Subiectul 1.

Noțiuni generale privind justiția în statul de drept și principiile de

funcționare a acesteia. Sistemul profesiilor juridice.
 principiul legalităţii, regulă esenţială care impune respectarea legii fundamentale şi a celorlalte acte normative
existente de către toate organele de stat, de toate persoanele juridice de drept public sau privat şi de toţi cetăţenii;
în cadrul procesului civil acest principiu presupune ca, atât în privinţa organizării justiţiei, cât şi în cea a înfăptuirii ei,
să se respecte cu stricteţe şi de toţi cei interesaţi legea fundamentală şi celelalte acte normative subordonate ei.

 Articolul 48 - Prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare
(1) Orice persoană acuzată este prezumată nevinovată până ce vinovăția va fi stabilită în conformitate cu legea. (2)
Oricărei persoane acuzate îi este garantată respectarea dreptului la apărare.

Text:

Domeniul de aplicare a articolului 48 este identic cu cel al articolului 6 alineatele (2) şi (3) din CEDO, având
următorul text:

`(2) Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită.

(3) Orice acuzat are, în special, dreptul:

(a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi
cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa;

(b) să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;

(c) să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru
a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer;

(d) să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în
aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării;

(e) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere.

 Egalitatea în fața legii, cunoscută, de asemenea, ca egalitate juridică, este principiul că fiecare ființă
umană independentă trebuie să fie tratată în mod egal de lege și că toți oamenii sunt supuși acelorași
legi. Articolul 8. Egalitatea în faţa legii
 Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi autorităţii judecătoreşti, fără deosebire de rasă,
naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială,
precum şi de alte împrejurări.

 Articolul 9. Limba de procedură şi dreptul la interpret

(1) Procedura judiciară se desfăşoară în limba moldovenească.

 (2) Persoanele care nu posedă sau nu vorbesc limba moldovenească au dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele
şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă prin interpret.

(3) În cazurile şi în modul prevăzute de legislaţia procesuală, procedura judiciară se poate desfăşura şi în altă limbă,
în condiţiile Legii cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova.

(4) În cazul cînd procedura judiciară se efectuează în altă limbă, documentele procesuale judiciare se întocmesc în
mod obligatoriu şi în limba moldovenească.

 Asigurarea dreptului la apărare Conturează o investigație detaliată privind asigurarea dreptului la apărare și analiza
instituțiilor principale ce garantează acest principiu. Prezenta cercetare dezvăluie amănunţit principiul asigurării
dreptului la apărare printr-o caracteristică amplă a tuturor aspectelor în fiecare fază a procesului penal, deoarece
este obligația oricărui stat de drept să nu se limiteze doar la proclamarea principiul dat, ci să asigure, prin mijloace
precise, exercitarea acestuia zi de zi, fără nicio discriminare.
Art 352 Publicitatea şedinţei de judecată | Codul de Procedură Penală

(1) Şedinţa de judecată este publică, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Şedinţa desfăşurată în camera de
consiliu nu este publică.
(2) Nu pot asista la şedinţa de judecată minorii sub 18 ani, cu excepţia situaţiei în care aceştia au calitatea de
părţi sau martori, precum şi persoanele înarmate, cu excepţia personalului care asigură paza şi ordinea.
(3) Pe durata judecăţii, instanţa poate interzice publicarea şi difuzarea, prin mijloace scrise sau audiovizuale, de
texte, desene, fotografii sau imagini de natură a dezvălui identitatea persoanei vătămate, a părţii civile, a
părţii responsabile civilmente sau a martorilor
(4) Toate actele dosarului, cu excepţia celor clasificate, potrivit legii, sunt publice, cu respectarea protecţiei
datelor cu caracter personal şi a vieţii private a subiecţilor procesuali.
(5) Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, ediţia 2
(6) Publicitatea. Ca principiu al fazei de judecată, publicitatea constă în posibilitatea pe care o are orice
persoană, inclusiv presa, de a asista la desfăşurarea procesului penal, care se desfăşoară cu „uşile deschise”.
În doctrină s-a arătat că prezenţa publicului oferă posibilitatea acestuia de a lua cunoştinţă de modalitatea în
care este efectuat actul de justiţie şi asigură şi garanţia unui control al acestuia sau al presei asupra
modalităţii de îndeplinire a actului de justiţie

 accesul liber la justiţie Constituţia Republicii Moldova garantează accesul la justiţie, echitatea procedurilor
judiciare şi prezumția nevinovăției.
Accesul liber la justiție în Republica Moldova: principiu fundamental absolut, aplicabil drepturilor și libertăților În
opinia noastră, accesul liber la justiție în Republica Moldova este un principiu fundamental absolut aplicabil
drepturilor și libertăților, care nu poate fi limitat de către stat, prin intermediul căruia, orice persoană poate să-și
apere drepturile, libertățile și interesele sale legitime prevăzute de constituție și legislația statului în vigoare,
apelând liber, atât la justiția de drept comun. Prin urmare persoana ar trebui să aibă acces liber la toate
mijloacele procedurale, atât din justiția de drept comun, cât și din justiție pentru înfăptuirea liberă a justiției.
 principiul contradictorialităţii, regulă esenţială ce guvernează procesul civil şi în conformitate cu care
desfăşurarea acestuia este astfel organizată încât părţile să aibă posibilitatea de a discuta în contradictoriu toate
elementele cauzei care, prin specificul lor, sunt de natură a servi la soluţionarea ei

Articolul 10. Caracterul public al dezbaterilor judecătoreşti şi principiul contradictorialităţii

(1) Şedinţele de judecată sînt publice. Judecarea cauzelor în şedinţă închisă se admite numai în cazurile stabilite prin
lege, cu respectarea procedurii.

(2) Hotărîrile instanţelor judecătoreşti se pronunţă public.

(3) Judecarea cauzelor se efectuează pe principiul contradictorialităţii.

(4) Hotărîrile judecătoriilor, ale curţilor de apel şi ale Curţii Supreme de Justiţie se publică pe pagina web din
internet.

(5) Modul de publicare a hotărîrilor judecătoreşti este stabilit prin Regulamentul privind modul de publicare a
hotărîrilor judecătoreşti, aprobat de către Consiliul Superior al Magistraturii.

 Definiţia şi clasificarea profesiilor juridice.

(1) Judecator
(2) Grefier
(3) Procuror, personalul procuraturii
(4) statutului de ofițer de urmărire penală și ofițer special de investigație
(5) Organele poliției, organele securității statului și organele de stat în domeniul asigurării ordinii publice
(6) Personalul instantelor
(7) Executori judecatoresti
(8) Avocati
(9) Notari
(10)Mediator
(11)Arbitru national si international
(12)Administrator autorizat

- Raporturile sistemului judecătoresc cu puterea legislativă şi cea executivă.

Într-o societate democratică legislativul are sarcina de a concepe cadrul legal în care şi după care trăieşte
societatea. Puterea executivă răspunde de administrarea societăţii (în măsura în care reprezentanţii statului
trebuie să îndeplinească aceasta), în conformitate cu cadrul legal stabilit de legislativ. Funcţia puterii
judecătoreşti este aceea de a judeca între membrii societăţii şi stat şi între înşişi membrii societăţii. În mod
frecvent, puterea judecătorească este chemată să judece şi relaţia dintre două sau chiar dintre toate cele
trei puteri ale statului. Toate aceste procese trebuie să se desfăşoare în conformitate cu statul de drept. Un
sistem judiciar independent şi eficient este fundația statului de drept
- Sistemul justiției de drept comun în raport cu jurisdicția constituţională.

În sistemele justitiei de "drept comun" dreptul este elaborat și/sau modificat de către judecători: decizia
din cadrul unui proces, aflat pe rolul unei instanțe, este luată având în vedere deciziile luate in procese din
trecut și aceasta, la rândul ei, afectează dreptul care va fi aplicat în cazurile viitoare

Articolul 1. Temeiul jurisdicţiei constituţionale

Jurisdicţia constituţională este exercitată în temeiul Constituţiei, Legii cu privire la Curtea Constituţională şi
al prezentului cod.

Articolul 2. Autoritatea de jurisdicţie constitutional (1) Unica autoritate de jurisdicţie constituţională în

Republica Moldova este Curtea Constituţională.

(2) Curtea Constituţională garantează supremaţia Constituţiei, asigură realizarea principiului

separării puterii de stat în putere legislativă, putere executivă şi putere judecătorească,
garantează responsabilitatea statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat.
Subiectul 2. Structura și funcționarea sistemului de instanțe
judecătorești.Consiliul Superior al Magistraturii.
 Capitolul 2 INSTANŢELE JUDECĂTOREŞTI

Articolul 25. Judecătoriile

Judecătoriile funcţionează în sectoare stabilite prin lege. Judecătoriile şi localităţile din raza de activitate a
acestora se stabilesc conform anexei nr. 2.

Articolul 35. Curţile de apel

(1) Fiecare curte de apel îşi exercită competenţa într-o circumscripţie care cuprinde mai multe judecătorii.

(2) Curţile de apel, judecătoriile din circumscripţia lor, localitatea lor de reşedinţă sînt prevăzute la anexa
nr.3.

Articolul 37. Componenţa Curţii de Apel

(1) Curţile de apel pot fi formate din mai multe colegii, după categoria cauzelor, sau dintr-un singur colegiu
mixt.

(2) Colegiile se constituie din judecători ai curţilor de apel. Componenţa colegiilor se aprobă de către
preşedintele curţii, prin ordin, la începutul fiecărui an. Preşedintele curţii de apel are dreptul să dispună,
după caz, antrenarea judecătorilor dintr-un colegiu la judecarea unor cauze în alt colegiu.

Articolul 43. Curtea Supremă de Justiţie

(1) Curtea Supremă de Justiţie este instanţa judecătorească supremă, care asigură aplicarea corectă şi
unitară a legilor de către toate instanţele judecătoreşti.

(2) Organizarea şi funcţionarea Curţii Supreme de Justiţie este reglementată prin lege.

Articolul 45. Administrarea instanţelor judecătoreşti

(1) Activitatea instanţei judecătoreşti în domeniul înfăptuirii justiţiei este condusă de către preşedintele
instanţei judecătoreşti.

(1) Secretariatul instanţelor judecătoreşti se constituie din grefă şi serviciul administrativ.

(2) Grefa secretariatului instanţei judecătoreşti asistă judecătorii în procesul de înfăptuire a justiţiei.

(3) Serviciul administrativ al secretariatului instanţei judecătoreşti asigură activitatea organizatorică a

instanţei judecătoreşti. În cadrul serviciului administrativ se instituie subdiviziunile: financiar-economică, de
tehnologii informaţionale, arhiva, biblioteca, precum şi alte subdiviziuni necesare pentru activitatea
instanţei judecătoreşti.

Articolul 47. Asistentul judiciar

(1) Asistentul judiciar este angajatul instanţei judecătoreşti care asistă judecătorul la exercitarea de către
acesta a funcţiilor sale. Fiecare judecător este asistat în activitatea sa de către un asistent judiciar.

(2) Poate fi asistent judiciar persoana care are diplomă de licenţiat în drept sau echivalentul acesteia, cu o
vechime în muncă în specialitate juridică de cel puţin un an
Articolul 48. Grefierul instanţei judecătoreşti

(1) Cauzele în materie civilă şi penală, iar în cazurile prevăzute de lege şi alte cauze, se judecă cu participarea
grefierului.

(2) Modul de organizare a activităţii grefierilor, drepturile şi îndatoririle acestora se stabilesc în condiţiile
legii.

Articolul 481. Interpretul, traducătorul instanţei judecătoreşti

(1) În cazurile prevăzute de legea procesuală, cauzele se judecă cu participarea interpretului, traducătorului.
Modul de organizare a activităţii, drepturile şi îndatoririle interpretului, traducătorului se stabilesc în
condiţiile legii.

Articolul 50. Poliţia judecătorească

a) asigură paza localurilor, a altor bunuri ale instanţelor judecătoreşti, securitatea judecătorilor, a celorlalţi
participanţi la proces, ordinea publică în sediul instanţei şi la şedinţele de judecată;

b) execută aducerea forţată în instanţa judecătorească a persoanelor care se eschivează să se prezinte;

c) exercită controlul persoanelor la intrarea şi la ieşirea din sediul instanţei judecătoreşti, inclusiv controlul
corporal, în condiţiile legii;

 Articolul 1. Consiliul Superior al Magistraturii – organ

de autoadministrare judecătorească

(1) Consiliul Superior al Magistraturii este un organ independent, format în vederea organizării şi
funcţionării sistemului judecătoresc, şi este garantul independenţei autorităţii judecătoreşti.

(2) Consiliul Superior al Magistraturii exercită autoadministrarea judecătorească.

Articolul 2. Cadrul juridic

Modul de organizare şi de funcţionare ale Consiliului Superior al Magistraturii este reglementat de

Constituţie, de legile privind organizarea judecătorească, cu privire la statutul judecătorului, de prezenta
lege şi de alte acte normative.

Articolul 3. Componenţa

(1) Consiliul Superior al Magistraturii este constituit din 15 membri.

(2) În componenţa Consiliului Superior al Magistraturii intră judecători şi profesori de drept titulari, precum
şi Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, ministrul justiţiei şi Procurorul General care sînt membri de drept.

(3) Cinci membri ai Consiliului Superior al Magistraturii din rândul profesorilor de drept titulari sunt numiți
de Parlament, cu votul majorității deputaților aleși,

Șapte membri din rândul judecătorilor, precum și șapte membri supleanți, sunt aleși în Consiliul Superior al
Magistraturii prin vot secret de către Adunarea Generală a Judecătorilor

Articolul 4. Competenţa Consiliului Superior al Magistraturii

(1) Întru exercitarea funcţiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii are următoarele competenţe
referitoare la cariera judecătorilor:

a) face propuneri Preşedintelui Republicii Moldova sau, respectiv, Parlamentului de numire, promovare la o
instanţă superioară

b) primeşte jurămîntul judecătorilor;

c) aprobă regulamentele privind criteriile şi procedura de selectare a candidaţilor la funcţia de judecător, de

promovare în funcţia de judecător la o instanţă superioară, de numire în funcţia de preşedinte sau de
vicepreşedinte al instanţei

(2) Întru exercitarea funcţiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii are următoarele competenţe în
domeniul instruirii iniţiale şi continue a judecătorilor şi a personalului secretariatului instanţelor
judecătoreşti:

a) desemnează judecătorii în cadrul Consiliului Institutului Naţional al Justiţiei;

b) aprobă strategia privind formarea iniţială şi continuă a judecătorilor, prezintă opinia asupra planului de
acţiuni pentru implementarea acesteia;

c) examinează şi prezintă opinia asupra regulamentului de organizare a concursului de admitere în Institutul

Naţional al Justiţiei,

Articolul 7. Organele specializate

(1) În subordinea Consiliului Superior al Magistraturii funcţionează:

a) colegiul pentru selecţia şi cariera judecătorilor;

b) colegiul de evaluare a performanţelor judecătorilor;

c) colegiul disciplinar;

d) inspecţia judiciară.
Subiectul 3. Reglementarea statutului de judecător
STATUTUL JUDECĂTORULUI

Articolul 1. Judecătorul, purtător al puterii judecătoreşti

(1) Puterea judecătorească se exercită numai prin instanţa judecătorească în persoana judecătorului,
unicul purtător al acestei puteri.

(2) Judecătorul este persoana învestită constituţional cu atribuţii de înfăptuire a justiţiei, pe care le execută
în baza legii .

(3) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sînt independenţi, imparţiali şi inamovibili şi se supun numai legii.

(4) Judecătorii iau decizii în mod independent şi imparţial şi acţionează fără niciun fel de restricţii,
influenţe, presiuni, ameninţări sau intervenţii, directe sau indirecte, din partea oricărei autorităţi, inclusiv
judiciare. Organizarea ierarhică a jurisdicţiilor nu poate aduce atingere independenţei individuale a
judecătorului.

Articolul 2. Unitatea statutului de judecător

Judecătorii din toate instanţele judecătoreşti , au un statut unic şi se disting între ei numai prin
împuterniciri și competenţă.

Articolul 6. Condiţii pentru a candida la funcţia de judecător

(1) La funcţia de judecător poate candida persoana cu o reputaţie ireproşabilă, care deţine cetăţenia
Republicii Moldova, are domiciliul în ţară şi întruneşte următoarele condiţii:

a) are capacitate de exerciţiu;

b) are diplomă de licenţiat în drept sau echivalentul acesteia;

c) a absolvit Institutul Naţional al Justiţiei sau are vechimea în muncă prevăzută la alin. (2);

d) nu are antecedente penale;

e) cunoaşte limba de stat;

f) corespunde cerinţelor de ordin medical pentru exercitarea funcţiei.

g) a fost supusă testării cu utilizarea detectorului comportamentului simulat (poligrafului).

(2) Se consideră vechime în muncă care oferă persoanei dreptul de a candida la funcţia de judecător
activitatea acesteia pe parcursul ultimilor 5 ani în calitate de judecător sau judecător-asistent al Curţii
Constituţionale, judecător în instanţele internaţionale, procuror, profesor de drept titular în instituţiile de
învăţămînt superior acreditate, avocat, asistent judiciar sau grefier.

Transferul, suspendarea, detașarea judecătorilor

Articolul 62. Registrul participanţilor la concursul pentru suplinirea funcţiilor vacante de judecător, de
preşedinte sau de vicepreşedinte al instanţei judecătoreşti

(1) Candidaţii la funcţiile vacante de judecător, de preşedinte sau de vicepreşedinte al instanţei

judecătoreşti care întrunesc condiţiile prevăzute la art. 6 sînt înscrişi în Registrul participanţilor la concursul
pentru suplinirea funcţiilor vacante de judecător, de preşedinte sau de vicepreşedinte al instanţei
judecătoreşti, denumit în continuare Registru.

(2) Registrul se ţine de către secretariatul Consiliului Superior al Magistraturii şi este compus din 4 secţiuni:

a) lista candidaţilor la funcţiile vacante de judecător;

b) lista judecătorilor care solicită transferul în altă instanţă judecătorească de acelaşi nivel sau într-o
instanţă judecătorească inferioară;

Delegarea sau detasarea judecătorilor

Art. 11. -

(1) Delegarea judecătorilor de la judecătorii, tribunale specializate şi tribunale în circumscripţia altei curţi de
apel, pe funcţii de execuţie, se dispune, cu acordul scris al acestora, de Secţia pentru judecători a Consiliului
Superior al Magistraturii, la solicitarea preşedintelui curţii de apel în circumscripţia căreia se cere delegarea
şi cu avizul preşedintelui curţii de apel unde aceştia funcţionează.

(2) Solicitarea privind delegarea se depune la sediul Consiliului Superior al Magistraturii, însoţită de avizul
prevăzut la alin. (1) şi de acordul scris al judecătorului. La acestea se va ataşa, de către compartimentul de
specialitate al Consiliului Superior al Magistraturii, un referat cuprinzând datele relevante ale carierei
judecătorului, situaţia privind numărul posturilor vacante şi al posturilor ocupate la fiecare dintre cele două
instanţe.

Raspunderea disciplinara

Articolul 5. Termenul de prescripţie pentru tragerea la răspundere disciplinară a judecătorului

(1) Judecătorul poate fi tras la răspundere disciplinară în termen de 2 ani de la data comiterii abaterii
disciplinare.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), în cazul în care dintr-o hotărîre irevocabilă a unei
instanţe judecătoreşti naţionale sau internaţionale rezultă comiterea de către judecător a unei abateri
disciplinare, judecătorul poate fi tras la răspundere disciplinară în termen de 1 an de la data devenirii
irevocabile a hotărîrii instanţei naţionale sau internaţionale, dar nu mai tîrziu de 5 ani de la data comiterii
abaterii.

Articolul 24. Suspendarea din funcție

(1) Judecătorul poate fi suspendat din funcție prin hotărîre a Consiliului Superior al Magistraturii, dacă:

a) în privinţa lui se începe urmărirea penală, pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii în cauza respectivă;

b) este recunoscut absent fără veste prin hotărîre judecătorească definitivă;

c) participă la campania preelectorală în calitate de candidat pentru autoritatea publică sau autoritatea
administrației publice locale ;

d) i se acordă concediu de maternitate și pentru îngrijirea copilului pe un termen de pînă la 3 ani.

(11) Judecătorul este suspendat de drept din funcţie pînă la eliberarea sa din funcţie dacă:

a) evaluarea performanţelor sale a eşuat – din ziua adoptării hotărîrii corespunzătoare a colegiului de
evaluare a performanțelor judecătorilor;
b) colegiul disciplinar a propus eliberarea sa din funcţie – din ziua adoptării hotărîrii corespunzătoare a
colegiului disciplinar;

c) Consiliul Superior al Magistraturii a refuzat propunerea pentru numirea sa în funcție pînă la atingerea
plafonului de vîrstă – din ziua adoptării hotărîrii corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii.

(2) În cazul suspendării din funcţie a judecătorului, salariul acestuia se plăteşte în condiţiile legii.

(3) Suspendarea din funcție a judecătorului din cauzele enumerate la alin. (1), cu excepția lit. a) , nu atrage
anularea inviolabilității personale și a garanțiilor materiale și sociale.

Articolul 25. Eliberarea judecătorului din funcție

(1) Judecătorul este eliberat din funcţie de organul care l-a numit în cazul:

a) depunerii cererii de demisie;

b) stabilirii necorespunderii evidente funcţiei deţinute, ca rezultat al evaluării performanţelor;

d) transferului într-o altă funcţie în condiţiile legii;

f) comiterii unei abateri disciplinare specificate în Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea
disciplinară a judecătorilor;

g) pronunţării hotărîrii definitive de condamnare;

Articolul 26. Demisia judecătorului

(1) Se consideră demisie a judecătorului plecarea onorabilă a acestuia din funcţie dacă, în exerciţiul
funcţiunii şi în afara relaţiilor de serviciu, el nu a comis fapte care discreditează justiţia sau compromit
cinstea şi demnitatea de judecător.

(2) Judecătorul are dreptul la demisie prin depunerea cererii de demisie, inclusiv în cazul reorganizării sau
dizolvării instanţei judecătoreşti.

(3) Judecătorului demisionat sau pensionat i se plăteşte o indemnizaţie unică de concediere egală cu 50%
din produsul înmulţirii salariului său mediu lunar la numărul de ani complet lucraţi în funcţia de judecător.
Totodată, în calculul indemnizaţiei unice de concediere pentru judecătorul demisionat şi reîntors în funcţie
se ia timpul activităţii în funcţia de judecător de la data încetării ultimei demisii.

(6) Judecătorul este considerat demisionat atîta timp, cît respectă prevederile art.8, păstrează cetăţenia
Republicii Moldova şi nu comite fapte ce discreditează justiţia sau compromit cinstea şi demnitatea de
judecător.
Subiectul 4. Reglementarea profesiilor de asistent, grefier.
Articolul 11. Cerinţele faţă de candidatul la funcţia de grefier

Candidatul la funcţia de grefier trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

a) să aibă cetăţenia Republicii Moldova şi să domicilieze permanent pe teritoriul ei;

b) să aibă studii juridice;

c) să aibă capacitatea deplină de exerciţiu;

d) să nu aibă antecedente penale;

e) să cunoască limba de stat;

f) să fie apt, din punct de vedere medical, conform certificatului medical de sănătate, pentru
exercitarea funcţiei în cauză.

Articolul 2. Atribuţiile grefierului

(1) Grefierul asigură, sub conducerea judecătorului sau preşedintelui instanţei judecătoreşti, suportul
administrativ şi organizaţional pentru desfăşurarea eficientă a procesului de judecată.

(2) Grefierul îndeplineşte şi alte atribuţii procedurale prevăzute de codurile de procedură civilă, de
procedură penală şi cu privire la contravenţiile administrative.

Articolul 3. Statutul juridic al grefierului

(1) Grefierul are statut de funcţionar public. Drepturile şi obligaţiile grefierului sînt reglementate de
prezenta lege, de prevederile Codului muncii al Republicii Moldova şi de cele ale Legii serviciului public.

(2) Funcţia de grefier se include în Clasificatorul unic al funcţiilor publice.

Articolul 4. Independenţa grefierului

(1) Funcţia de grefier este o funcţie publică, fiind exercitată, în mod independent, sub autoritatea
judecătorului aflat în exerciţiul funcţiunii.

(2) Nu se admite nici o influenţă asupra îndeplinirii de către grefier a atribuţiilor sale.

(3) În activitatea sa, grefierul se supune doar legii.

Articolul 5. Profesionalismul, imparţialitateaşi fidelitatea Grefierul are obligaţia să-şi îndeplinească

atribuţiile în mod profesional, imparţial şi cu fidelitate, în condiţiile legii, şi să se abţină de la orice faptă care
ar putea prejudicia interesele persoanelor fizice sau juridice ori prestigiul justiţiei.

Articolul 6. Obligaţiile grefierului

(1) Grefierul este obligat, prin întreaga sa activitate, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor,
precum şi egalitatea lor în faţa legii şi să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor partiei
panţilor la procesul judiciar, indiferent de statutul acestora din urmă.

(2) Grefierul are următoarele obligaţii:

 a) să respecte disci plina de muncă;

b) să nu divulge datele şi informaţiile la care are acces în exerciţiul funcţiunii;

c) în şedinţele de judecată să aibă o ţinută vestimentară corespunzătoare;

d) să respecte normele deontologice ale profesiei;

e) să partiei pe, în modul stabilit, la formarea continuă.

Articolul 19. Dreptul de asociere în sindicate

Grefierul are dreptul să se asocieze ori să adere la organizaţii sindicale, precum şi la alte organizaţii
profesionale, locale, naţionale sau internaţionale, în scopul apărării intereselor sale legitime.

Articolul 20. Dreptul la concediu

Grefierul beneficiază de concediu de odihnă anual plătit, de concedii neplătite din motive familiale
sau din alte motive întemeiate, precum şi de alte concedii acordate în condiţiile legii.

Articolul 21. Dreptul la ţinută vestimentară

(1) Grefierul are dreptul la asigurarea, în mod gratuit, cu ţinută vestimentară corespunzătoare
instanţei judecătoreşti în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea, potrivit legislaţiei.

(2) Ţinuta vestimentară a grefierului se stabileşte prin hotărîre de Guvern.

Astfel, rolul unui grefier este de a îmbunătăți calitatea actului judiciar și de a oferi ajutorul necesar
judecătorilor pentru soluționarea cazurilor aflate pe rol. Cu alte cuvinte, grefierii joacă un rol important în
buna desfășurare a activității instanțelor judecătorești, prin întocmirea actelor procedurale și nu numai.

Așa cum prevede Legea nr. 567/2004, grefierul face parte din personalul auxiliar de specialitate al
instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea
 Subiectul 5. Structura și funcționarea Procuraturii. Reglementarea
profesiei de procuror, personal al procuraturii
Istoria sistemului Procuraturii

În Moldova, activitatea Procuraturii a fost creată prin Regulamentul din 23 iulie 1812, privind instituirea
administraţiei provizorii. Instituţia Procuraturii era un element nou pentru sistemul de drept existent în
Moldova. Procuratura a fost copiată după modelul rusesc cu unele modificări în ordinea numirii
procuratorilor. A fost schimbată şi denumirea de procuror - în Moldova acestuia i se zicea procurator. In mai
1818, pe lîngâ Guvern a fost desemnat un procurator regional, iar în judeţe procuratori de judeţ de
asemenea au fost instituite procuraturile judeţene şi aprobate statele de funcţionari.

Articolul 1. Procuratura

Procuratura este o instituție publică autonomă în cadrul autorității judecătorești care, în procedurile penale
și în alte proceduri prevăzute de lege, contribuie la respectarea ordinii de drept, efectuarea justiției,
apărarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanei și ale societății.

Articolul 2. Procurorul

Procurorul este persoana cu funcție de demnitate publică care exercită atribuțiile Procuraturii, prevăzute de
Constituție, de prezenta lege, de alte acte legislative și de tratatele internaționale la care Republica Moldova
este parte, și este numit în această funcție în modul prevăzut de prezenta lege.

Articolul 3. Principiile de organizare și de activitate a Procuraturii

și a procurorului

(1) Procuratura își desfășoară activitatea în conformitate cu legea.

(2) Organizarea și activitatea Procuraturii sînt transparente și presupun garantarea accesului societății și al
mijloacelor de informare în masă la informațiile despre această instituție, cu excepțiile prevăzute de lege și
cu asigurarea respectării regimului datelor cu caracter personal.

(3) Procuratura este independentă de puterile legislativă, executivă și judecătorească, de orice partid politic
sau organizaţie social-politică, precum și de oricare alte instituții, organizații sau persoane. Imixtiunea în
activitatea Procuraturii este interzisă. Procuratura cooperează cu alte autorități pentru realizarea funcțiilor
prevăzute de prezenta lege.

(4) Procurorul își desfășoară activitatea în baza principiilor legalității, imparțialității, rezonabilității,
integrității și independenței procesuale, care îi oferă posibilitatea de a lua în mod independent și
unipersonal decizii în cauzele pe care le gestionează.

(5) Independența procesuală a procurorului este asigurată prin garanții care exclud orice influență politică,
financiară, administrativă sau de altă natură asupra procurorului legată de exercitarea atribuțiilor sale.

(6) În condițiile prevederilor art. 13 din prezenta lege și ale Codului de procedură penală, activitatea
procurorului poate fi supusă controlului din partea procurorului ierarhic superior și a instanței
judecătorești.

(7) Procurorul este obligat, prin întreaga sa activitate, să asigure supremaţia legii, să respecte drepturile şi
libertăţile persoanelor, egalitatea lor în faţa legii, să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu pentru
toți participanţii la procedurile judiciare indiferent de calitatea acestora, să respecte Codul de etică al
procurorilor şi să participe la formarea profesională continuă.

Articolul 5. Funcțiile Procuraturii

În condițiile legii, Procuratura îndeplinește următoarele funcții:

a) conduce și exercită urmărirea penală și reprezintă învinuirea în instanța de judecată;

b) organizează, conduce și controlează activitatea organelor de urmărire penală în cadrul procesului penal;

c) efectuează, inclusiv din oficiu, controlul asupra respectării legislației privind activitatea specială de
investigații;

d) efectuează, inclusiv din oficiu, controlul asupra respectării legislației privind înregistrarea sesizărilor
despre săvîrşirea sau pregătirea săvîrşirii unor infracţiuni;

(1) În vederea executării funcțiilor Procuraturii, procurorul își exercită atribuțiile pe întreg teritoriul
Republicii Moldova, în toate instanțele judecătorești și, în condițiile legii, are următoarele drepturi:

a) în cadrul procedurilor penale sau contravenționale, are acces liber în localurile instituțiilor publice, ale
agenților economici, ale altor persoane juridice;

b) inițiază proceduri disciplinare pentru încălcările de lege, pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea
necorespunzătoare a obligațiilor în cadrul procedurilor penale de către ofițerii de urmărire penală, lucrătorii
organelor de constatare, lucrătorii organelor care exercită activitatea specială de investigații, precum și de
către lucrătorii responsabili de înregistrarea sesizărilor;

2) Procurorul beneficiază, de asemenea, de următoarele drepturi:

a) asocierea în organizații profesionale sau în alte organizații care au drept scop reprezentarea și protejarea
intereselor profesionale;

b) accesul liber la dosarul său personal și la datele sale personale din alte acte ținute în cadrul Procuraturii;

c) informarea cu privire la toate deciziile Procuraturii și ale organelor de autoadministrare a procurorilor

care îl vizează.

(3) Procurorul este obligat:

a) să-și îndeplinească obligațiile de serviciu în conformitate cu Constituția, legislația Republicii Moldova și cu

tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte;

b) să respecte prevederile actelor cu caracter normativ adoptate în cadrul Procuraturii;

statutul judecatorului

Articolul 14. Incompatibilități

(1) Funcția de procuror este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, precum și cu alte
activități remunerate sau neremunerate.

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), procurorul poate desfășura activități didactice și științifice.
Regulile privind cumulul funcției cu aceste activități se stabilesc de către Consiliul Superior al Procurorilor.
Articolul 15. Interdicții

(1) Procurorul este obligat să evite orice conflict de interese în procesul exercitării atribuțiilor de serviciu, iar
dacă acesta apare, să-l declare.

(2) Procurorul nu are dreptul:

a) să facă parte din partide sau din formațiuni politice, să desfășoare ori să participe la activități cu caracter
politic, să exprime sau să-și manifeste în orice mod convingerile politice în exercitarea atribuțiilor sale;

b) să participe la greve;

c) să participe la instrumentarea sau examinarea cauzelor în cazul în care intră sub incidență de recuzare;

Articolul 16. Ținuta vestimentară

(1) În ședințele de judecată, procurorul este obligat să poarte mantie.

(2) Statul asigură gratuit procurorului ținuta vestimentară corespunzătoare.

(3) Modelul mantiei și însemnele distinctive se stabilesc prin regulament aprobat de Consiliul Superior al
Procurorilor.

TRANSFERUL

(4) Procurorul în funcție care dorește un transfer sau o promovare poate fi înscris în Registru dacă în ultimii
doi ani pînă la depunerea cererii de înscriere în Registru a fost supus evaluării performanțelor. Procurorul
care dorește o numire în funcția de procuror-șef sau de adjunct al procurorului-șef poate fi înscris în
Registru dacă în ultimul an pînă la depunerea cererii de înscriere în Registru a fost supus evaluării
performanțelor.

(5) Registrul este ținut de către secretariatul Consiliului Superior al Procurorilor și include următoarele
compartimente:

a) lista candidaților la funcțiile vacante de procuror;

b) lista procurorilor care solicită transferul la o altă procuratură;

Articolul 54. Transferul, delegarea și detașarea

(1) Transferul procurorului într-o altă funcție se face prin concurs, în condițiile prevăzute de prezenta lege.

(2) În cazul în care o procuratură nu poate funcționa din cauza lipsei temporare de procurori, în cazul
existenței unor funcții vacante, dar și în alte cazuri, Procurorul General, la propunerea procurorului-șef al
procuraturii respective, poate delega procurori de la alte procuraturi, fără acordul lor, pe o perioadă de pînă
la o lună pe parcursul unui an, iar cu consimțămîntul lor scris, pentru o perioadă de pînă la 24 de luni.

(4) Procurorul poate fi detașat din funcție, cu consimțămîntul său, pentru îndeplinirea unor funcții în cadrul
Consiliului Superior al Procurorilor, al Institutului Național al Justiției

8) Decizia privind detașarea procurorului se ia de către Procurorul General, cu acordul scris al Consiliului
Superior al Procurorilor.

Articolul 55. Suspendarea din funcție

(1) Procurorul în privința căruia este pornită o urmărire penală poate fi suspendat din funcție de către
Procurorul General, cu acordul scris al Consiliului Superior al Procurorilor. În situații ce nu suferă amînare,
Procurorul General îl poate suspenda pe procuror fără acordul Consiliului Superior al Procurorilor, pînă la
următoarea ședință a Consiliului Superior al Procurorilor.

(2) Procurorul este suspendat din funcție prin ordin al Procurorului General, fără implicarea Consiliului
Superior al Procurorilor, atunci cînd i se acordă concediu de maternitate și concediu pentru îngrijirea
copilului pînă la vîrsta de 6 ani. În celelalte cazuri prevăzute de lege, procurorul este suspendat din funcție
prin ordin al Procurorului General, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor.

Articolul 58. Eliberarea din funcție

(1) Procurorul, procurorul-șef și adjunctul Procurorului General sînt eliberați din funcție în cazul:

a) depunerii cererii de demisie;

b) refuzului de a fi transferat la o altă procuratură sau subdiviziune a procuraturii, dacă procuratura sau
subdiviziunea procuraturii în care a activat se lichidează sau se reorganizează;

c) refuzului de a se supune sancțiunii disciplinare de retrogradare din funcție;

d) aplicării sancțiunii disciplinare de eliberare din funcția de procuror în momentul în care aceasta a devenit
irevocabilă;

e) obținerii calificativului „insuficient” la două evaluări consecutive sau al eșuării evaluării performanțelor;

f) neprezentării, din motive neîntemeiate, de două ori consecutiv, pentru evaluarea performanțelor;

g) înscrierii în calitate de candidat pe lista unui partid politic sau a unei organizații social-politice în alegeri
pentru Parlament sau pentru autorităţile administrației publice locale;

Articolul 40. Termenele procedurii disciplinare

(1) Procurorul poate fi tras la răspundere disciplinară în termen de 1 an de la data comiterii abaterii
disciplinare.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în cazul comiterii unei abateri disciplinare în activitatea
procesuală, termenul de tragere la răspundere disciplinară este de 3 ani de la data comiterii abaterii
respective.

raspunderea disciplinara a procurorilor

(3) Procedura disciplinară se derulează, de regulă, într-un termen de 6 luni de la depunerea sesizării privind
fapta ce poate constitui abatere disciplinară. Termenul de 6 luni nu reprezintă termen de prescripție pentru
tragerea la răspundere disciplinară.

(4) Procedura disciplinară inițiată în temeiul art. 34 alin. (4) se desfășoară într-un termen de 30 de zile de la
pornirea urmăririi penale, acesta nefiind un termen de prescripție pentru tragerea la răspundere
disciplinară.
 Subiectul 6. Reglementarea statutului de ofițer de urmărire penală și
ofițer special de investigație
Articolul 1. Ofiţerul de urmărire penală

(1) Ofiţerul de urmărire penală este persoana care, în numele statului şi în limitele competenţei sale,
efectuează nemijlocit urmărirea penală în cauze penale şi exercită alte activităţi prevăzute expres de lege.

(2) Nu pot avea calitatea de ofiţer de urmărire penală angajaţii organelor de urmărire penală abilitaţi cu
funcţii de menţinere a ordinii publice, de control sau de exercitare a activităţii operative de investigaţii, care
au statut de persoane învestite cu funcţii de constatare a infracţiunilor, stabilit prin lege.

Articolul 5. Atribuţiile

(1) Atribuţiile ofiţerului de urmărire penală sînt stabilite în Codul de procedură penală.

(2) În cadrul urmăririi penale, ofiţerul de urmărire penală ia în mod independent hotărîrile prin care dispune
asupra acţiunilor sau măsurilor procesuale, cu excepţia cazurilor cînd legea prevede încuviinţarea,
autorizarea sau confirmarea de către procuror ori, după caz, de către judecătorul de instrucţie.

(3) Ofiţerul de urmărire penală este responsabil de efectuarea urmăririi penale în conformitate cu
prevederile legale, în termenele stabilite, în volum deplin şi în mod obiectiv.

(4) La desfăşurarea urmăririi penale, ofiţerul de urmărire penală dispune asupra acţiunilor sau măsurilor
procesuale, în condiţiile Codului de procedură penală

Articolul 12. Drepturile

(1) Cerinţele ofiţerului de urmărire penală legate de efectuarea urmăririi penale, în condiţiile legii, sînt
obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice.

(2) În exerciţiul funcţiunii, ofiţerul de urmărire penală are dreptul:

a) să sesizeze persoanele cu funcţie de răspundere din autorităţi publice, întreprinderi, instituţii sau
organizaţii, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, cu privire la luarea de măsuri
pentru înlăturarea cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la săvîrşirea infracţiunilor;

b) să păstreze şi să poarte armă de foc, alte mijloace de apărare din dotare;

Articolul 13. Obligaţiile

(1) Ofiţerul de urmărire penală este obligat:

a) să exercite atribuţiile de serviciu în strictă conformitate cu legislaţia;

b) să pornească urmărirea penală după înregistrarea sesizării despre comiterea infracţiunii şi verificarea
informaţiei, în cazul prezenţei indicilor infracţiunii, şi, potrivit dispoziţiilor din Codul de procedură penală, să
efectueze acţiuni de urmărire penală în vederea descoperirii infracţiunii şi fixării probelor care confirmă sau
infirmă săvîrşirea ei, să ia măsuri de asigurare a acţiunii civile sau a unei eventuale confiscări de bunuri
dobîndite ilicit;

c) să primească plîngeri sau denunţuri referitoare la infracţiunile săvîrşite, pregătite sau în curs de pregătire,
chiar şi în cazul în care cauza nu este de competenţa lui;
 Articolul 20. Numirea şi eliberarea din funcţie

Ofiţerul de urmărire penală este numit şi eliberat din funcţie de către conducătorul instituţiei în cadrul
căreia este constituit organul de urmărire penală.
În activitatea ofiţerului de urmărire penală au o importanţă esenţială cunoştinţele şi experienţa în domeniul
criminalisticii, care îl ajută să caute, să aleagă şi să înţeleagă mai bine informaţia de care are nevoie sau pe
care deja a obţinut-o. Cunoştinţele şi experienţa profesională mai sunt şi o condiţie a activizării imaginaţiei
care îl va ajuta să restabilească evenimentul infracţiunii în formă de caracteristică criminalistică a acestuia.

Activitatea de cunoaştere, desfăşurată de către ofiţerul de urmărire penală, constă în realizarea unor
operaţii mai simple sau mai complicate de gândire, în elaborarea strategiei de soluţionare a problemelor, în
abordarea creatoare a situaţiilor care cer o atare activitate de cunoaştere. Sarcinile mai simple sunt realizate
conform unui algoritm, prin respectarea unor reguli cunoscute de cercetare. De exemplu, depistarea şi
ridicarea probelor materiale şi confirmarea lor procedurală este un exemplu de sarcină algoritmică simplă.
Iar îndeplinirea sarcinilor mai complicate presupune căutare euristică creatoare a soluţiei în diverse situaţii
problematice, inclusiv și de conflict [3, p.203].

Efectuând cercetarea cauzei concrete ofiţerul de urmărire penală trebuie să se străduie într-un anumit mod
să sistematizeze propria activitate, să o aducă după conţinut şi formă la nivelul cerinţelor procesuale şi
tactice, atribuindu-i o nuanţă raţională şi direcţie metodică. În acest scop el utilizează cunoştinţele teoretice
acumulate şi propria experienţă profesională de cercetare a anumitor categorii sau grupuri de infracţiuni, iar
în unele situații se poate folosi și de experiența colegilor.

Subiectul 7. Organele poliției, organele securității statului și organele de

stat în domeniul asigurării ordinii publice
 Misiunea ministerului include analizarea situaţiei şi problemelor din domeniile de activitate
gestionate (vedeți mai jos), precum și elaborarea politicilor publice eficiente în domeniile de
activitate aferente. De asemenea, ministerul este responsabil de monitorizarea calității politicilor şi
actelor normative existente şi de a face recomandări privind intervenţiile justificate ale statului care
vor oferi soluţii eficiente în domeniile de competenţă, asigurând cel mai bun raport dintre
rezultatele scontate şi costurile preconizate.

Domeniile de activitate

 ordinea şi securitatea publică;

 managementul integrat al frontierei de stat;
 combaterea criminalităţii organizate;
 gestionarea fluxului migrațional, azilului și integrării străinilor;
 prevenirea şi lichidarea consecinţelor situaţiilor de urgenţă şi excepţionale, protecţia civilă,
apărarea împotriva incendiilor şi acordarea primului ajutor calificat;
 asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, precum şi apărarea
proprietăţii publice şi private;
 evidența populației și cetățeniei, evidenţa vehiculelor şi conducătorilor de vehicule;
 rezervele materiale de stat și de mobilizare;
 managementul funcțiilor cu statut special din cadrul Ministerului.
 Functiile de baza

 olaborarea, în conformitate cu legislaţia naţională, cu instituţii de profil din străinătate în domeniile de

activitate;
 monitorizarea scorului și poziției Republicii Moldova în cadrul indicatorilor și clasamentelor
internaționale care țin de domeniile sale specifice și elaborarea propunerilor de îmbunătățire a acestora;
 monitorizarea percepției cetățenilor și agenților economici cu privire la politicile publice, actele
normative și activitatea statului în domeniile de activitate specifice Ministerului și elaborarea
propunerilor de îmbunătățire a acesteia;
 monitorizarea calității politicilor publice și actelor normative în domeniile de activitate
specifice Ministerului, inclusiv în colaborare cu societatea civilă și sectorul privat;
 realizarea actelor normative şi implementarea tratatelor internaţionale ale Republicii Moldova în
domeniile de activitate și întocmirea rapoartelor privind executarea acestora;
 examinarea şi avizarea proiectelor de acte normative elaborate de alte autorităţi ale administraţiei publice
şi remise spre examinare;
 elaborarea şi prezentarea propunerilor de buget în domeniile de activitate, elaborarea planului anual de
activitate, precum şi monitorizarea anuală a gradului de implementare prin elaborarea şi
publicarea rapoartelor respective;
 organizarea sistemelor de planificare, executare, evidenţă contabilă şi raportare a bugetului în cadrul
Ministerului, şi după caz, în cadrul autorităţilor/instituţiilor bugetare din subordine;
 coordonarea şi monitorizarea activităţii autorităţilor administrative, a serviciilor publice desconcentrate
din subordine şi a instituţiilor publice în care Ministerul are calitatea de fondator;
 exercitarea altor funcţii specifice.

Structura

https://www.mai.gov.md/sites/default/files/inline-images/organigrama MAI.jpg

 POLITIA SARCINI FUNCTII STRUCTURA

Articolul 2. Poliţia
Poliţia este o instituţie publică specializată a statului, în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, care are
misiunea de a apăra drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei prin activităţi de menţinere,
asigurare şi restabilire a ordinii şi securităţii publice, de prevenire, investigare şi de descoperire a
infracţiunilor şi contravenţiilor.

Articolul 3. Cadrul juridic

Poliţia activează în conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, cu prezenta lege, cu alte acte normative
în vigoare şi cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Articolul 4. Principiile de activitate a Poliţiei

(1) Activitatea Poliţiei se desfăşoară exclusiv în baza şi pentru executarea legii, în interesul persoanei, al
comunităţii şi în sprijinul instituţiilor statului, pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi
demnităţii umane, prevăzute în Declaraţia universală a drepturilor omului, în Convenţia europeană pentru
apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, în Codul european de etică al poliţiei şi în alte acte
internaţionale, în conformitate cu principiile legalităţii, respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale
ale omului, imparţialităţii şi nediscriminării, controlului ierarhic permanent, răspunderii personale şi
profesionalismului, transparenţei, respectării secretului de stat şi al altor informaţii oficiale cu accesibilitate
limitată.
(2) Poliţia nu aplică, nu încurajează şi nu tolerează tortura, tratamentul inuman sau degradant.
(3) Aplicarea forţei fizice, mijloacelor speciale şi a armelor de foc se admite doar în strictă conformitate cu
legea şi în cazul în care metodele nonviolente nu asigură îndeplinirea atribuţiilor Poliţiei

ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA POLIŢIEI

Articolul 11. Tipurile şi structura Poliţiei

(1) Poliţia este constituită din Poliţia pentru combaterea criminalităţii şi Poliţia ordine publică, care au
următoarele sarcini:
a) Poliţia pentru combaterea criminalităţii (poliţia criminală) – asigurare, prin măsuri speciale de investigaţie
şi prin acţiuni procesual-penale, exercitate în condiţii legale, a prevenirii şi combaterii criminalităţii,
constatării şi investigării infracţiunilor, identificării persoanelor care le-au comis şi, după caz, a căutării
acestora;
b) Poliţia ordine publică – menţinere, asigurare şi restabilire a ordinii şi securităţii publice, asigurare a
siguranţei persoanei, prevenire a infracţiunilor şi contravenţiilor, constatare a contravenţiilor şi aplicare a
sancţiunilor contravenţionale, potrivit legislaţiei.
(2) Poliţia reprezintă un sistem unic şi centralizat, care include:
a) Inspectoratul General al Poliţiei;
b) subdiviziuni specializate;
c) subdiviziuni teritoriale.

 CARABINIERI

Articolul 8. Competenţa teritorială

Inspectoratul General de Carabinieri își exercită atribuţiile pe întreg teritoriul
Republicii Moldova.
Articolul 9. Structura şi efectivul-limită
(1) Inspectoratul General de Carabinieri are următoarea structură:
a) Comandamentul General;
b) direcții regionale;
c) unități militare;
d) subdiviziuni cu destinație specială;
e) subdiviziuni de suport operațional.
FUNCTIILE

Articolul 22. Atribuţiile

(1) În domeniul menținerii, asigurării și restabilirii ordinii și securității publice, al protecției

drepturilor şi libertăţilor legitime ale persoanei și comunității, Inspectoratul General de
Carabinieri:

a) apără, prin mijloacele şi metodele prevăzute de lege, viaţa, integritatea corporală şi libertatea
personală, proprietatea publică şi privată, interesele legitime ale cetăţenilor, ale comunităţii şi ale
statului;
b) execută misiuni de asigurare a ordinii și securității publice cu ocazia întrunirilor, a
manifestațiilor sportive, cultural-artistice, a întrunirilor cu caracter religios, sub formă de oficiere a
unor servicii divine, sau cu ocazia altor evenimente publice care implică aglomerări de persoane;

c) execută, în condițiile legii, misiuni de restabilire a ordinii publice atunci cînd aceasta a fost
tulburată prin orice fel de acţiuni sau fapte ce contravin legislaţiei în vigoare;

d) execută, la solicitarea Inspectoratului General al Poliţiei, în baza planurilor comune de activitate

sau a planurilor speciale, a ordinelor sau dispoziţiilor ministrului afacerilor interne, misiuni de
menţinere a ordinii și securității publice pe întreg teritoriul ţării, precum și misiuni aferente
domeniului circulației rutiere;

e) execută, la solicitarea Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, în baza planurilor de

cooperare, misiuni de asigurare şi restabilire a ordinii publice în punctele de trecere a frontierei de
stat;

4) În domeniul pazei și protecţiei transporturilor, Inspectoratul General de Carabinieri

asigură, în condiţiile legii, paza şi protecţia transporturilor de valori, a transporturilor de
arme, de muniţii, de materiale explozive, de substanţe stupefiante, psihotrope și precursori,
de substanţe toxice sau radioactive ori de alte materii sau substanţe periculoase.

(5) În domeniul prevenirii și combaterii terorismului, Inspectoratul General de

Carabinieri:

a) participă la asigurarea regimului juridic în zona de desfăşurare a operaţiei antiteroriste;

b) asigură participarea unităţii cu destinaţie specială la desfăşurarea intervenţiei

contrateroriste, la solicitarea Comandamentului Operaţional Antiterorist;

c) asigură asistenţa logistică şi operaţională necesară şi pune la dispoziţie mijloacele şi

tehnica specială, la solicitarea Comandamentului Operaţional Antiterorist;

d) asigură, la solicitarea Comandamentului Operaţional Antiterorist, regimul sporit de

pază a obiectivelor de importanță deosebită și a obiectivelor cu statut diplomatic, pe timpul
desfăşurării operaţiei antiteroriste;

e) organizează şi asigură, în condiţiile legislaţiei în vigoare, securitatea personalului, paza

armamentului, muniţiilor, substanţelor explozive și a obiectivelor ce asigură capacitatea de
apărare, aflate în administrarea sa.

- organele securităţii statului, sarcinile şi principiile de activitate.

Articolul. 1. Menirea organelor securităţii statului Organele securităţii statului sînt

structuri specializate ale puterii executive, menite să asigure, în limita competenţei lor,
securitatea statului Republica Moldova.

Articolul. 2. Cadrul juridic al activităţii organelor securităţii statului

Cadrul juridic al activităţii organelor securităţii statului îl constituie Constituţia, prezenta
lege, alte acte legislative, decretele Preşedintelui Republicii Moldova şi hotărîrile
Guvernului care reglementează relaţiile în domeniul asigurării securităţii statului.

Articolul. 3. Atribuţiile organelor securităţii statului

(1) Organele securităţii statului au următoarele atribuţii:

a) apărarea independenţei şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, asigurarea pazei

frontierei de stat, apărarea regimului constituţional, a drepturilor, libertăţilor şi intereselor
legitime ale persoanei de atentate ilegale;

b) desfăşurarea activităţii informative pentru asigurarea securităţii statului;

c) desfăşurarea activităţii de contrainformaţii pentru descoperirea, prevenirea şi

·contracararea tentativelor şi acţiunilor informative şi subversive întreprinse de serviciile
speciale şi de organizaţiile altor state, asigurarea unui sistem de măsuri de apărare a
secretelor de stat;

d) asigurarea Parlamentului, a Preşedintelui Republicii Moldova şi a Guvernului cu

informaţii, necesare soluţionării problemelor asigurării securităţii statului (în domeniul
activităţii economice şi politice externe, al afacerilor interne ale ţării), dezvoltării social-
economice, progresului tehnico-ştiinţific;

Articolul. 4. Principiile de activitate ale organelor securităţii statului

(1) Organele securităţii statului îşi desfăşoară activitatea conform principiilor

legalităţii,egalităţii tuturor în faţa legii, respectării drepturilor şi libertăţilor omului,
nepartinităţii, corelării metodelor de lucru deschise şi acoperite, conspiraţiei profesionale şi
transparenţei.

(2) Organele de securitate a statului colaborează cu alte organe de stat, asociaţii obşteşti şi
cetăţeni în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Articolul 5. Activitatea organelor securităţii statului şi respectarea drepturilor şi

libertăţilor omului

(1) Organele securităţii statului îşi desfăşoară activitatea, respectînd cu stricteţe drepturile
şi libertăţile constituţionale ale omului.

(2) Organele securităţii statului pot limita exercitarea drepturilor şi libertăţilor omului
numai în cazuri şi în modul expres prevăzute de legislaţie şi numai în interesul asigurării
securităţii statului.
 Subiectul 8. Generalități privind profesiile liberale conexe
justiției. Principii de funcționare și organizare
Profesii liberale- activități care, au un profund caracter intelectual, necesită un înalt nivel de
calificare și sunt, de obicei, supuse unor clare și stricte reglementări profesionale. În exercitarea
unei astfel de activități, elementul personal este de o importanță deosebită și un astfel de exercițiu
presupune întotdeauna un cadru larg de independență în realizarea activităților profesionale

Prin amendamentele operate la Codul fiscal, legiuitorul a exclus din art.162 alin.(1) lit. a)
sintagma ,,precum și oricărui notar public, cabinet al avocatului, oricărei persoane care practică
activitate particulară de detectiv și de pază, oricărui executor judecătoresc, birou individual al
mediatorului, birou asociat de mediatori”, astfel, profesiile liberale nu mai sunt individualizate ca
entități separate cărora li se atribuie cod fiscal.

PROFESII LIBERALE

1.Avocat

2.Notar

profesii liberale infiintate in baza unor legi speciale aprobate de Parlament: avocati, notari
publici, auditori financiari, executori judecatoresti, experti contabili si contabili autorizati,
practicieni in reorganizare si lichidare, medici, medici stomatologi, medici veterinari,
farmacisti, psihologi si asistenti medicali;

Care sunt condițiile de încadrare a unei activități ca profesie liberală?

Pentru ca o profesie să fie încadrată ca profesie liberală trebuie să îndeplinească

următoarele condiţii cumulative:

1. să fie reglementată de un act normativ;

2. să existe o autoritate publică sau un corp profesional care să verifice îndeplinirea
condiţiilor de desfăşurare a profesiei, să elibereze autorizaţia şi să o înscrie într-un
registru
3. persoana care desfășoară activitatea să dețină o autorizație și/sau o legitimație de
membru conform actului normativ prin care este reglementată profesia.

Rolul profesiilor liberale

Profesiile liberale au o contribuție importantă la crearea și păstrarea unei infrastructuri

sociale relevante. Fiecare al șaselea lucrător independent își desfășoară activitatea într-un
sector aparținând profesiilor liberale, cu o tendință crescătoare. Acelaşi lucru este valabil și
pentru fiecare al șaselea salariat.
Subiectul 9. Avocatura. Organizarea profesiei de avocat.
Introducere

Prin prisma definiţiei legislative, avocatura moldovenească reprezintă o instituţie de drept

independentă a societăţii civile, menită să asigure, pe baza profesională, acordarea de asistenta
juridică calificată persoanelor fizice şi juridice, în scopul apărării drepturilor, libertăţilor si
intereselor lor legitime, precum şi al asigurării accesului la înfăptuirea justiţiei.

Admiterea în profesia de avocat

Admiterea în profesia de avocat din Republica Moldova are loc prin susţinerea unui examen de
admitere la stagiu profesional (testare cu 400 întrebări, din care 350 trebuie să fie răspunse corect),
parcurgerea unui stagiu profesional (18 luni), şi susţinerea examenelor de promovare în profesia de
avocat (proba scrisă şi proba verbală).

Licenţa de avocat se eliberează pe un termen nelimitat.

Formele de organizare ale avocaţilor

Profesia de avocat se exercită, la discreţia fiecărui avocat, în una din următoarele forme:

a) cabinet al avocatului;

b) birou asociat de avocaţi.

Articolul 3. Principiile avocaturii

Avocatura se bazează pe următoarele principii:

a) asigurarea dreptului la apărare garantat de Constituţie;

b) libertate şi independenţă în activitatea de avocat;

c) democratism şi colegialitate în raporturile dintre avocaţi;

d) apartenenţă benevolă la asociaţiile profesionale de avocaţi;

e) asigurarea legalităţii şi umanismului.

Articolul 10. Cerinţe pentru exercitarea profesiei de avocat

(1) Profesia de avocat poate fi exercitată de persoana care are cetăţenia Republicii Moldova, în
privința căreia nu a fost instituită o măsură de ocrotire judiciară sub forma tutelei, are diplomă de
licenţiat în drept sau echivalentul acesteia, se bucură de o reputaţie ireproşabilă şi a fost admisă în
profesia de avocat după susţinerea examenului de calificare.

(2) Sînt scutite de efectuarea stagiului profesional şi de examenul de calificare persoanele care
deţin titlul de doctor, precum şi cele care au cel puţin 10 ani vechime în muncă în funcţia de
judecător sau procuror dacă, în termen de 6 luni după demisia din funcţiile respective, au solicitat
eliberarea licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat. De aceleaşi drepturi şi în aceleaşi condiţii
beneficiază şi persoanele care, după demisia din funcţia de judecător şi procuror, au continuat să
activeze în domeniul dreptului.

(3) Persoana care a depus cerere de eliberare a licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat nu se
consideră persoană cu reputaţie ireproşabilă şi cererea ei nu se admite în cazul în care:

a) a fost condamnată anterior pentru infracţiuni grave, deosebit de grave, excepţional de grave
săvîrşite cu intenţie, chiar dacă au fost stinse antecedentele penale;

b) nu au fost stinse antecedentele penale pentru comiterea altor infracţiuni;

c) anterior a fost exclusă din avocatură sau i s-a retras licenţa pentru acordarea asistenţei juridice
din motive compromiţătoare;

Articolul 13. Suspendarea activităţii de avocat

(1) Activitatea de avocat se suspendă de drept:

a) la cererea scrisă a avocatului, în cazul existenţei unor motive întemeiate;

b) în caz de incompatibilitate, pe durata existenţei acestei stări;

c) pe perioada interdicţiei de a activa, dispuse prin hotărîre judecătorească sau disciplinară;

d) în cazul neefectuării de către avocat a defalcărilor în bugetul Uniunii Avocaţilor la expirarea a 6

luni de la termenul scadent, pînă la achitarea integrală a restanţei;

e) pînă la achitarea sumei amenzii, de la termenul scadent prevăzut la art. 57 alin. (1) lit. c).

(2) Licenţa şi legitimaţia avocatului a cărui activitate este suspendată se transmit, în termen de 10
zile, Consiliului Uniunii Avocaţilor, unde se păstrează pe parcursul perioadei de suspendare a
activităţii de avocat.

(3) Consiliul Uniunii Avocaţilor este obligat, în termen de 10 zile de la data suspendării activităţii de
avocat, să consemneze acest fapt în Lista avocaţilor care au dreptul de a exercita profesia de avocat
şi să publice această informaţie în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Articolul 14. Încetarea activităţii de avocat

(1) Activitatea de avocat încetează:

a) prin renunţare în scris la exerciţiul profesiei;

b) în cazul retragerii licenţei;

c) în caz de deces;

d) în cazul în care avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală şi
incompatibilă cu normele deontologice ale activităţii de avocat.

(2) Avocatul a cărui activitate a încetat este obligat să restituie Consiliului Uniunii Avocaţilor, în
termen de 10 zile, licenţa şi legitimaţia de avocat.
Articolul 12. Dreptul de a desfăşura activitatea de avocat

(1) Pentru desfăşurarea activităţii de avocat, solicitantul care a susţinut examenul de calificare
adresează o cerere scrisă ministrului justiţiei privind eliberarea licenţei pentru exercitarea profesiei
de avocat.

(2) După primirea licenţei, avocatul este în drept să desfăşoare activitatea de avocat doar după:

a) depunerea jurămîntului;

b) înregistrarea unei forme de organizare a activităţii de avocat în condiţiile art.32.

Articolul 53. Drepturile avocatului

(1) Avocatul are dreptul:

a) să reprezinte interesele legitime ale clientului în instanţele de judecată, în organele de drept, în

autorităţile publice, în alte organizaţii;

b) să ia cunoştinţă de toate materialele cauzei încredinţate din momentul încheierii contractului de

acordare a asistenţei juridice, să facă notiţe şi copii;

c) să colecteze independent, să fixeze şi să prezinte informaţii referitoare la circumstanţele cauzei;

d) să solicite informaţii, referinţe şi copii ale actelor necesare pentru acordarea asistenţei juridice
instanţelor judecătoreşti, organelor de drept, autorităţilor publice, altor organizaţii, care sînt
obligate să elibereze actele solicitate în conformitate cu legislaţia în vigoare;

Articolul 54. Obligaţiile avocatului

(1) Avocatul este obligat:

a) să pledeze pentru liberul acces la justiţie, pentru un proces echitabil realizat într-un termen
rezonabil;

b) să acorde asistenţă juridică conform contractului încheiat cu clientul sau cu oficiul teritorial al
Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat;

c) să acorde asistenţă juridică garantată de stat în volumul solicitat de oficiile teritoriale ale
Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat;

d) să aplice, în exercitarea profesiei sale, mijloacele şi metodele prevăzute de lege pentru apărarea
drepturilor şi intereselor legitime ale clientului;

e) să ţină dosarele de asistenţă juridică în modul stabilit de statutul profesiei de avocat;

Articolul 56. Răspunderea disciplinară

(1) Avocaţii răspund disciplinar pentru acţiunile prin care se încalcă prevederile prezentei legi,
normele Codului deontologic al avocatului şi prevederile altor acte normative ce reglementează
activitatea avocaturii.
(2) Petiţiile referitoare la acţiunile avocaţilor, precum şi informaţia cu privire la abaterile
disciplinare comise de avocat în timpul exercitării atribuţiilor profesionale, se examinează de către
Comisia pentru etică şi disciplină. În cazul existenţei unor temeiuri suficiente, comisia dispune
efectuarea unui control. Controlul se efectuează de către membrii comisiei sau se pune în sarcina
baroului.

(3) Comisia pentru etică şi disciplină trebuie să solicite avocatului căruia i-a fost intentată
procedura disciplinară explicaţii în scris, acte şi altе materiale necesare pentru adoptarea unei
decizii obiective.

(4) În cazul în care se adeveresc unele abateri comise de avocat, preşedintele Comisiei pentru etică
şi disciplină prezintă materialele despre avocatul în cauză spre examinare comisiei.

(5) Examinarea de către Comisia pentru etică şi disciplină a materialelor ce ţin de abaterile
disciplinare constituie o procedură disciplinară.

Articolul 29. Formele de organizare

(1) Profesia de avocat se exercită, la discreţia fiecărui avocat, în una din următoarele forme:

a) cabinet al avocatului;

b) birou asociat de avocaţi.

(2) Avocatul poate fi fondator doar al unui cabinet sau al unui birou asociat de avocaţi.

(3) Denumirea cabinetului avocatului include numele şi prenumele acestuia. Biroul asociat de
avocaţi poate avea denumire.

(4) Dizolvarea cabinetului avocatului sau a biroului asociat de avocaţi se efectuează în conformitate
cu legislaţia civilă.

(5) Cabinetul avocatului şi biroul asociat de avocaţi ţin registrul contractelor de asistenţă juridică
încheiate de către avocaţi şi avocaţii stagiari cu clienţii lor.

(6) Cabinetul avocatului şi biroul asociat de avocaţi activează în condiţii juridice şi economice egale
şi nu pot fi discriminate unul faţă de altul sub aspect financiar, fiscal ori de altă natură.

 organele de conducere a avocaturii în Republica Moldova; Uniunea Avocaților Republicii

Moldova, Barourile;

Numărul de barouri în Republica Moldova corespunde numărului curţilor de apel. Astfel, cele 4
barouri moldoveneşti sunt cele de Chişinău, Bălţi, Cahul şi Comrat. Cel mai numeros barou este
Baroul Chişinău. Toţi membrii barourilor din Republica Moldova formează Uniunea Avocaţilor din
Republica Moldova.

Asistenţa juridică garantată de stat;

asistenţă juridică garantată de stat – acordare a serviciilor juridice prevăzute în prezenta lege din
contul mijloacelor destinate acordării unor astfel de servicii persoanelor care nu dispun de
suficiente mijloace financiare pentru plata lor şi care întrunesc condiţiile stipulate în prezenta lege;
În condiţiile prezentei legi, persoanele autorizate acordă următoarele tipuri de asistenţă juridică
garantată de stat:

a) asistenţă juridică primară;

b) asistenţă juridică calificată.

Articolul 4. Principiile asistenţei juridice garantate de stat

Asistenţa juridică garantată de stat se acordă pe principiul:

a) egalităţii în drepturi a tuturor persoanelor care beneficiază de ea;

b) competenţei profesionale a persoanelor care o acordă;

c) calităţii, eficienţei şi economicităţii serviciilor acordate;

d) confidenţialităţii;

e) inadmisibilităţii conflictului de interese.

Articolul 5. Garanţiile statului

Pentru realizarea principiului liberului acces la asistenţă juridică, statul asigură organizarea şi
funcţionarea instituţiilor responsabile de acordarea asistenţei juridice garantate de stat, alocarea
fondurilor bugetare necesare retribuirii serviciilor juridice prestate în conformitate cu prezenta
lege.

Articolul 6. Persoanele care au dreptul la asistenţă

juridică garantată de stat

(1) Se acordă asistenţă juridică garantată de stat cetăţenilor Republicii Moldova în limitele stabilite
de prezenta lege.

(2) Cetăţenii străini şi apatrizii beneficiază de asistenţă juridică garantată de stat, în conformitate cu
prezenta lege, în procedurile sau în cauzele ce ţin de competenţa autorităţilor administraţiei publice
şi a instanţelor judecătoreşti ale Republicii Moldova.

Articolul 7. Formele de asistenţă juridică garantată de stat

Se acordă asistenţă juridică garantată de stat prin:

a) furnizare de informaţii, prin consultaţii şi explicaţii în probleme juridice;

b) întocmire de acte juridice;

c) reprezentare în faţa autorităţilor administraţiei publice;

d) apărare a intereselor bănuitului, învinuitului, inculpatului în proces penal;

e) apărare şi reprezentare a intereselor condamnatului;

 Subiectul 10. Organizarea profesiei de executor
judecătoresc.
Articolul 2. Activitatea executorului judecătoresc

(1) Executorul judecătoresc este persoană fizică învestită de stat cu competenţa de a îndeplini
activităţi de interes public prevăzute de prezenta lege şi de alte legi. În exercitarea atribuţiilor de
serviciu, executorul judecătoresc este exponentul puterii de stat. Doar executorul judecătoresc
licenţiat şi învestit în condiţiile prezentei legi poate efectua executarea silită.

(2) Activitatea executorului judecătoresc nu este activitate de întreprinzător.

Articolul 4. Dreptul la exercitarea activităţii de

executor judecătoresc

(1) Executor judecătoresc poate fi persoana care întruneşte următoarele condiţii:

a) este cetăţean al Republicii Moldova;

b) nu este supusă unei măsuri de ocrotire judiciare sub forma tutelei;

c) este licenţiat în drept;

d) a efectuat stagiul în condiţiile prezentei legi;

e) posedă limba de stat;

f) are o reputaţie ireproşabilă;

g) a promovat concursul de admitere în profesia de executor judecătoresc;

h) nu a atins plafonul de vîrstă de 65 de ani;

i) corespunde cerințelor de ordin medical pentru exercitarea funcției.

Executorul judecătoresc are dreptul:

a) să emită acte procedurale în limitele competenţei;

b) să citeze, la sediul biroului său şi la locul efectuării actelor de executare, debitorul şi alţi
participanţi la procesul de executare;

c) să comunice, la solicitarea persoanelor interesate, actele judiciare şi cele extrajudiciare;

d) să solicite şi să primească gratuit pe suport de hîrtie şi în regim on-line din partea

autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, a instituţiilor (inclusiv financiare) şi
din partea altor organizaţii (indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de
organizare) deţinătoare de registre de stat şi de informaţii relevante pentru procedura de
executare orice informaţie care ar permite identificarea debitorului, a patrimoniului său şi a
locului aflării lor, dacă nu are acces la sistemul informațional ce conține informația
respectivă. Condiţiile tehnice de accesare a informaţiilor menţionate vor fi reglementate
prin acorduri încheiate între Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti şi deţinătorul
de informaţii;

e) să sesizeze autorităţile şi persoanele competente referitor la faptele, constatate, de

neconformare cerinţelor înaintate legal de executorul judecătoresc;

f) să prezinte cerinţe legale persoanelor fizice şi juridice părţi în procedura de executare în

vederea întreprinderii anumitelor acţiuni de executare;

Articolul 8. Obligaţiile executorului judecătoresc

Executorul judecătoresc este obligat:

a) să aibă un rol activ pe parcursul întregului proces de executare, depunînd efort pentru
realizarea prin mijloace legale a obligaţiei prevăzute în documentul executoriu, respectînd
drepturile părţilor în procedura de executare şi ale altor persoane interesate;

b) să accepte toate cererile de punere în executare a documentelor executorii, pentru care

este competent teritorial, conform prevederilor legii;

c) să ofere părţilor în procedura de executare şi reprezentanţilor acestora posibilitatea de a

lua cunoştinţă de materialele procedurii de executare;

d) să examineze cererile părţilor privitor la procedura de executare, explicînd modul şi

termenele de atac al actelor de executare;

Articolul 18. Suspendarea activităţii executorului judecătoresc.

Consecinţele suspendării

(1) Activitatea executorului judecătoresc se suspendă în cazul:

a) deţinerii unei funcţii elective sau a funcţiei de secretar general al Uniunii Naţionale a
Executorilor Judecătoreşti – pe durata mandatului;

b) depunerii unei cereri pe motiv de concediu de maternitate şi de concediu pentru

îngrijirea copilului cu vîrsta de pînă la 3 ani;

c) incapacităţii temporare de muncă cu o durată mai mare de 4 luni consecutive, dar care
nu poate depăşi un an;

d) aplicării sancţiunii disciplinare prevăzute la art. 24 lit. d);

e) nevărsării plăţilor obligatorii la contul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti

timp de 3 luni de la scadenţă – pînă la achitarea lor integrală, dar nu mai mult de 3 luni;
Articolul 19. Încetarea activităţii executorului judecătoresc

(1) Activitatea executorului judecătoresc încetează:

a) la cerere;

a1) în caz de neeliminare a situaţiei de incompatibilitate în condiţiile art. 5 alin. (2);

b) la atingerea plafonului de vîrstă de 65 de ani;

c) la neîntrunirea condiţiilor prevăzute la art. 4;

c1) la expirarea termenului indicat la art. 18 alin. (1) lit. e), e1) și f);

d) la data rămînerii irevocabile a deciziei Colegiului disciplinar privind retragerea licenței;

e) în caz de deces;

Articolul 21. Răspunderea disciplinară

(1) Executorul judecătoresc răspunde disciplinar pentru săvîrşirea unei abateri disciplinare.

(2) Constituie abatere disciplinară:

a) nerespectarea secretului profesional;

b1) încălcare gravă sau sistematică a obligaţiilor profesionale stabilite de lege;

b2) încălcarea modului şi a termenelor de comunicare a actelor întocmite de executorul

judecătoresc părţilor în procedura de executare şi/sau reprezentanţilor acestora,
neacordarea posibilităţii de a lua cunoştinţă sau de a efectua copii de pe materialele di n
dosarul de executare;

c) săvîrşirea unor fapte care aduc atingere onoarei, probităţii profesionale ori bunelor
moravuri;

d) tergiversarea sistematică sau neglijența gravă în efectuarea lucrărilor legate de

procedura de executare;

ROLUL EXECUTORULUI JUDECATORESC

Executorul judecătoresc, în calitatea sa de agent al statului, beneficiază de o serie de instrumente

puse la dispoziţie de legiuitor pentru a-şi putea îndeplini atribuţiile, constând în obţinerea de
informaţii relevante desfăşurării executării silite, interdicţia ce poate fi impusă terţilor de a plăti
debitorului sume de bani datorate acestuia, indisponibilizarea bunurilor debitorului, etc., precum şi
obţinerea de sprijin efectiv din partea altor instituţii ale statului, în anumite limTE

În concluzie, rolul activ al executorului judecătoresc este limitat de principiul legalităţii şi de cel al
disponibilităţii, principii care trebuie respectate pe toată durata executării silite.
 Subiectul 11. Organizarea profesiei de administrator
autorizat.
administrator al insolvabilităţii – persoană desemnată în condiţiile prezentei legi pentru
supravegherea şi/sau administrarea debitorului în perioada de observaţie, în procesul de
insolvabilitate şi/sau pe durata restructurării în conformitate cu competenţele stabilite de prezenta
lege;

Articolul 4. Participanţii la procesul de insolvabilitate

(1) Participanţi la procesul de insolvabilitate sînt: administratorul provizoriu,
administratorul insolvabilităţii, lichidatorul, creditorii, adunarea creditorilor, comitetul creditorilor,
debitorul sau, după caz, reprezentantul debitorului, alte organe şi persoane stabilite în prezenta
lege.
(2) Organele şi persoanele stabilite la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea rapidă a actelor şi
a operaţiunilor prevăzute în prezenta lege, realizarea în condiţiile legii a drepturilor şi a obligaţiilor
celorlalţi participanţi la aceste acte şi operaţiuni.

Articolul 25. Statutul şi competenţa administratorului provizoriu

(1) Dacă instanţa de insolvabilitate nu dispune altfel, în perioada de observaţie organele de
conducere ale debitorului nu pot emite decizii şi nu pot efectua operaţiuni şi plăţi fără acordul
administratorului provizoriu, iar persoanele cu drept de reprezentare a debitorului nu pot încheia
acte juridice fără participarea administratorului provizoriu.
(2) Creditorii care au înaintat cerere introductivă ori administratorul provizoriu pot adresa
oricînd instanţei de insolvabilitate o cerere pentru a i se ridica debitorului dreptul de administrare,
avînd ca justificare pierderile continue din patrimoniul acestuia sau lipsa probabilităţii de realizare
a unui plan raţional de activitate a întreprinderii și/sau eschivarea acestuia de la executarea
atribuțiilor sale.

a statutului de administrator şi stabileşte în mod exhaustiv categoriile de administrator care cad

sub incidenţa prezentei Legi (pentru a se exclude erori de interpretare cu privire la calitatea
administratorului): persoana fizică desemnată de instanţa de judecată în calitate de administrator
al procedurii de insolvabilitate, administrator provizoriu, lichidator al întreprinderilor şi
organizaţiilor insolvabile, administrator fiduciar desemnat în conformitate cu art. 88 din Codul
civil, lichidatorul persoanei juridice supuse dizolvării pe cale judiciară sau extrajudiciară, dacă
lichidator este o altă persoană decît administratorul persoanei juridice dizolvate, precum şi alte
persoane desemnate de instanţa de judecată în condiţiile legii în calitate de administrator al
persoanei juridice. Totodată, proiectul de lege exclude din aria de reglementare activitatea
administratorilor instituţiilor financiare (bănci) activitatea acestora fiind deja reglementată de
Legea instituţiilor financiare, datorită specificităţii acesteia.

Articolul 66. Atribuţiile principale și drepturile administratorului şi lichidatorului

(1) Administratorul şi lichidatorul au următoarele atribuţii principale:
a) examinarea activităţii debitorului asupra căruia se iniţiază procedura de insolvabilitate în
raport cu situaţia de fapt, întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care
au condus la insolvabilitate, menţionîndu-se persoanele cărora le-ar fi imputabile şi premisele
angajării răspunderii acestora în condiţiile legii, prezentarea acestui raport instanţei de
insolvabilitate în termenul stabilit de ea;
b) deschiderea, examinarea, sigilarea, sechestrarea încăperilor de producţie, a depozitelor,
spaţiilor comerciale şi administrative, altor asemenea; evacuarea bunurilor şi a persoanelor din
încăperile ocupate ilegal; inventarierea patrimoniului debitorului, partajarea lui, adoptarea de
măsuri pentru conservarea masei debitoare;
c) notificarea creditorilor, verificarea creanţelor şi, după caz, formularea de obiecţii referitor
la ele, întocmirea tabelelor de creanţe;
d) convocarea, prezidarea şi asigurarea secretariatului adunării creditorilor sau a
acţionarilor, a asociaţilor ori a membrilor debitorului persoană juridică;
e) primirea remuneraţiei în modul stabilit de lege;

Articolul 71. Destituirea şi demisia administratorului/lichidatorului

a) nu îndeplineşte condiţiile privind indicatorii de performanţă; sau

b) depăşeşte sau nu respectă atribuţiile ce îi revin prin prezenta lege, încalcă legislaţia; sau
c) se află în conflict de interese cu orice parte în proces; sau
d) cade sub incidenţa prevederilor de incompatibilitate şi/sau a restricţiilor prevăzute de
lege; sau
e) se află în procedură de lichidare sau de insolvabilitate.

Articolul 73. Răspunderea administratorului/lichidatorului

(1) Administratorul/lichidatorul este obligat să îi despăgubească pe toţi participanţii la
procesul de insolvabilitate pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea obligaţiilor ce îi revin, conform
prezentei legi.
(2) Pentru comiterea de acţiuni ilegale în exercitarea atribuţiilor,
administratorul/lichidatorul poartă răspundere disciplinară, materială, contravenţională sau
penală, conform legii.
(3) Dacă o creanţă a masei debitoare generată printr-o acţiune a
administratorului/lichidatorului nu poate fi executată pe deplin, administratorul/ lichidatorul este
obligat la despăgubiri faţă de creditorii masei. Răspunderea este exclusă doar în cazul în care, la
naşterea creanţei, administratorul/lichidatorul nu putea să prevadă că masa debitoare va fi
insuficientă pentru executarea creanţei ori în cazul în care a acţionat cu acordul comitetului sau al
adunării creditorilor.
 Subiectul 12. Organizarea profesiei de notar.
Articolul 2. Principiile procedurii notariale

Procedura notarială este guvernată de următoarele principii:

a) legalitatea;

b) independenţa notarului şi supunerea numai legii;

c) întocmirea actelor notariale în mod egal pentru toate persoanele, fără discriminare;

d) imparţialitatea;

e) confidenţialitatea;

f) caracterul nelitigios al procedurii notariale.

Articolul 11. Competenţa notarului

(1) Notarul întocmește și îndeplinește următoarele acte şi acțiuni notariale:

a) redactarea înscrisurilor cu conţinut juridic, la solicitarea părţilor;

b) autentificarea înscrisurilor;

c) procedura succesorală notarială;

d) eliberarea certificatului de moştenitor;

e) eliberarea certificatelor de proprietate;

f) certificarea unor fapte, în cazurile prevăzute de lege;

g) legalizarea semnăturilor de pe documente;

h) legalizarea semnăturii traducătorului sau interpretului autorizat;

Articolul 8. Statutul notarului (1) Notarul este exponentul puterii de stat, împuternicit în modul stabilit de
lege în baza licenţei și a ordinului de învestire cu împuterniciri. (2) Notarul nu este funcţionar public,
activitatea acestuia nu este activitate de întreprinzător şi nici nu poate fi raportată la o astfel de activitate.
(3) Notar poate fi persoana care: a) este cetăţean al Republicii Moldova cu domiciliul în această țară; b) are
capacitatea de exerciţiu deplină; c) deţine o diplomă de studii superioare de licenţă în drept sau un act de
studii echivalent; d) a efectuat stagiul profesional în condiţiile prezentei legi; e) a susținut examenul de
calificare pentru admiterea în profesia de notar; f) posedă limba de stat; g) a promovat concursul pentru
suplinirea locurilor vacante de notar; h) este apt din punct de vedere medical; i) are o reputaţie ireproşabilă.

Articolul 10. Drepturile notarului (1) Notarul are următoarele drepturi: a) să încaseze plăți notariale în
condiţiile legii; b) să angajeze personal tehnic pentru asigurarea activităţii sale; c) să beneficieze de concediu
anual şi concediu medical; d) să beneficieze de asigurare socială de stat şi de pensie în condiţiile legii; e) să
fie membru al organelor colegiale ale Camerei Notariale și Ministerului Justiției; f) să se asocieze în cadrul
unor asociaţii obşteşti; g) să obţină toate actele şi informaţiile necesare pentru îndeplinirea actului notarial
sau a acţiunii notariale, indiferent de locul de păstrare a acestora; h) să solicite şi să primească informații în
regim on-line și/sau pe suport de hîrtie de la autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, instituţii,
inclusiv financiare, de la alte organizaţii deţinătoare de registre de stat şi de informaţii relevante pentru
desfășurarea activității notariale.

Articolul 11. Obligaţiile notarului

Notarul are următoarele obligaţii:

a) să-şi desfăşoare activitatea în conformitate cu prevederile legale şi cu

jurămîntul depus;

b) să acorde persoanelor fizice şi juridice asistenţă notarială, să le explice

conţinutul proiectului actului notarial, precum şi drepturile şi obligaţiile lor, să-i

avertizeze asupra consecinţelor actelor notariale solicitate;

c) să păstreze secretul profesional care i-a devenit cunoscut în exercitarea

activităţii sale, cu excepțiile prevăzute de lege;

d) să încheie un contract de asigurare de răspundere profesională;

e) să asigure condiţii pentru efectuarea stagiului de către notarii stagiari;

Articolul 21. Examenul de calificare în profesia de notar

(1) Persoana care a finalizat stagiul profesional susţine un examen de

calificare în profesia de notar în faţa Comisiei de licenţiere.

(2) Examenul de calificare în profesia de notar este organizat cel mult de

două ori pe an.

(3) Modul de desfășurare a examenului de calificare în profesia de notar și

de contestare a rezultatelor acestuia este stabilit de Ministerul Justiţiei, cu

consultarea Camerei Notariale.

(4) Persoana care nu a promovat examenul de calificare în profesia de notar

poate solicita admiterea la examen în mod repetat. Persoana care nu a promovat de

două ori examenul de calificare va fi admisă la un nou examen numai după

efectuarea unui nou stagiu.

(5) Persoana care a promovat examenul de calificare în profesia de notar,

însă nu a promovat concursul pentru suplinirea locurilor vacante de notar și doreşte

să obţină o notă mai mare poate susţine examenul în mod repetat atunci cînd acesta

este organizat. În acest caz, sînt valabile rezultatele examenului repetat.

(6) Rezultatele examenului de calificare în profesia de notar sînt aprobate

printr-o hotărîre a Comisiei de licenţiere, care se aduce la cunoştinţa persoanelor

participante la examen în termen de 5 zile lucrătoare de la data susţinerii

examenului şi se publică pe paginile web oficiale ale Camerei Notariale şi

Ministerului Justiţiei.

Articolul 41. Suspendarea activităţii notarului

(1) Activitatea notarului se suspendă în următoarele cazuri:

a) deţinerea unei funcţii elective sau a unei funcții de demnitate publică pe

durata mandatului;

b) desfășurarea unei activități incompatibile – pînă la înlăturarea

circumstanțelor de incompatibilitate, care însă nu poate depăși 3 luni;

c) depunerea unei cereri în acest sens pe motiv de concediu pentru îngrijirea

copilului cu vîrsta de pînă la 6 ani;

d) încălcarea obligației de instruire profesională – pe o perioadă de pînă la

2 ani;

e) angajarea la Camera Notarială, care însă nu poate depăși 5 ani;

f) incapacitatea temporară de muncă cu o durată mai mare de 120 de zile

consecutiv;

g) arestul preventiv sau arestul la domiciliu aplicat de către instanţa de

judecată

Articolul 42. Încetarea activităţii notarului

(1) Activitatea notarului încetează în următoarele cazuri:

a) depunerea cererii în acest sens;

b) decesul notarului;

c) declararea notarului ca fiind dispărut fără veste sau decedat;

d) retragerea licenţei;

e) atingerea vîrstei de 65 de ani;

f) necorespunderea acestuia condiţiilor prevăzute la art. 8 alin. (3) lit. a), b),

h) şi i);

g) anularea licenței.
 Subiectul 13. Organizarea activității de mediator.
contract de mediere – acord încheiat între mediator, pe de o parte, și părțile aflate în litigiu, pe de altă parte,
prin care mediatorul se obligă să medieze un litigiu în procedura stabilită de prezenta lege;

mediator – persoană terţă, atestată în condiţiile prezentei legi, care asigură desfășurarea procesului de
mediere în vederea soluționării litigiului dintre părți;

organizaţie de mediere – persoană juridică cu scop nelucrativ (necomercial), care este înregistrată de
Agenţia Servicii Publice și care asigură, în condițiile prezentei legi, desfășurarea eficientă a activității de
mediator, promovarea serviciilor de mediere, stabilirea regulilor procesului de mediere, a modului de
calculare a onorariilor mediatorilor, asigură spaţii pentru şedințele de mediere și acordă alte servicii pentru
desfășurarea eficientă a activității de mediator;

Articolul 4. Principiile de bază ale medierii

Medierea se efectuează în baza următoarelor principii:

a) participarea benevolă la mediere;

b) confidenţialitatea;

c) libera alegere a mediatorului;

d) egalitatea părţilor în proces;

e) independenţa, neutralitatea şi imparţialitatea mediatorului;

f) flexibilitatea procesului de mediere.

(1) Poate deveni mediator persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) în privinţa ei nu este instituită o măsură de ocrotire judiciară sub forma tutelei;;
b) deţine diplomă de studii superioare de licență;
c) nu a fost condamnată anterior pentru infracţiuni grave, deosebit de grave, excepţional de grave,
săvîrşite cu intenţie;
d) nu are antecedente penale pentru infracțiuni ușoare și mai puțin grave;
e) are reputație ireproșabilă;
f) este aptă, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei profesii;
g) a absolvit cursurile de formare iniţială a mediatorilor;
h) a susținut examenul de atestare a mediatorilor.

Articolul 17. Drepturile şi obligaţiile profesionale ale mediatorului

(1) Mediatorul este obligat să acţioneze cu profesionalism, promptitudine, diligenţă şi bună-credinţă,

în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, bunele moravuri şi normele deontologice.

(2) Mediatorul are dreptul de a informa publicul cu privire la exercitarea activității sale, cu
respectarea principiului confidențialității. Condițiile în care se poate face publicitate profesiei sînt stabilite
de Consiliu.

(3) Mediatorul nu este în drept să ofere consultaţii juridice părţilor cu privire la litigiul supus medierii.

(4) Mediatorii se pot asocia în asociaţii profesionale locale, naționale și/sau internaționale.
 (5) Mediatorii sînt obligați să țină arhivă și registre proprii, precum și să asigure evidența financiar-
contabilă a plăților încasate.

Articolul 19. Răspunderea disciplinară a mediatorului

(1) Mediatorul poartă răspundere pentru:

a) încălcarea obligaţiilor profesionale prevăzute de lege şi de normele deontologice;

b) încălcarea reglementărilor privind conflictul de interese, confidenţialitatea, neutralitatea şi

imparţialitatea.

(2) Mediatorul nu poartă răspundere pentru eşecul părţilor de a ajunge la un compromis privind
soluţionarea amiabilă a litigiului şi nici pentru neexecutarea condiţiilor tranzacției încheiate de părţi.

(3) Orice persoană interesată poate sesiza Consiliul în legătură cu nerespectarea de către mediator a
obligaţiilor sale. Consiliul este în drept să se autosesizeze. Procedura de examinare a sesizărilor este stabilită
de către Consiliu. Rezultatele examinării sesizării se aduc la cunoştinţa mediatorului şi autorului sesizării.

(4) Mediatorului i se pot aplica, în raport cu gravitatea abaterii, următoarele sancţiuni disciplinare:

a) avertisment;

b) mustrare;

c) suspendarea activităţii de mediator pe o durată de la o lună la 6 luni;

d) retragerea atestatului de mediator.

Articolul 20. Suspendarea şi încetarea activităţii de mediator

(1) Activitatea de mediator se suspendă:
a) în cazul unei incompatibilități prevăzute de lege;
b) la cererea scrisă a mediatorului, pentru un termen nelimitat, dacă acesta nu a indicat un termen;
c) în cazul aplicării sancţiunii disciplinare de suspendare a activității de mediator;
d) pentru un termen de cel mult un an, în cazul neparticipării la programele de formare continuă în
conformitate cu art. 13, pînă la prezentarea dovezilor de participare la cursurile respective;
e) pentru un termen de cel mult 2 ani, în cazul neexercitării profesiei de mediator în cadrul unui
birou de mediere şi/sau al unei organizaţii de mediere în condiţiile stabilite la art. 15 şi/sau art. 16, pînă la
prezentarea dovezilor corespunzătoare;
f) dacă în privința mediatorului se începe urmărirea penală, pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii
instanței judecătorești.

Articolul 21. Inițierea medierii

(1) Medierea poate fi iniţiată de către oricare dintre părţi, din proprie iniţiativă, precum şi la
recomandarea autorităţilor publice, instanţelor judecătoreşti sau organului de urmărire penală. În cadrul
procesului judiciar, instanţa propune părţilor să participe la o şedinţă de informare cu privire la soluţionarea
litigiilor prin mediere.
(2) Inițierea medierii în condițiile prezentei legi constituie temei pentru suspendarea procesului civil
sau procedurii arbitrale de la data semnării contractului de mediere.
(3) Părţile pot desemna prin acord comun unul sau mai mulţi mediatori sau pot solicita unei
organizaţii de mediere desemnarea unui mediator conform regulilor aprobate de organizaţia respectivă.

Articolul 23. Încetarea medierii

(1) Medierea încetează:
 a) la semnarea de către părţi a tranzacţiei;
b) la constatarea de către mediator a imposibilităţii părţilor de a ajunge la un acord;
c) la renunțarea uneia sau a ambelor părţi la mediere;
d) la expirarea termenului stabilit pentru procesul de mediere, dacă părțile nu au solicitat
prelungirea acestuia;
e) la retragerea mediatorului din procesul de mediere în condiţiile art. 5 alin. (1);
f) în caz de deces al părţii persoană fizică sau de lichidare a părţii persoană juridică.

Articolul 25. Medierea în litigiile civile

(1) Pot fi supuse medierii litigiile civile cu privire la drepturile şi obligaţiile care sînt sau pot face
obiect de examinare în instanţa de judecată sau arbitraj şi de care părţile pot dispune liber prin tranzacţie, în
condiţiile legii.
(2) Medierea în litigiile civile poate avea loc în afara procesului judiciar sau arbitral, precum și în
cadrul procesului judiciar sau arbitral.

Articolul 35. Generalităţi privind medierea în cauzele penale şi

contravenţionale
(1) Procesul de mediere în cauzele penale şi contravenţionale este reglementat de prezenta lege,
Codul penal, Codul de procedură penală şi Codul contravenţional.
(2) Părţi la medierea în cauzele penale şi contravenţionale sînt victima şi făptuitorul.
(3) Dacă la medierea în cauzele penale una dintre părţi este minor, participarea pedagogului sau
psihologului este obligatorie.
(4) Procesul de mediere nu substituie procesul penal sau contravenţional.

Articolul 36. Mediatorul în cauzele penale şi contravenţionale

Nu poate fi admis în calitate de mediator în cauzele penale şi contravenţionale: ofiţerul de urmărire
penală, procurorul, judecătorul, avocatul uneia dintre părţi, precum şi persoana incompatibilă în baza unor
prevederi legale speciale.
 Subiectul 14. Arbitrajul. Reglementarea statutului de arbitru național și
internațional
Arbitraj – cale alternativă de soluţionare a litigiilor atît de către arbitri numiţi
pentru fiecare caz aparte (arbitraj ad-hoc), cît şi de instituţii permanente de
arbitraj;
arbitru – persoană fizică aleasă de părţi sau numită în modul stabilit de părţi
pentru soluţionarea prin arbitraj a litigiului;

Articolul 3.Principiile de bază ale arbitrajului

Principiile de bază ale arbitrajului sunt:

 Respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

 Libertatea convențiilor în arbitraj.

 Constituirea arbitrajului în conformitate cu convenția părților.

 Respectarea dreptului la apărare.

 Confidențialitatea.

Articolul 14.Statutul arbitrului

 Examinarea dosarelor în cadrul Curții de Arbitraj se realizează de către arbitrii aleși sau numiți în
conformitate cu prezentul Regulament.

(2) Poate fi arbitru orice persoană fizică, cetățean al Republicii Moldova sau străin, care are capacitatea
deplină de exercițiu al drepturilor, se bucură de o reputație ireproșabilă și are o înaltă calificare și experiență
în domeniul dreptului comercial și civil.

(3) Nu poate fi arbitru persoana care:

1. a) se află sub tutelă sau curatelă;

2. b) are antecedente penale nestinse;

3. c) a pierdut statutul de judecător, avocat, notar, procuror, de ofițer de urmărire penală sau de
lucrător al organelor de drept pentru săvârșirea de acțiuni incompatibile cu activitatea sa
profesională;

4. d) nu poate fi aleasă (numită) în această calitate datorită statutului funcției sale, stabilit de lege.

Articolul 18.Componența tribunalului arbitral

(1) Părțile sunt libere să stabilească numărul de arbitri. Dacă părțile nu au stabilit numărul de arbitri, vor fi
desemnați trei arbitri.
 Articolul 15. Răspunderea arbitrilor
(1) Arbitrii sînt răspunzători de daune în condiţiile legii dacă:
a) după acceptare, renunţă în mod nejustificat la împuternicirile lor;
b) nu participă fără motiv justificat la judecarea litigiului ori nu pronunţă hotărîrea în
termenul stabilit în hotărîrea arbitrală;
c) nu respectă caracterul confidenţial al arbitrajului, publicînd sau divulgînd date de care
iau cunoştinţă în calitatea de arbitru fără a avea autorizarea părţilor;
d) încalcă în mod flagrant obligaţiile ce le revin.

Articolul 19.Desemnarea sau numirea arbitrilor

(1) În cazul când tribunalul va fi format din trei arbitri, fiecare parte numește câte un arbitru. Dacă în decurs de 30
zile după recepționarea propunerii de desemnare a arbitrului, o parte nu-l desemnează, arbitrul este numit din
oficiu de președintele Curții de Arbitraj.

(2) Arbitrii astfel desemnați vor numi, în termen de 10 zile, pe un al treilea arbitru, care va fi președinte al
tribunalului. Dacă cei doi arbitri nu sunt de acord asupra persoanei președintelui tribunalului, acesta va fi numit de
către președintele Curții de Arbitraj în termen de cel mult 5 zile. Președintele tribunalului arbitral poate fi ales de
părți, dacă există un acord scris în acest sens.

Curtea de Arbitraj, în conformitate cu Regulile de mediere şi conciliere ale Curţii de Arbitraj, poate acorda
asistenţă persoanelor fizice şi juridice interesate în vederea medierii şi concilierii lor în scopul soluţionării pe cale
amiabilă a unor litigii

Începând cu 1 ianuarie 2018, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comert și
Industrie a României, venind în sprijinul mediului de afaceri, aplică urmatoarele Reguli de procedură
arbitrală menite să îmbunătățească funcționarea arbitrajului comercial, aceste Reguli fiind în acord cu cele
mai bune practici europene și internaționale în materie
Subiectul 15. Organizarea și activitatea Curții Constituționale,
a Ministerului justiției și a oficiului Avocatului Poporului
Articolul 1. Curtea Constituţională - autoritate de jurisdicţie constituţională
(1) Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în
Republica Moldova.
(2) Curtea Constituţională este independentă şi se supune numai Constituţiei.
(3) Curtea Constituţională:
a) garantează supremaţia Constituţiei;
b) asigură realizarea principiului separării puterii de stat în putere legislativă, putere
executivă şi putere judecătorească;
c) garantează responsabilitatea statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat.
Articolul 3. Principiile de activitate
Curtea Constituţională activează în baza principiilor:
a) independenţei;
b) colegialităţii;
c) legalităţii;
d) publicităţii.
articolul 4. Atribuţiile
(1) Curtea Constituţională:
a) exercită la sesizare controlul constituţionalităţii legilor, regulamentelor şi
hotărîrilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărîrilor şi
dispoziţiilor Guvernului, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova
este parte;
b) interpretează Constituţia;
c) se pronunţă asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;
d) confirmă rezultatele referendumurilor republicane;
Articolul 11. Numirea
(1) Judecător al Curţii Constituţionale poate fi persoana care deţine cetăţenia
Republicii Moldova, are domiciliul în ţară, are pregătire juridică superioară, înaltă
competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 15 ani în activitatea juridică, în
învăţămîntul juridic superior sau în activitatea ştiinţifică.
(2) Limita de vîrstă pentru numire în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale
este de 70 de ani.
 (3) Numirea se poate face numai cu acordul prealabil, exprimat în scris, al
candidatului. În cazul în care candidatul ocupă o funcţie incompatibilă cu aceea de
judecător al Curţii Constituţionale sau este membru al unui partid sau al unei alte
organizaţii politice, acordul trebuie să cuprindă angajamentul candidatului de a demisiona,
la data depunerii jurămîntului, din funcţia pe care o ocupă şi de a-şi suspenda activitatea
în partid sau în o altă organizaţie politică.
(2) Judecătorul îşi exercită funcţia de la data depunerii jurămîntului.
Articolul 13. Independenţa
(1) Judecătorii Curţii Constituţionale sînt independenţi în exercitarea mandatului şi
se supun numai Constituţiei.
(2) Judecătorii Curţii Constituţionale nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru
voturile sau opiniile exprimate în exercitarea mandatului.
Articolul 14. Inamovibilitatea
(1) Judecătorul Curţii Constituţionale este inamovibil pe durata mandatului.
(2) Mandatul de judecător al Curţii Constituţionale se suspendă şi se ridică numai în
cazul stabilit de prezenta lege.
(3) În caz de ridicare a mandatului, judecătorul este eliberat din funcţie, în condiţiile
prezentei legi.
(4) Judecătorul Curţii Constituţionale poate demisiona din proprie iniţiativă.
Articolul 17. Obligaţii
Judecătorul Curţii Constituţionale este obligat:
a) să-şi îndeplinească atribuţiile cu imparţialitate şi în respectul Constituţiei;
b) să păstreze secretul deliberărilor şi al voturilor şi să nu ia poziţie publică sau să
dea consultaţii în probleme de competenţa Curţii Constituţionale;
c) la adoptarea actelor Curţii Constituţionale să-şi exprime votul afirmativ sau
negativ;
PERSONALUL DE SPECIALITATE ŞI
ADMINISTRATIV
Articolul 34. Secretariatul Curţii Constituţionale
(1) Secretariatul Curţii Constituţionale acordă Curţii asistenţă informaţională,
organizatorică, ştiinţifică şi de altă natură, organizează audienţa cetăţenilor, examinează în
prealabil sesizările Curţii Constituţionale a căror soluţionare de către judecătorii Curţii nu
este neapărată, acordă ajutor judecătorilor la pregătirea dosarelor pentru examinare.
(2) Secretariatul Curţii Constituţionale este condus de un şef.
(3) Regulamentul Secretariatului Curţii Constituţionale, organigrama şi statul lui de
funcţii se aprobă de Curtea Constituţională.
 (4) Personalul de specialitate şi administrativ cad sub incidenţa legislaţiei muncii, cu
excepţiile prevăzute de prezenta lege.
Articolul 35. Judecătorii-asistenţi
(1) Preşedintele şi judecătorii Curţii Constituţionale sînt asistaţi în activitatea lor de
6 judecători-asistenţi:
(2) Judecătorii-asistenţi trebuie să deţină cetăţenia Republicii Moldova, să aibă
domiciliul în ţară, pregătire juridică superioară şi o vechime de cel puţin 10 ani în
activitatea juridică sau în învăţămîntul juridic superior. Ei sînt angajaţi în funcţie, prin
concurs, pe termenul de pînă la atingerea plafonului de vîrstă de 65 de ani.
(3) Judecătorii-asistenţi sînt asimilaţi cu judecătorii Curţii de Apel şi au acelaşi
statut ca şi judecătorii din alte instanţe judecătoreşti.
MINISTERUL JUSTITITEI
II. MISIUNEA, FUNCŢIILE DE BAZĂ, ATRIBUŢIILE
ŞI DREPTURILE MINISTERULUI
3. Misiunea
Ministerul exercită conducerea, coordonarea şi controlul în domeniile de
competenţă, realizează politica statului în domeniul justiţiei şi drepturilor omului,
contribuie la menţinerea stabilităţii şi calităţii cadrului normativ, la armonizarea acestuia
cu standardele internaţionale, veghează asupra respectării principiului supremaţiei legii.
4. Funcţiile
În vederea realizării misiunii sale, Ministerul exercită următoarele funcţii de bază:
1) elaborarea şi monitorizarea implementării documentelor de politici în domeniul
justiţiei şi protecţiei drepturilor omului;
2) creaţia legislativă şi perfecţionarea legislaţiei;
3) crearea, dezvoltarea sistemului de stat al informaţiei juridice, evidenţa şi
sistematizarea legislaţiei;
4) coordonarea şi monitorizarea procesului de armonizare a legislaţiei naţionale cu
legislaţia Uniunii Europene;
5) stabilirea şi valorificarea relaţiilor internaţionale în domeniile de competenţă şi
coordonarea procesului de acordare a asistenţei juridice internaţionale;

5. Atribuţiile Ministerului
Ministerul are următoarele atribuţii principale:
1) în domeniul elaborării şi monitorizării implementării documentelor de politici:
a) stabileşte şi propune obiectivele ce urmează a fi incluse în programul de activitate
al Guvernului şi în programul legislativ, care ţin de domeniul justiţiei şi protecţiei
drepturilor omului;
b) elaborează, coordonează şi monitorizează implementarea strategiilor,
programelor şi planurilor în domeniul propriu de activitate;
c) asigură şi coordonează activitatea în domeniul realizării reformei judiciare şi de
drept;
d) coordonează procesul de monitorizare a implementării legislaţiei şi generalizează
rezultatele monitorizării;
e) negociază, implementează şi monitorizează programele internaţionale de asistenţă
tehnică şi financiară pentru sectorul justiţiei;
. Conducerea Ministerului
1) Ministerul este condus de ministrul justiţiei (în continuare – ministru) numit şi
revocat din funcţie conform prevederilor Constituţiei Republicii Moldova şi ale Legii nr. 64-
XII din 31 mai 1990 cu privire la Guvern.
Ministrul:
a) organizează şi conduce activitatea Ministerului, determină obiectivele şi direcţiile
strategice de activitate ale acestuia, pornind de la programul de activitate al Guvernului,
decide asupra căilor de realizare a acestora;
b) asigură executarea legilor şi hotărîrilor Parlamentului, decretelor Preşedintelui
Republicii Moldova, ordonanţelor, hotărîrilor şi dispoziţiilor Guvernului, îndeplinirea
funcţiilor şi atribuţiilor ce decurg din prevederile prezentului regulament şi din alte acte
normative, precum şi din politica de cadre a statului;

STRUCTURA
aparatului central al Ministerului Justiţiei

Conducerea
Cabinetul ministrului (cu statut de direcţie)
Direcţia generală legislaţie
Direcţia generală agent guvernamental
Direcţia relaţii internaţionale şi integrare europeană
Direcţia cooperare juridică internaţională
Direcţia apostilă
Direcţia profesii şi servicii juridice
Direcţia organizaţii necomerciale
Direcţia analiză, monitorizare şi evaluare a politicilor
Direcţia economico-financiară şi administrativă
Direcţia control şi audit intern
Secţia resurse umane
Secţia secretariat
Serviciul protocol, informare şi comunicare cu mass-media
Serviciul e-Transformare
Serviciul arhivă

LISTA
autorităţilor administrative din
subordinea Ministerului Justiţiei
Departamentul instituţiilor penitenciare
Oficiul central de probaţiune
Departamentul de administrare judecătorească
Serviciul stare civilă
Centrul de informaţii juridice
Centrul de armonizare a legislaţiei
Centrul naţional de expertize judiciare
Direcţia de justiţie a Găgăuziei
 LISTA
întreprinderilor monitorizate de Ministerul Justiţiei
Î. S. „Camera Înregistrării de Stat”
Î. S. Publicaţia periodică „Legea şi Viaţa”
III. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII MINISTERULUI
7. Conducerea Ministerului
1) Ministerul este condus de ministrul justiţiei (în continuare – ministru) numit şi
revocat din funcţie conform prevederilor Constituţiei Republicii Moldova şi ale Legii nr. 64-
XII din 31 mai 1990 cu privire la Guvern.
Ministrul:
a) organizează şi conduce activitatea Ministerului, determină obiectivele şi direcţiile
strategice de activitate ale acestuia, pornind de la programul de activitate al Guvernului,
decide asupra căilor de realizare a acestora;
b) asigură executarea legilor şi hotărîrilor Parlamentului, decretelor Preşedintelui
Republicii Moldova, ordonanţelor, hotărîrilor şi dispoziţiilor Guvernului, îndeplinirea
funcţiilor şi atribuţiilor ce decurg din prevederile prezentului regulament şi din alte acte
normative, precum şi din politica de cadre a statului;
c) aprobă programele şi planurile de activitate ale Ministerului, precum şi rapoartele
despre realizarea lor;
d) organizează sistemul de management financiar şi control, precum şi funcţia de
audit intern în Minister; efectuează cheltuieli în conformitate cu alocaţiile aprobate pentru
minister în legea bugetară anuală;
e) prezintă spre examinare Guvernului, în modul stabilit, proiectele de acte
normative elaborate de Minister;
f) participă în şedinţele Guvernului, în şedinţele comisiilor parlamentare şi în
şedinţele plenare ale Parlamentului, în susţinerea proiectelor de acte normative elaborate
în domeniile de competenţă;
g) negociază şi semnează tratatele internaţionale ale Republicii Moldova, în
conformitate cu deplinele puteri acordate în modul stabilit de lege;
h) participă, în calitate de membru, în activitatea Consiliului Superior al
Magistraturii şi a Consiliului Superior al Procurorilor;
i) delimitează sarcinile, atribuţiile şi stabileşte responsabilităţile viceminiştrilor şi ale
conducătorilor subdiviziunilor interioare ale aparatului central al Ministerului;
j) prezintă Guvernului propuneri privind numirea sau eliberarea din funcţie a
agentului guvernamental;
k) numeşte în funcţii, modifică, suspendă şi încetează raporturile de serviciu cu
funcţionarii publici, în condiţiile Legii nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia
publică şi statutul funcţionarului public;
l) conferă grade de calificare funcţionarilor publici, precum şi grade speciale celor cu
statut special, aplică stimulări şi sancţiuni disciplinare, în condiţiile legii;
m) angajează, modifică, suspendă şi încetează raporturile de muncă cu personalul de
deservire tehnică;
n) înaintează propuneri pentru decorarea cu distincţii de stat a personalului din
cadrul ministerului, în condiţiile legii;
o) numeşte şi eliberează din funcţii personalul din cabinetul ministrului şi
conducătorii autorităţilor administrative din subordine (fără statut de funcţionari publici);
p) la propunerea Adunării Populare a Găgăuziei, numeşte şi eliberează din funcţie
şeful Direcţiei de justiţie a Găgăuziei;
 q) numeşte şi eliberează din funcţie administratorul întreprinderii de stat
monitorizate de minister, la propunerea consiliului de administraţie; desemnează şi revocă
membrii consiliului de administraţie a întreprinderii de stat;
r) modifică statul de personal al aparatului central al Ministerului, în cadrul
structurii şi efectivului-limită ale aparatului central al Ministerului, aprobate de Guvern;
s) aprobă regulamentele subdiviziunilor aparatului central al Ministerului;
t) aprobă structura şi schema de încadrare ale autorităţilor administrative din
subordine;
u) emite, în limitele competenţelor sale, ordine, instrucţiuni, dispoziţii şi decizii,
verifică executarea lor; în caz de necesitate, în colaborare cu conducătorii altor ministere şi
autorităţi publice emite acte normative comune;
v) exercită alte împuterniciri în conformitate cu legislaţia în vigoare.
2) În activitatea sa de conducere şi reprezentare a Ministerului, ministrul este asistat
de trei viceminiştri, numiţi în funcţie şi eliberaţi din funcţie de către Guvern.
Viceminiştrii se subordonează nemijlocit ministrului şi organizează activitatea în
cadrul Ministerului, în limitele împuternicirilor ce le sînt atribuite.
În lipsa ministrului, funcţiile acestuia sînt exercitate de viceministrul desemnat de
ministru.
Viceminiştrii, în limitele împuternicirilor atribuite şi în modul stabilit de lege, poartă
răspundere pentru deciziile luate şi pentru activitatea Ministerului.
( Se modifică prin HG413 din 20.06.13, MO135/25.06.13 art.489).
8. Structura Ministerului
Aparatul central este constituit din subdiviziuni care contribuie la realizarea
funcţiilor şi atribuţiilor Ministerului, precum şi din subdiviziuni care oferă suport tehnic.
Subdiviziunile activează în baza propriilor regulamente, vizate de viceministrul respectiv şi
aprobate de ministru.
Subdiviziunile Ministerului sînt: direcţii generale, direcţii, secţii şi servicii.
În subordinea directă a ministrului funcţionează Direcţia control şi audit intern, care
realizează funcţii de evaluare, verificare şi monitorizare a activităţii subdiviziunilor
aparatului central şi a autorităţilor administrative din subordinea Ministerului.
În vederea asigurării comunicării interne şi externe a Ministerului, precum şi în
scopul gestionării eficiente a relaţiilor cu publicul, funcţionează Serviciul protocol,
informare şi comunicare cu mass-media.
Cheltuielile de întreţinere a aparatului Ministerului sînt suportate din contul
mijloacelor bugetului de stat.
Autorităţile administrative din subordinea Ministerului funcţionează în baza
prevederilor legale prin care au fost create, a regulamentelor de activitate aprobate de
Guvern, ordinelor şi dispoziţiilor emise de ministru, precum şi a instrucţiunilor şi
regulamentelor interne.
9. Cabinetul ministrului
În îndeplinirea atribuţiilor sale, ministrul este asistat de un cabinet (cu statut de
direcţie), din componenţa căruia pot face parte: şeful de cabinet, consilierii, asistenţii şi un
secretar.
10. Colegiul Ministerului
În cadrul Ministerului funcţionează Colegiul Ministerului, componenţa nominală a
căruia este aprobată de către Guvern. Din componenţa colegiului fac parte: ministrul
(preşedintele colegiului), viceminiştrii, şefi ai subdiviziunilor ministerului şi ai autorităţilor
administrative din subordine, un reprezentant al Cancelariei de Stat şi un reprezentant al
societăţii civile. În caz de încetare sau suspendare a raporturilor de serviciu/muncă a
membrilor Colegiului Ministerului, atribuţiile acestora se exercită de persoanele nou-
desemnate în funcţiile respective sau de locţiitorii titulari ai acestora, sau de persoanele
care asigură interimatul funcţiei de conducere, fără emiterea unei noi hotărîri de Guvern.
Colegiul Ministerului se întruneşte în şedinţe trimestriale sau în funcţie de
necesităţi.
Colegiul Ministerului examinează probleme de importanţă majoră din domeniile de
competenţă ale Ministerului, audiază rapoartele de activitate ale conducătorilor
subdiviziunilor şi autorităţilor administrative din subordinea Ministerului, efectuează
controlul asupra executării deciziilor sale.
La şedinţele Colegiului Ministerului pot fi invitate şi alte persoane, atunci cînd
examinarea unor probleme prezintă interes pentru acestea.
Colegiul Ministerului îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu regulamentul său,
aprobat prin ordinul ministrului.
Soluţiile identificate sau recomandările formulate în urma discuţiilor din cadrul
Colegiului Ministerului se aprobă cu simpla majoritate a voturilor membrilor prezenţi în
şedinţă şi se supun deciziei ministrului.
11. Corespondenţa
Corespondenţa Ministerului este semnată de ministru, viceminiştri sau de persoane
cu funcţii de răspundere învestite cu acest drept.
Ministrul are dreptul de primă semnătură pe toate actele Ministerului. În lipsa
ministrului, dreptul de primă semnătură revine unuia dintre viceminiştri.
Viceminiştrii, precum şi alte persoane cu funcţii de răspundere, au dreptul de a
semna actele Ministerului în temeiul ordinului ministrului sau prin împuternicire specială.
Semnătura pe actele Ministerului este în formă scrisă sau, în conformitate cu
legislaţia, poate avea alte forme.
Persoanele învestite cu dreptul de semnătură poartă răspundere personală pentru
legalitatea, veridicitatea şi corectitudinea documentului semnat.
12. Colaborarea
Ministerul colaborează cu alte autorităţi şi instituţii publice, cu societatea civilă şi
structurile internaţionale.
În cadrul Ministerului pot fi create comisii şi grupuri de lucru pentru examinarea şi
soluţionarea unor probleme specifice. La lucrările comisiilor şi grupurilor de lucru pot fi
antrenaţi specialişti din diferite domenii.