Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
3.Selectaţi activităţile de ocrotire a normelor de drept înfăptuite de către organe de stat şi de către
organele nestatale. Analizați diferenţele.
Activitatea de ocrotire a dreptului infaptuita de catre orgnele de stat se realizeaza prin urmatoarele
forme: justitia,activitatea procurorului,activitatea Ministerului Justitiei,jurisdictie
constitutionala,urmarire penala,activitatea organelor MAI,activitatea de asigurarea a securitatii
statului,activitatea avocationala,activitatea notariala,activtatea parlamnetari,activitatea
arbitrala,activitatea particulara. Activitatea de ocrotire a normle de drept infaptuita de catre organe
nestatale-1.Organizarea suportului (sprijinului)benevol de catre cetateni intru mentinerea ordinii
publice intr-o aumita localitate2.Stoparea activitatilor ilegale infaptuite de unii cetateni si transmiterea
culpei autoritatilor publice.Din cele relatate putem conchide că organele de ocrotire a normelor de
drept sunt organe de stat şi organizaţii publice (nestatale), care, în conformitate cu legea, înfăptuiesc
activităţi diverse prin caracterul şi mijloacele de restabilire a ordinii legale, interacţionând în scopul
respectării stricte a Constituţiei şi a altor legi de către toţi subiecţii de drept, al apărării drepturilor,
libertăţilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, asociaţiilor, societăţii şi statului.
Subiectul 4: Curtea Constituţională
1.Definiţi Controlul constituţionalităţii legilor în RM.
Prin control al constituţionalităţii legilor se intelege ansamblul dispoziţiilor normative care
reglementează activitatea de verificare a conformităţii legilor şi altor acte normative cu dispoziţiile Legii
fundamentale.
3.Comparaţi efectele juridice ale hotărîrilor Curții Constituționale cu efectele juridice ale hotărîrilor
instanțelor judecătorești de drept comun.
Actele Curţii Constituţionale nu sînt supuse nici unei căi de atac, sînt definitive şi intră în vigoare la data
adoptării., in comparatie cu hotaririle instantelor judecatoresti de drept comun care la sesizare sunt
supuse gradelor de jurisdictie. Hotarirle Curţii Constituţionale sînt semnate de Preşedintele Curţii sau de
judecătorul care îl înlocuieşte. Hotărîrile instanţei judecătoreşti se pronunţă în numele legii de către un
singur judecător sau, după caz, cu votul majorităţii judecătorilor din complet. Actele Curţii
Constituţionale sînt acte oficiale şi executorii, pe întreg teritoriul ţării, pentru toate autorităţile publice şi
pentru toate persoanele juridice şi fizice. Hotărîrile instanţei judecătoreşti sînt obligatorii şi
neexecutarea lor atrage răspundere, conform legii.
Subiectul 5: Procuratura
1.Descrieţi principiul unităţii şi centralismului în activitatea procuraturii.
Principiul unitatii si centralismului organelor procuraturii presupune unitatea scopurilor in activitatea sa:
caracterul comun al formelor si metodelor exercitarii controlului asupra executarii stricte si uniforme a
legilor,reactionarea la depistarea derogarilor de lege.
3.Apreciaţi, din punct de vedere al eficienței, funcţiile procurorului în cadrul exercitării controlului
efectuat cu privire la respectarea legilor în locurile de detenție.
Procurorul exercită, în modul stabilit de lege, controlul asupra legalităţii aflării persoanelor în
institutiile care asigură detenţia şi în instituţiile de executare a măsurilor de constrîngere,
inclusiv în spital în cazul acordării de asistenţă psihiatrică fără liberul consimţămînt al persoanei.
În cazul în care procurorul depistează deţinerea fără temeiurile prevăzute de lege care ar
dovedi deţinerea legală a persoanei în locurile menţionate la alin.(1), aceasta este eliberată
imediat prin ordonanţă a procurorului, care urmează a fi executată necondiţionat şi imediat.
Curtea Supremă de Justiţie este compusă din preşedinte, din 2 vicepreşedinţi, care sînt concomitent
preşedinţi ai Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ şi, respectiv, ai Colegiului Penal, şi
din 33 judecători (dintre care doi judecători exercită concomitent şi funcţia de vicepreşedinte al
colegiului) care îşi desfăşoară activitatea în colegii şi în cadrul Plenului Curţii.Fiecare judecător al Curţii
Supreme de Justiţie este asistat de 3 asistenţi judiciari. Pe lîngă Curtea Supremă de Justiţie activează
Consiliul Ştiinţific Consultativ, format din savanţi şi practicieni în domeniul jurisprudenţei.
3.Diferenţiaţi statutul Juridic al Instanţelor judecătoreşti de drept comun de cel al Judecătoriilor militare
Parte componentă a sistemului judecătoresc, instanţele judecătoreşti militare sînt instanţe judecătoreşti
specializate care înfăptuiesc justiţia, în modul stabilit de lege, asupra militarilor şi colaboratorilor care
îndeplinesc serviciul special. Instanţele judecătoreşti militare înfăptuiesc justiţia pentru a proteja de
orice atentat securitatea statului, capacitatea de luptă şi de apărare a forţelor lui armate, drepturile şi
libertăţile militarilor. Instanţele judecătoreşti militare, pe lîngă cauze penale, judecă şi cauzele civile ale
unităţilor militare, ale persoanelor fizice şi juridice privind repararea prejudiciului material cauzat prin
infracţiuni militare. Cauzele în materie civilă, penală sau în alte materii se judecă de către instanţele
judecătoreşti în condiţiile normelor procesuale…
Organele de urmărire penală pornesc procesul de urmărire penală şi, efectuind acţiuni de urmărire
penală în vederea descoperirii ei şi fixării probelor care confirmă sau infirmă săvîrşirea infracţiunii, iau
măsuri în vederea asigurării acţiunii civile sau a unei eventuale confiscări a bunurilor dobîndite ilicit
.Activtatea de urmarire penala este infaptuita de catre organe speciale ale statului sub conducerea
procurorului in scopul constatarii si descoperirii infractiunilor,identifiarii faptuitorului si punerii acestora
in invinuire pentru trimiterea lor in judecata.
Prezumt de nevinovatie reprezinta o regula de baza in infaptuirea justitiei si este unul din drepturile
fundamentale al omului.Orice persoana acuzata de savirsirea uni infratiuni este prezumata nevinovata
atita timp cit vinovatia sa nu-i va fi deovedita in mod legal,in cursul unui proces judiciar public,in cadrul
carui ii vor fi asigurate toate garantiile necesare apararii sale si nu va fi constata-ta printr-o hotarire
judecatoreasca de condamnare definitiva.Prezumtia de nevinovatie imbraca forma unei
garantii,protejind persoana implicata intr-o cauza penala,oferindu-i acesteia posibilitatea dreptului la
aparare impotriva acuzatiilor ce i se aduc. La fel invinuitul sau inculpatul nu tebuie sa-si dovedeasca
nevinovatia,organelor de urmarie penala si procurorului revenindu-le obligatia administrarii probelor.In
domeniul interpetarii probelor,acest principiu sustine regula potrivit careia orice indoiala este in
favoarea inculpatului.Prezumtia poate fi rasturnata doar pin probe certe si incontestabile de
nevinovatie.
logica existntei cailor de atac consta in faptul ca scopul justitiei nu poate fi atins pritr-o singura
judecta,deorece poate exista riscul erorii.Tocmai de aceea ,in vederea filtrarii cit mai perfecte a
adevarului,legislatia procesuala reglementaza judecarea cauzelor,in mod succesiv,in mai multe trepte de
jurisdictie de grade diferite.Prin intrmediul cailor de atac partea nemultumita de hotrirea pronuntata
poate contesta fie nerespectarea de catre instanta care a pronuntat hotarirea atacata a conditiilor legale
in care a avut loc judecata,sau netemeinicia hotaririi.Prin intermediul cailor de atac,cauzele judecate
sunt supuse controlului judecatoresc a instatelor ierarhic superioare.
Acest principiu se intilneste in raporturile dintre parti si in raporturile dintre parti si instanta.Instanta de
judecata doar atunci va putea fac o apreciere impartiala,cind va cunoaste exact toate pozitiile si
argumentel existente.Acest principiu fundamental al justitiei da posibilitatte partilor aflate in litigiu sa
participe in mod activ la apararea drepturilor si pretentiilor,la argumentarea si probarea acestora,prin
combaterea sustinerilor facute de fiecare din parti,precum si cu privire la initiativele instantei luate in
exerctarea functiilor sale.Contradictorialitatea se manifesta cu mult inaintea judecatii,intrucit prin
cererea de chemare in jdecata,formulata de reclamnt si prin intimpinaarea piritului,partile isi fac
cunoscute pretentile si apararile,precum si probele ce doresc sa le administreze pentru dovedirea
acestora.caracterrul contadictoriu exista si atunci la judecarea cauzei se prezinta doar o parte,stabilind-
se aminarea judecatii pentru citarea legala a acesteia,asigurindu-se astfel participarea ei pentru a-si
exprima in contradictoriu cu cealalta parte pretentiile.
(11) Subiectul 1: Avocatura
Profesia de avocat este exercitată de persoane calificate şi abilitate, conform legii, să pledeze şi să
acţioneze în numele clienţilor lor, să practice dreptul, să apară în faţa unei instanţe judecătoreşti sau să
consulte şi să reprezinte în materie juridică clienţii lor. Profesia de avocat este liberă şi independentă, cu
organizare şi funcţionare autonomă, în condiţiile prezentei legi şi ale statutului profesiei de avocat.
Activitatea avocatului nu este activitate de întreprinzător.
Acordarea asistenţei juridice garantate de stat în condiţiile, volumul şi modul de acordare de către
avocaţi a asistenţei juridice garantate de stat se stabilesc prin Legea cu privire la asistenţa juridică
garantată de stat.
Genurile de asistenţă juridică calificată. Avocaţii acordă persoanelor fizice şi juridice următoarele genuri
de asistenţă juridică calificată:
a) oferă consultaţii şi explicaţii, expun concluzii cu privire la problemele juridice, prezintă informaţii
verbale şi în scris referitoare la legislaţie;
b) întocmesc documente cu caracter juridic;
c) reprezintă interesele lor în instanţele de judecată;
d) reprezintă interesele lor în materie juridică în relaţiile cu autorităţile publice, notarii publici,
executorii judecătoreşti şi cu alte persoane fizice şi juridice;
e) participă la urmărirea penală şi la dezbateri judiciare în cauzele penale în calitate de apărător sau
reprezentant al victimei, al părţii civile, al părţii civilmente responsabile şi al martorilor.
[Aditional:
Acordarea asistenţei juridice calificate prevăzute de legea avocaturii de către o persoană fizică sau
juridică care nu are calitatea de avocat se pedepseşte, dacă legea nu prevede altfel.
Avocaţii acordă persoanelor fizice şi juridice şi alte genuri de asistenţă juridică, neinterzise de lege, atît
în cazul unor delegaţii unice, cît şi în cazul delegaţiilor pe termen lung. În procedura de acordare a
asistenţei juridice, avocatul poate adeveri copii şi extrase din acte şi poate certifica semnăturile de pe
actele necesare pentru acordarea asistenţei juridice. Avocatul nu poate efectua aceste acţiuni pentru
sine, pentru membrii familiei sale, pentru rude sau afini. Acţiunile specificate în lege se certifică prin
semnătura şi ştampila avocatului, cu indicarea datei şi menţionarea corespunderii cu originalul. Calitatea
serviciilor de asistenţă juridică, acordată de avocat trebuie să corespundă bunelor practici profesionale
în materie juridică, normelor materiale şi procedurale şi să rezulte dintr-o conduită profesională şi
corectă.]
(2) Propunerile privind candidaturile avocaţilor parlamentari sînt înaintate în Parlament de către
Preşedintele Republicii Moldova, de cel puţin 20 de deputaţi ai Parlamentului, în decursul ultimei luni a
mandatului avocaţilor parlamentari desemnaţi anterior.
(3) Comisia parlamentară pentru drepturile omului prezintă Parlamentului un aviz argumentat asupra
fiecărei candidaturi.
Art.6. - (1) Avocaţii parlamentari sînt numiţi în funcţie pentru un mandat de 5 ani. Avocaţii parlamentari
deţin funcţii de demnitate publică obţinute prin numire.
(2) Nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de avocat parlamentar mai mult decît două mandate
consecutive.
(3) În cazul încetării mandatului avocatului parlamentar în temeiurile prevăzute la art.9, se va numi un
nou avocat parlamentar în cel mult 2 luni.
(4) Avocatul parlamentar continuă să se afle în exerciţiul funcţiunii pînă la preluarea funcţiei de către
succesorul său, cu excepţia cazurilor cînd îşi încetează exerciţiul funcţiunii înainte de termen sau este
eliberat din funcţie în temeiurile prevăzute la art.9.
Notariatul este o instituţie publică de drept abilitată să asigure, în condiţiile legii, ocrotirea drepturilor şi
intereselor legale ale persoanelor şi statului prin îndeplinirea de acte notariale în numele Republicii
Moldova. Notariatul îşi desfăşoară activitatea în baza Constituţiei Republicii Moldova, prezentei legi,
altor acte normative, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Pornind de la caracterul public al notariatului, Ministerul Justiţiei efectuează, în conformitate cu
legislaţia, reglementarea şi organizarea activităţii notariale.
Activitatea notarială se realizează de notari şi de alte persoane, abilitate prin lege, prin acte notariale şi
consultaţii notariale. Activitatea notarială se înfăptuieşte în mod egal pentru toate persoanele,
respectîndu-se imparţialitatea. Activitatea notarială nu este activitate de întreprinzător şi nu poate fi
raportată la o astfel de activitate, nu se realizează pe bază de întreprindere şi nu se află sub incidenţa
actelor legislative şi altor acte normative ce reglementează activitatea de întreprinzător.
Principiile speciale. Limba lucrărilor notariale, lucrările de secretariat notariale se efectuează în limba
moldovenească. În conformitate cu art.17 din Legea nr.3465-XI din 1 septembrie 1989 cu privire la
funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova actele notariale se îndeplinesc în limba
moldovenească şi în limba rusă. Actul notarial poate fi tradus în limba solicitată.
Păstrarea secretului profesional. Persoana care desfăşoară activitate notarială are obligaţia să păstreze
secretul profesional cu privire la actele îndeplinite şi la faptele care i-au devenit cunoscute în timpul
activităţii sale. Informaţia cu privire la actele notariale îndeplinite se eliberează persoanei în numele
căreia acestea au fost îndeplinite. Informaţia cu privire la testament se eliberează numai după decesul
testatorului, în modul stabilit de Ministerul Justiţiei. Informaţia cu privire la actele notariale îndeplinite
se eliberează la cererea instanţei de judecată, procuraturii, organelor de urmărire penală în legătură cu
cauzele penale, civile sau administrative aflate în curs de examinare şi la cererea organelor fiscale în
scopul exercitării atribuţiilor ce ţin de domeniul fiscal. Obligaţia de a păstra secretul profesional rămîne
în vigoare şi după încetarea de către persoana care desfăşoară activitate notarială a atribuţiilor sale, cu
excepţia cazurilor cînd părţile sau instanţa de judecată a eliberat persoana în cauză de această obligaţie
în legătură cu judecarea cauzei penale, civile sau administrative. Persoanele vinovate de divulgarea
secretului profesional poartă răspundere în conformitate cu legislaţia.
Actele notariale pe teritoriul Republicii Moldova se îndeplinesc de notari publici (în continuare – notari),
de alte persoane abilitate prin lege, iar pe teritoriul statelor străine - de oficiile consulare şi misiunile
diplomatice ale Republicii Moldova (în continuare - persoane care desfăşoară activitate notarială). Actul
notarial, purtînd sigiliul şi semnătura persoanei care desfăşoară activitate notarială, este de autoritate
publică, se prezumă legal şi veridic şi are forţă probantă şi executorie.
Actul notarial poate fi prevăzut de lege sau îndeplinit la cererea persoanei interesate şi nu va cuprinde
clauze contrare legii şi bunelor moravuri. Actele notariale se îndeplinesc în condiţiile legii şi în modul
stabilit. Ministerul Justiţiei elaborează şi aprobă regulamentul cu privire la modul de îndeplinire a actelor
notariale, forma şi conţinutul registrelor actelor notariale, blanchetele speciale pe care se întocmesc
actele notariale. Blanchetele speciale pe care se întocmesc actele notariale, în cazul în care acestea sînt
de evidenţă strictă, se înregistrează la Ministerul Justiţiei.
Actele notariale se îndeplinesc de persoanele care desfăşoară activitate notarială în orele de program.
Actele notariale se îndeplinesc în biroul notarial sau, după caz, în instituţia respectivă. La solicitarea
persoanelor interesate, actele notariale pot fi îndeplinite şi în afara localului indicat mai sus, precum şi în
afara orelor de program. Actele notariale se îndeplinesc în ziua prezentării tuturor documentelor
necesare, dacă legea sau acordul părţilor nu prevede altfel.
Supravegherea activităţii notariale este exercitată de Ministerul Justiţiei. Ministerul Justiţiei asigură
practica notarială unică şi efectuează analiza statistică a actelor notariale, precum şi elaborează
recomandări metodologice privind aplicarea uniformă a legislaţiei ce reglementează activitatea notarială
de către toate persoanele care desfăşoară activitate notarială. Supravegherea constă în efectuarea
controalelor activităţii notariale, inclusiv ţinerea registrelor notariale, păstrarea documentelor,utilizarea
legăturii electronice cu registrele prin intermediul reţelei computerizate, respectarea orelor de program.
Controlul activităţii notariale se efectuează în baza regulamentului aprobat de către Ministerul Justiţiei.
Controlul se efectuează o dată la 2 ani. Activitatea notarului nou numit este supusă primului control la
expirarea primului an de activitate. Controale suplimentare pot fi efectuate numai în cazul cînd au
devenit cunoscute date care trebuie să fie verificate.
Notarul este obligat să prezinte controlorilor registrele notariale şi alte materiale necesare. Numărul
necesar de notari, numărul de locuri vacante ce urmează a fi scoase la concurs, numărul de notari
stagiari, înregistrarea contractelor de stagiu se aprobă de Ministerul Justiţiei după consultarea Comisiei
de licenţiere a activităţii notariale. Numărul necesar de notari se stabileşte în fiecare an, de regulă, în
primul trimestru, în funcţie de cerinţele dictate de extinderea teritoriului, de numărul locuitorilor şi de
volumul solicitărilor din partea publicului.
[Activitatea financiară a notarului este supusă controlului din partea organelor competente ale statului
în condiţiile legii.
Plata pentru serviciile notariale. Actele notariale, acordarea consultaţiilor notariale, redactarea
proiectelor de documente şi prestarea altor servicii notariale, se efectuează contra plată. Pentru
serviciile notariale se achită:
a) taxa de stat, care se varsă de solicitant sau de persoana care desfăşoară activitate notarială la bugetul
de stat;
b) plata pentru serviciul notarial propriu-zis.
Sumele băneşti percepute prevăzute mai sus se indică în mod obligatoriu în actul notarial îndeplinit şi în
registrul actelor notariale.
Cuantumul taxei de stat se stabileşte de lege şi nu poate fi modificat. Taxa de stat se încasează
obligatoriu pentru serviciile notariale prestate de către toate persoanele care desfăşoară activitate
notarială. Persoanele care desfăşoară activitate notarială varsă taxa de stat încasată pentru servicii
notariale la bugetul de stat cel tîrziu în ziua lucrătoare următoare celei în care a fost îndeplinit actul
notarial.
Mărimea plăţii pentru serviciul notarial prestat se stabileşte de notar şi de altă persoană care
desfăşoară activitate notarială de comun acord cu solicitantul în conformitate cu metodologia aprobată
de Parlament. Notarul stabileşte de sine stătător plata pentru serviciul notarial acordat persoanei. Unele
categorii de persoane beneficiază, în condiţiile legii, de reduceri la plăţile pentru serviciile notariale. Din
mijloacele primite de notar pentru servicii notariale se acoperă cheltuielile aferente exercitării activităţii
profesionale, asigurării ei tehnico-materiale, arendei şi întreţinerii biroului notarial, plăţii pentru
serviciile personalului tehnic angajat. Suma rămasă după efectuarea tuturor cheltuielilor menţionate
mai sus constituie venitul notarului, din care se fac contribuţii de asigurări sociale de stat, precum şi se
efectuează alte plăţi obligatorii prevăzute de legislaţie. Contribuţiile de asigurări sociale de stat, stabilite
prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, asigură persoanelor asigurate - notarilor dreptul la
pensie de asigurări sociale, la indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă, pentru graviditate
şi naştere, la asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, indemnizaţie pentru îngrijirea
copilului şi la indemnizaţie de şomaj.
Impozitarea notarilor se efectuează în conformitate cu legislaţia fiscală.
Plata pentru serviciile notariale prestate de oficiile consulare şi misiunile diplomatice ale Republicii
Moldova se efectuează în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova. Plata pentru serviciile notariale
prestate de persoanele abilitate ale autorităţilor administraţiei publice locale se varsă la bugetul local.]
(13) Subiectul 1: administrarea judecătorească și organelle chemate să asigure realizarea politicii de
stat în sfera înfăptuirii justiției
Judecătorul este purtător al puterii judecătoreşti, puterea judecătorească se exercită numai prin
instanţa judecătorească în persoana judecătorului, unicul purtător al acestei puteri. Judecătorul este
persoana învestită constituţional cu atribuţii de înfăptuire a justiţiei, pe care le execută în baza legii.
Judecătorii instanţelor judecătoreşti sînt independenţi, imparţiali şi inamovibili şi se supun numai legii.
Judecătorii iau decizii în mod independent şi imparţial şi acţionează fără niciun fel de restricţii, influenţe,
presiuni, ameninţări sau intervenţii, directe sau indirecte, din partea oricărei autorităţi, inclusiv judiciare.
Organizarea ierarhică a jurisdicţiilor nu poate aduce atingere independenţei individuale judecătorului.
Judecătorii din toate instanţele judecătoreşti au un statut unic şi se disting între ei numai prin
împuterniciri şi competenţă.
(1) La funcţia de judecător poate candida persoana cu o reputaţie ireproşabilă, care deţine cetăţenia
Republicii Moldova, are domiciliul în ţară şi întruneşte următoarele condiţii:
a) are capacitate de exerciţiu;
b) are diplomă de licenţiat în drept sau echivalentul acesteia;
c) a absolvit Institutul Naţional al Justiţiei sau are vechimea în muncă prevăzută la alin. (2);
d) nu are antecedente penale;
e) cunoaşte limba de stat;
f) corespunde cerinţelor de ordin medical pentru exercitarea funcţiei.
(2) Se consideră vechime în muncă care oferă persoanei dreptul de a candida la funcţia de judecător
activitatea acesteia pe parcursul ultimilor 5 ani în calitate de judecător sau judecător-asistent al Curţii
Constituţionale, judecător în instanţele internaţionale, procuror, profesor de drept titular în instituţiile
de învăţămînt superior acreditate, avocat, asistent judiciar sau grefier.
(3) Persoanele care au vechimea în muncă prevăzută la alin. (2), cu excepţia judecătorilor în instanţele
internaţionale şi a judecătorilor Curţii Constituţionale, susţin un examen în faţa Comisiei de absolvire a
Institutului Naţional al Justiţiei conform procedurii şi condiţiilor prevăzute de Legea nr. 152-XVI din 8
iunie 2006 privind Institutul Naţional al Justiţiei.
(4) Se consideră că nu are reputaţie ireproşabilă, în sensul alin. (1), şi nu poate candida la funcţia de
judecător persoana care:
a) are antecedente penale, inclusiv stinse, sau a fost absolvită de răspundere penală printr-un act de
amnistie sau de graţiere;
b) a fost concediată din organele de drept din motive compromiţătoare sau a fost eliberată, din
aceleaşi motive, din funcţiile specificate la alin. (2);
c) are un comportament incompatibil cu normele Codului de etică al judecătorilor sau desfăşoară
activitate incompatibilă cu normele acestui cod.
(5) Poate candida la funcţia de judecător al curţii de apel sau de judecător al Curţii Supreme de Justiţie
persoana cu o vechime în muncă în funcţia de judecător de cel puţin 6 ani şi, respectiv, 10 ani.
(6) Poate fi numită judecător militar persoana care întruneşte condiţiile prevăzute la alin. (1) şi are
calitatea de ofiţer activ. Persoanelor care nu au calitatea de ofiţer activ li se atribuie grade militare.
Procesul de selectare a candidaţilor la funcţia de judecător se desfăşoară potrivit unor criterii obiective
bazate pe merit, ţinînd seama de pregătirea profesională, de integritatea, capacitatea şi eficienţa
candidaţilor. Candidaţii la funcţia de judecător sînt selectaţi de colegiul pentru selecţia şi cariera
judecătorilor în temeiul prezentei legi, al Legii nr. 154 din 5 iulie 2012 privind selecţia, evaluarea
performanţelor şi cariera judecătorilor şi al regulamentelor Consiliului Superior al Magistraturii.
(1) Întru exercitarea funcţiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii are următoarele competenţe
referitoare la cariera judecătorilor:
a) face propuneri Preşedintelui Republicii Moldova sau, respectiv, Parlamentului de numire,
promovare la o instanţă superioară, transferare la o instanţă de acelaşi nivel sau la o instanţă inferioară,
de numire în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte de instanţă ori de eliberare din funcţie a
judecătorilor, preşedinţilor şi vicepreşedinţilor instanţelor judecătoreşti;
b) primeşte jurămîntul judecătorilor;
c) aprobă regulamentele privind criteriile şi procedura de selectare a candidaţilor la funcţia de
judecător, de promovare în funcţia de judecător la o instanţă superioară, de numire în funcţia de
preşedinte sau de vicepreşedinte al instanţei şi de transferare a judecătorului la o instanţă de acelaşi
nivel sau la o instanţă inferioară;
d) aprobă regulamentul de desfăşurare a concursului pentru suplinirea funcţiilor vacante de
judecător, de preşedinte sau de vicepreşedinte al instanţei şi asigură organizarea şi desfăşurarea
concursului;
e) dispune interimatul funcţiei de preşedinte sau de vicepreşedinte al judecătoriei, al curţii de apel
sau al Curţii Supreme de Justiţie, în cazul vacanţei funcţiei sau suspendării din funcţie a acestora, pînă la
completarea funcţiei vacante în modul stabilit de lege sau anularea suspendării;
f) aplică măsuri de încurajare în privinţa judecătorilor;
g) numeşte membrii colegiului pentru selecţia şi cariera judecătorilor şi ai colegiului de evaluare a
performanţelor judecătorilor, conform competenţei sale.
(2) Întru exercitarea funcţiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii are următoarele competenţe în
domeniul instruirii iniţiale şi continue a judecătorilor şi a personalului secretariatului instanţelor
judecătoreşti:
a) desemnează judecătorii în cadrul Consiliului Institutului Naţional al Justiţiei;
b) aprobă strategia privind formarea iniţială şi continuă a judecătorilor, prezintă opinia asupra planului
de acţiuni pentru implementarea acesteia;
c) examinează şi prezintă opinia asupra regulamentului de organizare a concursului de admitere în
Institutul Naţional al Justiţiei, asupra programelor didactice şi a planurilor de învăţămînt pentru cursurile
de formare iniţială şi continuă în cadrul institutului, asupra regulamentului de organizare a concursului
pentru suplinirea posturilor didactice, precum şi asupra componenţei comisiilor pentru examenele de
admitere şi de absolvire a Institutului Naţional al Justiţiei;
c1) deleagă judecătorii pentru participare la seminare, conferinţe, cursuri de instruire şi deplasări în
interes de serviciu;
d) expune opinia asupra numărului de locuri scoase la concursul de admitere pentru instruirea
iniţială a judecătorilor în cadrul Institutului Naţional al Justiţiei;
e) examinează contestaţiile la hotărîrile colegiului pentru selecţia şi cariera judecătorilor şi ale
colegiului de evaluare a performanţelor judecătorilor.
(3) Întru exercitarea funcţiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii are următoarele competenţe în
domeniul respectării disciplinei şi eticii judecătorilor:
a) adoptă hotărîri privind petiţiile cetăţenilor în problemele ce ţin de etica judecătorilor;
b) examinează contestaţiile hotărîrilor emise de colegiul disciplinar;
c) aplică sancţiuni disciplinare în privinţa judecătorilor;
d) validează hotărîrile colegiului disciplinar;
e) solicită organelor competente informaţiile referitoare la declaraţiile cu privire la venituri şi
proprietate ale judecătorilor;
f) solicită organelor fiscale efectuarea controlului veridicităţii declaraţiilor despre venituri ale
membrilor familiilor judecătorilor.
g) plasează pe pagina sa web din internet declaraţiile cu privire la venituri şi proprietate şi declaraţiile
de interese personale ale judecătorilor şi le menţine pe tot parcursul anului.
(4) Întru exercitarea funcţiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii are următoarele competenţe în
domeniul administrării instanţelor judecătoreşti:
a) audiază informaţia Ministerului Justiţiei referitoare la activitatea privind asigurarea organizatorică,
materială şi financiară a instanţelor judecătoreşti;
b) aprobă Regulamentul privind modul de repartizare aleatorie a dosarelor pentru examinare în
instanţele judecătoreşti, care asigură transparenţa, obiectivitatea şi imparţialitatea acestui proces;
c) examinează, confirmă şi propune, în modul stabilit de legislaţia în vigoare, proiectul bugetelor
instanţelor judecătoreşti;
d) prezintă anual, dar nu mai tîrziu de 1 aprilie, Parlamentului şi Preşedintelui Republicii Moldova un
raport asupra modului de organizare şi funcţionare a instanţelor judecătoreşti în anul precedent;
e) aprobă structura aparatului Consiliului Superior al Magistraturii, numeşte, promovează, transferă şi
eliberează din funcţie angajaţii aparatului, aplică faţă de aceştia măsuri de încurajare şi sancţiuni
disciplinare;
f) acordă concediile de odihnă anuale preşedinţilor şi vicepreşedinţilor instanţelor judecătoreşti.
(5) În scopul realizării funcţiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii poate avea şi alte competenţe
în condiţiile legii.
(6) În vederea realizării corespunzătoare a funcţiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii aprobă
acte normative întru executarea prevederilor legislaţiei din domeniul organizării şi funcţionării
sistemului judecătoresc.
(7) Consiliul Superior al Magistraturii întocmeşte şi păstrează dosarele personale ale judecătorilor din
instanţele judecătoreşti.
[Succint si eficient:
Consiliul Superior al Magistraturii este unicul organ constituit pentru autoadministrarea judecătorească,
fiind independent şi format în vederea organizării, funcţionării şi asigurării independenţei sistemului
judecătoresc în Republica Moldova.
Întru exercitarea funcţiilor sale, Consiliul are competenţe referitor la cariera judecătorilor, instruirea
iniţială şi continuă a judecătorilor şi a personalului secretariatului instanţelor judecătoreşti, respectarea
disciplinei şi eticii magistraţilor, administrarea instanţelor judecătoreşti, alte atribuţii în condiţiile legii.
Consiliul validează hotărîrile Colegiului disciplinar, examinează hotărîrile Colegiului pentru selecţia şi
cariera judecătorilor, ale Colegiului de evaluare a performanţelor judecătorilor şi contestaţiile împotriva
acestora.
La rîndul lor, hotărîrile Consiliului Superior al Magistraturii pot fi contestate la Curtea Supremă de
Justiţie şi doar în partea ce ţine de procedura adoptării acestora.
De competenţa Consiliului ţine întocmirea şi păstrarea dosarelor personale ale magistraţilor.
În relaţiile cu autorităţile publice, Consiliul este independent şi se supune în activitatea sa doar
Constituţiei şi legilor. Poate sesiza Parlamentul, Preşedintele Republicii şi Guvernul asupra oricărei
probleme care ţine de competenţa sa, potrivit legislaţiei în vigoare.
Una din atribuţiile Consiliului este şi întreţinerea legăturilor cu instituţii similare din alte ţări în probleme
privitor la activităţile de funcţionare şi administrare a sistemelor judecătoreşti respective.
Activitatea Consiliului este transparentă, asigurîndu-se condiţiile necesare pentru participarea la
şedinţele sale a societăţii civile, a mass-media, a persoanelor interesate, inclusiv pentru accesul la
informaţiile de interes public, potrivit legislaţiei în vigoare.
Hotărîrile Consiliului Superior al Magistraturii, ale colegiilor din subordine, cît şi actele finale ale
controalelor efectuate în instanţele judecătoreşti de Inspecţia judiciară se publică pe pagina web a
Consiliului Superior al Magistraturii.
Consiliul este obligat să întocmească anual un raport privind activitatea sa şi a sistemului judecătoresc în
anul precedent şi să-l prezinte public în cadrul Adunării Generale a Judecătorilor. O copie a raportului se
remite pentru informare Preşedintelui Republicii şi Parlamentului.]
Art. 3 Au calitatea de magistrat şi fac parte din corpul magistraţilor judecătorii de la toate instanţele
judecătoreşti din ţară şi de la instanţele judecătoreşti internaţionale.
Art. 4 Constituie vechime în magistratură perioada în care persoana a îndeplinit funcţiile prevăzute la
art.3. al legii cu privire la statutul judecătorului din 20.07.1995 nr. 544-XIII.
[Romania: Vechime în magistratură - perioadă în care o persoană a îndeplinit funcţia de judecător sau
procuror ori alte funcţii asimilate acestora. Este asimilat, potrivit legii, judecătorilor şi procurorilor, şi
personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei, din Ministerul Public, din Consiliul Superior al
Magistraturii, din Institutul Naţional de Criminologie şi din Institutul Naţional al Magistraturii. Constituie
vechime în magistratură perioada în care persoanele menţionate au îndeplinit funcţiile de judecător,
procuror, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, magistrat-asistent, auditor de
justiţie, judecător financiar, judecător financiar inspector, procuror financiar şi consilier în secţia
jurisdicţională a Curţii de Conturi, grefier cu studii superioare juridice, precum şi perioada în care a fost
avocat, notar, asistent judiciar, jurisconsult, consilier juridic sau a îndeplinit funcţii de specialitate
juridică în aparatul Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale,
Avocatului Poporului, Curţii de Conturi sau al Consiliului Legislativ.
Vechime în mgistratură - constituie un criteriu, prevăzut de lege, pentru promovarea în funcţie a
judecătorilor şi procurorilor, precum şi pentru acordarea anumitor drepturi de asigurări sociale.
Astfel, de pildă, judecătorii şi procurorii cu o vechime în mgistratură de cel puţin 25 de ani beneficiază, la
împlinirea vârstei prevăzute de lege, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din media veniturilor
brute realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării; judecătorii şi procurorii cu
v.m. de 20 de ani beneficiază, la data pensionării sau a eliberării din funcţie pentru alte motive
neimputabile, de o indemnizaţie egală cu şapte indemnizaţii de încadrare lunare brute [v. şi promovarea
în funcţie].]
Perioada lucrată într-o funcţie de conducere care necesită studii juridice poate fi recunoscută ca
vechime în muncă juridică, dar nu ca vechime în specialitatea de consilier juridic
(14) Subiectul 2: organele polițienești
(1) Poliţia este constituită din Poliţia pentru combaterea criminalităţii şi Poliţia ordine publică, care au
următoarele sarcini:
a) Poliţia pentru combaterea criminalităţii (poliţia criminală) – asigurare, prin măsuri speciale de
investigaţie şi prin acţiuni procesual-penale, exercitate în condiţii legale, a prevenirii şi combaterii
criminalităţii, constatării şi investigării infracţiunilor, identificării persoanelor care le-au comis şi, după
caz, a căutării acestora;
b) Poliţia ordine publică – menţinere, asigurare şi restabilire a ordinii şi securităţii publice, asigurare a
siguranţei persoanei, prevenire a infracţiunilor şi contravenţiilor, constatare a contravenţiilor şi aplicare
a sancţiunilor contravenţionale, potrivit legislaţiei.
(1) Poliţia apără viaţa, integritatea corporală, sănătatea şi libertatea persoanei, proprietatea privată şi
publică, alte drepturi legitime ale persoanei şi comunităţii, exercitînd atribuţiile prevăzute la art. 19–23.
(2) Nu se admite punerea în seama Poliţiei a altor atribuţii decît a celor prevăzute de lege.
(3) Nu se admite stabilirea în legi a unor atribuţii suplimentare pentru Poliţie fără acoperirea bugetară
a cheltuielilor aferente.
(4) Ofiţerii de urmărire penală nu pot fi antrenaţi în exercitarea altor atribuţii ale Poliţiei decît a celor
de urmărire penală, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
Este o colaborare strinsa deoarece toate actele organelor de urmarire penala sunt conduse de
procuror,si astfel exista o legatura,sau o dependenta chiar intre ceea ce face organul de urmarire penala
si procurorul. Controlul asupra activităţii Poliţiei este exercitat de Ministerul Afacerilor Interne,
procuratură, alte autorităţi ale administraţiei publice, precum şi de organizaţiile naţionale şi
internaţionale care asigură protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, în temeiul şi în
limitele prevăzute de legislaţie şi de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Poliţia îndeplineşte însărcinările şi dispoziţiile în formă scrisă ale procurorului, ofiţerului de urmărire
penală privind înfăptuirea acţiunilor de urmărire penală, precum şi hotărîrile judecătoreşti.
(15) Subiectul 1: administrarea judecătorească
(1) Colegiul disciplinar îşi desfăşoară activitatea în cadrul şedinţelor plenare şi în cadrul şedinţelor
completelor de admisibilitate.
(2) Şedinţele în plen ale colegiului se convoacă în funcţie de necesităţi. Data şedinţei se anunţă cu cel
puţin 7 zile înainte de ziua şedinţei.
(3) Completele de admisibilitate ale colegiului disciplinar se convoacă în funcţie de necesităţi, în
dependenţă de numărul sesizărilor, dar nu mai rar decît o dată în lună.
(4) Şedinţele în plen ale colegiului disciplinar sînt publice, cu excepţia cazurilor cînd acestea sunt
declarate închise conform prevederilor art. 34. Acestea sînt deliberative dacă la ele participă cel puţin 6
membri ai colegiului disciplinar.
(5) Şedinţele completelor de admisibilitate sunt închise. Acestea sunt deliberative dacă la ele participă
toţi cei 3 membri ai completului. În cazul imposibilităţii participării la şedinţă a unui membru al
completului, preşedintele colegiului disciplinar va desemna un membru ad-hoc prin dispoziţie motivată.
(6) Dezbaterile din şedinţele colegiului disciplinar şi ale completelor de admisibilitate se consemnează
într-un proces-verbal şi se înregistrează audio. Purtătorul material de informaţii care conţine
înregistrarea audio a şedinţei se anexează la procesul-verbal. Procesulverbal se întocmeşte în termen de
3 zile lucrătoare, fiind semnat de preşedintele şedinţei şi de secretarul colegiului disciplinar.
(7) Secretarul colegiului disciplinar asigură ţinerea în format electronic a tuturor materialelor colegiului
şi dosarelor disciplinare.
(1) Colegiul disciplinar este format din 5 judecători şi 4 persoane din societatea civilă.
(2) Calitatea de membru al colegiului disciplinar este incompatibilă cu calitatea de membru al Consiliului
Superior al Magistraturii, al colegiului pentru selecţia şi cariera judecătorilor, al colegiului de evaluare a
performanţelor judecătorilor, cu calitatea de inspectorjudecător, precum şi cu calitatea de preşedinte
sau vicepreşedinte al instanţei judecătoreşti.
(3) Membrii colegiului disciplinar din rîndul societăţii civile trebuie să aibă o reputaţie ireproşabilă, să se
bucure de autoritate în societate, să aibă experienţă în domeniul dreptului de cel puţin 7 ani şi sînt
obligaţi să respecte restricţiile specificate la art.8 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 544 din 20
iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului. Pentru verificarea acestor calităţi, CV-urile candidaţilor
care participă la concurs, vor fi publicate pe pagina web a Ministerului Justiţiei şi a Consiliului Superior al
Magistraturii cu cel puţin 15 zile lucrătoare înainte de ziua organizării concursului.
(4) Mandatul membrului colegiului disciplinar este de 6 ani. Membrul colegiului disciplinar nu poate fi
ales sau numit pentru 2 mandate consecutive.
(5) Mandatul membrilor colegiului disciplinar se prelungeşte de drept pînă la constituirea unui colegiu
disciplinar într-o nouă componenţă.
(1) Judecătorul poate fi suspendat din funcţie, prin hotărîre a Consiliului Superior al Magistraturii,
dacă:
a) în privinţa lui se începe urmărirea penală, pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii în cauza respectivă;
b) este recunoscut absent fără veste prin hotărîre judecătorească definitivă;
c) participă la campania preelectorală în calitate de candidat pentru autoritatea publică sau
autoritatea administraţiei publice locale;
d) i se acordă concediu de maternitate şi pentru îngrijirea copilului pe un termen de pînă la 3 ani.
(2) În cazul prevăzut la alin.(1) lit.b), salariul judecătorului se plăteşte familiei acestuia, iar în cazurile
prevăzute la lit.a), c) şi d) din acelaşi alineat, salariul se plăteşte judecătorului în condiţiile legii.
(3) Suspendarea din funcţie a judecătorului din cauzele enumerate la alin. (1), cu excepţia lit. a), nu
atrage anularea inviolabilităţii personale şi a garanţiilor materiale şi sociale.
(4) În cazul prevăzut la alin.(1) lit.a), dacă nu a fost probată vinovăţia judecătorului sau a fost
pronunţată o hotărîre de achitare ori de încetare a procesului penal, suspendarea din funcţie încetează
şi judecătorul este repus în toate drepturile avute anterior.
(5) În cazurile prevăzute la alin.(1) lit.c) şi d), la expirarea termenului pentru care judecătorul a fost
suspendat din funcţie, acestuia i se acordă funcţia de judecător pe care a deţinut-o pînă la suspendare
sau, cu consimţămîntul judecătorului, i se acordă o altă funcţie de judecător echivalentă.
(6) Hotărîrea privind suspendarea din funcţie a judecătorului poate fi atacată în Curtea Supremă de
Justiţie în condiţiile legii.
(1) Judecătorul este eliberat din funcţie de organul care l-a numit în cazul:
a) depunerii cererii de demisie;
b) stabilirii necorespunderii evidente funcţiei deţinute, ca rezultat al evaluării performanţelor;
d) transferului într-o altă funcţie în condiţiile legii;
f) comiterii unei abateri disciplinare specificate la art.22 alin.(1);
g) pronunţării hotărîrii definitive de condamnare;
h) pierderii cetăţeniei Republicii Moldova;
i) nerespectării prevederilor art.8;
j) constatării incapacităţii de muncă, dovedite prin certificat medical;
k) expirării împuternicirilor în legătură cu nenumirea judecătorului pînă la atingerea plafonului de
vîrstă, precum şi în legătură cu atingerea de către acesta a plafonului de vîrstă;
l) constatării, prin hotărîre judecătorească definitivă, a capacităţii de exerciţiu restrînse sau a
incapacităţii de exerciţiu;
(2) Propunerea privind eliberarea judecătorului din funcţie este înaintată de Consiliul Superior al
Magistraturii Preşedintelui Republicii Moldova sau, după caz, Parlamentului.
(3) Modul de eliberare din funcţie a judecătorului şi de contestare a hotărîrii de eliberare se stabileşte
de legislaţie.
(31) Eliberarea din funcţie a judecătorului în baza temeiurilor specificate la alin. (1) lit. b), f), g) şi i)
atrage lipsirea acestuia de dreptul la indemnizaţia unică de concediere, prevăzută la art. 26 alin. (3), şi la
stabilirea pensiei în condiţiile art. 32. Judecătorii care cad sub incidenţa prezentului alineat vor avea
dreptul la pensie pentru limită de vîrstă conform condiţiilor generale stabilite de Legea nr. 156-XIV din
14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat.
(4) În cazul anulării hotărîrii de eliberare din funcţie a judecătorului acesta va fi repus în toate
drepturile avute anterior, plătindu-i-se, în modul stabilit de lege, drepturile băneşti de care a fost lipsit.
(5) În caz de deces al judecătorului, Consiliul Superior al Magistraturii declară funcţia vacantă.
(1) Se consideră demisie a judecătorului plecarea onorabilă a acestuia din funcţie dacă, în exerciţiul
funcţiunii şi în afara relaţiilor de serviciu, el nu a comis fapte care discreditează justiţia sau compromit
cinstea şi demnitatea de judecător.
(2) Judecătorul are dreptul la demisie prin depunerea cererii de demisie, inclusiv în cazul reorganizării
sau dizolvării instanţei judecătoreşti.
(3) Judecătorului demisionat sau pensionat i se plăteşte o indemnizaţie unică de concediere egală cu
produsul înmulţirii salariului său mediu lunar la numărul de ani complet lucraţi în funcţia de judecător.
Totodată, în calculul indemnizaţiei unice de concediere pentru judecătorul demisionat şi reîntors în
funcţie se ia timpul activităţii în funcţia de judecător de la data încetării ultimei demisii.
(4) Judecătorul demisionat are dreptul la pensie pentru vechime în muncă sau la o indemnizaţie
lunară viageră în condiţiile prezentei legi.
(5) Dacă judecătorul demisionat are o vechime în funcţia de judecător de cel puţin 20 de ani, acesta
beneficiază de o indemnizaţie lunară viageră de 80%; de la 25 la 30 de ani – de 85%; de la 30 la 35 de ani
– de 90%; de la 35 la 40 de ani – de 95%; de la 40 de ani şi mai mult – de 100% faţă de salariul mediu
plătit în funcţia respectivă de judecător, ţinîndu-se cont de indexarea salariului.
(6) Judecătorul este considerat demisionat atîta timp, cît respectă prevederile art.8, păstrează
cetăţenia Republicii Moldova şi nu comite fapte ce discreditează justiţia sau compromit cinstea şi
demnitatea de judecător.
(7) În cazul în care constată că judecătorul demisionat nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de
prezenta lege, Consiliul Superior al Magistraturii sistează demisia judecătorului, acesta fiind în drept să
atace hotărîrea de sistare în instanţa judecătorească într-un termen de 10 zile de la data primirii copiei
de pe hotărîre.
(8) Demisia judecătorului se sistează şi în cazul numirii repetate a acestuia în funcţia de judecător.
(16) Subiectul 2: avocatura
a) avertizarea;
b) mustrarea;
c) amenda de la 1000 la 3000 de lei, care se face venit la bugetul Uniunii Avocaţilor. Plata amenzii se
face în termen de 30 de zile de la data emiterii deciziei privind aplicarea sancţiunii disciplinare sub formă
de amendă;
d) suspendarea activităţii de avocat (în temeiul art.12 alin.(1) lit. c) şi d) legia avocaturii;
e) retragerea licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat (în temeiul art.22 alin.(1) legea avocaturii.
La aplicarea sancţiunii disciplinare se ţine cont de gravitatea abaterii, de circumstanţele în care a fost
comisă, de activitatea şi comportamentul avocatului. Decizia Comisiei pentru etică şi disciplină privind
aplicarea sancţiunii disciplinare poate fi contestată în contencios administrativ.
Avocaţii răspund disciplinar pentru acţiunile prin care se încalcă prevederile prezentei legi, normele
Codului deontologic al avocatului şi prevederile altor acte normative ce reglementează activitatea
avocaturii. Petiţiile referitoare la acţiunile avocaţilor, precum şi informaţia cu privire la abaterile
disciplinare comise de avocat în timpul exercitării atribuţiilor profesionale, se examinează de către
Comisia pentru etică şi disciplină. În cazul existenţei unor temeiuri suficiente, comisia dispune
efectuarea unui control. Controlul se efectuează de către membrii comisiei sau se pune în sarcina
baroului.Comisia pentru etică şi disciplină trebuie să solicite avocatului căruia i-a fost intentată
procedura disciplinară explicaţii în scris, acte şi altе materiale necesare pentru adoptarea unei decizii
obiective. În cazul în care se adeveresc unele abateri comise de avocat, preşedintele Comisiei pentru
etică şi disciplină prezintă materialele despre avocatul în cauză spre examinare comisiei. Examinarea de
către Comisia pentru etică şi disciplină a materialelor ce ţin de abaterile disciplinare constituie o
procedură disciplinară. Decizia Comisiei pentru etică şi disciplină se face publică.
http://efrim.md/puterea-avocatilor-avocatii-puterii-sau%E2%80%A6avocatii-la-putere-28.html
(17) Subiect 1: sistemul organelor de ocrotire a normelor de drept
Respectarea dreptului în ambele sale sensuri (drept obiectiv și drept subiectiv) este asigurată de existent
forței publice, fără garanția ei, dreptul și-ar pierde specificitatea și eficacitatea sa în raport cu alte
modalități de reglementare socială. Statul întreprinde măsuri active și diverse prin sistemul său de
organe în vederea realizării normelor juridice, ocrotindu-le prin aplicarea, în caz de necessitate a forței
de constrîngere. Astfel, o funcție inernă a statului se realizeaza prin activitatea de ocrotire a normelor de
drept exercitată de tot mecanismul acesteia, iar în mod special și principal, de organe create în acest
scop.
Justiție
Activitatea procurorului de contribuire la exercitarea justiției
Activitatea ministerului justiției de executare a hotărîrilor judecătorești
Jurisdicție constitutional
Urmărirea penală
Activitatea organelor ministerului afacerilor interne de menținere a ordinii publice
Activitatea de asigurare a securității statului
Activitatea avocațională
Activitatea nitarială
Activitatea avocaților parlamentari
Activitatea arbitrală
Activitatea particulară de detective și de pază.
Justiția este cea mai veche formă a activității de ocrotire a normelor de drept, exercitată la etapa actuală
în exclusivitate de către instanțele judecătorești ale statului într-o ordine procesuală deosebită. Justiția
este una din formele fundamentale ale activității statului, care constă în judecarea cauzelor penale,
civile, economice, de contencios administrative, precum și a cauzelor cu privire la contravențiile
administrative, către instanțele judecătorești, în rezultatul căreia apare și se realizează drepturile și
libertățile fundamentale ale cetățenilor, ale asociațiilor acestora, ale întreprinderilor, instituțiilor și
organizațiilor. Justiția e înfăptuită de instanțele judecătorești investite cu o plenitudine de competență,
adică cu capacitatea de a solution orice litigiu juridic, dacă printr-o dispoziție expresă a legii litigiul nu
aparține spre rezolvarea competențelor unui alt organ.
Executarea hotărîrilor definitive ale instanțelor judecătorești este înfăptuită de catre ministerul justiției.
Hotărîrile judecătorești cu caracter patrimonial sînt executate de către executorii judiciari, iar hotărîrile
privind aplicarea pedepsei privațiunii de libertate sînt executate de către Departamentul Instituțiilor
Penitenciare.
Jurisdicția constitutional este înfăptuită de curtea constitutional care exercită la sesizare controlul
constituționalității legilor, regulamentelor și hotarîrilor Parlamentului, a decretelor Preșsedintelui RM, a
hotărîrilor și dispozițiilor Guvernului, precum și a tratatelor internaționale la care RM este parte.
Urmărirea penală este înfăptuită de către organelle special ale statului sub conducerea procurorului în
scopul constatării și descoperii infracțiunilor, identificării făptuitorilor și punerii acestora sub învinuire
pentru trimiterea lor în judecată. Urmărirea penală este o activitate obligatorie în procesul de înfăptuire
a justiției penale. Art 253 cod de procedura penala de urmărit
Menținera ordinii publice constă în efectuarea de către subdiviziunile Ministerului Afacerilor Interne a
unor acțiuni cu character administrative prevăzute de lege în scopul prevenirii, contracarării și
descoperirii încălcărilor legalității și ordinii de drept.
Activitatea de asigurare a securității statului este înfăptuită de către organelle special și constă în luarea
unor măsuri prevăzute de lege în scopul protecției suveranității, independenței și integrității teritoriale a
țării, a regimului ei constitutional, a potențialului economic, tehnico-științific și defensive, a drepturilor
și libertăților legitime ale persoanei împotriva activității informative și subversive a serviciilor special și
organizațiilor străine, împotriva atentatelor criminale ale unor grupări sau indivizi.
Activitatea avocațială constă în asistența juridical acordată de către avocat persoanelor fizice și juridice
prin consultații și cereri cu character juridic, asistență și reprezentare juridical în fața organelor de
jurisdicție și a celor de urmărire penală, apărare exercitată prin mijloace juridice specific, a drepturilor și
intereselor legitime ale acestora în raporturile cu autoritățile publice, instituții și orice cetățean al RM
sau strain, preccum și prin price alte mijloace și căi proprii exercitării dreptului de apărare în condițiile
legii.
Activitatea notarială constă în efectuarea unor acte prevăzute de lege și consultații juridice de către
notar, pentru a acorda asistență persoanelor fizice și juridice în stabilirea raporturilor juridice, civile și
comerciale nelitigioase, precum și în exercitarea drepturilor și ocrotirea intereselor legitime.
Activitatea arbitrală este realizată de arbitrii aleși de părți și constă în soluționarea litigiilor izvorîte din
relații obligaționale contractuale și necontractuale.
Activitatea particulară de detective și de pază constă în acordarea de ajutor persoanelor fizice și juridice,
inclusiv celor străine, pentru apărarea drepturilor patrimoniale și nepatrimoniale, intereselor lor
legitime de către organizaii nestatale si persoane anumite (detectivi particulari) în condițiile legii.
Puterea judecătorească este independentă, separate de puterea legislativă, are atribuții proprii
exercitate prin instanțele judecătorești în conformitate cu principiile și dispozițiile prevăzute de
Constituție și de alte legi, independentă în sensul că puterea legislativă nu este în drept să intervină sub
nici o formă în procesul de soluționare a cauzelor judiciare. În acest sens, judecătorul este liber să
interpreteze legea la soluționarea unui litigiu, avînd competența s-o aplice și puterea să decidă ”care
acte și care fapte sunt supuse unei anumite reguli de drept și în ce condiții”.
Raporturile sistemului judecătoresc cu Parlamentul rezultă mai întîi din fptul că organizarea și
funcționarea instanțelor judecătorești se realizează numai potrivit legii. Ca atare, Parlamentul este cel
care stabilește prin lege organelle judecătorești, competența și procedura potrivit căreia își desfășoară
activitatea. Este o consecință firească a statului de drept. Apoi, marele principiu al independenței
judecătorului presupune supunerea sa numai legii. La rîndu lor instanțele judecătorești pot intervene în
activitatea legislative prin solicitarea rezolvării cazurilor excepționale de neconstituționalitate a actelor
juridice.
Persoana care a indeplinit conditiile inaintate de MAI cu privire la pregatirea speciala a personalului se
adreseaza Camerei de licentiere pentru a primi licenta.Persoanele care solicita licenta pentru activitatea
de detectiv particular depune personal in organul care elibereaza licente urmatoarele doc : -cererea de
eliberare a licentei;-copia certificatului de inregistrare de stat al intreprinderi sau organizatiei.
La cerere se mai anexeaza si alte doc solicitate de MAI.Licenta se elibereaza in cel mul 15 zile de la data
depununerii cererii pe un termen de 5 ani.Camera de licentiere are dreptuls a verifice cu concursul
organului afacerilor interne respective,autentificarea datelor din socumentele prezentate sis a culeaga
informatii suplimentare pentru a decide eliberarea licentei.In cazul in care organul respective respinge
cererea de eliberare a licentei,el este obligat sa informeze in scris solicitantul,argumentind respingerea.
Politia urmareste sa fie respectata ordinea de drept in general in toata tara, si fara plata iar in cazul
detectivului si pazei aceste actiuni se fac pentru o persoana concreta si contra platei.
Justitia reprezinta puterea de a decide asupra conflictelor ivite intre diferiti subiecti de drept.
Independenta judecatorilor si impunerea lor numai in fata legii este garantata si se realizeaza prin:
Inamovibilitatea presupune ca judecat nu poate arbitrar sa fie indepartat din functie,transferat sau chiar
promovat. Toate acestea se fac doar in conditiile legii si astfel in procesul infaptuirii justitiei acesta nu va
avea alte scopuri ascunse si respectiv va fi impartial.. Promovarea,transferarea si sanctionarea
judecatorilor sunt dispuse de o autoritate distincta si anume consiliul superior al magistraturii.
(20) Subiect II. Cadrele Procuraturii
deţine cetăţenia Republicii Moldova şi este domiciliată pe teritoriul ei; are capacitate de exerciţiu
deplină; este licenţiată în drept; are vechimea în muncă necesară pentru a fi numită în funcţia
respectivă şi se bucură de o bună reputaţie sau a absolvit cursurile de formare iniţială a procurorilor la
Institutul Naţional al Justiţiei; nu are antecedente penale; cunoaşte limba de stat; este aptă din punct de
vedere medical pentru exercitarea atribuţiilor.
Ambele aceste principii ajuta la faptul ca procurorul singur sa poata lua decizia in primul rind in cazul
princ proportionalitatii acesta decide daca e necesar sa fie pornita urmarirea penala,sau nu e necesar,
iar cel al independentei ajuta ca aceasta decizie sa fie personala si sa nu fie influentata din afara de alti
factori. Astfel aceste principii sunt foarte importante intr-un stat de drept unde persoanele care
urmaresc sa fie respectata ordinea de drept sunt independente si nu sunt influentate nici intr-un mod
din afara.
Neindeplinirea obligatiilor impuse procurorilor prin statutul acestora poate antrena raspunderea lor
disciplinara. Legislatia in vigoare enumera care sunt abaterile disciplinare,precum si sanctiunile ce se pot
aplica. Diveristatea sanctiunilor permite realizarea unei individualizari adecvate a masurilor ce se cuvin
sa fie aplicate colaboratorului vinovat pentru savirsirea unei abateri.In baza indicatiilor procurorului
general,este pornita o Ancheta de serviciu,care cuprinde cercetarea detaliata si obiectiva a
circumstantelor cazului de incalcare disciplinara.
Este un mecanism simplu, deoarece nu implica multe proceduri si multe organe, astfel prin aceasta se
observa o eficienta mai inalta in opinia mea in cadrul aplicarii acestor sanctiuni disciplinare...
Testul 21(Principiile justitiei)
sub1(definiti si clasificati principiile justitiei)
In literatura de specialitate se vorbeste despre faptul ca principiile justitiei pot fi definite ca acele reguli
cu caracter general la baza carora sunt structurare si isi exercita atributiile prevazute de lege sistemul
de institutii care compun puterea judecatoreasca ,raporturile dintre aceste insitutii precum si relatiile pe
care le stabilesc cu celelalte autoritati ale statului,cu organizatiile private si cetatenii.Principiile justitiei
confera organelor judecatoresti o fizionomie proprie si le guverneaza activitatea ,sunt consacrate
expres prin dispozitii ale constitutiei sau rezulta din alte acte normative.
Principiile justitiei sunt urmatoarele:pr legalitatii,pr infaptuirii justitiei numai de instantele de
judecata,pr egalitatii in fata legii si a autoritatilor judecatoresti,pr independentei,impartialitatii si
inamovibilitatii judecatorului,pr accesului liber la justitie,pr colegialitatii si unipersonalitatii examinarii
cauzelor in instantele judecatoresti,pr egalitatii partilor si caracterul contradictoriu al dezbaterilor
judiciare,principiul prezumtiei nevinovatiei,publicitatea dezbaterilor judiciare,pr dr la aparare,folsirea
cailor de atac in procesul de infaptuire a justitiei,limba de procedura si dr la interpret.
Testul 22(Procuratura)
sub1(Enumerati atributiile procurorului la exercitarea controlului urmaririi penale)
Procurorul exercită urmărirea penală în numele statului în privinţa infracţiunilor atribuite în
competenţă, iar în caz de necesitate poate exercita sau poate prelua urmărirea penală privind orice
categorie de infracţiuni, în condiţiile Codului de procedură penală.
Pentru asigurarea aplicării legii penale de către organele de urmărire penală, de organele de constatare
şi de organele care exercită activitate specială de investigaţii, procurorul conduce urmărirea penală,
controlează corespunderea acţiunilor procesuale ale acestor organe prevederilor Codului de procedură
penală, ale altor acte normative, precum şi ale actelor internaţionale. Pentru realizarea atribuţiilor
menţionate mai sus procurorul este în drept:
a) să exercite atribuţiile prevăzute de Codul de procedură penală;
b) să iniţieze sancţionarea încălcărilor de lege, neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a
obligaţiilor de serviciu, comise de ofiţerii de urmărire penală, de lucrătorii organelor de constatare şi ai
organelor care exercită activitate specială de investigaţii.
Atributiile procurorului: Pentru asigurarea aplicării legii penale de către organele de urmărire penală,
de organele de constatare şi de organele care exercită activitate specială de investigaţii, procurorul
conduce urmărirea penală, controlează corespunderea acţiunilor procesuale ale acestor organe
prevederilor Codului de procedură penală, ale altor acte normative, precum şi ale actelor internaţionale.
Pentru realizarea atribuţiilor menţionate mai sus procurorul este în drept: a) să exercite atribuţiile
prevăzute de Codul de procedură penală; b) să iniţieze sancţionarea încălcărilor de lege, neîndeplinirii
sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu, comise de ofiţerii de urmărire penală, de
lucrătorii organelor de constatare şi ai organelor care exercită activitate specială de investigaţii.
Testul 26(Avocatura)
sub1(numiti conditiile si modul de obtinere a licentei de avocat)
Profesia de avocat poate fi exercitată de persoana care are cetăţenia Republicii Moldova, are capacitate
deplină de exerciţiu, are diplomă de licenţiat în drept sau echivalentul acesteia, se bucură de o reputaţie
ireproşabilă şi a fost admisă în profesia de avocat după susţinerea examenului de calificare. Persoana
care a depus cerere de eliberare a licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat nu se consideră
persoană cu reputaţie ireproşabilă şi cererea ei nu se admite în cazul în care: a) a fost condamnată
anterior pentru infracţiuni grave, deosebit de grave, excepţional de grave săvîrşite cu intenţie, chiar
dacă au fost stinse antecedentele penale; b) nu au fost stinse antecedentele penale pentru comiterea
altor infracţiuni c) anterior a fost exclusă din avocatură sau i s-a retras licenţa pentru acordarea
asistenţei juridice din motive compromiţătoare;d) a fost concediată din cadrul organelor de drept din
motive compromiţătoare sau a fost eliberată, din aceleaşi motive, din funcţia de judecător, notar,
consultant juridic sau funcţionar public;e) comportamentul sau activitatea ei este incompatibilă cu
normele Codului deontologic al avocatului; Licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat este unicul act
care confirmă statutul avocatului. Licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat se eliberează de către
Ministerul Justiţiei în termen de 10 zile de la data depunerii cererii.Licenţa pentru exercitarea profesiei
de avocat se eliberează pe termen nelimitat şi este valabilă pe întreg teritoriul Republicii
Moldova.Licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat se eliberează contra unei plăţi în mărime de 450
de lei, achitate în contul Ministerului Justiţiei. Avocatul depune jurămînt.
Testul 28(Avocatura)
Sub1(Caracterizati exercitarea profesiei de avocat public in RM)
Avocatul Poporului (Ombudsmanul) (în continuare – Avocatul Poporului) asigură respectarea drepturilor
şi libertăţilor omului de către autorităţile publice, de către organizaţii şi întreprinderi, indiferent de tipul
de proprietate şi forma juridică de organizare, de către organizaţiile necomerciale şi de către persoanele
cu funcţii de răspundere de toate nivelurile. Avocatul Poporului contribuie la apărarea drepturilor şi
libertăţilor omului prin prevenirea încălcării acestora, prin monitorizarea şi raportarea modului de
respectare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului la nivel naţional, prin perfecţionarea
legislaţiei ce ţine de domeniul drepturilor şi libertăţilor omului, prin colaborarea internaţională în acest
domeniu, prin promovarea drepturilor şi libertăţilor omului şi a mecanismelor de apărare a acestora,
prin aplicarea procedeelor reglementate de prezenta lege.Avocatul Poporului pentru protecţia
drepturilor copilului îşi exercită atribuţiile pentru asigurarea respectării drepturilor şi a libertăţilor
copilului şi realizării, la nivel naţional, de către autorităţile publice centrale şi locale, de către persoanele
cu funcţie de răspundere de toate nivelurile a prevederilor Convenţiei ONU cu privire la drepturile
copilului.
Suspendarea licentei de avocat: Activitatea de avocat se suspendă în cazul depunerii de către avocat a
cererii de suspendare a licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat în legătură cu angajarea sa într-o
funcţie remunerată sau în legătură cu imposibilitatea exercitării profesiei de avocat din alte motive.