Nu poate fi luată nici o măsura de executare fata de agentul diplomatic, în afară de cazurile
prevăzute la alineatele a, b şi c de la paragraful 1 din prezentul articol, şi numai dacă
executarea poate avea loc fără a se aduce o atingere inviolabilității persoanei sale sau a
locuinţei sale.
4. Imunitatea de jurisdicţie a agentului diplomatic în statul acreditar nu poate scuti pe acest
agent de jurisdicţia statului acreditant.

• Convenția cu privire la relațiile consulare - Articolul 43 - Imunitatea de jurisdicție

1. Funcționarii consulari si angajații consulari nu pot fi chemați in fata autorităților judiciare si
administrative ale statului de reședință pentru actele săvârșite in exercitarea funcțiilor
consulare.
2. Totuși, prevederile paragrafului 1 din prezentul articol nu se aplica in caz de acțiune civila:
a) care rezulta din încheierea unui contract de către un funcționar consular sau un angajat
consular, pe care acesta nu l-a încheiat in mod expres sau implicit in calitatea sa de mandatar al
statului trimițător; sau
b) intentata de un terț pentru o paguba rezultând dintr-un accident cauzat in statul de reședință
de un vehicul, o nava sau de o aeronava.

2.4. Limba de procedură şi dreptul la interpret -

cauza se desfășoare de regulă în limba de stat, iar ca excepție, dacă instanța acceptă, în limba pe
care o cunosc majoritatea participanților la proces. Subiecții care nu cunosc limba de procedură au
dreptul la interpret.
Izvoare:
art.118 Constituție, art.24 CPC, art.16 CPP, art.9 din Legea privind organizarea judecătorească.

2.5. Asigurarea dreptului la apărare judiciară și liberul acces la justiție.

Trebuie să fie efectiv, dar nu este absolut;
Izvoare:
Art.8 DUDO; art.6 CEDO; art.26, 20 Constituția RM; art.5 CPC; art.10 CC; art.6 L privind
organizarea judecătorească

DUDO
Articolul 8
Orice persoana are dreptul la satisfacţia efectivă din partea instanţelor juridice naţionale
competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale cei sânt recunoscute prin
constituţie sau lege.

Legea privind organizarea judecătorească

Articolul 6. Accesul liber la justiţie
(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti
competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.
(2) Asociaţiile cetăţenilor, întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile au dreptul, în modul stabilit
de lege, la acţiune în instanţă judecătorească pentru apărarea drepturilor şi intereselor
legitime care le-au fost încălcate.

Forme de manifestare:
a) Dr. de alege forma și metoda de apărare a dr., libert, intereselor legitime;
b) Posibilitatea reală de a depune în instanță o cerere, referință, contestație;
c) De a cunoaște existența unor pretenții împotriva sa sau a faptului posibilității sale de a fi
lezat printr-un act al instanței – dr. de a fi înștiințat legal;
d) Dr. de a participa efectiv la examinarea cauzei;
e) Dr. de a fi ales de un avocat;

Statul trebuie să creeze instituții care pot fi denumite instanțe, adică care să poată hotărî asupra
chestiunilor aduse în fața sa.
Trebuie să existe garanții procesuale ale realizării justiției (independența, imparțialitatea
magistraților)
Persoana trebuie să cunoască evoluția procesului și hotărârea instanței privind cererea sa.

Pot exista anumite condiții pentru accesul la justiție: termene de prescripție, taxe de stat, cereri
prealabile, dar care trebuie să aibă scop legitim, să nu afecteze esența dreptului, să fie raport
rezonabil între scop și mijloace.

Articolul 17. Cod de Procedură Penală - Asigurarea dreptului la apărare

(1) În tot cursul procesului penal, părţile (bănuitul, învinuitul, inculpatul, partea vătămată, partea
civilă, partea civilmente responsabilă) au dreptul să fie asistate sau, după caz, reprezentate de
un apărător ales sau de un avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat.
(2) Organul de urmărire penală şi instanţa judecătorească sînt obligate să asigure participanţilor la
procesul penal deplina exercitare a drepturilor lor procesuale, în condiţiile prezentului cod.
(3) Organul de urmărire penală şi instanţa sînt obligate să asigure bănuitului, învinuitului,
inculpatului dreptul la asistenţă juridică calificată din partea unui apărător ales de el sau a
unui avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat, independent de aceste organe.
(4) La audierea părţii vătămate şi a martorului, organul de urmărire penală nu este în drept să
interzică prezenţa avocatului invitat de persoana audiată în calitate de reprezentant.
(5) În cazul în care bănuitul, învinuitul, inculpatul nu au mijloace de a plăti apărătorul, ei sînt
asistaţi gratuit de cîte un avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat.

2.6. Publicitatea şedinţei de judecată

examinarea publică a majorității fazelor procesului cu excepția deliberării, ședințelor. Pronunțarea
este întotdeauna publică cu excepția adopției.
Izvoare:
 Art.10 DUDO, art.14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice; art.6 CEDO,
art.117 din Constituție, art.23 CPC, art.18 CPP, art.10 din Lega privind organizarea
judecătorească.
Publicitatea procesului se asigură pentru părți prin înștiințarea despre proces (citarea), posibilitatea
de a lua cunoștință cu materialele cauzei, primirea actelor de dispoziție (încheieri, hotărâri,
decizii); precum și pentru public prin afișarea orarului ședințelor, publicarea actelor de
dispoziție în conformitate cu legea, posibilitatea de a asista la ședințele publice.

2.7. Principiul contradictorialității.

se referă la dreptul egal a tuturor participanților de a se expune cu privire la chestiunile ce se
abordează în cadrul unui proces civil
Izvoare - art.26 CPC ; art.24 CPP.

2.8. Înfăptuirea justiţiei - atribuţie exclusivă a instanţelor judecătoreşti.

Prin noțiunea de instanță de judecată trebuie să înțelegem instanța de judecată ca
instituție creată de stat; ca instanță competentă conform normelor procesuale de a
examina un anumit litigiu concret și instanță în sensul de complet de judecată care a
fost creat și investit în conformitate cu legea cu dreptul de a examina o anumită cauză
concretă)
Izvoare:
Art.114 Constituția RM; 19 CPC; art.1 din Legea privind statutul judecătorului; art.15
alin.3 din Legea privind organizarea judecătorească. + art.115(3) Constituție + vezi
cauza Gurov vs RM.

2.9. Independenţa, imparțialitatea și inamovibilitatea judecătorilor.

Izvoare:
art.10 DUDO, art.14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice; art.6 para.1
CEDO, art.116 Constituția; art.20 CPC; art26. CPP; art.1 alin.3 din Legea cu privire la statului
judecătorului, Hotărârea CtEDO Tocono și profesorii prometeiști vs Moldova din 26.06.2007.

Independența poate fi:

a) Funcțională – lipsa oricăror subordonări ale puterii judecătorești față de alte puteri în stat.
b) Personală – lipsa oricăror subordonări sau dependențe ale judecătorului de alte persoane;
Se asigură prin
garanții politice – inamovibilitatea, incompatibilități ale funcției, inviolabilitatea;
garanții economice – situația materială și socială, posibilitățile de avansare, instruire sunt
reglementate într-o măsură care să nu expună judecătorii unor riscuri;
garanții procesual-juridice: distribuirea aleatorie a dosarelor, interzicerea examinării repetate a
cauzei, aprecierea probelor la intima convingere, dreptul la opinie separată, secretul deliberărilor. +
imparțialitatea – fără prejudecăți față de fapte și participanți.

Imparțialitatea poate fi:

a) Obiectivă – care se referă la manifestări exteriorizate și perceptibile publicului
b) Subiectivă – care se referă la convingeri și atitudini ale judecătorului și care nu neapărat
pot fi cunoscute publicului.

2.10. Colegialitatea și unipersonalitatea examinării cauzelor în instanțele de judecată –

cauzele se examinează în instanța de judecată în complete de unul sau mai mulți judecători. În
cazul în care cauza este examinată în complet de mai mulți judecători, decizia se ia cu votul
majorității membrilor completului. Cei care nu sunt de acord au dreptul la expunerea unei
opinii separate, însă oricum semnează decizia luată cu votul majorității.