DPPpg1

I.1. Locul dreptului procesual penal in sistemul de

drept
1. Obiectul de reglementare a Dreptului procesual
penal
1) Procesul penal
|n vederea apararii intereselor societatii si ale ordinii de drept, a
drepturilor si libertatilor cetatenilor impotriva faptelor care le-ar aduce
atingere, legea penala prevede faptele care constituie infractiuni si
sanctiunile penale care se pot aplica celor ce le savirsesc. Aplicarea
pedepselor si a altor sanctiuni prevazute de legea penala constituie
sarcina autoritatilor pe care societatea le-a imputernicit in acest scop,
iar activitatea prin care se realizeaza tragerea la raspundere penala a
infractorilor trebuie sa se desfasoare organizat, in conformitate cu
anumite reguli, care sa satisfaca cerintele a doua interese majore:
interesul societatii care impune o activitate de natura a realiza
descoperirea rapida a infractiunilor si identificarea imediata a
infractorilor, dovedirea completa si obiectiva a vinovatiei acestora,
precum si aplicarea unor sanctiuni penale legale, care sa constituie
mijloace eficiente de combatere si prevenire a fenomenului
infractional
interesul individual care impune ca aceasta activitate sa fie strict
reglementata de lege si sa se desfasoare in conformitate cu
aceasta, fiind interzise abuzurile si nedreptatile, ceea ce implica
acordarea de mijloace eficiente cetatenilor pentru a se apara
impotriva unei invinuiri neintemeiate sau mai grave decit cea
reala, precum si instituirea de puternice garantii pentru deplina
realizare a dreptului de aparare.
Activitatea prin care se asigura aplicarea legii penale celor care au
savirsit infractiuni poarta denumirea de proces penal, fiind obiectul de
reglementare al unui ansamblu de norme juridice denumit drept
procesual penal.
Denumirea de proces penal deriva pe de o parte, din cuvintul
latinesc processus, care inseamna inaintare, desfasurare, progres,
ceea ce in materie juridica caracterizeaza o activitate desfasurata in
timp, prin acte succesive, de la simplu la comple!, avind ca finalitate
rezolvarea unui litigiu juridic astfel, dupa ce s-a descoperit savirsirea
unei infractiuni, se trece la identificarea faptuitorilor, la cercetarea
vinovatiei lor, la trimiterea in judecata si la judecarea lor, la punerea
in e!ecutare a "otaririi judecatoresti de condamnare, ceea ce
subliniaza o desfasurare progresiva si coordonata a activitatii
judiciare pe de alta parte, se foloseste calificativul de penal, care-l
deosebeste de alte forme de proces, definind astfel finalitatea
desfasurarii procesului, anume aplicarea de pedepse #penale$ celor
vinovati de savirsirea de infractiuni.
Prin proces penal se intelege activitatea reglementata de lege pe
care o desfasoara autoritatea judecatoreasca, cu participarea activa a
persoanelor interesate, ca titulare de drepturi si obligatii, in scopul
constatarii la timp si in mod complet a faptelor care constituie
Titlul I OBIECTUL {I PRINCIPIILE FUND!ENTLE
LE DREPTULUI PROCE"UL PENL
Cap. I. Obiectul dreptului procesual penal
DPPpg%
infractiuni, astfel ca orice persoana care a savirsit o infractiune sa fie
sanctionata potrivit legii si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa
la raspundere penala. Deci procesul penal consta intr-o activitate prin
care infractorul este supus raspunderii penale. Aceasta activitate
cuprinde, in principal, activitatea de judecata, desfasurata de
instantele judecatoresti care, potrivit art. 1%& din 'onstitutia
(om)niei, infaptuiesc justitia prin "otarirea instantei de judecata,
data in urma unei dezbateri orale si contradictorii, in sedinta publica,
se stabileste vinovatia celor trimisi in judecata si li se aplica celor
vinovati de comiterea de infractiuni pedepsele si alte masuri
prevazute de legea penala. Pentru a se stabili daca este sau nu cazul
ca o persoana invinuita de comiterea unei infractiuni sa fie trimisa in
fata instantei judecatoresti, se desfasoara o activitate premergatoare
judecatii, denumita urmarire penala, prin care *inisterul Public,
impreuna cu organele pe care le supraveg"eaza, denumite organe de
cercetare penala, asigura descoperirea infractiunilor, identificarea
faptuitorilor si, atunci cind s-au strins probele necesare, trimiterea in
judecata a celor vinovati. |n fine, dupa pronuntarea unei "otariri
definitive de condamnare, se desfasoara activitatea de punere in
executare a acesteia, potrivit legii. Asadar, procesul penal cuprinde,
ca parti componente, in ordinea desfasurarii lor: urmarirea penala,
judecata si punerea in e!ecutare a "otaririi definitive de condamnare.
Procesul penal constituie o activitate reglementata de lege
urmarirea si judecarea infractorilor, precum si punerea in e!ecutare a
pedepselor prevazute de lege nu se pot desfasura de oricine si
oricum, ci numai de anumite autoritati publice imputernicite de lege,
care trebuie sa desfasoare activitatea in conditiile si formele
prevazute de lege. |n acest mod, legea instituie autoritati publice
specializate in combaterea fenomenului infractional, iar mijloacele pe
care le prevede sint selectionate dintre acelea care, in practica de zi
cu zi, si-au dovedit atit eficienta in descoperirea oricarei infractiuni si
sanctionarea oricarui infractor, dar care prezinta si garantia unei
depline realizari a dreptului la aparare, de respectare a celorlalte
drepturi fundamentale ale omului. +tatul de drept implica in cel mai
inalt grad legalitatea in activitatea de combatere a infractiunilor. De
aceea, statul de drept impune nu numai reglementarea prin norme
clare si ferme a procesului penal, in vederea apararii atit a intereselor
societatii in intregul ei, cit si a intereselor fiecarui cetatean in parte,
dar si asigurarea respectarii in practica a acestor norme, astfel incit
sanctiunile penale sa nu fie aplicate decit celor care s-au facut
vinovati de incalcarea legii penale.
Activitatea constituind procesul penal se efectueaza de o anumita
autoritate publica, pe care 'onstitutia (om)niei o denumeste
,autoritatea judecatoreasca-. Din autoritatea judecatoreasca fac
parte in primul rind instantele judecatoresti, reprezentate de 'urtea
+uprema de .ustitie, curtile de apel, tribunalele si judecatoriile,
precum si instantele militare. /nstantele judecatoresti sint compuse
din judecatori. |n al doilea rind, face parte Ministerul Public,
autoritatea care reprezinta interesele generale ale societatii si ale
ordinii de drept *inisterul Public isi e!ercita atributiile prin procurori,
constituiti in parchete pe linga fiecare instanta judecatoreasca si sint
ajutati de organele de cercetare penala.
0a procesul penal participa si persoanele care au legatura cu
savirsirea unei infractiuni. 1nele dintre aceste persoane fizice sau
juridice se numesc parti. +int parti in procesul penal:
DPPpg2
inculpatul persoana care este adusa in fata autoritatii
judecatoresti pentru a raspunde penal de infractiunea savirsita si
civil de pagubele pe care le-a produs prin acea infractiune
partea vatamata victima a infractiunii, care actioneaza in
vederea sanctionarii penale a inculpatului
partea civila persoana prejudiciata prin infractiune, care pretinde
repararea pagubei ce i s-a produs de catre inculpat
partea responsabila civilmente c"emata sa raspunda fata de
partea civila, impreuna cu inculpatul, pentru paguba ce i s-a
produs acesteia.
Partile intervin in fata autoritatilor judecatoresti in vederea
sustinerii sau apararii intereselor proprii, e!ercitindu-si in acest scop
drepturile acordate de lege si indeplinindu-si obligatiile pe care
aceeasi lege le prevede.
|n afara de parti, la activitatea judiciara mai participa aparatorii si
reprezentantii, care, desi persoane distincte de parti, e!ercita
drepturile si indeplinesc obligatiile procesuale in numele sau interesul
partilor.
|n activitatea pe care o desfasoara, instantele judecatoresti,
*inisterul Public si organele de cercetare penala stabilesac raporturi
juridice intre ele raporturi juridice se stabilesc intre aceste autoritati
si partile din proces, intre parti si aparatori. Aceste raporturi
denumite raporturi procesual penale avind ca finalitate tragerea la
raspundere penala a infractorilor, au caracter juridic, deoarece se
stabilesc in temeiul normelor de drept care le reglementeaza. 'a
urmare, autoritatile judiciare, partile, aparatorii devin subiecte ale
unor raporturi juridice, cu caracter procesual penal, avind drepturi si
obligatii procesuale. /ncluderea in conceptul de proces penal a
raporturilor juridice procesual penale, in care partile #printre care si
cel care este tras la raspundere penala$ sint titulare de drepturi si
obligatii, scoate in relief o conceptie umanista si democratica cu
privire la procesul penal, potrivit careia justitia trebuie infaptuita cu
asigurarea celor mai largi posibilitati de aparare pentru persoanele
implicate.
Activitatea autoritatilor judiciare penale, cu participarea partilor, se
desfasoara in scopul constatarii la timp si in mod complet a faptelor
care constituie infractiuni, in vederea tragerii la raspundere numai a
celor vinovati de savirsirea lor si numai in limitele prevazute de lege
se e!prima, asadar, cerinta de a se actiona imediat si de urgenta
pentru descoperirea infractiunilor, identificarea infractorilor si apoi
sanctionarea lor, dindu-se astfel eficienta necesara combaterii si
prevenirii infractiunilor totodata, se cere si cunoasterea exacta si
completa a faptelor, spre a se evita orice condamnare contrara legii si
adevarului. Aceste cerinte trebuie sa satisfaca atit interesul general al
societatii ca orice infractiune sa fie descoperita si orice infractor
pedepsit cit si interesul individual, care impune ca nici un nevinovat
sa nu fie tras la raspundere penala, iar cel vinovat sa raspunda numai
in masura vinovatiei sale.
Prin realizarea scopului de mai sus se asigura si indeplinirea unui
scop educativ, cu efect preventiv, prin dezvoltarea constiintei
cetatenilor in spiritul respectarii ordinii constitutionale si a ordinii de
drept, a drepturilor si libertatilor omului, ceea ce creaza climatul
necesar pentru prevenirea savirsirii de noi infractiuni. 'u cit in
constiinta cetatenilor se formeaza convingerea ca justitia penala nu
va lasa nici un infractor nepedepsit, cu atit se sadeste mai adinc ideea
necesitatii repsectarii legilor tarii, in special a legii penale.
DPPpg&
2) Procesul penal si alte #orme de proces
3!ista si alte forme de proces, care asigura solutionarea litigiilor
dintre persoanele fizice intre ele, dintre persoanele fizice si juridice,
dintre persoanele juridice intre ele, ori prin care se aplica unele
masuri administrative sau disciplinare astfel de procese capata
denumirea litigiului pe care il solutioneaza: proces civil, administrativ,
disciplinar. Datorita trasaturilor caracteristice ale activitatii de
rezolvare a unui litigiu juridic, toate formele de proces, inclusiv
procesul penal, au citeva elemente comune: desfasurarea unei
activitati de un organ de jurisdictie, cu privire la un conflict de drept,
nascut din nerespectarea unei dispozitii legale, activitate finalizata
printr-o "otarire supusa unei cai de atac la un organ superior si care,
dupa ce a ramas definitiva, este pusa in e!ecutare. |n cazul procesului
penal si civil, organul jurisdictional este, de regula, o instanta
judecatoreasca in cazul procesului administrativ si disciplinar, organul
care solutioneaza litigiul poate fi si un organ administrativ sau
disciplinar.
4atura diferita a litigiilor determina trasaturi specifice pentru
fiecare fel de proces, fie in legatura cu organele in fata carora se
desfasoara, fie in ceea ce priveste structura procesului, principiile
acestuia, persoanele implicate, mijloacele de proba folosite, solutiile
ce se pot pronunta, caile de atac. 5rasaturile specifice impun ca
fiecare forma de proces sa aiba autonomia sa, diferentiindu-se de
celelalte forme de proces.
Procesul penal, avind ca obiect tragerea la raspundere penala a
persoanei care a savirsit o infractiune, presupune o confruntare intre
societate si infractor, in care societatea, prin *inisterul Public si
instantele judecatoresti, actioneaza pentru pedepsirea acestuia, iar
infractorul incearca sa ramina nedescoperit sau sa-si ascunda
vinovatia. De aceea, societatea trebuie sa foloseasca constringerea
de stat si sa depuna eforturi sustinute pentru ca, in final, sa se asigure
punerea in e!ecutare a pedepsei aplicate celui a carui vinovatie a fost
dovedita. 'a urmare, pe linga interventia instantelor judecatoresti,
comuna si altor forme de proces, numai procesul penal cunoaste
interventia organelor de urmarire penala procuror si organe de
cercetare penala activitate care, sub denumirea de urmarire penala,
este parte componenta a procesului penal. Pentru ca orice infractiune
sa fie descoperita si orice infractor identificat, legea impune ca
organele de urmarire penala si instantele judecatoresti penale sa-si
desfasoare, de regula, activitatea din proprie initiativa #din oficiu$,
nelasind activitatea de aplicare a legii penale numai la initiativa
persoanelor vatamate prin infractiune. Procesul penal cunoaste o
reglementare a probelor adaptata conditiilor specifice in care se
savirseste o infractiune, de multe ori fara prezenta martorilor sau fara
acte preconstituite, care, asigurind evitarea erorilor, creaza totusi
facilitati in stabilirea corecta si completa a faptelor. Procesul penal se
finalizeaza printr-o "otarire de condamnare a inculpatului la o
pedeapsa sau alta masura penala #daca se constata raspunderea sa
penala$ ori prin achitare #in caz contrar$. 6iind posibila aplicarea de
pedepse privative de libertate, in cursul procesului penal se pot lua,
cu caracter temporar, masuri preventive sau masuri de siguranta,
privative de libertate sau alte drepturi, necesare pentru a impiedica
pe inculpat sa se sustraga de la urmarire, judecata sau e!ecutarea
pedepselor aceste masuri preventive si de siguranta sint
caracteristice numai procesului penal.
DPPpg7
Procesul civil se deosebeste de procesul penal prin obiectul sau,
care consta in judecarea si solutionarea litigiilor privind drepturile
civile, de familie, de munca, precum si in e!ecutarea "otaririlor
judecatoresti civile. 8biectul procesului civil, in sensul larg al
cuvintului, se refera la litigii patrimoniale sau nepatrimoniale intre
cetateni, intre cetateni si persoanele juridice sau autoritatile publice
#contenciosul administrativ$, intre persoanele juridice intre ele.
'aracteristic pentru procesul civil este principiul egalitatii dintre
partile in conflict reclamant si pirit care da un anumit specific
structurii procesului #numai judecata si e!ecutarea "otaririi$ de
asemenea, restringerea mijloacelor de proba, obiect al probatiunii
fiind raporturile juridice specifice sint si solutiile ce se pot pronunta.
Procesul civil este dominat de dreptul de dispozitie al partilor, potrivit
caruia instanta de judecata actioneaza numai daca este sesizata de
reclamant printr-o cerere in justitie, al carui obiect nu poate fi depasit
de instanta, iar procesul inceteaza la vointa partilor, atit prin
renuntarea la judecata, cit si prin renuntarea la e!ecutarea "otaririi.
Procesul administrativ are ca obiect judecarea si solutionarea
cazurilor de incalcare a legii administrative si financiare, avind loc in
fata autoritatilor administratiei publice cu atributii jurisdictionale
#'urtea de 'onturi, comisiile care judeca contestatiile in materia
pensiilor si in alte materii$. Activitatea de jurisdictie a acestor organe
se diferentiaza de activitatea de judecata desfasurata de instantele
judecatoresti, apropiindu-se mai mult de o dezbatere administrativa a
litigiului, fara insa a fi inlaturat caracterul de proces, finalizat printr-o
"otarire, ce urmeaza a fi e!ecutata. 1nele litigii cu caracter
administrativ #cum sint actiunile pentru anularea unor acte
administrative ilegale, aplicarea unor sanctiuni contraventionale$ se
judeca si se solutioneaza dupa regulile unui proces civil.
Procesul disciplinar intervine in cazul in care, in urma unor abateri
disciplinare, se desfasoara activitatea organelor de jurisdictie
disciplinara, pentru aplicarea unei sanctiuni disciplinare celui vinovat
de comiterea abaterii. Aplicarea sanctiunii disciplinare ia forma de
proces atunci cind, prin lege, sint instituite comisii de disciplina, a
caror activitate de judecata se desfasoara dupa o procedura proprie
#cazul comisiilor disciplinare ale magistratilor, avocatilor, cadrelor
didactice etc.$. Procesul disciplinar se apropie de procesul penal prin
aplicarea principiului interventiei din oficiu a organelor disciplinare si
desfasurarea unei proceduri prealabila judecatii, dar judecata
urmeaza, ca regula, normele procesului civil.
Desi fiecare forma de proces isi are caracteristicile sale, se pot
intilni si interferente intre aceste caracterisitici. Astfel, procedura
plingerii prealabile din procesul penal implica un drept de dispozitie al
partii vatamate asupra inceperii si desfasurarii procesului, care este
caracteristic procesului civil in procesul civil sint cazuri in care
actiunea este introdusa de partea lezata, interventia directa a
societatii fiind caracterisitica procesului penal.
|nsemnatatea luptei impotriva infractiunilor, ca cele mai grave
incalcari ale legii, precum si dreptul autoritatilor judiciare penale de a
interveni din proprie initiativa in vederea tragerii la raspundere penala
a infractorilor, creaza procesului penal o pozitie prioritara fata de
celelalte forme de proces. Astfel, procesul penal poate prelua spre
solutionare si litigiul civil intervenit intre persoana vatamata si
inculpat, prin care se asigura repararea pagubei produse prin
infractiune uneori, desfasurarea procesului civil este suspendata cit
timp are loc inca procesul penal cu privire la aceeasi fapta si faptuitor
DPPpg9
"otarirea definitiva data in procesul penal devine obligatorie pentru
organul jurisdictional care urmeaza sa se pronunte in procesul civil,
administrativ sau disciplinar asupra aceleiasi fapte si persoane.
6iecare forma de proces este reglementata de norme legale
proprii, care-i determina particularitatea si-i confera autonomie.
4ormele care reglementeaza cele mai importante forme de proces
cel penal si cel civil se constituie in ramuri distincte de drept, in
drept procesual penal si drept procesual civil normele care
reglementeaza procesul administrativ si disciplinar, fiind intr-un
numar mai restrins, formeaza, impreuna cu normele care
reglementeaza activitatea autoritatilor administratiei publice, dreptul
administrativ si dreptul financiar, iar cele care reglementeaza
procesul disciplinar fac parte din dreptul muncii.
Datorita legaturilor care e!ista intre diferitele forme de proces,
legea prevede si posibilitatea ca unele norme care reglementeaza un
anumit proces sa se aplice in desfasurarea altui proces astfel,
normele din dreptul procesual civil se pot aplica in procesul penal cind
se judeca o c"estiune prealabila de natura civila #art. && al. %$,
precum si in procesul administrativ si disciplinar, daca nu e!ista o
reglementare potrivnica #art. :%1 'od procedura civila$.
3) Tipurile istorice de proces penal
|n dezvoltarea sa istorica, procesul penal a cunoscut din punct de
vedere al structurii si al principiilor sale de baza trei tipuri distincte:
acuzatorial, inc"izitorial si mi!t.
$ Procesul penal acu%atorial
Procesul penal acuzatorial isi trage denumirea de la modul cum era
sesizata instanta de judecata, fiind necesar un acuzator care sa aduca
o acuzatie unei persoane. Acuzarea era adusa de victima infractiunii,
dupa ideea stravec"e ca victima si familia ei trebuiau sa se razbune
impotriva celui care le-a cauzat un rau. 6ara acuzatia adusa de
acuzator nu putea e!ista un proces. Dreptul de a acuza a trecut apoi
si la alte persoane, denumite acuzatori populari.
|n stadiul incipient in care se afla organizatia statala, la inceput nu
erau judecatori de profesie, judecata avind loc in fata unui tribunal
compus din cetateni. .udecata in procesul acuzatorial se
caracterizeaza prin dezbaterea publica, orala si contradictoriala a
litigiului in fata organului de judecata, in care acuzatorul trebuia sa-si
dovedeasca acuzatia pe care o aducea, iar acuzatul sa-si dovedeasca
nevinovatia. |n dovedirea acuzatiei sau apararii se foloseau ca probe
recunoasterea publica din partea acuzatului, relatarile martorilor,
luarea pe garantie sub juramint de catre persoanele care-l cunosteau
pe acuzat, judecatorii avind o libertate deplina in a da sau nu crezare
probelor ce li se infatisau. .udecatorii interveneau in dezbaterea dintre
acuzator si acuzat numai pentru a pastra regulile judecatii, neavind
dreptul sa actioneze in vederea cunoasterii altor imprejurari decit cele
aratate de partile din proces.
1lterior, in prima perioada a feudalismului, procesul penal
acuzatorial a cunoscut un pronuntat caracter religios, folosindu-se
asa-numitele ,semne ale lui Dumnezeu-:
duelul judiciar dintre acuzator si acuzat sau reprezentantii lor, in
care cine invingea in lupta avea si dreptatea de partea sa, ca semn
al vointei divine
ordaliile incercarea cu apa fiarta, fier inrosit etc. implineau
vointa lui Dumnezeu ca cel ce avea dreptate sa poata trece peste
incercarile la care era supus.
DPPpg:
Procesul penal acuzatorial s-a aplicat, cu unele trasaturi specifice,
la greci, romani, unele popoare barbare, iar in timpul farimitarii
feudale in fata justitiei senioriale. Din 3vul *ediu si pina astazi
procesul penal acuzatorial este caracteristic dreptului anglo-saxon, de
unde s-a e!tins si la statele care au preluat acest drept. |n linii mari,
acest tip de proces penal a fost cunoscut in perioada feudala si in
tarile rom;ne.
Procesul penal acuzatorial este caracteristic statelor in care s-a
dezvoltat democratia prin participarea cetatenilor la treburile publice
si prin acordarea de largi drepturi individuale #bineinteles, in conditiile
privilegiate de care se bucurau unele clase sociale$. Acest tip de
proces a prezentat avantajul pentru acuzat de a se bucura de garantii
pentru dreptul sau la aparare, cu toata cruzimea unora dintre
mijloacele folosite #duel judiciar, ordalii$, dar a prezentat si
dezavanatajul de a nu fi eficient in combaterea infractiunilor, caci in
lipsa persoanei vatamate faptuitorul nu putea fi adus in fata instantei
de judecata, iar in lipsa unei cercetari preliminare din partea unor
persoane specializate era dificila identificarea faptuitorilor.
B$ Procesul penal inc&i%itorial
'entralizarea puterii in miinile monar"ului absolut, in a doua parte
a 3vului *ediu, a atras formarea unui stat autoritar, in care
predominau interesele puterii fata de interesele individuale. |n noua
conceptie infractiunile aduceau atingere nu numai victimei, ci si
statului, ratiune pentru care acestuia trebuia sa-i revina sarcina de a
organiza activitatea de represiune penala, pedeapsa simbolizind
reactia publica impotriva celor care au comis fapte penale.
(eprimarea infractiunilor numai la plingerea victimei fiind insuficienta,
a devenit necesara o oficializare a actiunii de pedepseire a
infractiunilor si asezarea procesului penal pe noi principii,
corespunzatoare caracterului autoritar al statului feudal centralizat.
Acest proces penal a fost denumit inchizitorial, dupa procedura de
investigatie #per inquisitionem$ desfasurata de persoana insarcinata
oficial cu descoperirea si cercetarea infractiunilor.
+pre deosebire de procesul acuzatorial, sesizarea organului de
judecata a fost incredintata unui magistrat, denumit mai intii
,procurorul regelui-, iar apoi primind denumirea de *inister Public, ca
reprezentant al puterii centrale pentru a putea acoperi toate cazurile
de represiune penala, judecatorul se putea sesiza si din proprie
initiativa cu judecarea oricarei infractiuni. /nstanta de judecata era
formata numai din judecatori de profesie, care au capatat dreptul de a
interveni in desfasurarea procesului, pentru cunoasterea faptelor,
independent de pozitia si activitatea partilor. .udecata se desfasura in
secret, in scris si necontradictoriu, principii deosebite de cele ale
procesului acuzatorial, dreptul la aparare fiind restrins. Pentru
dovedirea nevinovatiei s-a instituit un sistem de probe legale, a caror
valoare era prestabilita de lege, judecatorul neavind voie sa evalueze
probele pe baza convingerii sale, ci numai in raport cu valoarea
prevazuta de lege. Proba probationum #regina probelor$ era
marturisirea acuzatului, care se putea obtine si prin tortura, c"iar si in
cadrul judecatii #c"estiunea prealabila$. 6olosirea torturii isi avea o
baza religioasa, in sensul ca divinitatea ajuta pe nevinovati sa suporte
c"inurile la care erau supusi.
Procesul penal inc"izitorial isi are radacinile in dreptul procesual
canonic, desfasurat in fata organelor de jurisdictie ecleziastice,
cristalizindu-si principiile in 8rdonanta franceza din 19:<. Daca
procesul penal inc"izitorial asigura mai bine reprimarea infractiunilor,
DPPpg=
*inisterul Public si judecatorii avind obligatia de a actiona din proprie
initiativa in acest scop, dreptul la aparare al inculpatului era mai slab
asigurat, atit prin restringerea drepturilor acestuia, dar si prin
caracterul scris si necontradictoriu al procesului. Desi astazi este privit
in ceea ce priveste judecata ca un proces care a incalcat
elementare drepturi ale omului, prin sistemul probelor legale pe care
le-a introdus, procesul penal inc"izitorial a constituit totusi un progres
fata de duelul judiciar si ordalii, fiind o frina in calea arbitrariului,
judecatorii avind obligatia sa solutioneze cauza pe baza de probe, iar
"otarirea lor fiind supusa apelului la alti judecatori.
C$ Procesul penal mi't
Procesul penal mi!t a constituit o reactie impotriva e!ceselor si
inec"itatilor procesului penal inc"izitorial, condamnate de ideile noi
ale sec. >?///, premergatoare revolutiei burg"eze din 6ranta. Acest tip
de proces s-a format prin imbinarea unor trasaturi ale procesului
inc"izitorial, mentinute in faza prealabila judecatii, si trasaturile
procesului penal acuzatorial, consacrate in faza de judecata.
+esizarea organului de judecata este incredintata, in principal, unui
organ specializat, *inisterul Public, prin procurorii constituiti in
parc"ete, cu posibilitatea ca, intr-un numar de cauze, instanta de
judecata sa fie sesizata direct de persoana vatamata. Pentru a
descoperi infractiunile si a identifica pe infractori, pentru a stringe
probele din care sa se poata trage concluzia daca este sau nu cazul sa
se dispuna trimiterea in judecata, desfasoara o activitate de informare
si de instructie prealabila, care urmeaza regulile procesului
inc"izitorial, procedura fiind, in general, secreta, scrisa si
necontradictorie tortura a fost oficial abolita. |n faza de judecata,
instanta compusa din judecatori de profesie si, in unele cazuri, si din
cetateni #jurati$ dezbate cauza in prezenta *inisterului Public, a
partilor si a aparatorilor lor, in sedinta publica, orala si contradictorie,
cu asigurarea dreptului la aparare. |n acest mod erau adoptate, in
faza de judecata, elementele pozitive ale procesului penal acuzatorial.
|n locul probelor legale a fost adoptat regimul probelor libere,
evaluarea lor facindu-se pe baza convingerii intime a judecatorilor.
3!ista si elemente de intrepatrundere, unele elemente acuzatoriale
patrunzind in faza preliminara #de e!emplu e!istenta unei anumite
contradictorialitati prin prezenta aparatorului la unele acte de
instructie prealabila$, dupa cum unele elemente inc"izitoriale se pot
manifesta in faza de judecata #sedinta de judecata secreta$.
/ntrodus mai intii in 6ranta, prin codul de instructie criminala din
1=<=, procesul penal mi!t s-a e!tins apoi la cea mai mare parte a
legislatiei moderne, fiind adoptat si de 'odurile de procedura penala
rom;ne din 1=9& si 1@29.
|ntre cele doua razboaie mondiale, in evolutia procesului penal
mi!t s-au manifestat doua variante:
procesul penal din tarile cu democratie liberala in care au fost
aparate cu fermitate interesele individuale in raport cu cele ale
statului, dezvoltindu-se garantii procesuale importante pentru
asigurarea respectarii neabatute a drepturilor fundamentale ale
omului
1

procesul penal in tarile cu regim autoritar:

in Aermania "itlerista s-a instituit un regim de teroare
judiciara impotriva oponentilor regimului, in care un rol
predominant l-a judecat politia secreta si magistratii incadrati in
1
libertatea individualB, inviolabilitatea domiciliului Ci a corespondenDei,
prezumDia de nevinovBDie, dreptul la apBrare
DPPpg@
partidul national-socialist, supusi dispozitiilor date de
conducerea acestuia cind s-a socotit necesar, s-a renuntat si la
procesele politice, trecindu-se la rafuiala directa, prin
e!terminari individuale si in masa, in cadrul lagarelor de
detinuti politici
in 1.(.+.+. abandonindu-se principiul separarii puterilor
in stat si supunindu-se intreaga activitate de stat #inclusiv
justitia$ puterii unice a sovietelor, sub conducerea politica a
partidului comunist s-a instaurat un proces penal autoritar,
indreptat mai intii impotriva fostilor mosieri si capitalisti, apoi
impotriva oricarui oponent al regimului comunist anc"eta
penala a fost incredintata organelor de militie, securitate si
procuratura #organe de represiune ale statului autoritar
comunist$ completele de judecata s-au format cu asesori
populari, avind majoritatea in luarea "otaririlor s-a desfiintat
apelul, s-au restrins garantiile in ce priveste libertatea
individuala, inviolabilitatea domiciliului si corespondentei,
dreptul la aparare
dupa 1@&7, sub influenta politica a 1.(.+.+. asupra tarilor
socialiste din centrul si estul 3uropei, caracteristicile procesului
penal sovietic au fost introduse si in legislatia acestor tari,
formindu-se un bloc al statelor cu proces penal mi!t, dar de
conceptie si de practica autoritara.
|n perioada interbelica si in prezent a continuat sa functioneze in
Anglia, +1A si tarile aflate sub influenta legislatiei engleze un procesul
penal acuzatorial.
4) Procesul penal modern si cerintele drepturilor
omului recunoscute pe plan international
Dupa al doilea razboi mondial s-a produs o miscare umanista pe
plan international, mai intii teoretica si apoi transpusa in acorduri
internationale, pentru asigurarea unei mai mari protectii a omului
impotriva abuzurilor posibile ale autoritatilor judiciare.
Pe plan teoretic, in cadrul unor congrese, conferinte, colocvii
initiate de asociatii stiintifice internationale din domeniul stiintelor
penale #Asociatia /nternationala de Drept Penal, +ocietatea
/nternationala de Aparare +ociala, +ocietatea /nternationala de
'riminologie$ s-au e!aminat si teme legate de modul de organizare si
functionare a procesului penal, in spiritul unei mai intense ocrotiri a
drepturilor fundamentale ale omului, in special in cursul urmaririi
penale
%
.
'onceptia liberala privind reglementarea procesului penal,
preconizind institutii si reglementari care sa garanteze in mai mare
masura drepturile fundamentale ale cetatenilor, in contactul lor cu
autoritatile judiciare penale, in special in acele legislatii cu caracter
autoritar, s-a manifestat si in cadrul unor acorduri internationale in
cadrul sau in afara 841. 0a 1< noiembrie 1@&=, Adunarea Aenerala a
841 a adoptat Declaratia Universala a Drepturilor Omului, in care au
fost inscrise ca drepturi fundamentale inviolabilitatea persoanei, a
domiciliului si a corespondentei, prezumtia de nevinovatie, garantarea
dreptului la aparare, principiile publicitatii, contradictorialitatii si
oralitatii sedintei de judecata. +tatele care au ratificat declaratia s-au
obligat sa dezvolte respectul pentru aceste drepturi si sa treaca la
aplicarea lor universala si efectiva. 0a & noiembrie 1@7< a fost
%
|n raport de aceste direcDii de dezvoltare a legislaDiei procesual penale,
unii autori susDin cB ar e!ista cel puDin teoretic Ci un al patrulea tip de proces:
cel de aprare social.
DPPpg1<
semnata la (oma !onventia "uropeana de aparare a Drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale prin care statele occidentale au
adoptat dispozitii si in domeniul procedurii penale, sub forma unor
garantii privind arestarea si detinerea preventiva, prezumtia de
nevinovatie, desfasurarea ec"itabila a judecatii si asigurarea dreptului
la aparare. |n acest spirit a fost elaborat 'odul de procedura penala
francez din 1@7= si, mai ales, au fost adoptate modificarile acestui
'od prin legile din 1@:< si 1@:7, cind s-a introdus masura controlului
judiciar, care reduce in mod simtitor sfera de aplicare a detinerii
preventive. Dispozitiile liberale ale 'onventiei de la (oma din 1@7< se
impun, in baza unei prevederi constitutionale, instantelor
judecatoresti franceze, c"iar daca nu-si au corespondent in legislatia
franceza.
Adunarea Aenerala 841 a adoptat la 19 decembrie 1@99 Pactul
#nternational cu privire la drepturile civile si politice, in care un loc
insemnat il ocupa dispozitiile privind ocrotirea drepturilor
fundamentale ale omului in derularea procesului penal. Acest Pact,
intrat in vigoare prin ratificarea sa de cele mai multe membre 841,
printre care si (om)nia #1@:&$, reflecta conceptia liberala cu privire la
procesul penal, fie sub forma procesului acuzatorial #anglo-sa!on$, fie
a procesului mi!t #tarile occidentale$, accentul fiind pus pe garantiile
impotriva arbitrariului autoritatilor judiciare, pe respectarea
drepturilor fundamentale ale cetatenilor, a dreptului la aparare. 'a
urmare a acestui act cu caracter international, s-au produs modificari
in legislatia procesual penala a multor state, spre a se adapta
conceptiei liberale dominante pe plan mondial. !arta de la Paris
pentru o noua "uropa, semnata si de (om)nia, confirma inca o data
caracterul universal al conceptiei liberale despre procesul penal si
pune baza perfectionarii reglementarilor in domeniul represiunii
penale, pe plan international, in spiritul documentelor internationale
amintite.
8 contributie la e!tinderea conceptiei liberale in reglementarea
procesului penal din tarile cu orientare autoritarista il are si !omitetul
$atiunilor Unite pentru prevenirea crimei si tratamentul infractorilor
care, prin congresele, sesiunile grupurilor consultative si studiile
efectuate, a initiat propuneri de introducere a unor institutii si
reglementari de natura a asigura o protectie mai mare drepturilor si
intereselor legitime ale cetatenilor in cadrul activitatii autoritatilor
judiciare.
5) Procesul penal din Rom(nia moderna
5ransformarile legislative ce au urmat 1nirii Principatelor (om;ne
si apoi a proclamarii (om;niei ca stat independent s-au produs sub
influenta legislatiei franceze, astfel incit procedura penala adoptata in
1=9& a fost sub forma procesului penal mi!t, in varianta sa liberala.
Aceasta varianta liberala a fost mentinuta si dupa unificarea legislatiei
penale si procesual penale ce a avut loc in 1@29, fiind mult largite si
intarite garantiile dreptului la aparare, justitia constituind una din cele
trei puteri ale statului de drept.
|n conditiile evolutiei (om;niei spre un stat autoritar, mai intii in
cadrul dictaturii regale si apoi a celei militare, procesul penal
mentinut in structura procesului mi!t a suferit unele transformari de
natura a intari represiunea penala, incepindu-se cu desfiintarea
'urtilor cu jurati si infiintarea sectiilor criminale la 'urtile de apel
#1@2@$ si apoi, in cursul razboiului, prin trecerea in competenta
tribunalelor militare a judecarii unui mare numar de infractiuni de
drept comun.
DPPpg11
Dupa razboi #din 1@&=$ s-a trecut la folosirea represiunii penale,
prin intermediul procesului penal, in scopul apararii noii puteri
populare impotriva adversarilor politici. 'aracterul mi!t al procesului
penal s-a intarit prin acordarea unei ponderi mai mari urmaririi
penale, care a fost scoasa din competenta judecatorilor de instructie
si incredintata noilor organe ale puterii socialiste #militie, securitate,
procuratura$ justitia a pierdut caracterul de a treia putere in stat,
fiind considerata doar o forma a activitatii statului socialist, supusa
puterii politice reprezentata de partidul unic al clasei muncitoare. 'u
scopul de a apara si consolida puterea clasei muncitoare, completele
de judecata au fost formate astfel incit asesorii populari #proveniti
dintre muncitorii din fabrici si dintre taranii cooperativizati$ aveau
cuvintul decisiv in solutionarea cauzelor penale totodata, s-a
desfiintat apelul, pentru a reduce durata procesului, iar dreptul la
aparare a fost restrins in cursul urmaririi penale, avocatura imbracind
o forma colectivista dependenta de administratia de stat si de puterea
politica.
Declaratia 1niversala a Drepturilor 8mului din 1@&=, precum si
Pactul /nternational cu privire la drepturile civile si politice din 1@99 au
avut, tardiv, o influenta si asupra legislatiei noastre dreptul la
aparare a fost trecut in 'onstitutia din 1@97 ca un drept fundamental
al cetatenilor, iar in 'odul de procedura penala din 1@9=, desi pastra
un caracter autoritar, a constituit un pas spre o intarire a dreptului la
aparare si acordarea mai multor garantii pentru drepturile
fundamentale ale omului. 8 miscare de idei progresiste a inceput sa
se desfasoare din 1@::, in vederea reformarii urmaririi penale, prin
introducerea unor elemente de contradictorialitate si publicitate, de
participare a aparatorului la toate actele de urmarire penala. |nsa
aceasta miscare de idei nu a adus nici o modificare legislativa
corespunzatoare si nici transformari in practica autoritatilor judiciare.
Proclamarea de catre (evolutia din 1@=@ a separatiei puterilor in
stat, confirmata prin 'onstitutia din 1@@1, a determinat o sc"imbare
de directie a reglementarii procesului penal si a practicii judiciare spre
varianta liberala a procesului penal mi!t. |n conditiile mentinerii in
vigoare a 'odului de procedura penala din 1@9=, s-a intervenit prin
modificari legislative pentru a readuce in prim plan apararea
intereselor individuale, a drepturilor fundamentale ale cetatenilor
#care, anterior, fusesera subordonate intereselor partidului unic$.
.ustitia a capatat pozitia de a treia putere a statului, independenta de
puterea e!ecutiva si de lupta politica, introducindu-se garantia
inamovibilitatii judecatorilor si a desfiintarii institutiei asesorilor
populari activitatea de urmarire a *inisterului Public a fost pusa sub
controlul instantelor judecatoresti s-a reintrodus apelul, ca prima cale
de atac ordinara, in vederea inlaturarii erorilor de fapt ce s-ar produce
la judecata in prima instanta s-a perfectionat reglementarea urmaririi
penale, admitindu-se participarea avocatului la efectuarea instructiei
prealabile avocatura a fost scoasa de sub conducerea *inisterului
.ustitiei, fiind asezata pe baze autonome, cu largi posibilitati de
asigurare a dreptului la aparare in cadrul procesului penal.
|n 'onstitutia (om)niei s-au prevazut numeroase garantii pentru
drepturile fundamentale ale cetateanului, care au incidenta in
procesul penal. +-au inscris astfel de drepturi si libertati
fundamentale: egalitatea in drepturi, libertatea individuala, dreptul la
aparare si prezumtia de nevinovatie, inviolabilitatea domiciliului si
secretul corespondentei, libertatea de e!primare etc. +-a adoptat
dispozitia potrivit careia prevederile constitutionale privind drepturile
DPPpg1%
si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia 1niversala a Drepturilor 8mului, cu pactele si tratatele la
care (om)nia este parte, acestea avind prioritate fata de legile
interne.
'adrul nou constitutional impune concluzia ca procesul nostru
penal, de tip mi!t, a fost reasezat intr-o conceptie liberala, dupa
modelul democratiilor occidentale, capatind astfel, sub aspect
legislativ, caracterele unui proces modern si democratic sub aspectul
activitatii practice sint create conditiile unei depline aparari a
drepturilor si intereselor legitime ale cetatenilor, prin acordarea unei
reale independente a factorilor care concura la realizarea justitiei
instantele judecatoresti, *inisterul Public, avocatura.
2. Dreptul procesual penal ) ramura a sistemului de
drept
1) Dreptul procesual penal ) parte componenta a
sistemului de drept al Rom(niei
+tatul de drept e!prima cerinta adoptarii unei reglementari
amanuntite a activitatii prin care se realizeaza tragerea la raspundere
penala a celor care comit infractiuni, deoarece aceasta reglementare
trebuie sa asigure atit interesul societatii pentru descoperirea
imediata a infractiunilor, dovedirea cu certitudine a acelora care le-au
savirsit, precum si justa lor sanctionare, potrivit legii penale, cit si
interesul individual al cetatenilor, ca drepturile persoanelor
nevinovate sa fie intru totul respectate. 4ormele juridice care
reglementeaza desfasurarea procesului penal formeaza o ramura a
dreptului nostru, sub denumirea de drept procesual penal.
Dreptul procesual penal este o ramura a sistemului de drept al
%om&niei, cuprinzind totalitatea normelor juridice care
reglementeaza activitatea autoritatilor judiciare si a partilor, precum
si raporturile ce se stabilesc in procesul de constatare a faptelor ce
constituie infractiuni si a aplicarii pedepselor si a masurilor prevazute
de legea penala celor care le-au savirsit.
|n ce priveste denumirea acestei ramuri de drept, s-a folosit multa
vreme denumirea de procedura penala, iar uneori, pentru a sublinia
caracterul derivat din dreptul penal, si denumirea de drept penal
formal sau drept penal procedural. Denumirea de procedura penala
era legata de 'odul de procedura penala, reflectind ansamblul
procedeelor prin care se asigura aplicarea pedepselor celor care au
savirsit infractiuni. Aceasta denumire este folosita si astazi de autorii
francezi, ale caror lucrari sint intitulate ,ProcEdure pEnale-.
Denumirea de drept procesual penal a fost folosita in literatura de
specialitate italiana si germana si a fost preluata la noi de 5raian Pop,
considerind ca pentru aceasta denumire e!ista ,o tendinta generala in
celelalte tari de a o adopta si credem ca in curind va deveni termenul
te"nic universal-. Dupa 1@&=, in (om)nia a fost folosita denumirea de
drept procesual penal in toate materialele de specialitate care au
aparut, indicate in bibliografia generala, precum si a disciplinei care
se preda in invatamintul juridic superior. Preferinta acordata in
prezent denumirii de drept procesual penal are in vedere obiectul
principal al reglementarii, in sensul ca s-a pus accentul pe procesul
penal, care cuprinde intreaga activitate a autoritatilor judiciare si a
partilor in dinamica sa, inclusiv prerogativele si drepturile acestora, in
timp ce ,procedura- semnifica mai ales procedeele prin care se
actioneaza normele de drept procesual penal reglementeaza in
primul rind actele procesuale si masurile procesuale, ca acte de
dispozitie necesare pentru ca infractorul sa fie adus in fata
DPPpg12
autoritatilor judiciare si sa fie sanctionat potrivit legii penale in al
doilea rind, reglementeaza si actele procedurale prin care actele
procesuale de dispozitie sint aduse la indeplinire or, normele de
procedura se considera a fi complementare fata de regulile care
reglementeaza procesul, ratiune pentru care se considera ca au
prioritate normele procesuale, justificind astfel si denumirea de drept
procesual penal.
Dreptul procesual penal, ca ansamblu de norme juridice in vigoare,
este drept pozitiv, iar prin obiectul sau face parte din dreptul public.
/nstituind autoritatile publice judiciare care desfasoara activitatea de
tragere la raspundere penala a infractorilor, prin aplicarea
constringerii de stat, in interesul societatii, dreptul procesual penal nu
se poate situa decit in cadrul sistemului de drept denumit drept
public. 'a urmare, normele dreptului procesual penal, interesind
infaptuirea justitiei in materie penala, ca una dintre puterile ce se
e!ercita in stat, sint, in principiu, de ordine publica.
6iind o parte componenta a sistemului de drept al (om;niei,
dreptul procesual penal reflecta si esenta sistemului de drept din care
face parte. |n conditiile sistemului de drept autoritar de dinainte de
1@=@, in reglementarea procesului penal au e!istat numeroase
elemente de autoritarism, supraevaluindu-se interesul colectiv in
detrimentul interesului individual al cetatenilor in conditiile unei
reglementari de conceptie liberala, spre care se indreapta sistemul
nostru de drept in baza noii 'onstitutii, dominanta va fi asigurarea
unei cit mai ferme aparari a drepturilor si intereselor cetatenilor, prin
inlaturarea abuzurilor, atitudinii discretionare, a nedreptatilor, fara a
se slabi insa activitatea de combatere a infractiunilor.
Pentru a se asigura un judicios ec"ilibru intre interesele societatii si
interesele individuale ale fiecarui cetatean, normele dreptului
procesual penal trebuie sa conduca la constatarea la timp si in mod
complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana
care a savirsit o infractiune sa fie sanctionata potrivit legii penale si
nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala. Acest
obiectiv presupune in primul rind aflarea adevarului cu privire la
faptele savirsite si persoanele care le-au comis, orice eroare judiciara
aducind atingere prestigiului justitiei si suferinte morale, fizice sau
materiale celor nevinovati. |n acest scop, normele care reglementeaza
procesul penal trebuie sa fie simple, clare si sa asigure
promptitudinea reactiei societatii in cazul incalcarii legii penale. 8
norma simpla si clara este de natura a putea fi cunoscuta de toti si
aplicata cu precizie, inlaturind orice arbitrar din partea autoritatilor si
orice incercare de sustragere de la raspundere din partea celor
vinovati. Promptitudinea #celeritatea$ in declansarea si desfasurarea
activitatii judiciare constituie o calitate a procesului penal, caci in caz
de condamnare a infractorului constringerea penala intervine imediat,
producind puternice efecte represive si preventive, iar in caz de
ac"itare a inculpatului se intrerupe o clipa mai devreme orice
constringere procesuala asupra lui.
Dreptul procesual penal este, de regula, codificat, in sensul ca
aproape totalitatea normelor juridice pe care le cuprinde sint
sistematizate intr-o singura lege, intr-un cod de procedura penala.
'odificarea prezinta avantajul ca permite o mai buna insusire si
aplicare a normelor sistematizate intr-un cod, dar asigura si conditiile
unei stabilitati in reglementarea procesului penal, deoarece un cod
are o mai mare durata in timp decit o lege obisnuita. Astfel, 'odul de
procedura penala francez din 1=<= a dainuit pina in 1@7=, 'odul de
DPPpg1&
procedura penala rom;n din 1=9& a fost in vigoare timp de :% de ani,
iar codul actual a depasit 2< de ani de la punerea sa in aplicare.
'odificarea normelor de drept procesual penal nu e!clude cuprinderea
unor norme si in alte legi, cum sint cele de organizare si functionare a
autoritatilor judecatoresti sau cele prin care se prevad dispozitii legale
speciale, aplicabile numai in anumite cauze penale, sau prin care se
instituie norme procesuale noi. Dreptul procesual penal, ca ansamblu
de norme ce reglementeaza procesul penal, are o sfera mai
cuprinzatoare decit 'odul de procedura penala.
2) utonomia dreptului procesual penal
|n literatura de specialitate se recunoaste astazi autonomia
dreptului procesual penal, fiind considerat ca o ramura de sine
statatoare a sistemului de drept.
Au fost e!primate si puncte de vedere deosebite, care, punind
accentul fie pe aspectul sau procesual, fie pe cel penal, au considerat
dreptul procesual penal ca o subramura a sistemului de drept,
incluzindu-l intr-un asa-zis drept procesual general ori drept judiciar
sau in dreptul penal.
1nii autori fac o deosebire intre dreptul substantial si dreptul
formal, ultimul constituind procedura dupa care se aplica dreptul
material ca urmare, s-a considerat ca e!ista un drept formal sau
procesual general, cu mai multe subramuri penal, civil, administrativ
astfel incit dreptul procesual penal isi pierde autonomia in cadrul
sistemului de drept. Acest punct de vedere a pornit de la dreptul
aceleiasi instante de a judeca atit procese penale, cit si civile, precum
si de la e!istenta unor principii si elemente de te"nica procedurala
comune celor doua forme de proces se argumenta ca partile comune
ale tuturor procedurilor constituie o unitate, care se diversifica numai
in raport cu specificul fiecarui proces ceea ce este specific formeaza
subramurile drept procesual penal si drept procesual civil iar toate
subramurile impreuna cu ceea ce este comun formeaza ramura
dreptului procesual.
8 alta opinie, formulata mai ales in dreptul sovietic si preluata apoi
si de juristii rom;ni in perioada 1@7<1@9&, include dreptul procesual
penal, ca subramura de drept, intr-o ramura mai mare cu denumirea
de drept judiciar, format din norme care reglementeaza constituirea si
functionarea organelor judiciare, comune procesului penal si civil. |n
argumentarea acestui punct de vedere se sustine ca trebuie sa fi
unificate normele cu caracter organizatoric, care privesc organele
judecatoresti, procuratura, avocatura, oficiile juridice, cu normele cu
caracter functional, care privesc modul de desfasurare a activitatii
acestor organe, unele dintre ele fiind comune procesului penal si civil,
iar altele fiind specifice fiecarui proces. Aceste opinii au fost criticate
pe considerentul ca se intemeiaza pe legaturi e!terne si formale, pe
e!istenta unor principii si prevederi asemanatoare, omitindu-se a se
avea in vedere continutul normelor, cu specificul relatiilor sociale
reglementate de norme, care conduc la concluzia e!istentei a doua
ramuri distincte, autonome, de drept procesual civil si drept procesual
penal.
Autorii care pun accentul pe unitatea normelor care reglementeaza
represiunea penala considera ca e!ista o singura ramura de drept
dreptul penal cu doua subramuri dreptul penal substantial si
dreptul penal procedural 'formal(. Pornindu-se de la ideea ca dreptul
penal nu se poate aplica decit prin intermediul dreptului procesual
penal, deci de la e!istenta unei legaturi organice intre aceste ramuri
ale dreptului, se considera ca trebuie sa e!iste o singura ramura a
DPPpg17
dreptului referitoare la pedepsirea celor ce comit infractiuni, cu o
subramura cuprinzind normele care prevad faptele ce constituie
infractiuni, persoanele ce pot fi trase la raspundere penala si
sanctiunile ce li se pot aplica dreptul penal substantial 'material( si
cu o alta subramura cuprinzind normele care prevad organele
implicate in tragerea la raspundere penala a infractorilor si in
aplicarea pedepselor si normele care reglementeaza procesul prin
care se realizeaza represiunea dreptul penal procedural 'formal(.
Desi e!ista o strinsa legatura intre dreptul penal substantial si
dreptul procesual penal, literatura juridica in majoritatea ei considera
ca e!ista doua ramuri distincte ale sistemului de drept dreptul penal
si dreptul procesual penal fiecare dintre ele cuprinzind norme care
reglementeaza relatii sociale distincte. Argumentele autonomiei
dreptului procesual penal sint urmatoarele:
|n activitatea pe care o desfasoara, autoritatile judiciare stabilesc
raporturi juridice intre ele, intre ele si partile din proces, intre ele si
alti participanti la proces si partile stabilesc raporturi juridice intre
ele sau cu aparatorii si reprezentantii lor. Dintre toate raporturile
procesual-penale dinstingem, insa, un raport specific, care se
stabileste intre autoritatea judecatoreasca ca reprezentant al
societatii si inculpat ca persoana trasa la raspundere penala
pentru savirsirea unei infractiuni. |ntrucit acest raport juridic
procesual penal constituie mijlocul prin care se aplica legea penala
celui care a comis o infractiune, este considerat ca raportul juridic
procesual penal fundamental 'principal( si determina specificitatea
tuturor raporturilor juridice care se stabilesc in cadrul activitatii de
pedepsire a infractorilor.
+pecificitatea raporturilor de drept procesual penal fata de cele de
drept penal si de drept procesual civil, cu care s-a incercat a se
forma corp comun, rezulta din mai multe trasaturi caracteristice:
6iind mijlocul prin care se realizeaza constringerea de
stat si aplicarea de pedepse celui ce a comis o infractiune,
raportul de drept procesual penal fundamental este un raport
juridic de putere, de autoritate, trasatura comuna raportului de
drept procesual civil si de drept penal, dar deosebita de cea a
raporturilor juridice bazate pe ec"ivalent. 6ata de alte raporturi
juridice de autoritate #de drept constitutional, administrativ,
financiar$, raportul de drept procesual penal fundamental se
distinge prin autoritatea publica ce e!ericta contringerea
autoritatea judecatoreasca #*inisterul Public, instanta
judecatoreasca$ prin aceasta se distinge si de raportul de drept
penal care se stabileste intre stat si infractor.
|ntrucit si la raportul de drept procesual civil unul dintre
subiecte este instanta de judecata, o alta trasatura a raportului
de drept procesual penal fundamental care-l diferentiaza de cel
procesual civil se refera la obiect raportul de drept procesual
penal constituie mijlocul prin care se definitiveaza raportul de
drept penal de conflict dintre societate si infractor, prin
determinarea identitatii infractorului in persoana celui
condamnat si prin fi!area sanctiunii penale pe care acesta
trebuie sa o sufere, in timp ce raportul de drept procesual civil
are ca obiect solutionarea unui conflict cu caracter personal sau
patrimonial intre persoanele fizice, intre cele fizice si juridice,
intre cele juridice.
Fi prin continutul sau, raportul de drept procesual penal
fundamental prezinta trasaturi specifice autoritatile judiciare
DPPpg19
au ca sarcina de serviciu combaterea si prevenirea
infractiunilor, astfel incit ele nu-si e!ercita doar un drept, o
prerogativa, ci si o obligatie ce trebuie indeplinita, ce se
e!ercita din oficiu. Daca raportul de drept procesual civil se
stabileste la cererea partilor adresata instantelor judecatoresti,
raportul procesual penal fundamental prezinta in continutul sau
particularitatea ca autoritatile judiciare trebuie sa-si
indeplineasca din proprie initiativa # din oficiu( , obligatiile
corelative din continutul raportului juridic, fara sa astepte
formularea de cereri prin e!ercitarea de catre inculpat a
drepturilor ce-i sint conferite.
Avind trasaturi specifice, care le deosebesc de celelalte raporturi
juridice, raporturile de drept procesual penal determina specificul si
normele de drept care le reglementeaza, iar acest criteriu principal de
clasificare a normelor de drept in ramuri ale sistemului de drept
conduce la parerea aproape unanima a e!istentei unei ramuri de
drept autonome, denumita drept procesual penal.
3) Legatura organica si #unctionala dintre dreptul
penal si dreptul procesual penal
6acind parte din acelasi sistem, ramurile de drept au legaturi intre
ele, unele mai strinse, altele mai reduse.
|ntrucit dreptul constitutional cuprinde prevederi care se refera la
garantarea libertatii persoanei impotriva oricarei arestari abuzive, la
prezumtia de nevinovatie, la egalitatea in fata legii si justitiei, precum
si la principiile de organizare si functionare a autoritatii judecatoresti,
care stau si la baza procesului penal, e!ista o legatura strinsa intre
dreptul constitutional si drept procesual penal.
Activitatea organelor de cercetare penala ale politiei se desfasoara
pe baza normelor dreptului administrativ, care isi pastreaza o anumita
influenta si in activitatea de cercetare penala pe care o desfasoara pe
baza normelor de drept procesual penal.
Procesul penal, ca si procesul civil, se desfasoara in fata acelorasi
instante judecatoresti, aceiasi judecatori judeca si cauze penale si
cauze civile, pe baza unor principii apropiate, in esenta lor, a unor
procedee de judecata asemanatoare, pronuntindu-se sentinte si
decizii cu forme comune ca urmare, intre dreptul procesual penal si
dreptul procesual civil e!ista suficiente legaturi, mai ales ca in cadrul
procesului penal se e!ercita o actiune civila sau se ridica c"estiuni
prealabile, ce implica si norme ale dreptului procesual civil.
'ea mai strinsa legatura e!ista insa intre dreptul penal si dreptul
procesual penal, ratiune pentru care unii autori l-au denumit dreptul
penal procedural #formal$. Aceasta legatura are un caracter organic si
functional, deoarece ea se refera la normele care reglementeaza, pe
de o parte, dreptul statului de a pedepsi pe infractori, iar pe de alta
parte, mijlocul prin care se realizeaza acest drept.
Pentru a se e!prima legatura organica dintre drept si procedura sa
se obisnuieste a se spune ca normele de drept penal fara proces sint
fara aplicare in practica sociala, intrucit activitatea prin care se aplica
pedepsele celor ce au comis infractiuni este reglementata de normele
dreptului procesual penal totodata, procesul penal fara normele de
drept penal este lipsit de obiect, deoarece infractiunile ce trebuie
descoperite si pedepsele ce trebuie aplicate infractorilor in cadrul
procesului penal sint prevazute de normele dreptului penal. Asadar,
dreptul penal fara drept procesual penal ar fi ineficient, iar drept
procesual penal fara drept penal nu ar avea ratiune de a e!ista.
DPPpg1:
Aceasta legatura organica se manifesta si intre raportul de drept
penal si raportul de drept procesual penal. Desi se naste odata cu
savirsirea infractiunii, raportul de drept penal dintre stat si infractor
nu se poate definitiva decit prin intermediul raportului de drept
procesual penal, dintre instanta de judecata si inculpat, care
stabileste cine este infractorul si pedeapsa ce ar trebui sa o sufere
fara raport de drept penal nu trebuie sa e!iste raporturi de drept
procesual penal, caci fara infractiune savirsita de o persoana
responsabila penal nu e!ista nici o justificare de a se declansa reactia
societatii prin procesul penal insa odata ce s-a nascut raportul de
drept penal prin savirsirea unei infractiuni, devine obligatorie
stabilirea raportului de drept procesual penal pentru tragerea la
raspundere si condamnarea penala a inculpatului vinovat de
savirsirea infractiunii.
3!primind aceasta legatura, unele institutii juridice au caracter
mi!t, fiind reglementate atit de normele dreptului penal, cit si de cele
ale dreptului procesual penal in aceasta situatie juridica sint
plingerea prealabila, sesizarea din partea organului competent,
regimul special al minorilor infractori etc. |n unele cazuri aceste
institutii mi!te sint reglementate prin acelasi act normativ, astfel incit
se pune problema de a determina care sint normele de drept penal si
care sint normele de drept procesual penal. 4ormele de drept penal
se pot distinge usor prin referirea lor la dreptul de a pedepsi al
statului, instituind infractiuni si pedepse, cauze de e!cludere si de
inlaturare a raspunderii penale, circumstante de atenuare sau de
agravare a acestei raspunderi. 4ormele de drept procesual penal se
refera la organizarea, functionarea si atributiile autoritatii
judecatoresti, la desfasurarea procesului penal si la formele
procesuale ce trebuie respectate. Determinarea e!acta a normelor
care apartin dreptului procesual penal prezinta interes practic,
interpretarea si aplicarea lor in timp si spatiu urmind reguli diferite.
I.2. Locul dreptului procesual penal in sistemul de
stiinte *uridice
1. Obiectul si metodele stiinti#ice ale dreptului
procesual penal
1) Obiectul stiintei dreptului procesual penal
|n afara de sensul de ramura a sistemului de drept, dreptul
procesual penal are si sensul de stiinta juridica, de sistem de
cunostinte, cu valoare de adevar, despre dreptul procesual penal ca
ansamblu de norme juridice. |n timp ce obiectul de reglementare al
dreptului procesual penal, ca ramura de drept, il constituie procesul
penal, obiectul de studiu al dreptului procesual penal, in sensul de
stiinta juridica, il constituie normele de drept procesual penal.
Avind caracterul de cercetare stiintifica, studiul normelor dreptului
procesual penal nu se rezuma la o acumulare de cunostinte despre
continutul si sfera de aplicare a fiecarei norme in parte, ci aceste
cunostinte sint reunite intr-un ansamblu sistematizat de concepte,
principii, teorii proprii. Ftiinta dreptului procesual penal elaboreaza,
astfel, prin generalizarea elementelor comune ale ansamblului de
norme juridice, conceptele fundamentale ale procesului penal
#actiune, functie procesuala, probe, mijloace de proba, acte si masuri
procesuale etc.$ si stabileste legaturile strinse dintre acestea prin
abstractizarea a ceea ce este esential si determinant in
reglementarea procesului penal, deduce principiile de baza ale
intregului drept procesual penal #de e!emplu principiul legalitatii,
DPPpg1=
aflarii adevarului, asigurarii dreptului la aparare$ sau ale unora dintre
institutiile sale, ale unora din fazele sale procesuale #libera apreciere a
probelor, publicitatea sedintei de judecata etc.$ construieste teorii ale
unor institutii ale procesului penal #teoria probelor, a cailor de atac$
stabileste necesitatile de perfectionare a reglementarii procesului
penal, in baza studiului eficientei unor norme in realizarea scopului
pentru care au fost edictate. 6olosind o conceptie unitara in
elaborarea conceptelor, principiilor, teoriilor cu privire la normele
dreptului procesual penal pe care le studiaza, stiinta dreptului
procesual penal construieste un sistem de cunostinte in cadrul caruia
conceptele, principiile, institutiile devin parti ale aceluiasi intreg.
(eflectind in mod just realitatea reglementarii procesului penal,
obtinind conceptualizari e!acte si sistematizari dupa criterii riguros
verificate, stabilind legitati de dezvoltare si servind, prin toate
rezultatele obtinute, la perfectionarea practicii sociale in combaterea
si prevenirea fenomenului infractional, studiul normelor de drept
procesual penal isi justifica caracterul de stiinta juridica.
'ercetarea stiintifica in domeniul dreptului procesual penal se
desfasoara in urmatoarele directii:
a$ 'ercetarea multilaterala a normelor de drept procesual penal in
vigoare, implicind:
conditiile obiective care au determinat o anumita
reglementare, pentru a putea e!plica inlocuirea unei
reglementari cu alta
continutul reglementarii, in vederea insusirii si aplicarii
corecte, in spiritul legii, a normelor in vigoare.
+tudiul normelor de drept procesual penal se face sistematizat,
e!aminindu-se atit problemele teoretice ale ansamblului normelor
#locul ramurii in sistemul de drept, modul de aplicare a normelor in
timp si spatiu, interpretarea lor, principii fundamentale etc.$, cit si
ale fiecarei institutii procesuale #actiuni, competenta, probe etc.$,
ale fiecarei faze, etape, stadiu de desfasurare a procesului
#urmarire penala, judecata in prima instanta, in apel, in recurs$, ale
fiecarei norme de drept procesual penal #mod de citare, nulitate
relativa si absoluta$. +tudiul trebuie sa verifice justetea fiecarei noi
reglementari atit in raport de vec"ea reglementare, dar si de
conditiile care au determinat-o, sa constate normele care nu sint
corespunzatoare, sa faca propuneri pentru inlocuirea lor, de
perfectionare a reglementarii #de lege ferenda$. 'ercetarea
stiintifica trebuie sa se intemeieze pe o conceptie progresista care,
luind in considerare interesul societatii pentru o reactie prompta si
ferma impotriva infractorilor, sa asigure totodata cea mai
puternica protectie a drepturilor si intereselor legitime ale
cetatenilor.
b$ +tudiul practicii judiciare in aplicarea normelor de drept procesual
penal, verificindu-se astfel justetea tezelor teoretice in lamurirea
continutului fiecarei norme, eficienta normelor in descoperirea,
judecarea si condamnarea celor vinovati, dar totdata in asigurarea
ca nici o persoana nevinovata sa nu sufere constringeri din partea
autoritatilor judiciare. Practica judiciara ofera omului de stiinta
elemente noi, nediscutate in teorie, care, dupa verificarea lor din
punct de vedere teoretic, sint generalizate si pot conduce la
propunerea de a fi reglementate ca norme de drept procesual
penal.
c$ +tudiul legislatiei, practicii judiciare si a lucrarilor teoretice in
domeniul dreptului procesual penal din alte tari, pentru a cunoaste
DPPpg1@
si folosi e!perienta dobindita de acestea in domeniul activitatii
judiciare. Aceasta cercetare trebuie sa se intemeieze pe o
conceptie stiintifica pentru a se opri la acele institutii care
corespund tarii noastre, atit conditiilor social-economice dintr-un
anumit moment, dar si traditiilor noastre legislative.
d$ ?alorificarea ideilor progresiste din trecut ale oamenilor de stiinta
rom;ni din domeniul procedurii penale, pentru a pune in evidenta
traditiile inaintate ale gindirii judiciare rom;nesti.
Dupa 1@=@ au intervenit si pentru stiinta dreptului procesual penal
directii prioritare de cercetare. Adoptind o conceptie liberala asupra
procesului penal, in care drepturile fundamentale ale omului impun o
protectie deosebita, stiinta dreptului procesual penal trebuie sa
evidentieze acele reglementari decurgind din conceptia socialista
autoritara, in lumina careia a fost redactat 'odul de procedura penala
din 1@9=, care nu mai corespund statului de drept, si sa propuna
sc"imbarile legislative de procedura penala de natura a corespunde
noii conceptii si reglementarilor la nivel mondial. |n acest scop,
cercetarea in domeniul dreptului procesual penal trebuie sa manifeste
spirit critic si cutezanta atit in abandonarea unor reglementari
depasite, cit si in abordarea solutiilor propuse in disputa de idei din
cadrul manifestarilor stiintifice internationale.
'ercetarile stiintifice in domeniul dreptului procesual penal se
concretizeaza in tratate, manuale, cursuri, monografii, studii,
comentarii. Pentru a corespunde unei cercetari stiintifice, notiunile,
principiile, institutiile elaborate trebuie sa fie in concordanta cu
adevarul e!istenta unor pareri diferite in unele probleme generale
sau de amanunt nu e!clude caracterul stiintific al cercetarii, deoarece
adevarul rezulta din dispute de idei.
2) !etodele stiintei dreptului procesual penal
|n literatura de specialitate rom;na dinainte de 1@&&, sub influenta
doctrinei occidentale, s-a sustinut ca in cercetarea stiintifica in
domeniul juridic trebuie folosita metoda tehnico-juridica, care consta
in studiul dogmatic, exegetic si critic. ,Ftiinta dogmatica a dreptului
are de obiect normele juridice, principiile constitutive si fundamentale,
terminologia si forma lor, legaturile dintre ele, te"nica de interpretare
si de aplicare a lor.-
2
6ata de e!cesul la care s-a ajuns prin
abstractionism, s-a considerat ca dogmatica trebuie completata prin
studiu e!egetic, care consta in cunoasterea antecedentelor, evolutiei
si comple!ului de elemente care au condus la statornicirea unor
institutii sau norme de drept pozitiv, precum si prin studiul critic, care
e!prima cerinta ca cercetarea normelor pozitive sa se faca sub
raportul valorii lor calitative, prin punerea in lumina a tuturor
imperfectiunilor, lacunelor si viciilor unei legi. 5e"nicismul juridic, in
forma in care predominanta este dogmatica, se indeparta de
metodologia lui /oan 5anoviceanu care, pe linga doctrina si
jurisprudenta, in unitatea lor necesara, s-a preocupat foarte de
aproape de filosofie si istorie, deci ,de trecutul si de viitorul
institutiilor penale-, precum si de critica dreptului prezent in vederea
imbunatatirii lui.
Dupa instaurarea statului socialist, ideologia unica fiind mar!ism-
leninismul, in stiintele juridice s-a considerat ca metoda generala de
cercetare este dialectica materialista, care a devenit astfel
fundamentul teoretic al metodelor particulare. Potrivit dialecticii
materialiste, normele juridice sint studiate ca fenomene sociale, in
legatura lor organica cu conditiile concrete ale realitatii, in aparitia si
2
?. *anzini
DPPpg%<
dezvoltarea lor. 'a urmare, studiul dreptului procesual penal trebuie
sa patrunda in esenta si continutul social-politic al reglementarii,
raspunzindu-se in primul rind intrebarii referitoare la interesele carei
clase sint aparate de reglementarea juridica, ceea ce, in ultima
instanta, insemna a se interpreta dispozitiile legale de pe pozitiile
clasei muncitoare si a partidului sau mar!ist-leninist.
|ndepartind incarcatura ideologica ce implica folosirea dialecticii
materialiste, ajungem la concluzia ca studiul dogmatic, e!egetic si
critic al normelor de drept procesual penal, intr-o imbinare
armonioasa, raspunde cerintelor unei cercetari stiintifice, fiind, in
general, corespunzator si cerintelor metodologice invocate de
dialectica materialista.
|n cercetarea stiintifica a dreptului procesual penal se folosesc
procedeele logice ale gindirii: analiza si sinteza, deductia si inductia,
in special la interpretarea normelor de drept procesual penal in
vigoare, a caror aplicare trebuie sa fie in concordanta cu litera si
spiritul legii, ca parte integranta a unui ansamblu unitar de norme.
Metoda istorica este folosita in studiul evolutiei in timp a normelor de
drept procesual penal, tinindu-se seama de conditiile social-
economice si politice dintr-o anumita perioada de timp, e!plicind noua
reglementare, iar metoda comparativa situeaza reglementarea in
vigoare in raport cu legislatiile altor tari, cu sisteme procesuale
diferite. +tudiul critic al normelor de drept procesual penal foloseste
ca metode, pe linga metoda comparativa, si studierea sub aspect
cantitativ si calitativ a fenomenului judiciar in aplicarea reglementarii,
evaluat prin metodele sociologica, statistica, cibernetica.
2. utonomia stiintei dreptului procesual penal
1) Caracterul autonom al stiintei dreptului procesual
penal
8biectul de studiu al stiintei dreptului procesual penal fiind un
ansamblu de norme juridice care, prin particularitatile pe care le
prezinta, determina pozitia sa autonoma fata de celelalte ramuri ale
sistemului de drept, este firesc ca aceeasi pozitie sa o aiba si stiinta
dreptului procesual penal in sistemul de stiinte juridice. Aceasta
concluzie este sustinuta si de metodologia stiintei dreptului procesual
penal care, avind trasaturi distincte de ale altor stiinte juridice, are o
anumita pondere in determinarea caracterului sau autonom.
|n lucrarile stiintifice publicate se observa caracterul autonom al
stiintei dreptului procesual penal, caci in marea lor majoritate acestea
se refera la ,dreptul procesual penal- sau la ,procedura penala-,
titluri distincte de al altor stiinte cu care se afla in legatura, cum sint
dreptul penal si dreptul procesual civil. De asemenea, autonomia
stiintei dreptului procesual penal se manifesta si in e!istenta unei
discipline de drept procesual penal sau de procedura penala in
invatamintul juridic superior, distincta de dreptul penal si de
procedura civila. Aceasta subliniere este necesara deoarece, desi se
recunoaste autonomia stiintei dreptului procesual penal, in unele
lucrari de specialitate dreptul procesual penal este inclus in titluri mai
cuprinzatoare, al caror obiect de studiu il constituie si dreptul penal,
mai ales partea sa generala. Astfel, in literatura juridica franceza,
unele lucrari stiintifice studiaza dreptul procesual penal ca o parte a
dreptului penal, in ideea ca este un drept penal formal ca urmare,
lucrarile poarta titluri ca ,Drept penal- sau ,Drept criminal-. De
asemenea, unele organizatii stiintifice internationale, care au ca
obiect de studiu dreptul penal si dreptul procesual penal, in
denumirea lor se refera numai la dreptul penal #cum a fost 1niunea
DPPpg%1
/nternationala de Drept penal si cum este actuala Asociatie
/nternationala de Drept penal$. |nainte de al doilea razboi mondial, in
facultatile de drept din tara noastra e!ista o singura disciplina de
drept penal, in care era inclusa si predarea procedurii penale.
3!plicatia acestor titluri este data de conceptia dominanta in
legatura cu raporturile dintre dreptul procesual penal si dreptul penal,
pe de o parte, si intre dreptul procesual penal si alte forme de drept
procedural #civil, administrativ, disciplinar$, pe de alta parte.
'onsiderind ca dreptul procesual penal este in realitate un drept penal
formal sau procedural, acesta este inclus intr-o ramura mai mare, in
care s-ar include dreptul penal general, dreptul penal special si
dreptul procesual penal totusi, si in aceasta conceptie i se recunoaste
stiintei dreptului procesual penal caracterul sau autonom.
2) Legaturile dreptului procesual penal cu alte
stiinte *uridice
Autonomia stiintei dreptului procesual penal nu e!clude legaturile
acestuia cu alte stiinte juridice. Astfel, sarcinile principale si modul de
organizare ale autoritatii judecatoresti, fundamentate de stiinta
dreptului constitutional, sint aprofundate si adaptate la necesitatile
procesului penal de catre stiinta dreptului procesual penal. |n legatura
cu e!ercitarea actiunii civile determinate de paguba produsa printr-o
infractiune, atit in cazul in care este e!ercitata in fata instantei civile,
sint folosite realizarile stiintei dreptului procesual civil de altfel, unele
notiuni ale stiintei dreptului procesual civil le intilnim, cu unele
particularitati, si la stiinta dreptului procesual penal #instanta de
judecata, compunerea completului de judecata, *inisterul Public,
asistenta juridica, probe si mijloace de proba, cai de atac, sentinta,
decizie, inc"eiere$.
'ea mai strinsa legatura e!ista intre stiinta dreptului procesual
penal si stiinta dreptului penal partea generala si partea speciala.
Astfel, stiinta dreptului procesual penal, in elaborarea tezelor sale
teoretice si in e!aminarea normelor de drept procesual penal,
foloseste conceptele, categoriile si institutiile dreptului penal
&
. 0a
rindul sau stiinta dreptului penal foloseste rezultatele cercetarilor in
domeniul procedurii penale
7
. Aceasta legatura este prezenta in
e!aminarea tuturor institutiilor dreptului procesual penal, ratiune
pentru care de multe ori dreptul procesual penal este inclus intr-o
ramura cu caracter mai general dreptul penal sau dreptul criminal.
Ftiinta dreptului procesual penal foloseste si rezultatele obtinute in
domeniul unor stiinte cu aplicatii la activitatea judiciara, dintre care
mai importante sint criminalistica, medicina legala, c"imia, sociologia
si psi"ologia judiciara.
!riminalistica elaboreaza metodele te"nico-stiintifice si tactice,
precum si mijloacele corespunzatoare, in vederea descoperirii
infractiunilor, identificarii infractorilor si stringerii probelor judiciare
necesare, precum si a prevenirii savirsirii de infractiuni, adaptind, in
scopul cercetarii penale, rezultatele obtinute de fizica, c"imie, stiinte
&
de e!emplu inceperea urmBririi penale are ca temei sBvirCirea unei
infracDiuni, ale cBrei trBsBturi Ci conDinut sint determinate de CtiinDa dreptului
penal urmBrirea nu poate fi inceputB dacB e!istB o cauzB de inlBturare a
caracterului penal al faptei sau a rBspunderii penale, cauze care sint definite
de CtiinDa dreptului penal
7
de e!emplu stabilirea diferenDei dintre un concurs de infracDiuni Ci o
recidivB depinde de ceea ce se inDelege in CtiinDa dreptului procesual penal
prin "otBrire penalB definitivB Ci data la care se considerB cB a intervenit
definitivarea "otBririi
DPPpg%%
naturale, medicina si te"nica. Astfel, in activitatea practica de
urmarire penala se folosesc metode si procedee speciale de
fotografiere, de descoperire a urmelor lasate de infractor, de
evidentiere a falsificarii inscrisurilor, utilizindu-se aparate de
fotografiat si microscoape specializate, lampi de radiatii ultraviolete si
infrarosii, izotopi radioactivi etc. se folosesc, de asemenea, metode si
procedee te"nice elaborate de criminalistica pentru obtinerea unor
rezultate complete si obiective cu ocazia ascultarii invinuitilor, a
martorilor, in cercetarea locului unde s-a savirsit fapta, in reconstituire
etc. 'u cit progresele realizate in criminalistica sint mai bine insusite
de politisti, procurori, judecatori, cu atit devine mai eficienta
combaterea si prevenirea infractiunilor.
|n cercetarea penala in care se investig"eaza cauzele unei morti
violente sau suspecte, e!istenta sau ine!istenta discernamintului,
stabilirea comiterii violului, gravitatea unei vatamari etc., stiinta
dreptului procesual penal are strinse legaturi cu medicina legala, prin
e!pertiza medico-legala si cea psi"iatrica, ambele folosind metodele
si mijlaocele de investigatie asupra corpului si psi"icului persoanei
umane. |n cazul necesitatii de a se stabili compozitia c"imica a unor
substante, otrava cu care s-a actionat etc., se folosesc rezultatele
chimiei judiciare. Pentru reusita activitatii de ascultare a invinuitilor, a
persoanelor vatamate, a martorilor, de mare ajutor sint analizele si
metodele elaborate de psihologia judiciara. Prin analiza si sinteza
fenomenului judiciar, sociologia judiciara contribuie la verificarea
reglementarilor procesual penale si, eventual, la propuneri de lege
ferenda
9
.
3) Dreptul procesual penal ca disciplina de studiu in
in+atamintul *uridic superior
'ursul de drept procesual penal care se preda in facultatile de
drept cuprinde o sinteza a problemelor fundamentale ale stiintei
dreptului procesual penal, prezentate intr-un mod usor de asimilat de
catre studenti. ?olumul de cunostinte care poate fi asimilat intr-un an
de studiu nu permite tratarea in amanunt a tuturor problemelor ce
decurg din studiul dreptului procesual penal, ca ramura a sistemului
de drept, si nici toate aspectele in care metodologia stiintei dreptului
procesual penal asigura cercetarea lor. Astfel, unele aspecte ale
dezvoltarii istorice a dreptului procesual penal sau aspecte
comparative cu aceeasi problematica din alte tari, controversele care
au aparut cu privire la interpretarea unor dispozitii legale, dar care nu
mai sint actuale ca urmare a fundamentarii solutiei juste, nu sint
cuprinse in curs, atit pentru a nu incarca memoria cu prea multe
cunostinte, cit si pentru a-i pastra o intindere corespunzatoare. +int
e!plicate, insa, unele c"estiuni elementare ale dreptului procesual
penal #care in lucrarile aprofundate nu isi au locul$, necesare
intelegerii categoriilor si institutiilor mai comple!e ale disciplinei.
Autorii rom;ni, inca inainte de 1@&=, au impartit problemele
dreptului procesual penal in doua mari diviziuni: partea generala si
partea speciala. 8 asemenea impartire este cu atit mai justificata sub
imperiul 'odului de procedura penala din 1@9=, care cuprinde doua
parti, una generala si una speciala. +pre deosebire, insa, de dreptul
penal, pentru care e!ista doua discipline #drept penal partea
generala si drept penal partea speciala$, desi stiinta dreptului penal
9
|ntrucit combaterea eficientB a infracDiunilor sBvirCite necesitB, pe lingB
cunoCtinDele de drept procesual penal, Ci cunoCtinDe din domeniile CtiinDifice
indicate mai sus, medicina legalB Ci criminalistica sint disciplinele care se
predau in facultBDile de drept din Dara noastrB.
DPPpg%2
este unitara, cele doua parti ale dreptului procesual penal #generala si
speciala$ formeaza o singura disciplina, evidentiindu-se astfel si
formal unitatea acestei ramuri a stiintelor juridice.
|n partea generala a dreptului procesual penal sint studiate, ca
notiuni introductive, problemele generale ale ramurii de drept:
obiectul, autonomia, izvoarele normelor de drept procesual penal,
particularitatile aplicarii lor, precum si principiile fundamentale ale
procesului penal. +int studiate apoi institutiile si dispozitiile comune
care isi gasesc aplicarea in tot cursul procesului penal: actiunile
e!ercitabile in procesul penal, subiectii care e!ercita aceste actiuni si
subiecti impotriva carora se e!ercita actiunile, jurisdictia prin care se
solutioneaza actiunile, cu problemele de baza ale instantelor
judecatoresti, printre care si competenta. 'a institutii comune sint
studiate probele si mijloacele de proba, prin care se stabilesc faptele,
faptuitorii si raspunderea lor teoria generala a masurilor procesuale,
a termenelor si nulitatilor ca mijloace de activitate a autoritatilor
judiciare si ale partilor, in stricta respectare a legii de procedura
penala. 'unoasterea acestor c"estiuni este necesara pentru
intelegerea modului in care se desfasoara procesul penal pe intregul
sau parcurs.
Partea speciala se ocupa de regulile dupa care se desfasoara
procesul penal in cele trei faze ale sale: urmarirea penala, judecata si
punerea in e!ecutare a "otaririi definitive de condamnare. +int
studiate astfel: problemele teoretice si practice ale urmaririi penale,
faza procesuala in care se strang probele de vinovatie a invinuitului
sau inculpatului, dupa care, in caz de vinovatie, se dispune trimiterea
sa in judecata in fata instantei judecatoresti penale in cazurile in care
nu se efectueaza urmarirea penala, sint e!aminate regulile dupa care
poate fi sesizata direct instanta de judecata prin plingerea prealabila a
persoanei vatamate. |n continuare sint studiate regulile dupa care se
desfasoara judecata in prima instanta, ca faza procesuala principala a
procesului penal, in care se "otaraste, dupa caz, condamnarea
inculpatului #daca este vinovat de savirsirea infractiunii si daca
raspunde penal$, achitarea #in cazul in cazre nu este vinovat de
savirsirea infractiunii$ sau incetarea procesului penal #cind e!ista o
cauza de inlaturare a raspunderii penale$. |n partea speciala sint
studiate si caile de atac, mijloace procesuale prin care se verifica daca
"otarirea judecatoreasca pronuntata este legala si temeinica,
e!aminindu-se problemele pe care le pun e!ercitarea si judecarea
cailor ordinare de atac, cit si cele e!traordinare. 1ltima faza
procesuala studiata punerea in e!ecutarea a "otaririi penale
definitive, cu toate problemele de e!ecutare pe care le ridica inc"eie
ciclul procesual comun pentru majoritatea cauzelor in care se
declanseaza procesul penal. |n final, cursul trateaza procedurile
speciale reglementate de lege, care deroga de la procedura comuna
#ca procedura in cauzele cu infractori minori, procedura in cazul
infractiunilor flagrante$.
5ratind problemele dreptului procesual penal rom;n, in raport cu
normele de drept in vigoare, cursul nu omite a face comparatii cu
reglementarea anterioara sau cu reglementari din legislatia de
procedura penala a altor tari.
3. De%+oltarea stiintei dreptului procesual penal
+tudii cu privire la normele de desfasurare a procesului penal sint
cunoscute inca din sec. >?/, dar ele au fost rare, problemele
procedurii penale fiind tratate, de regula, impreuna cu cele ale
dreptului penal. Pe masura ce s-a dezvoltat stiinta dreptului penal, cu
DPPpg%&
scolile care au fundamentat dreptul statului de a pedepsi pe infractori,
s-au redus si studiile de procedura penala, deoarece penalistii si-au
indreptat atentia in special asupra studiului normelor de drept penal.
/ntrarea in vigoare in 1=<= in 6ranta a 'odului de instructie criminala
a condus la acordarea unei mai mari atentii studiilor de procedura
penala, mai ales ca jurisprudenta se confrunta cu multe probleme
ridicate in activitatea instantelor judecatoresti. 'a urmare, in 6ranta a
aparut in 1=991=9: lucrarea clasica de procedura penala, in =
volume, a lui 6austin GElie ,5raitE de lHinstruction criminelle-, urmata
apoi, intre 1@<91@%@, de tot atit de clasica lucrare, in 9 volume, a lui
(. Aarraud ,5raitE t"EoretiIue et practiIue dHinstruction criminelle et
de procEdure pEnale-, care au marcat dezvoltarea stiintei dreptului
procesual penal ca stiinta autonoma, alaturata stiintei dreptului penal.
|n sec. >> au continuat sa fie publicate renumite tratate, cursuri si
comentarii de procedura penala ale unor mari personalitati ale
stiintelor penale
:
. 5oate aceste lucrari trateaza in special probleme de
procedura penala din tarile in care au aparut, avind insa si scurte
sinteze asupra procedurii penale din alte tari.
4ecesitatea perfectionarii luptei contra fenomenului infractional, in
continua crestere incepind cu a doua jumatate a sec. >/>, atit prin
mijloace de drept penal incriminari, pedepse, masuri de siguranta
cit si prin mijloace de procedura, care sa asigure si o represiune
rapida, dar si apararea cetateanului nevinovat, au condus la reuniuni
ale specialistilor din diverse tari, ajungindu-se la infiintarea unor
asociatii cu caracter stiintific in domeniul stiintelor penale. |n 1==@ trei
eminenti penalisti 6r. von 0iszt #Aermania$, A. van Gamel #8landa$ si
A. Prins #Jelgia$ au fondat Uniunea #nternationala de Drept Penal, ca
o tribuna care sa permita specialistilot in drept penal, procedura
penala, criminologie, stiinta penitenciara de a se reuni, a face sc"imb
de pareri, de a influenta asupra legislatorilor #care, spre sfirsitul
secolului trecut, aveau tendinta de a inaspri represiunea penala$. +e
incerca, pe de o parte, de a integra intr-o conceptie unitara
problemele dreptului penal si ale procedurii penale cu cele ale
criminologiei, penologiei, sociologiei, psi"ologiei, iar pe de alta parte
de a se obtine o armonizare intre tendintele care se manifestasera in
domeniul stiintelor penale intre scoala clasica si cea pozitivista,
adoptindu-se o pozitie neutra. 1niunea /nternationala de Drept Penal
a cunoscut o activitate remarcabila atit prin frecventele reuniuni
internationale, cit si prin publicatiile sale periodice. *ai intii primul
razboi mondial si apoi decesul celor trei fondatori #1@1:1@%<$ au
actionat in sensul incetarii activitatii 1niunii /nternationale de Drept
Penal.
|n 1@%&, la Paris, se pun bazele )sociatiei #nternationale de Drept
Penal, care se declara o continuatoare, in conditii noi, a 1niunii
/nternationale de Drept Penal. |n actul de intemeiere a Asociatiei
/nternationale de Drept Penal, semnat si de un reprezentant al
penalistilor rom;ni #prof. /ulian 5eodorescu$, se stipuleaza
urmatoarele scopuri:
stabilirea unei apropieri si colaborari mai strinse intre cei care, in
diferite tari, se consacra studiului teoretic al dreptului criminal sau
participa la aplicarea sa
:
in 6ranDa: .. (ou!, G. Donnedieu de ?abres, P. Jouzat, (. *erle Ci A. ?itu.
A. 0evasseur, A. +tefani in /talia: ?. *anzini, 3. 6lorian, A. 0eone Ci A.
6osc"ini in Aermania: 0KLe-(osenberg Ci 3. +c"imidt in Anglia: ..6. Arc"bold,
.. Devlin in +1A: 0. Gall Ci M Namisar, (. *oreland Ci ..G. Oigmore in fosta
1.(.+.+.: *.+. +trogovici, *.A. 'elDov, D.+. Narev
DPPpg%7
studiul criminalitatii si cauzelor sale, al mijloacelor proprii de
combatere, al reformelor care ar trebui aduse dreptului penal,
regimului penitenciar, procedurii criminale
favorizarea dezvoltarii teoretice si practice a dreptului penal
international, in vederea ajungerii la conceperea unui drept penal
universal, la coordonarea regulilor de procedura penala.
Daca in domeniul dreptului penal preocuparile membrilor A/DP s-au
concentrat asupra unor noi mijloace de sanctionare a infractorilor, pe
linga privarea de libertate, in domeniul procedurii penale studiile s-au
concentrat asupra garantiilor ce trebuie recunoscute partilor din
proces, asupra asigurarii cit mai ferme a dreptului la aparare, asupra
protectiei drepturilor fundamentale ale cetatenilor. |n conditiile
e!istentei a trei sisteme procesual penale #anglo-sa!on, occidental si
socialist$, la congresele, conferintele si colocviile internationale s-au
cautat solutii doctrinare si legislative pentru universalizarea celor mai
importante garantii procesual penale. De asemenea, studiile s-au
indreptat si in directia adoptarii unor mijloace interstatale pentru
apararea comuna impotriva infractiunilor savirsite de persoane
apartinind unei tari pe teritoriul alteir tari, sau in domeniul combaterii
infractiunilor ce prezinta un pericol comun #traficul de droguri, actele
teroriste$, pentru infiintarea unei justitii penale internationale.
A/DP a fost recunoscuta ca organizatie neguvernamentala in sinul
organizatiilor internationale si regionale ale 841, ale 'onsiliului
3uropei si al 8rganizatiei statelor americane, tutelind din punct de
vedere stiintific /nstitutul /nternational de inalte studii si stiinte
criminale de la +iracuza. A/DP conlucreaza cu alte mari asociatii
stiintifice internationale in domeniul stiintelor penale: +ocietatea
/nternationale de Aparare +ociala, +ocietatea /nternationala de
'riminologie si 6undatia /nternationala Penala si Penitenciara,
conjugind eforturile pentru adoptarea de solutii teoretice si de
propuneri legislative in domeniul dreptului penal, al procedurii penale,
al criminologiei si penologiei.
8 contributie insemnata la dezvoltarea stiintei dreptului procesual
penal revine organismelor specializate ale 841. Astfel, !omitetul
$atiunilor Unite pentru prevenirea crimei si tratamentul infractorilor a
organizat, direct si in colaborare cu asociatiiile internationale
stiintifice indicate anterior, cercetari aprofundate cu privire la
tendintele actuale si a celor ce se prefigureaza in materie de
prevenire a infractiunilor si de justitie penala, in vederea definirii de
noi principii directoare care, tinind seama de situatia politica,
economica si sociala, precum si de traditiile fiecarei tari, sa raspunda
mai bine principiilor justitiei sociale si drepturilor omului. 'omitetul
4atiunilor 1nite pentru prevenirea crimei si tratamentul infractorilor a
organizat pina acum opt congrese internationale, problemele justitiei
penale intr-o lume in evolutie fiind in atentia studiilor ce s-au elaborat.
Ftiinta rom;neasca a dreptului procesual penal, participind la
manifestarile stiintifice internationale in organismele guvernamentale
si neguvernamentale amintite, contribuie la elaborarea solutiilor cu
caracter general, acordind, insa, prioritate studiului legislatiei noastre
de procedura penala in vederea aplicarii ei cit mai corecte si a
perfectionarii ei in continuare la nivelul celor mai bune solutii
teoretice si legislative contemporane.
DPPpg%9
I.3. Normele de drept procesual penal si i%+oarele
lor
1. Normele de drept procesual penal
1) Particularitatile normelor de drept procesual
penal
4ormele de drept procesual penal au, in principiu, aceleasi
trasaturi ca si celelalte norme juridice, fiind norme generale de
conduita, instituite de autoritatile indrituite prin 'onstitutie, a caror
aplicare este asigurata, in caz de necesitate, prin forta de
constringere a statului. Deosebirea principala fata de celelalte norme
juridice consta in relatiile sociale pe care le reglementeaza, anume
acelea care se stabilesc intre autoritatile publice judiciare si partile din
proces in cadrul activitatii de reprimare a faptelor ce constituie
infractiuni. |n acest scop, normele de drept procesual penal prevad
autoritatile publice care au dreptul sa urmareasca si sa judece pe cei
care au savirsit infractiuni, reglementeaza structura acestora,
atributiile si activitatile pe care le pot desfasura ele stabilesc
persoanele in legatura cu care se poate desfasura activitatea
aurtoritatilor judiciare, drepturile si obligatiile procesuale ale acestor
persoane, raporturile juridice pe care le inc"eie, actele si formele prin
care se poate interveni in procesul penal.
Daca dispozitia normei de drept procesual penal are specificul ei,
prin obligatiile si drepturile pe care le consfinteste, particularitati
prezinta si sanctiunea pe care o prevede in caz de incalcare a normei.
Aceste sanctiuni, de natura procesuala, lovesc cu nulitatea actele si
lucrarile contrare legii si cu decaderea din drepturile procesuale care
nu sint e!ercitate potrivit legii aplicarea sanctiunii conduce, de
regula, la refacerea actelor si lucrarilor procesuale si procedurale, in
conditiile legii. |ncalcarea unor obligatii care nu se reflecta in lipsa de
validitate a actelor efectuate, ci in frinari ale desfasurarii procesului
penal, este sanctionata cu amenda judiciara, cu o sanctiune
disciplinara sau cu o masura de constringere fizica, cum este
aducerea silita in fata instantelor judecatoresti. |n fine, cind incalcarea
normei de procedura constituie infractiune #ca cercetarea abuziva,
arestarea ilegala, marturia mincinoasa$, pe linga sanctiunea
procesuala a nulitatii actului, intervine si aplicarea unei sanctiuni
penale celui ce s-a facut vinovat de savirsirea infractiunii. Asadar,
normele de drept procesual penal prevad, in raport de importanta lor
pentru infaptuirea justitiei in conditiile legii, sanctiuni de grad diferit,
din care caracteristice sint nulitatea si decaderea din drepturile
procesuale.
Aceste particularitati ale normelor de drept procesual penal fata de
normele de drept penal atrag unele consecinte in ce priveste
interpretarea lor, aplicarea in timp si spatiu.
Din punct de vedere al puterii juridice prin care se impun si al
sanctiunii sub care sint prevazute, se disting norme de drept
procesual penal absolut imperative, relativ imperative si dispozitive
#permisive$.
$ormele absolut imperative 'oneroase sau prohibitive( contin o
dispozitie de ordine publica a carei incalcare atrage intotdeauna
sanctiunea procesuala a nulitatii sau a decaderii.
$ormele relativ imperative sint prevazute sub sanctiunea
procesuala a nulitatii, dar aceasta nu opereaza decit in cazul cind
Cap. II. Normele de drept procesual penal
DPPpg%:
nerespectarea lor a adus o atingere garantiilor pentru solutionarea
justa a cauzei penale, iar aceasta vatamare nu poate fi inlaturata
altfel.
$ormele dispozitive 'permisive( nu determina, in caz de incalcare,
nulitatea actului sau decaderea din drepturi, ca sanctiuni procesuale,
dar pot atrage aplicarea unei amenzi sau a unei sanctiuni disciplinare.
2) Clasi#icarea normelor de drept procesual penal
|n raport de obiectul reglementarii, normele de drept procesual
penal se pot clasifica in:
norme de organizare prin care se infiinteaza autoritatea
judecatoreasca #instantele judecatoresti, *inisterul Public$, se
prevad sarcinile, atributiile si compunerea lor
norme de competenta stabilesc care dintre reprezentantii
*inisterului Public si dintre instantele judecatoresti sint abilitate sa
efectueze urmarirea penala sau sa judece o cauza penala, in raport
de infractiunea savirsita, de calitatea faptuitorului, de o anumita
circumscriptie teritoriala
norme de procedura reglementeaza modul in care se poate
desfasura activitatea procesual penala, atit de catre autoritatile
judiciare, cit si de catre parti, aparatori, reprezentanti.
'lasificarea in norme de organizare, de competenta si de
procedura este sustinuta si de dispozitiile 'onstitutiei, care prevad ca
prin lege organica se reglementeaza ,organizarea si functionarea P
instantelor judecatoresti, a *inisterului PublicP- #art. :% al. 2$, iar
,competenta si procedura de judecata sint stabilite de lege- #art. 1%7
al. 2$.
Aceasta clasificare are importanta si din punct de vedere al actului
normativ care constituie izvorul normelor de drept procesual penal, cit
si al categoriei de norme din care fac parte in raport de puterea
juridica cu care se impun. Astfel, normele de organizare sint cuprinse
in legile de organizare a instantelor judecatoresti si a *inisterului
Public si sint absolut imperative, fiind de ordine publica normele de
competenta isi au izvorul atit in legile de organizare, cit si in 'odul de
procedura penala, unele fiind absolut imperative, iar altele numai
relativ imperative #de e!emplu cele privind competenta teritoriala$.
'ele mai numeroase norme de procedura penala isi au izvorul si
sistematizarea in 'odul de procedura penala, dar unele sint prevazute
si in alte legi, c"iar in cele de organizare un numar restrins de norme
de procedura penala sint absolut imperative #de e!emplu cele privind
asistenta juridica a inculpatului minor$, cele mai multe sint relativ
imperative #de e!emplu termenul in care trebuie redactata sentinta
penala$ puterea juridica a normelor de procedura se determina dupa
cum sint sau nu indeplinite conditiile prevazute pentru aplicarea
sanctiunilor procesuale.
4ormele de drept procesual penal pot fi generale si speciale.
$ormele generale se aplica tuturor cauzelor penale. $ormele speciale
se aplica, prin derogare, numai la anumite categorii de cauze
#inculpati minori, infractiuni flagrante$. 4ormele generale sint
cuprinse, de regula, in 'odul de procedura penala normele speciale
isi pot avea izvorul si in 'odul de procedura penala, cum sint cele
privitoare la procedurile speciale #art. &9771%$, dar ele pot fi
prevazute si in alte legi care promoveaza o procedura speciala pentru
anumite cauze.
4ormele generale si speciale de drept procesual penal se aplica
dupa urmatoarele reguli:
DPPpg%=
norma speciala in concurs cu norma generala se aplica tuturor
cauzelor pe care le prevede, prin derogare de la norma generala
norma speciala se completeaza cu norma generala pentru toate
c"estiunile pentru care norma speciala nu face nici o derogare
o norma speciala noua deroga intotdeauna de la norma generala si
cea speciala anterioara o norma generala posterioara uneia
speciale nu abroga norma speciala decit in cazul in care o prevede
in mod e!pres.
2. I%+oarele normelor de drept procesual penal
1) Legea ) i%+orul principal al normelor de drept
procesual penal
/zvoarele normelor de drept procesual penal pot fi e!aminate in
abstract si in concret.
*n abstract, izvoarele sint determinate de categoriile de acte
normative care au o anumita putere juridica, stiut fiind ca nu orice act
normativ poate cuprinde norme de drept procesual penal.
(aportindu-ne la 'onstitutia (om)niei, constatam ca ,organizarea si
functionarea instantelor judecatoresti si a *inisterului Public #art. :%
al. 2 lit. "$, precum si competenta si procedura de judecata #art. 1%7
al. 2$ sint stabilite prin lege-. Deci normele de organizare, de
competenta si cele de procedura privind judecata #adica marea
majoritate a normelor de drept procesual penal$ isi au izvorul abstract
in lege, adoptata de unica autoritate legiuitoare a tarii, parlamentul.
+e impune concluzia ca principalul izvor al normelor de drept
procesual penal este legea.
,Parlamentul adopta legi constitutionale, legi organice si legi
ordinare- #art. :% al. 1 din 'onstitutie$. 4ormele de drept procesual
penal isi au izvorul atit in legile constitutionale, cit si in legile organice
si ordinare.
|n ce priveste legea constitutionala, aceasta cuprinde:
normele principiale ale procesului penal #legalitatea, egalitatea in
fata legii si a autoritatilor, prezumtia de nevinovatie, dreptul la
aparare, garantarea libertatii persoanei etc.$
principiile de organizare si functionare ale instantelor judecatoresti
si ale *inisterului Public #independenta judecatorilor,
inamovibilitatea lor, publicitatea sedintelor de judecata,
impartialitatea si controlul ierar"ic privind pe procurori$.
0egea organica constituie izvor de norme de drept procesual penal
pentru organizarea si functionarea instantelor judecatoresti si a
*inisterului Public pentru toate celelalte norme de drept procesual
penal izvorul abstract il constituie legea ordinara.
*n concret, cele mai numeroase norme de drept procesual penal isi
au izvorul in !odul de procedura penala al (om;niei din 1% noiembrie
1@9=, care constituie legea de baza in domeniul activitatii procesual
penale.
'uprind norme de drept procesual penal si urmatoarele legi
organice:
0egea nr. @%Q1@@% pentru organizarea judecatoreasca
0egea nr. 79Q1@@2 pentru organizarea si functionarea 'urtii
+upreme de .ustitie
0egea nr. 7&Q1@@2 pentru organizarea instantelor si parc"etelor
militare.
De asemenea, constituie izvor de norme de drept procesual penal
urmatoarele legi ordinare:
0egea nr. %9Q1@@& pentru organizarea si functionarea Politiei
(om;ne
DPPpg%@
0egea nr. 71Q1@@7 pentru organizarea si e!ercitarea profesiei de
avocat
0egea nr. 21Q1@9= pentru punerea in aplicare a 'odului de
procedura penala.
+int legi cu dispozitii penale care cuprind si prevederi de procedura
penala in materie de competenta, ca Decretul nr. &&2Q1@:% privind
navigatia civila Decretul nr. 719Q1@72 privind 'odul aerian etc.
2) Codi#icarea normelor de drept procesual penal
4ormele de drept procesual penal si si normele de procedura
penala au fost cuprinse, intr-o reglementare mai vec"e, in legiuiri
comune, care au capatat denumirea de cronici, codice, cod incepind
din 1=<= in 6ranta, iar la noi din 1=9&, normele de drept procesual
penal au fost cuprinse si sistematizate in coduri separate de
procedura penala.
Primul cod modern de procedura penala este !odicele de instructie
criminala #% decembrie 1=9&$, cunoscut si sub denumirea de 'odul de
procedura penala acest cod, intocmit dupa codul francez de instructie
criminala din 1=<=, sub influenta doctrinei clasice, a suferit relativ
putine modificari in cei :% de ani de la intrarea sa in vigoare,
corespunzind necesitatilor judiciare penale din acea perioada.
Procesul penal rom;n, reglementat prin 'odul din 1=9&, se
caracterizeaza ca un proces penal mi!t, de conceptie liberala, ca
rezultat al ideilor progresiste liberale ale revolutiei franceze din 1:=@.
6ormarea in 1@1= a statului national unitar rom;n a determinat
aplicarea in continuare, pentru o anumita perioada de timp, a
codurilor de procedura penala mag"iar in 5ransilvania, austriac in
Jucovina, rus in Jasarabia. Pina la adoptarea unui cod de procedura
penala pe intreg teritoriul tarii, s-a e!tins, mai intii in 1@1@, 'odul de
procedura penala rom;n in Jasarabia, iar in 1@%7 o mare parte a
acestuia si in 5ransilvania si Jucovina. 0ucrarile de unificare
legislativa au durat mai multi ani si s-au finalizat in 1@29 prin
adoptarea si aplicarea pe intreg teritoriul (om;niei a unui unic 'od
de procedura penala.
!odul de procedura penala din +, martie +,-., intrat in vigoare la
1 ianuarie 1@2:, de factura eclectica, unificind legislatia de procedura
penala ce se aplica in (om)nia, a retinut ceea ce s-a dovedit
corespunzator in codul din 1=9&, in codurile mag"iar si austriac, a
introdus dispozitii inspirate din noile legiuiri europene, mai ales din
cea italiana, si a preluat propuneri facute de stiinta moderna a
dreptului procesual penal. Prin conceptia liberala care a stat la baza
elaborarii sale, prin institutiile noi adoptate, prin perfectionarea si
sistematizarea reglementarilor a avut un caracter progresist,
integrindu-se in conceptia statului de drept. |n 1@2@1@&&, ca urmare
a instituirii dictaturii regale, apoi a celei militare, in conditiile
participarii la razboi, in 'odul de procedura penala din 1@29 s-au
introdus modificari de natura autoritara, prin e!tinderea competentei
tribunalelor militare, desfiintarea curtilor cu jurati, inlaturarea unor
garantii recunoscute partilor.
'odul din 1@29 a fost profund modificat in 1@&=, ceea ce a atras
republicarea sa intr-o noua numerotare la 12 februarie 1@&=, in scopul
folosirii sale ca instrument eficient de aparare a puterii comuniste
instaurate in (om)nia si a institutiilor sale. Aceste modificari s-au
produs sub influenta legislatiei sovietice, de conceptie autoritara, in
temeiul careia s-a adoptat principiul participarii asesorilor populari la
infaptuirea justitiei, a fost inlaturat apelul, ca prima cale ordinara de
atac, s-a restrins e!ercitiul dreptului la aparare. |ntre 1@&=1@9<, sub
DPPpg2<
aceeasi influenta sovietica, s-au introdus unele institutii procedurale
cu caracter socialist #trecerea urmaririi penale in competenta
organelor de militie si de securitate in locul judecatorilor de instructie,
scoaterea activitatii procurorilor de sub controlul instantelor
judecatoresti etc.$. 0egislatia de procedura penala, ca si in alte
domenii ale dreptului, a fost aplicata pe baza conceptiei e!istentei
unei singure puteri in stat, sub conducerea partidului unic al clasei
muncitoare, justitia fiind subordonata directivelor de partid c"iar in
rezolvarea unor cauze cncrete. 'odul de procedura penala din 1@29,
datorita modificarilor de esenta si forma socialista care i-au fost
aduse, pe structura de conceptie liberala, a devenit neunitar,
coe!istind institutii si dispozitii care nu erau compatibile, ratiune
pentru care s-a considerat necesara elaborarea unui 'od de
procedura penala de natura ,consecvent socialista-, atit in fond, ca
instrument eficient al puterii comuniste impotriva celor ce aduceau
atingere ordinii sale de drept, cit si ca forma de reglementare.
Adoptat la 1% noiembrie 1@9= si intrat in vigoare la 1 ianuarie
1@9@, !odul de procedura penala al %epublicii /ocialiste %om&nia a
constituit un pas inainte in reglementarea procesului penal rom;n in
conditiile regimului totalitar comunist, in sensul ca, mentinindu-se
conceptia autoritara in fundamentarea institutiilor procesuale penale,
s-au introdus si unele garantii pentru protectia drepturilor omului, in
special a dreptului la aparare, inclus in 'onstitutia din 1@97, sub
influenta documentelor internationale, printre drepturile
fundamentale ale cetateanului. Pentru a-i da 'odului din 1@9= un
caracter umanist, intr-un capitol introductiv sint consacrate regulile de
baza ale procesului penal rom;n care, prin formulare, se aseamana
cu cele din codurile de conceptie liberala totdata, s-a dat aparatorului
dreptul de a-l asista pe inculpat la efectuarea unor acte de urmarire
penala, in unele cazuri asistenta juridica fiind obligatorie s-a acordat
instantei de judecata dreptul de a controla durata arestarii preventive
in cursul urmaririi penale ce depaseste patru luni, s-au restrins
cazurile de participare a asesorilor populari la judecarea cauzelor
penale, s-a imbunatatit reglementarea cailor de atac si a procedurilor
speciale. 5otodata s-a folosit o te"nica de redactare superioara si o
terminologie stiintifica. Practica aplicarii 'odului de procedura penala
din 1@9= a condus la constatarea raminerii in urma a acestuia fata de
nivelul reglementarilor pe plan mondial, ceea ce a determinat
introducerea unor modificari privind competenta si procedura de
judecata a unor infractori minori, dar si la propuneri de modificari
substantiale, printre care si elaborarea unui nou 'od de procedura
penala. Aceste propuneri au ramas doar sub forma de deziderat,
deoarece dupa 1@:: nu s-a mai adus nici o sc"imbare in
reglementarea procedurii penale.
Dupa 1@=@ s-au abrogat numeroase legi adoptate sub regimul
totalitar comunist. 'odul de procedura penala din 1@9= a ramas insa
sa se aplice in continuare, pierzindu-si totusi titulatura de cod al unei
republici socialiste, precum si toate dispozitiile care se refereau la
constiinta juridica ,socialista- sau la organizatiile socialiste. *odificari
substantiale e!prese au fost aduse 'odului de procedura penala prin
citeva legi succesive, prin care organele de securitate au incetat a
mai fi organe de urmarire penala, aparatorului i s-a dat dreptul sa
asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala, s-a introdus
liberarea provizorie sub controlul judiciar si liberarea provizorie pe
cautiune, au fost inlaturati asesorii populari din completele de
judecata ale instantelor civile, s-a introdus apelul etc. Prin adoptarea
DPPpg21
noii 'onstitutii a (om;niei si pina la intervenirea unui nou cod se va
aplica in continuare actualul 'od de procedura penala din 1@9=, afara
de dispozitiile contrare legii noastre fundamentale, care isi inceteaza
aplicabilitatea, fiind inlocuite cu dispozitiile constitutionale #art. 17<$.
3) lte i%+oare ale normelor de drept procesual
penal
Potrivit art. %< din 'onstitutia (om)niei, dispozitiile constitutionale
privitoare la drepturilor si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si
aplicate in concordanta cu Declaratia 1niversala a Drepturilor 8mului,
cu pactele si celelalte tratate la care (om)nia este parte daca e!ista
neconcordanta intre pactele si tratatele privitoare la drepturile
fundamentale ale omului la care (om)nia este parte si legile interne,
au prioritate reglementarile internationale. Deci pot constitui izvor al
normelor de drept procesual penal privind drepturile omului si
tratatele internationale la care (om)nia este parte de altfel, potrivit
art. 11 al. %, tratatele ratificate sau la care s-a aderat potrivit legii fac
parte din dreptul intern.
'odul de procedura penala #art. 712$ trimite, in legatura cu
asistenta juridica internationala, la conventiile inc"eiate de tara
noastra cu alte tari, care conventii urmeaza a se aplica in materie de
e!tradare, comisii rogatorii internationale etc., in locul normelor
cuprinse in legea nationala potrivit 'onstitutiei, si aceste conventii
trebuie sa fie ratificate de parlament, normele de drept cuprinse in ele
devenind obligatorii pentru cazurile la care se refera.
|n cazuri e!ceptionale, cind, in temeiul art. 11& al. 1 din
'onstitutie, parlamentul dispune de o delegare legislativa si ar abilita
guvernul sa emita ordonante in domenii care nu fac obiectul legilor
organice, aceste ordonante, daca ar cuprinde norme de competenta si
procedura penala, ar deveni izvor de drept procesual penal, pina la
confirmarea lor prin lege.
0egea poate autoriza ca si alte acte normative, subordonate ei, sa
reglementeze unele aspecte ale procesului penal, dar numai in
limitele acestei autorizari si in masura in care nu deroga de la
dispozitiile legii. Astfel, legea de organizare judecatoreasca
autorizeaza guvernul ca, la propunerea *inisterului .ustitiei, sa
dispuna prin ordin ca in *unicipiul Jucuresti procesele privind
infractiuni flagrante sa fie judecate numai de anumite judecatorii.
3. Interpretarea normelor de drept procesual penal
|n interpretarea normelor de drept procesual penal se aplica toate
regulile generale de interpretare admise pentru normele juridice.
Din punct de vedere al factorului care face interpretarea, se admite
interpretarea autentica, din partea autoritatii insarcinate in acest scop
#cum este 'urtea 'onstitutionala in ce priveste constitutionalitatea
legilor si ordonantelor$, jurisprudentiala, din partea instantelor
judecatoresti, in special a 'urtii +upreme de .ustitie, precum si cea
doctrinala, din partea celor care efectueaza analiza stiintifica a
continutului unor norme juridice.
|n raport de procedeele folosite, e!ista interpretare gramaticala
#literala$, logica, sistematica, istorica.
Dupa rezultatele interpretarii, aceasta poate fi declarativa,
restrictiva, extensiva si analogica. +pre deosebire de normele de
drept penal, pentru care nu se admite interpretarea e!tensiva si cea
analogica, pentru a se garanta principiul legalitatii incriminarii si a
pedepselor, in domeniul procedurii penale se poate ajunge si la
rezultate de e!tindere a normei de procedura sau la folosirea
suplimentului analogic. /nterpretarea e!tensiva, prin argumente a
DPPpg2%
pari, a fortiori si a contrario este posibila in cazul normelor care nu
prevad restrictii de drepturi, e!ceptii de la regula, sanctiuni
procesuale grave si cazuri limitative. |n ce priveste suplimentul
analogic, prin recurgerea la norme care reglementeaza materii
similare, pentru umplerea unor lacune legislative se admite folosirea
lui data fiind necesitatea ca procesul penal sa-si poata atinge scopul.
I.4. plicarea in spatiu si timp a normelor de
drept procesual penal
1. plicarea in spatiu a normelor de drept procesual
penal
1) Teritorialitatea normelor de drept procesual
penal
+pre deosebire de 'odul penal, care prevede #art. 2=$ principiile
dupa care se aplica legea penala in spatiu #teritorialitatea, ca regula,
si in anumite conditii, personalitatea, realitatea si universalitatea legii
penale$, 'odul de procedura penala rom;n nu reglementeaza
aplicarea in spatiu a normelor de drept procesual penal in aceasta
situatie se aplica principiul teritorialitatii, care decurge din art. 1 si 2
din 'onstitutie, potrivit carora (om)nia este stat national, suveran si
independent, unitar si indivizibil, teritoriul sau fiind inalienabil
respectind suveranitatea altor state, (om)nia isi e!ercita propria sa
suveranitate asupra intregului teritoriu, ceea ce implica deplina si
e!clusiva aplicare a legilor rom;ne asupra acestui teritoriu.
Principiul teritorialitatii normelor de drept procesual penal e!prima
o dubla cerinta, corespunzatoare celor doua aspecte ale suveranitatii
de stat:
normele de drept procesual penal rom;n se aplica numai
activitatii procesual penale desfasurate pe teritoriul rom;n,
neavind aplicare in afara acestui teritoriu, prin respectarea
suveranitatii celorlalte state, c"iar daca activitatea judiciara a unui
stat strain s-ar rasfringe asupra unui cetatean rom;n
activitatea procesual penala se desfasoara pe teritoriul tarii
noastre numai in temeiul normelor de drept procesual penal
rom;n, normele straine neavind aplicare pe teritoriul nostru, prin
respectarea suveranitatii statului rom;n, c"iar daca activitatea se
refera la un cetatean strain.
Daca legea penala are in vedere, in legatura cu aplicarea sa in
spatiu, locul unde s-a savirsit infractiunea #in tara sau in strainatate$,
legea de procedura penala are in vedere locul unde se efectueaza
actul procesual sau procedural penal ca urmare, un act de procedura
penala se efectueaza pe teritoriul tarii noastre numai potrivit normelor
de procedura penala rom;ne, in conformitate cu dictonul latin locus
regit actum.
4otiunea de teritoriu al %om&niei este definita, din punct de
vedere al aplicarii legii penale si de procedura penala, in art 1&%1&2
'od penal, care se refera la locul unde se considera savirsita
infractiunea pe teritoriul tarii: intinderea de pamint si apele cuprinse
intre frontiere, cu subsolul si spatiul aerian al acesteia, navele si
aeronavele rom;ne. Desi termenii sau e!presiile anume e!plicate in
'odul penal au acelasi inteles si in legea de procedura penala #art.
7%2$, este necesar sa se faca rezerva ca, in legatura cu procesul
penal, se are in vedere locul unde se efectueaza actul de procedura
penala, ceea ce implica unde pot functiona autoritatile judiciare si
unde se pot efectua acte de procedura penala.
DPPpg22
2) Derogari de la principiul teritorialitatii
0egea permite ca, in anumite situatii, actele de procedura penala
efectuate potrivit normelor de drept rom;n sa produca efecte in
strainatate si acte de procedura efectuate potrivit normelor de drept
ale altor tari sa produca efecte pe teritoriul rom;n.
Aceste situatii sint determinate de necesitatea reglementarii unor
relatii de sprijin si ajutor reciproc intre state in legatura cu activitatea
de combatere a infractiunilor, ceea ce formeaza asistenta juridica
internationala. |n baza art. 7127%% sau a dispozitiilor din tratatele de
asistenta juridica in materie penala inc"eiate de (om)nia cu alte tari,
sint prevazute norme juridice privitoare la comisiile rogatorii, la
recunoasterea "otaririlor pronuntate de instantele judecatoresti
straine si la e!tradare.
Prin comisie rogatorie internationala activa #in strainatate$ se
poate cere unui stat strain sa dispuna efectuarea unui act de
procedura necesar unui proces penal desfasurat in tara noastra,
verificarea unor inscrisuri etc. actul solicitat, efectuat dupa normele
statului caruia i s-a cerut comisia rogatorie, va fi folosit in activitatea
judiciara desfasurata in tara noastra in acelasi mod, in cazul comisiei
rogatorii internationale pasive #din strainatate$, actul efectuat pe
teritoriul tarii noastre, potrivit normelor rom;ne de drept procesual
penal, poate fi folosit in activitatea judiciara a altui stat.
|n temeiul art. 71@ sau al unei conventii internationale, hotarirea
penala definitiva pronuntata de un organ judecatoresc strain, precum
si actele judiciare efectuate in strainatate pot fi recunoscute de catre
instantele judecatoresti rom;ne, in care caz produc efecte juridice in
tara noastra. Desi valabilitatea acestor acte depinde de recunoasterea
data de o instanta judecatoreasca rom;na, totusi, fiind efectuate
potrivit normelor de drept procesual penal straine si de autoritati
judiciare straine, e!ista o derogare de la principiul teritorialitatii prin
folosirea lor pe teritoriul nostru.
8 alta derogare de la principiul teritorialitatii este prevazuta de
0egea nr. &Q1@:1 privind e!tradarea sau tratatele de asistenta juridica
in materie penala, potrivit carora actele judiciare care justifica cererea
de e!tradare a unei persoane aflata pe teritoriul nostru pot fi luate in
considerare de autoritatile noastre judiciare in rezolvarea cererii, desi
sint acte efectuate dupa legea statului care solicita e!tradarea ca
urmare, aceste acte efectuate potrivit legii straine #copii certificate
dupa "otarirea definitiva de condamnare, dupa mandatul de arestare$
produc efecte juridice pe teritoriul nostru fara a mai fi necesara
recunoasterea lor de catre instantele noastre judecatoresti.
Potrivit art. = 'od penal, legea penala nu se aplica infractiunilor
savirsite de catre reprezentantii diplomatici ai statelor straine sau de
alte persoane care, in conformitate cu legile internationale, nu sint
supuse jurisdictiei penale a stautlui rom;n. 'a urmare, asupra
persoanelor la care se refera art. = 'od penal, stabilite prin conventii
internationale cu caracter general, nu se aplica normele de drept
procesual penal, desi aceste persoane se afla pe teritoriul tarii
noastre, deoarece ele nu pot fi urmarite si judecate pe teritoriul tarii
noastre.
|n cazurile in care pentru o infractiune savirsita in afara teritoriului
tarii urmeaza a se aplica legea penala rom;na, in conditiile art. 7, 9 si
: 'od penal, in lipsa unei conventii internationale care sa dispuna
altfel, cauza este de competenta autoritatilor judiciare rom;ne, care
vor aplica normele de drept procesual penal rom;n. Pentru asemenea
cazuri, in art. 21 'od procedura penala se prevede competenta
DPPpg2&
teritoriala speciala a instantelor civile sau militare din *unicipiul
Jucuresti.
2. plicarea normelor de drept procesual penal in
timp
1) plicarea imediata a normelor de drept procesual
penal
|n cazul aplicarii in timp a normelor de drept penal, in art. 1<1:
'od penal se prevad, pe linga principiul activitatii, si cazurile in care
se aplica principiul retroactivitatii si al ultraactivitatii acestor norme.
'odul de procedura penala necuprinzind nici o dispozitie de principiu
referitoare la aplicarea in timp a normelor de drept procesual penal,
devine operant principiul activitatii, potrivit caruia normele se aplica
intre momentul intrarii lor in vigoare si momentul incetarii actiunii lor
#tempus regit actum$. Daca la aplicarea normelor de drept penal se ia
in considerare includerea intre aceste momente a datei savirsirii
infractiunii, in cazul normelor de drept procesual penal se ia in
considerare data efectuarii actului procesual sau procedural necesar
desfasurarii procesului penal. Activitatea normelor de procedura
penala este evidenta atunci cind o cauza penala incepe si se termina
sub imperiul acelorasi norme de procedura penala in vigoare, c"iar
daca infractiunea, savirsita sub vec"ea lege de procedura, a fost
descoperita sub noua lege intregul proces a urmat aceleasi norme de
procedura penala care erau in vigoare la data descoperirii infractiunii
si pina la pronuntarea unei "otariri definitive.
+int cazuri in care un proces penal incepe sub o lege de procedura
penala si se continua sub o lege noua, care reglementeaza diferit
conditiile si formele de efectuare a unor acte de urmarire sau de
judecata. |n doctrina s-au emis trei solutii posibile:
legea vec"e continua sa se aplice tuturor cauzelor incepute sub
imperiul ei, iar legea noua se aplica numai cauzelor incepute dupa
intrarea ei in vigoare
legea noua se aplica tuturor cauzelor in curs, anulindu-se toate
actele care au fost efectuate sub vec"ea lege, daca sint contrare
dispozitiilor din noua lege
legea noua se aplica tuturor actelor procesuale efectuate sub
imperiul ei, raminind insa valabile actele efectuate sub imperiul
legii vec"i, in cazul proceselor in curs de desfasurare, deoarece
este firesc ca tot ce s-a facut anterior, dar potrivit unei legi in
vigoare, sa ramina bine indeplinit, iar tot ce se face dupa intrarea
in vigoare a noii legi, considerata ca reglementeaza mai bine
raporturile procesual-penale, sa fie efectuat potrivit normelor
acestei legi.
Atit 'odul de procedura penala din 1@29, cit si 0egea nr. 21Q1@9=
pentru punerea in aplicare a 'odului de procedura penala din 1@9= au
adoptat cea de-a treia solutie, cea mai judicioasa primele doua solutii
ar fi atras perturbari in desfasurarea procesului penal, fie prin
aplicarea concomitenta, in cauze penale similare, a doua proceduri
diferite in raport de data cind s-a pornit procesul penal, fie prin
desfiintarea a tot ceea ce s-a facut potrivit legii vec"i, dar numai
pentru cauzele in curs de urmarire penala sau de judecata.
|n intelesul solutiei adoptate, se aplica urmatoarele reguli pentru
procesele in curs la data adoptarii unor noi norme de procedura
penala:
norma de drept procesual penal, din momentul iesirii sale din
vigoare, nu se mai aplica actelor procesuale si procedurale ce se
DPPpg27
efectueaza dupa aceasta data, c"iar daca se refera la o cauza
inceputa sub imperiul ei
norma de drept procesual penal intrata in vigoare nu se aplica
actelor si lucrarilor efectuate potrivit dispozitiilor legii anterioare
norma noua de drept procesual penal se aplica tuturor actelor si
lucrarilor de procedura ce se efectueaza dupa intrarea ei in
vigoare, fara a se face deosebire daca procesul penal a fost pornit
sub norma noua sau sub norma vec"e.
Datorita aplicarii normei de drept procesual penal tuturor actelor
ce se efectueaza dupa intrarea ei in vigoare, c"iar in cauzele incepute
anterior acestei date, principiului activitatii i s-a dat denumirea de
principiul aplicarii imediate a normelor de drept procesual penal.
2) Ca%uri generale de e'traacti+itate a normelor de
drept procesual penal
De la principiul aplicarii imediate a normelor de drept procesual
penal e!ista si derogari, cind aceste norme sint fie ultraactive, fie
retroactive. Derogarile sint de doua feluri: unele se aplica ori de cite
ori lege noua nu reglementeaza situatiile tranzitorii alte derogari sint
prevazute in mod e!pres in noua lege, care stabileste normele care
retroactiveaza si normele care urmeaza sa se aplice din legea vec"e
dupa iesirea ei din vigoare. |n ce priveste normele cu caracter
general, ele au fost adoptate mai intii de jurisprudenta, in special de
cea franceza, apoi de jurisprudenta rom;na si, in cele din urma, au
fost prevazute in lege, atit sub codul anterior, cit si de codul actual.
Pentru dreptul procesual penal in vigoare, 0egea nr. 21Q1@9= pentru
aplicarea 'odului de procedura penala din 1@9= cuprinde regula
generala de aplicare imediata a normelor de drept procesual penal, cit
si cazurile de retroactivitate si de ultraactivitate a acestor norme. Desi
aceasta lege reglementeaza modalitatile de punere in aplicare a
'odului de procedura penala, la data intrari sale in vigoare #1 ianuarie
1@9@$, facind trecerea de la codul anterior la noul cod, regulile de
aplicare au caracter general, reflectind solutiile doctrinale si
jurisprudentiale, aplicindu-se ori de cite ori o lege noua aduce
modificari dispozitilor codului, afara de cazul cind noua lege adopta
dispozitii tranzitorii deosebite.
Potrivit art. % din 0egea nr. 21Q1@9=, nulitatea oricarui act sau
lucrari, efectuate sub legea anterioara, poate fi invocata numai in
conditiile noului 'od de procedura penala ca urmare, desi actul
implinit sub vec"ea lege era nul, pentru ca nu se respectase o
dispozitie a acestei legi aflata sub sanctiunea nulitatii, devine valabil
sub legea noua, daca aceasta nu mai cuprinde sub sanctiunea nulitatii
incalcarea cestei dispozitii. 4oua lege retroactiveaza, aplicindu-se
unui act implinit sub legea vec"e, validindu-l, desi sub legea vec"e
era nul
=
. Pentru viitor, conform art. 17 al. % din 'onstitutie, legea nu
poate dispune retroactiv.
|n temeiul art. 2, & si 7 din 0egea nr. 21Q1@9=, normele referitoare
la competenta, termene si cai de atac au capacitatea de a ultraactiva
si dupa iesirea lor din vigoare, aplicindu-se, in anumite conditii,
cauzelor ce continua sa fie judecate sub legea noua
@
. +-a adoptat
aceasta masura pentru a nu perturba mersul normal al ciclului
=
De e!emplu, dacB o "otBrire a tribunalului judeDean, pronunDatB inainte
de august 1@@1, de un complet de doi judecBtori Ci trei asesori populari, era
nulB, fiind incBlcatB o dispoziDie sancDionatB cu nulitatea absolutB, aceastB
nulitate nu mai poate fi invocatB sub legea nouB 0egea nr. 1&Q1@@1 care
prevede cB pentru acea cauzB completele de judecatB se formeazB din doi
judecBtori.
DPPpg29
procesual inceput sub legea vec"e. |n cazul in care, dupa pronuntarea
unei "otariri, a fost desc"is dreptul la o cale de atac potrivit legii in
vigoare, iar ulterior intervine o norma care inlatura acea cale de atac
sau restringe dreptul de a o e!ercita, se va aplica in continuare legea
vec"e si calea de atac va putea fi e!ercitata si sustinuta in conditiile
legii vec"i, care o prevedea, asigurindu-se astfel e!ercitarea unui
drept cistigat in temeiul legii care-l prevederea la data cind a fost
desc"is. |n ce priveste procedura de judecata si solutiile posibile in
calea de atac, se aplica legea noua, considerata ca reglementeaza
mai bine procedura de judecata a acelei cai de atac. Pentru aceleasi
motive, termenul procedural prevazut de norma in vigoare in
momentul cind a inceput sa curga, ramine valabil, c"iar daca a fost
modificat de norma noua.
|n literatura juridica s-a discutat daca ar trebui sa fie e!traactive si
normele care reglemetneaza probele, prescriptia, plingerea prealabila,
atunci cind sint mai favorabile inculpatului. |n ce priveste probele, nu
e!ista criterii sigure care sa poata determina o lege favorabila sau
mai putin favorabila, legea noua fiind considerata ca este atit in
interesul justitiei, cit si al partilor pentru prescriptie si plingerea
prealabila, cit timp norma este de drept material, creind un cadru
legat de conditiile raspunderii penale, se aplica regula de la aplicarea
in timp a normelor de drept penal #lex mitior$ daca se refera la
procedura dupa care pot fi invocate aceste cauze de inlaturare a
raspunderii penale si la consecintele lor procedurale, intervin regulile
aplicarii imediate a normei de drept procesual penal, potrivit naturii
sale juridice.
3) "ituatiile tran%itorii pre+a%ute de legea noua
1nele legi care abroga sau modifica norme de drept procesual
penal sau introduc institutii si reglementari noi cuprind si dispozitii
care reglementeaza situatiile tranzitorii, de la reglementarea
anterioara la cea noua, in cauzele in curs de urmarire sau de judecata
la data intrarii in vigoare a noii reglementari. |n aceste situatii,
reglementarea noua poate sa consacre ultraactivitatea legii vec"i.
(etroactivitatea legii noi nu este permisa de 'onstitutie #art. 7 al. %$.
|n art. /// al 0egii nr. &7Q1@@2 pentru modificarea si completarea
'odului de procedura penala se prevad astfel de situatii tranzitorii
care nu corespund cu cele de aplicare generala. Astfel, potrivit pct. 2,
"otaririle pronuntate inainte de intrarea in vigoare a 0egii nr. &7Q1@@2
sint supuse cailor de atac prevazute de aceasta lege noua, desi regula
consta in supunerea lor cailor de atac prevazute de legea in vigoare la
data pronuntarii lor de asemenea, recursurile in curs de judecata la
data intrarii in vigoare a legii noi sint considerate apeluri si urmeaza
competenta de judecata potrivit acestei legi, desi declaratia de recurs
era un act implinit sub vec"ea lege si trebuia judecat potrivit acesteia.
Dimpotriva, recursurile e!traordinare, aflate in curs de judecata la
data intrarii in vigoare a 0egii nr. &7Q1@@2, vor continua sa fie judecate
potrivit legii anterioare termenele pentru e!ercitarea cailor de atac
ordinare, aflate in curs la data de 1 iulie 1@@2, incep sa curga, din
nou, de la aceasta data, desi ele erau determinate, ca regula, de
legea in vigoare la data pronuntarii "otaririi supuse acelei cai de atac.
@
'ind intr-o cauzB penalB s-a dat o "otBrire de cBtre o instanDB competentB
la acea datB sB judece cauza in primB instanDB Ci intervine, apoi, pinB la
judecarea cBii ordinare de atac, o normB nouB care prevede competenDa altei
instanDe sB judece cauza in primB instanDB, norma nouB nu se aplicB in cauzB,
astfel incit calea de atac ordinarB va fi judecatB de instanDa competentB in
raport cu vec"ea normB, care astfel ultraactiveazB
DPPpg2:
5oate aceste dispozitii tranzitorii au fost adoptate in favoarea
partilor astfel, daca legea noua prevede o noua cale de atac ordinara
#apelul$, este firesc sa beneficieze de aceasta cale de atac si cel care
a declarat recurs, intrucit sub legea vec"e e!ista numai aceasta cale
de atac recursul in anulare prevazut de legea noua fiind restrins in ce
priveste cazurile in care poate fi e!ercitat, partilor li s-a conferit
dreptul de a se judeca in recursul e!traordinar e!ercitat sub vec"ea
lege, care prevedea conditii mai favorabile partilor.
+pre deosebire de derogarile cu caracter general prevazute de
0egea nr. 21Q1@9=, care au aplicare ori de cite ori o lege de procedura
penala noua nu prevede situatii tranzitorii proprii, in cazul normelor
tranzitorii aflate intr-o lege noua, acestea nu au aplicare decit pentru
situatiile tranzitorii de la legea anterioara la legea noua care le
prevede.
I.5. "istemul de principii #undamentale ale
procesului penal
1. Notiunea de principii #undamentale ale procesului
penal
Prin principiile #undamentale ale procesului penal se inteleg
regulile cele mai generale in temeiul carora este reglementat si se
desfasoara procesul penal.
+tabilind care este scopul procesului penal, legiuitorul opteaza, in
cadrul reglementarii, pentru acele reguli cu caracter general care
asigura in cele mai bune conditii realizarea cestui scop si impune,
totodata, tuturor participantilor la proces ca, in activitatea lor, sa
respecte aceste reguli. 0uind in considerare prima cerinta a scopului
procesului penal ca orice persoana care a savirsit o infractiune sa fie
sanctionata potrivit legii penale principiile fundamentale ale
procesului penal trebuie sa imprime o actiune imediata si eficienta a
autoritatilor judiciare pentru tragerea la raspundere penala a tuturor
celor care au savirsit infractiuni si condamnarea lor potrivit
dispozitiilor legii referindu-ne la a doua cerinta a scopului procesului
penal ca nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere
penala principiile fundamentale trebuie sa instituie cele mai
puternice garantii pentru realizarea acestor cerinte, respectindu-se
neabatut drepturile si libertatile cetatenesti.
'a si in alte ramuri ale dreptului, sfera raporturilor procesual
penale a caror reglementare este determinata de reguli cu caracter
general poate fi mai intinsa sau mai restrinsa, ceea ce inseamna ca si
principiile, ca reguli generale, pot avea o arie de actiune mai intinsa
sau mai redusa. Astfel, unele principii determina reglementarea unei
institutii de drept procesual penal #cum este principiul liberei aprecieri
a probelor$ alte principii determina reglementarea unei faze
procesuale #de e!emplu caracterul scris al urmaririi penale sau
caracterul oral al judecatii$. 'ele mai generale reguli, care determina
reglemenarea tuturor institutiilor si fazelor procesual-penale, a
intregului proces penal, devin principii fundamentale ale procesului
penal. 'a urmare, principiile #undamentale ale procesului penal
sint acele reguli cu caracter general care determina toate institutiile
procesual-penale si in toate fazele procesului penal. (egulile cu
Cap. III. Principiile #undamentale ale procesului
penal
DPPpg2=
caracter general care nu determina decit reglementarea urmaririi
penale sau a judecatii ramin numai la nivelul de principii ale activitatii
respective, fiind insa determinate de principiile fundamentale.
Desi principiile fundamentale determina intreaga reglementare a
procesului penal, unele din ele actioneaza totusi in anumite limite,
cauzate de interactiunea lor. 3!istenta unor limite nu le transforma,
insa, in principii ale unor institutii sau faze procesuale, ci continua sa
fie principii fundamentale, deoarece in actiunea lor generala ele se
aplica intregului proces penal. 1nele limite au ca ratiune necesitatea
imbinarii intereselor generale cu interesele persoanei ocrotite de lege,
ca in cazul principiului oficialitatii, care nu actioneaza in anumite
cauze pentru a ocroti interesele legitime ale persoanei vatamate alte
limite sint determinate de e!ercitarea in procesul penal a unei actiuni
civile, pentru obtinerea repararii pagubei produse prin infractiune,
care are o alta reglementare. Actiunea unui principiu fundamental
poate limita actiunea altui principiu fundamental, coordonarea lor
fiind necesara pentru realizarea scopului procesului penal astfel,
aflarea adevarului si rolul activ actioneaza asupra desfasurarii
procesului penal, dar numai in limitele in care nu se aduce atingere
respectarii legii si dreptului la aparare. De aceea, e!aminarea
principiilor fundamentale ale procesului penal nu poate fi despartita
de limitele in care acestea actioneaza.
2. "istemul de principii #undamentale ale procesului
penal rom,n
Prin sistem de principii #undamentale ale procesului penal
se intelege ansamblul organizat al tuturor regulilor cu caracterul cel
mai general care determina reglementarea si desfasurarea procesului
penal.
|n cadrul sistemului, principiile fundamentale sint asezate in ordine
logica, determinata de puterea lor de actiune si contributia pe care o
au la realizarea scopului procesului penal, fiind cuprinse intr-un tot
organizat datorita legaturii pe care o au intre ele.
|n ce priveste formularea sistemului de principii fundamentale ale
procesului penal rom;n, nu s-a conturat un punct de vedere unitar.
+ub codurile de procedura anterioare, in care nu a e!istat o
subdiviziune consacrata in mod special principiilor fundamentale,
specialistii au propus, dupa diferite criterii, propriul lor sistem de
principii fundamentale. 'odul de procedura penala din 1@9= a
prevazut un capitol special intitulat ,+copul si regulile de baza ale
procesului penal- #art. 1=$, consacrind ca principii fundamentale:
legalitatea procesului, oficialitatea, aflarea adevarului, rolul activ,
garantarea libertatii, garantarea dreptului de aparare, limba in care se
desfasoara procesul penal si folosirea limbii oficiale prin traducator.
6iind consacrate prin lege ca reguli de baza ale procesului penal, s-a
tras concluzia ca acestea sint principiile fundamentale ale procesului
penal, desi unii autori au introdus si alte principii fundamentale.
'onstitutia (om)niei cuprinde prevederi de principiu referitoare la
procesul penal care nu sint consacrate in art. %= 'od procedura
penala. |ntrucit prevederile constitutionale sint de imediata aplicare,
se poate trage concluzia ca sistemul de principii fundamentale ale
procesului penal, consacrat pina acum de 'odul de procedura penala,
trebuie sa fie perfectionat prin includerea acelor principii de
reglementare procesuala care isi au izvorul in prevederile e!prese ale
'onstitutiei. 'a urmare, sistemul de principii fundamentale ale
procesului penal rom;n cuprinde, in primul rind, principiile care
asigura realizarea scopului procesului penal in mod direct: legalitatea
DPPpg2@
procesului, oficialitatea, aflarea adevarului, rolul activ al autoritatilor
judiciare, limba oficiala folosita in procesul penal in al doilea rind,
cuprinde toate prevederile care constituie garantii ale respectarii
drepturilor si libertatilor cetatenilor consacrate de 'onstitutie:
egalitatea in fata legii si autoritatilor judiciare, respectarea demnitatii
umane, garantarea dreptului la aparare, garantarea inviolabilitatii
domiciliului, corespondentei si convorbirilor telefonice.
I.6. Cerintele principiilor #undamentale ale
procesului penal- garantiile si limitele lor
1. Legalitatea procesului penal 'art0 1 al0 +(
Potrivit art. 71 din 'onstitutia (om)niei, respectarea
Constitutiei- a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.
Din acest drept constitutional, care sta la baza intregului nostru
sistem de drept, decurge si principiul legalitatii procesului penal, care
e!prima cerinta ca acesta sa se desfasoare potrivit dispozitiilor
prevazute de lege. Principiilor de drept penal nullum crimen sine
lege, nulla poena sine lege le corespunde principiul procesual penal
nulla justitia sine lege.
|n unele lucrari de procedura penala se e!amineaza principiul
legalitatii in opunere cu principiul oportunitatii in promovarea
activitatii de tragere la raspundere penala a infractorilor, in sensul ca
reprezentantul societatii #*inisterul Public$ are obligatia de a actiona
impotriva infractorilor ori de cite ori sint indeplinite conditiile
prevazute de lege, fara a se lua in considerare vreo oportunitate de
ordin politic sau social. Definitia data principiului in art. % al. 1, in
concordanta cu obligatia respectarii legilor prevazuta de 'onstitutie,
da un sens mai larg principiului legalitatii, cerinta respectarii legii
nemaifiind limitata la promovarea procesului penal, ci fiind e!tinsa la
intreaga desfasurare a procesului. |n acest inteles, principiul legalitatii
procesului penal e!prima urmatoarele cerinte:
a$ Procesul penal se desfasoara numai de autoritatile instituite prin
lege, in compunerea si competenta prevazuta de lege. 'onstitutia
#art. 1%21%7$ prevede ca justitia se infaptuieste, in numele legii,
si se realizeaza prin 'urtea +uprema de .ustitie si prin celelalte
instante judecatoresti stabilite de lege, fiind interzisa infiintarea de
instante e!traordinare 0egea de organizare judecatoreasca
prevede care sint instantele judecatoresti care infaptuiesc justitia,
alaturi de 'urtea +uprema de .ustitie: judecatoriile, tribunalele,
curtile de apel ca instante militare: tribunalele militare, tribunalul
militar teritorial si 'urtea *ilitara de Apel. .udecatorii de la
instantele judecatoresti sint independenti si se supun numai legii,
o garantie a acestei independente constituind-o inamovibilitatea.
+-a constituit astfel autoritatea care are dreptul e!clusiv de a
infaptui justitia, inlaturindu-se orice alte organisme cu caracter
obstesc sau alte autoritati publice. De asemenea, 'onstitutia #art.
12<$ prevede ca interesele generale ale societatii in activitatea
judiciara sint reprezentate de *inisterul Public, care apara ordinea
de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor. |n acest
scop, procurorii, prin care *inisterul Public isi e!ercita atributiile,
isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii si
impartialitatii, asigurindu-se astfel respectarea legii in activitatea
lor. A fost creata, astfel, prin lege autoritatea judecatoreasca
necesara pentru realizarea justitiei in cauzele penale, dupa
normele unanim admise in legislatiile moderne, e!cluzindu-se
DPPpg&<
astfel orice alta autoritate de represiune penala, publica sau de
alta natura.
b$ )utoritatile judiciare si partile, aparatorii si reprezentantii lor
trebuie sa actioneze numai in conditiile si formele prevazute de
lege. (espectarea conditiilor prevazute de lege este necesara
intrucit legea le considera ca reprezinta modalitatea cea mai
potrivita pentru realizarea scopului procesului penal respectarea
formelor procesuale asigura controlul respectarii conditiilor legale
din partea autoritatilor judiciare si a partilor, creindu-se astfel
posibilitatea descoperirii oricaror incalcari ale legii si inlaturarii lor.
c$ )utoritatile judiciare trebuie sa respecte drepturile procesuale ale
partilor si sa le asigure exercitarea lor, deoarece legea considera
esentiala contributia acestora la solutionarea legala a cauzelor
penale. |ncalcarea drepturilor partilor atrage nevalabilitatea
actelor efectuate abuziv.
d$ 2a solutionarea cauzelor penale autoritatile judiciare au obligatia
sa aplice intocmai legea penala si legea civila, asigurind astfel
cerintele statului de drept in domeniul combaterii si prevenirii
fenomenului infractional, in concordanta cu dispozitiile art. 71 din
'onstitutie.
(espectarea legii in desfasurarea si solutionarea cauzelor penale
este asigurata prin instituirea de garantii procesuale si de alta natura:
|n primul rind, se instituie nevalabilitatea actelor procesuale si
procedurale efectuate cu incalcarea unor dispozitii imperative ale legii
de procedura penala, pentru cele esentiale intervenind nulitatea
absoluta, care opereaza intotdeauna #art. 1@: al. % si 2$, iar pentru
celelalte intervenind, atunci cind sint indeplinite conditiile legale,
nulitatea relativa #art. 1@: al. 1 si &$ neaplicarea sau aplicarea gresita
a legii penale si civile atrage nelegalitatea "otaririi penale pronuntate
#art. 2=7 pct. 12%<$. +int instituite si sanctiuni de alta natura, cum
sint amenda judiciara #art. 1@=$, atunci cind se incalca unele obligatii
procedurale, sau c"iar raspunderea penala pentru incalcarea unor
dispozitii care sint incriminate de legea penala #cercetarea abuziva,
represiunea nedreapta, marturia mincinoasa etc.$.
8 alta garantie a legalitatii procesului penal o constituie
reglementarea supravegherii si controlului judiciar din oficiu, la
plingerea sau la calea de atac folosita de Ministerul Public ori de
partile interesate, care asigura descoperirea incalcarilor de lege si
aplicarea sanctiunilor corespunzatoare. Astfel, activitatea de
cercetare penala este supraveg"eata de catre procuror #art. %1=,
%:7$, cea a procurorului este supusa controlului procurorului ierar"ic
superior #art. %<@ al.ult.$ si al instantei judecatoresti #art. 1&<, 17=,
17@, 2<%, 222, 2&7$ legalitatea "otaririi judecatoresti este verificata
de instanta care solutioneaza calea de atac, ca ultima instanta de
control functionind 'urtea +uprema de .ustitie. 'a urmare, orice
incalcare a legii poate fi constatata si inlaturata.
0egalitatea procesului penal implica si unele limite in aplicarea
acestui principiu, care sint determinate de dispozitiile legii de
procedura penala. Astfel, incalcarile de lege lipsite de importanta,
care nu au avut nici o influenta asupra desfasurarii procesului penal si
a solutionarii juste a cauzelor penale, nu atrag nulitatea actelor
asupra carora s-au produs depasirea termenului de atacare a unei
"otariri judecatoresti atrage mentinerea "otaririi, desi e!istenta unei
incalcari a legii in cursul judecatii este posibila. Aceste limite,
e!istente in orice legislatie de procedura penala, se e!plica prin
DPPpg&1
necesitatea respectarii unei discipline in desfasurarea procesului, in
vederea realizarii scopului acestuia intr-un termen rezonabil.
2. O#icialitatea procesului penal 'art0 1 al0 1(
Potrivit acestui principiu fundamental, actele des#asurarii
procesului penal se indeplinesc din o#iciu, in interes de stat, fara
a fi necesara interventia persoanelor care au legatura cu infractiunea
savirsita.
Principiul oficialitatii decurge din cerinta ca orice persoana care a
savirsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit legii penale, ceea ce
creaza pentru autoritatile judiciare obligatia de a actiona imediat
pentru descoperirea tuturor infractiunilor savirsite, de a-i identifica,
trimite in judecata si pedepsi pe toti infractorii o astfel de obligatie
poate fi realizata numai daca autoritatile judiciare actioneaza din
proprie initiativa, din oficiu, efectuind ca obligatie de serviciu toate
actele necesare atingerii acestui scop.
'a cerinta a principiului oficialitatii, organele de cercetare penala
au obligatia de a se sesiza din oficiu despre savirsirea unei infractiuni
#art. %%1$, de a incepe urmarirea penala #art. %%=$ si de a efectua
cercetarea penala #art. %2%$, facind propuneri concrete procurorului
pentru rezolvarea cauzei #art. %79, %7=$ procurorul are obligatia de a
lua, din oficiu, in cursul cercetarii penale, toate masurile necesare
#art. %27, %29$ si de a dispune trimiterea in judecata a inculpatului
fata de care s-a dovedit vinovatia #art. %9%$ odata sesizata cu
judecarea inculpatului, prima instanta are obligatia de a proceda la
judecarea si solutionarea cauzei #art. 212, 2%1, 2&7$, iar instanta
sesizata cu o cale de atac are obligatia de a o judeca si solutiona #art.
2:7, 2::, 2:@, 2=7$ in fine, "otarirea definitiva de condamnare se
pune in e!ecutare din oficiu #art. &1=$.
|ntrucit e!ista o obligatie pentru autoritatile judiciare de a efectua
din oficiu actele necesare desfasurarii procesului penal, principiul
oficialitatii mai poarta si denumirea de principiul obligativitatii
inceperii si desfasurarii procesului penal.
3arantia juridica a respectarii principiului oficialitatii o constituie
prevederea de sanctiuni disciplinare pentru cei care nu efectueaza
actele necesare desfasurarii procesului penal, iar legea penala
incrimineaza faptele de abuz si neglijenta in serviciu, favorizarea
infractorului #art. %&9, %&@, %9& 'od penal$.
Principiul oficialitatii actioneaza in latura penala a procesului, prin
care este tras la raspundere penala infractorul in latura civila, prin
care se obtine recuperarea pagubelor produse prin infractiune,
actioneaza principiul disponibilitatii, caracteristic procesului civil,
potrivit caruia autoritatea judiciara actioneaza, de regula, numai la
vointa unei persoane, care are facultatea de a sesiza sau nu instanta
de judecata, de a dispune continuarea sau nu a procesului, de a cere
sau nu e!ecutarea dispozitiilor civile din "otarirea definitiva.
|n partea finala a art. % al. % se prevede si o rezerva in aplicarea
principiului oficialitatii: ,afara de cazul cind prin lege se dispune
altfel-. (ezerva se refera la acele situatii in care legea interzice
autoritatilor judiciare sa actioneze in lipsa unei manifestari de vointa
din partea persoanei sau autoritatii prevazute de lege. "xceptiile de la
principiul oficialitatii constituie cazuri de disponibilitate si se justifica
prin necesitatea proteguirii unor interese speciale, cum este interesul
victimei de a nu actiona in justitie pe faptuitor sau interesul unei
autoritati publice de a nu se actiona prin mijloace penale impotriva
unor persoane aparate de imunitate. 1nele e!ceptii de la principiul
DPPpg&%
oficialitatii impiedica inceperea urmaririi penale, iar alte e!ceptii
impiedica continuarea procesului penal.
|nceperea urmaririi penale impotriva Presedintelui (om)niei,
pentru inalta tradare, este conditionata de "otarirea 'amerei
Deputatilor si a +enatului, constituiti in sedinta comuna #art. =& din
'onstitutie$. 'odul de procedura penala #art. %%1 al. % si 2$ are in
vedere urmatoarele e!ceptii de la inceperea din oficiu a urmaririi
penale: lipsa sesizarii organului competent al cailor ferate ori a
comandantului militar, in cazul acelor infractiuni pentru care se cere
sesizarea lor lipsa autorizatiei procurorului general ori lipsa dorintei
e!primate de guvernul strain. 8data obtinuta plingerea prealabila,
sesizarea organului competent ori autorizatia prealabila, actele
necesare inceperii si desfasurarii procesului penal se efectueaza in
virtutea principiului oficialitatii.
1rmarirea sau judecata nu mai poate continua cind persoana
vatamata isi retrage plingerea prealabila sau se impaca cu invinuitul
sau inculpatul, in cazurile prevazute de lege, deoarece raspundere
penala este inlaturata printr-o cauza legala.
|n latura civila a cauzei, unde se aplica principiul disponibilitatii,
e!ista e!ceptii determinate de oficialitate, in sensul ca, pentru
pagubele aduse proprietatii publice si persoanelor lipsite de
capacitate de e!ercitiu sau cu capacitate de e!ercitiu restrinsa, latura
civila se porneste si se e!ercita si din oficiu #art. 1:$.
Principiul oficialitatii are strinse legaturi cu principiul legalitatii,
care-i determina limitele, dar si cu acele principii care constituie
garantii ale drepturilor fundamentale ale cetatenilor.
3. #larea ade+arului 'art0 -(
(ealizarea scopului procesului penal impune autoritatilor
cunoasterea completa si e'acta a #aptelor cau%ei si a
identitatii #aptuitorului, deoarece numai astfel poate fi evitata
orice eroare judiciara. 'a urmare, in art. 2 se prevede ca ,in
desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adevarului
cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, precum si cu privire la
persoana faptuitorului-. Acest principiu este consacrat in toate
lucrarile de drept procesual penal, fie ca este denumit principiul
realitatii, principiul stabilirii adevarului real 'obiectiv, material(. 6apta
penala si imprejurarile care identifica pe faptuitor petrecindu-se in
realitatea obiectiva, ele pot si trebuie sa fie cunoscute e!act si
complet de autoritatile judiciare, iar realizarea acestei cerinte depinde
doar de eforturile care se depun, de profesionalismul celor care
efectueaza cercetarile, de procedeele folosite. 4u e!ista tip de proces
penal si nu e!ista tara in care sa nu se fi produs erori judiciare, prin
retinerea gresita a faptelor sau prin imposiblitatea de a se identifica
faptuitorul aceste erori si pete albe in cunoastere nu trebuie sa
demobilizeze autoritatile judiciare, care au datoria sa intreprinda tot
ce este posibil pentru aflarea adevarului in fiecare cauza penala.
Adevarul ce trebuie aflat intr-o cauza penala are un caracter
obiectiv, anume concordanta dintre faptele petrecute in realitate si
faptele retinute prin "otarirea judecatoreasca definitiva. 'unoasterea
faptelor si imprejurarilor cauzei se obtine prin probele administrate in
cursul procesului penal. Daca au fost administrate toate probele
necesare, iar acestea sint de buna calitate, adevarul care se obtine in
procesul penal adevar judiciar corespunde adevarului obiectiv
daca, insa, nu au fost administrate toate probele necesare sau
probele sint false, adevarul judiciar care sta la baza "otaririi
judecatoresti nu mai corespunde cu adevarul obiectiv. Aceasta lipsa
DPPpg&2
de suprapunere a adevarului judiciar cu adevarul obiectiv a produs si
va mai produce erori judiciare.
|n conceptul de ,adevar- la care se refera art. 2 se cuprinde, in
primul rind, constatarea e!istentei sau ine!istentei faptei pentru care
se desfasoara procesul penal daca s-a retinut e!istenta faptei, se
cuprind imprejurarile de loc, timp, mod, mijloace in care aceasta s-a
savirsit, forma vinovatiei, mobilul si scopul faptei, natura si intinderea
urmarilor produse, imprejurarile care pot influenta asupra caracterului
si gradului raspunderii #fie in favoarea, fie in defavoarea faptuitorului$
se cuprind, de asemenea, imprejurarile care confirma vinovatia sau
nevinovatia celui invinuit de savirsirea infractiunii, datele sale de
identitate, de stare civila si materiala, antecedente, imprejurari care
permit cunoasterea multilaterala a personalitatii acestuia.
'a principiu fundamental al procesului penal, aflarea devarului
e!prima urmatoarele cerinte:
a$ /nstituirea pentru toate autoritatile judiciare a obligatiei legale de a
afla adevarul, prin probe, in fiecare cauza penala #art. %<%, %=:,
2:=$, ceea ce implica desfasurarea unei activitati probatorii
complete si de cea mai buna calitate. (ealizarea unei astfel de
activitati probatorii pretinde de la autoritatile judiciare anumite
insusiri si o pregatire profesionala in continua perfectionare. +e
cere, astfel, pregatirea calificata a celor ce efectueaza cercetarea
penala, a procurorilor si judecatorilor, in special in administrarea
probelor si in aprecierea corecta a fiecarei probe si a tuturor
probelor in ansamblul lor aceasta implica nu numai cunostinte de
drept procesual penal, ci si de criminalistica, psi"ologie, logica,
precum si e!perienta practica bogata. +e cere o corectitudine
exemplara #loialitate$ in administrarea probelor si in consemnarea
documentelor procedurale, altfel se ajunge la denaturari si erori in
cunoasterea faptelor. 3ste necesara obiectivitate deplina in
administrarea probelor, fiind inacceptabila plecarea de la idei
preconcepute de vinovatie a unei persoane cercetate. 5rebuie sa
se desfasoare investigatii multilaterale si complete pentru
cunoasterea faptelor, prin stringerea tuturor probelor necesare
lamuririi cauzei sub toate aspectele.
b$ Asigurarea pentru parti, in tot cursul procesului penal, a dreptului
de a administra probele care pot contribui la aflarea adevarului
#art. 9:, :%, %7<, 2%<$. 'unoscind mai bine imprejurarile in care s-a
savirsit infractiunea, partile isi pot aduce o contributie esentiala la
cunoasterea realitatii, prin indicarea imprejurarilor ce trebuie
dovedite si a mijloacelor de proba corespunzatoare. 8bligatia de
corectitudine in administrarea probelor revine si partilor, caci altfel
se poate denatura adevarul. Aparatorii partilor au si ei obligatia de
a contribui, in mod corect, la aflarea adevarului despre
imprejurarile favorabile partii pe care o apara.
c$ |ntrucit in procesul penal adevarul se afla prin intermediul
probelor, o mare importanta o are modul in care este reglementat
sistemul probator. 2ibertatea probelor si a mijloacelor de proba in
dovedirea faptelor penale sau a imprejurarilor care inlatura
invinuirea constituie o cerinta pentru efectuarea unei probatiuni
complete libera apreciere a probelor, ca mijloc de reflectare a
probelor in constiinta politistului, a procurorului, a judecatorului
devine cerinta a evaluarii complete si juste a probelor
administrate. |n practica s-a constatat ca limitarile nejustificate in
aprecierea probelor pot impiedica cunoasterea completa si e!acta
a tuturor faptelor si imprejurarilor cauzei.
DPPpg&&
d$ Procedura de desfasurare a activitatii autoritatilor judiciare si a
partilor trebuie sa permita, atunci cind este cazul, administrarea
oricarei probe noi concludente si utile, fara nici o piedica formala
#art. 97, 9:, %7<, 2%<, 2=<$, iar atunci cind se constata ca o
"otarire, c"iar definitiva, cuprinde o eroare judiciara, sa fie
prevazute caile de atac pentru inlaturarea ei #art. 2:=, 2@&, &<@$,
e!ercitabile atit de *inisterul Public, cit si de partile interesate.
'erintele principiului aflarii adevarului isi au concretizarea in
dispozitiile indicate ale 'odului de procedura penala, incit se poate
trage concluzia ca la reglementarea procesului penal s-a avut in
vedere aplicarea cestui principiu. (amine ca, in practica de zi cu zi,
autoritatile judiciare si partile sa-si indeplineasca obligatiile prevazute
de lege si sa-si e!ercite drepturile acordate in acest scop, fara de care
nu se va putea ajunge la adevar.
3arantia aplicarii principiului aflarii adevarului consta in instituirea
unui control permanent si eficient asupra modului in care au fost
retinute faptele de autoritatile judiciare. *inisterul Public verifica daca
organul de cercetare penala a retinut complet si corect faptele cauzei,
in caz contrar actioneaza prin administrarea de noi probe si o noua
evaluare a lor prima instanta verifica daca invinuirea formulata de
*inisterul Public este intemeiata, avind obligatia sa lamureasca, prin
probe, orice lacuna sau indoiala in cunoasterea faptelor instantele de
apel si de recurs au obligatia sa verifice daca faptele si imprejurarile
retinute prin "otarirea atacata corespund probelor si reprezinta
adevarul, avind dreptul sa desfiinteze orice "otarire care nu este
temeinica in ce priveste cunoasterea faptelor cauzei in fine, orice
eroare judiciara se poate inlatura, in conditiile legii, de instanta de
revizuire sau, in unele cazuri, de recurs in anulare. +e asigura astfel
conditiile ca o "otarire definitiva sa cuprinda constatarea e!acta si
completa a faptelor cauzei, c"iar daca in cursul activitatii judiciare
s-au produs erori sau limite in cunoasterea lor.
|n ce priveste limitele aplicarii principiului aflarii adevarului, ele
rezulta, pe de o parte, din dificultatile de cunoastere a unor fapte si
imprejurari savirsite cu intentia de a ramine nedescoperite, iar pe de
alta parte, de obligatia administrarii probelor numai in conditiile
prevazute de lege, ceea ce poate, unori, intirzia descoperirea lor.
Aflarea devarului se coreleaza cu alte principii fundamentale ale
procesului penal, printre care legalitatea procesului, care ii determina
cadrul legal in care se aplica, cu rolul activ al autoritatilor judiciare,
care implica initiativa proprie in lamurirea faptelor, cu garantarea
dreptului la aparare si limba in care se desfasoara procesul penal, de
natura a se obtine contributia partilor la dovedirea imprejurarilor ce le
apara interesele lor legitime.
4. Rolul acti+ al organelor *udiciare 'art0 4(
|n legatura cu modul de desfasurare a activitatii judecatoresti
e!ista o deosebire importanta intre procesul penal anglo-sa!on si
procesul penal continental, inclusiv cel rom;n. |n procesul penal
anglo-sa!on, judecatorul are rolul de arbitru intre parti, de a veg"ea
ca activitatea acestora sa se desfasoare potrivit legii, lasind ca partile
sa-si administreze probele pe care le cred de cuviinta. Procesul penal
occidental continental acorda autoritatilor judiciare un rol activ in
desfasurarea procesului, de a administra probele pe care le cred
necesare in a#ara cererilor #ormulate de parti, incercind
lamurirea cauzei sub toate aspectele, c"iar daca partile sint inactive.
(olul activ poate fi facultativ, asa cum este reglementat in legislatiile
de procedura penala din 6ranta, Jelgia, in catre caz este la latitudinea
DPPpg&7
judecatorului sa intervina sau nu in desfasurarea judecatii, dupa cum
crede de cuviinta rolul activ poate deveni o obligatie pentru
judecator, ca in reglementarea noastra, atragind ca sanctiune, in caz
de nee!ercitare, desfiintarea "otaririi judecatoresti ca netemeinica,
prin neadministrarea tuturor probelor necesare pentru aflarea
adevarului.
|n cazul rolului de arbitru al judecatorilor, solutionarea justa a
cauzei depinde de prestatiile depuse de parti in lamurirea cauzei o
prestatie insuficienta sau gresita a uneia din parti poate atrage o
solutionare a cauzei in defavoarea sa, contrar realitatii faptelor. De
aceea, rolul pasiv al judecatorilor impune ca partile sa fie intotdeauna
asistate de avocati care, prin cunostintele lor de specialitate, isi aduc
o contributie importanta la aflarea adevarului. (olul activ al autoritatii
judecatoresti, ca principiu fundamental al procesului penal, poate
atrage o interventie eficienta in disputa uneori inegala dintre parti sau
atunci cind partea nu stie sau nu vrea sa actioneze in apararea
intereselor sale.
'odul de procedura penala din 1@9=, in art. &, prevede ca
,organele de urmarire penala si instantele de judecata sint obligate
sa aiba un rol activ in desfasurarea procesului penal-. Aceasta
formulare a rolului activ nu este cea mai potrivita, deoarece se
confunda cu aceea a principiului oficialitatii, care impune efectuarea
din oficiu a actelor necesare ,desfasurarii procesului penal- de aceea,
preferam formularea prin care rolul activ trebuie sa se manifeste in
vederea ,solutionarii legale si temeinice a cauzelor penale-,
punindu-se astfel accentul pe o interventie de fond, si nu de
procedura. (olul activ apare, asadar, ca o obligatie pentru autoritatile
judiciare, indeplinirea acesteia fiind prevazuta sub sanctiune
procesuala, constind in nevalabilitatea "otaririlor din care rezulta lipsa
rolului activ in solutionarea cauzei.
'erintele principiului rolului activ atrag, pentru autoritatile
judiciare, urmatoarele obligatii:
a$ +a e!plice invinuitului si inculpatului, precum si celorlalte parti,
drepturile lor procesuale si sa le ajute in e!ercitarea lor, asigurind
lamurirea cauzei sub toate aspectele #art. :9, 1%<, %<%, %2: al. %,
%7<, 2%<, 2%%$.
b$ +a dispuna, din oficiu, administrarea probelor necesare pentru
aflarea adevarului cu privire la toate imprejurarile cauzei, daca
partile nu au initiativa in solicitarea probelor #art. %<%, %19, %=:,
221, 2:=, 2=<$. De regula, rolul activ al autoritatilor judiciare este
e!aminat in raport de aceasta obligatie, astfel incit, atunci cind au
ramas imprejurari nelamurite prin probe, se considera ca nu a fost
e!ercitat rolul activ si, ca urmare, probatorul trebuie continuat in
vederea lamuririi acestor imprejurari.
c$ +a puna in discutia partilor, din oficiu, orice c"estiuni de a caror
lamurire depinde justa soluionare a cauzei, cerindu-le sa-si
e!prime punctul de vedere asupra acestor c"estiuni #art. 2@, %77,
1@: al. 1 si &, 2<%, 22&, 22@, 2:2, 2=1$.
d$ +a e!tinda investigatiile la tot ce este necesar pentru realizarea
scopului procesului penal, in special la alte fapte si persoane decit
cele pentru care e!ista sesizare #art. %2=, 227, 229, 22:$ si sa
e!tinda controlul judiciar la alte lipsuri decit cele la care se refera
calea de atac folosita #art 2:1 al. %, 2:2, 2=7$.
3!ercitarea rolului activ este garantata prin obligatia pe care o au
*inisterul Public si prima instanta de judecata de a restitui cauza
pentru completarea urmaririi penale #art. %97, 222$ si prin obligatia
DPPpg&9
instantei de apel si de recurs de a desfiinta "otarirea atacata si de a
dispune administrarea probelor necesare lamuririi cauzei sub toate
aspectele, ori de cite ori se constata lacune in cunoasterea faptelor
sau indoieli cu privire la veracitatea lor.
Principiul rolului activ prezinta limite determinate de legalitatea
procesului si dreptul la aparare, deoarece autoritatile judiciare nu pot
avea initiative care ar implica incalcarea legii sau a drepturilor
procesuale ale partilor. (olul activ are o strinsa legatura cu aflarea
adevarului, constituind unul din mijloacele prin care se poate asigura
constatarea completa si e!acta a faptelor.
5. Des#asurarea procesului penal in limba rom,na
Potrivit art. 12 din 'onstitutie, in (om)nia limba oficiala este limba
rom;na. ca urmare, procedura *udiciara trebuie sa se
des#asoare in limba rom,na, ca limba oficiala, ceea ce inseamna
ca atit activitatea orala, cit si documentele procedurale scrise care se
intocmesc de autoritatile judiciare si de parti se e!prima in limba
rom;na. 3ste o concluzie logica a caracterului national al statului
rom;n, proclamat de 'onstitutie #art. 1 al. 1$, care si-a gasit
consacrarea in art. 1%: din 'onstitutie si art. 9 din legea de
organizare judecatoreasca nr. @%Q1@@%.
Pentru a garanta persoanelor apartinind minoritatilor nationale de
a lua cunostinta de toate actele si lucrarile dosarului, de a vorbi in
instanta si de a pune concluzii in limba materna, pe care se
presupune ca o cunoaste cel mai bine si prin care si-ar putea face o
temeinica aparare, se prevede ca acestia pot folosi un interpret pus la
dispozitie in mod gratuit. +e asigura astfel o imbinare corecta intre
obligativitatea folosirii limbii oficiale limba rom;na si necesitatea
formularii apararilor in limba materna, principiu care se aplica, de
altfel, in toate statele nationale.
De acelasi drept se bucura si alte persoane care nu inteleg sau nu
se pot e!prima in limba rom;na, fiind cetateni straini, dar care
participa la desfasurarea procesului penal.
Prin folosirea interpretului oficial de limba materna se asigura o
corecta traducere in si din limba rom;na in pretoriul autoritatii
judiciare, e!istind astfel garantia cunoasterii corecte a pozitiei si
punctelor de vedere e!primate de cei ce nu cunosc sau cunosc
insuficient limba rom;na.
6. Egalitatea in #ata legii si autoritatilor *udiciare
'ucerire a revolutiei burg"eze din 1=:@, care a desfiintat
privilegiile de clasa, cu judecatori si proceduri aplicabile numai
nobililor, egalitatea in fata legii si a autoritatilor judiciare s-a inscris ca
un principiu fundamental in toate legislatiile democratice. Au mai
persistat, insa, discriminari de tratament judiciar c"iar in legislatiile
democratice pentru deosebiri de rasa, de origine etnica, de
apartenenta politica etc. Pentru a institui o egalitate deplina intre
persoanele c"emate in fata autoritatilor judiciare, in art. &, 19 si 1=
din 'onstitutie se prevede ca cetatenii sint egali in #ata legii si
autoritatilor publice #ara pri+ilegii si discriminari de rasa- de
nationalitate- de origine etnica- de limba- de religie- de se'-
de opinii- de apartenenta politica- de a+ere sau origine
sociala- nimeni ne#iind mai presus de lege cetatenii straini si
apatrizii care locuiesc in (om)nia se bucura de protectia generala a
persoanelor si averilor, garantata de 'onstitutie si alte legi. 4umai in
masura in care justitia se infaptuieste in mod egal fata de toate
persoanele se poate realiza o solutionare justa a cauzelor penale, in
concordanta cu legea si adevarul.
DPPpg&:
!erintele principiului egalitatii in fata legii si autoritatilor judiciare
sint:
a$ 1rmarirea penala si judecata se efectueaza pentru toate
persoanele de aceleasi organe de urmarire si instante de judecata
nu e!ista organe judiciare create in mod special pentru urmarirea
si judecarea anumitor persoane, infiintarea de instante
e!traordinare fiind interzisa #art. 1%7 din 'onstitutie$. Aceasta
cerinta nu e!clude, insa, infiintarea de instante judecatoresti
specializate in anumite domenii, cum sint instantele militare, care
trebuie sa asigure disciplina in rindul militarilor de asemenea, nu
e!clude stabilirea unei competente deosebite pentru judecarea
unor persoane care ocupa functii reprezentative in stat
Presedintele (om)niei, membrii guvernului de catre o singura
instanta 'urtea +uprema de .ustitie #art. =& si 1<= din
'onstitutie$.
b$ 1rmarirea si judecata au loc pentru toate persoanele dupa aceleasi
reguli procesuale, nee!istind reguli deosebite in raport de rasa,
origine etnica, nationalitate, religie, se!, opinie etc. careia ii
apartine persoana judecata. Din motive justificate, care nu incalca
egalitatea in fata legii, pot e!ista reguli in plus pentru persoanele
care ocupa functii in stat, cum ar fi necesitatea unui anumit vot al
'amerei Deputatilor si +enatului, pentru Presedintele tarii, al uneia
din 'amere pentru deputati, senatori si ministri, fara de care nu se
poate incepe urmarirea penala in cazul anumitor infractiuni.
c$ Partile dintr-o cauza penala se bucura de aceleasi drepturi
procesuale in fata autoritatilor judiciare, fara nici o discriminare,
nimeni nefiind mai presus de lege. Data fiind pozitia diferita a
partilor din proces, legea poate limita drepturile procesuale ale
unei parti numai in legatura cu latura penala sau cu latura civila,
dar limitarea se aplica in mod egal tuturor persoanelor care se afla
in situatia acelei parti, nefiind o discriminare in raport de criteriile
la care se refera 'onstitutia.
3arantia aplicarii principiului egalitatii o constituie sanctionarea cu
nulitatea a actelor procesuale sau procedurale care s-ar indeplini prin
discriminari intre persoanele care participa la procesul penal.
7. Respectarea demnitatii umane 'art0 5
+
(
Principiile umanitare, consacrate pe plan international si prin
legislatiile statelor democratice, e!prima cerinta ca persoanele
trase la raspundere penala- c&iar in ca%ul in care se #ac
+ino+ate de in#ractiuni gra+e- sa nu #ie supuse unor
tratamente inumane si degradante. Prin aderarea (om)niei
#1@@<$ la 'onventia impotriva torturii si altor pedepse ori tratamente
cu cruzime, inumane sau degradante, s-a nascut obligatia pentru tara
noastra de a introduce in legislatia interna dispozitii privind
respectarea demnitatii umane in reglementarea regimului pedepselor,
precum si tratamentul ce se aplica invinuitului sau inculpatului in
cursul procesului penal. 'a urmare, prin 0egea nr. 2%Q1@@<, s-a
introdus art. 7
1
in capitolul din 'odul de procedura penala privind
scopul si regulile de baza ale procesului penal, care prevede: ,Orice
persoana care se afla in curs de urmarire penala sau judecata trebuie
tratata cu respectarea demnitatii umane0 /upunerea acesteia la
tortura sau la tratamente cu cruzime, inumane ori degradante este
pedepsita de lege-. |n mod corespunzator, in 'odul penal s-a introdus
art. %9:
1
, prin care se incrimineaza tortura si supunerea la tratamente
inumane sau degradante.
DPPpg&=
6olosirea de violente, amenitari ori alte mijloace de constringere in
scopul de a obtine proba era interzisa prin art. 9= dispozitia
principiala introdusa in 'odul de procedura penala este mult mai
generala, deoarece interdictia se refera nu la activitatea de
probatiune, ci la toate situatiile in care o autoritate judiciara are
legatura directa cu o parte din proces cel mai des invinuitul sau
inculpatul situatii in care comportamentul trebuie sa fie civilizat, cu
e!cluderea oricarui act de tortura sau de tratament crud, inuman sau
degradant. 'a parte in procesul penal, persoanei trebuie sa i se dea
respectul demnitatii sale.
|nsemnatatea acestui principiu este subliniata si de art. %% al. % din
'onstitutie, care prevede dreptul persoanei la viata si la integritatea
sa fizica si psi"ica.
8. .arantarea libertatii indi+iduale si a sigurantei
persoanei 'art0 5(
(egimurile democratice se intemeiaza pe libertatea persoanei, au
declarat-o inviolabila si, prin lege, au stabilit garantiile acestei
inviolabilitati. 8 consecinta importanta a inviolabilitatii persoanei in ce
priveste procesul penal este regula urmaririi si *udecarii cau%elor
penale cu in+inuiti sau inculpati a#lati in stare de libertate.
4evinovatia unei persoane fiind presupusa de lege pina la
pronuntarea unei "otariri definitive, este firesc ca procesul sa se
desfasoare in starea normala a persoanei, care este starea de
libertate individuala. Ar fi insa nerealist de a se crede intr-un
comportament de cooperare din partea unora dintre infractori la
desfasurarea procesului penal de asemenea, nu este e!clusa
savirsirea de noi infractiuni de catre cei urmariti sau judecati penal,
aflati in stare de libertate. De aceea, nu e!ista legislatie care sa nu
admita, atunci cind este cazul, luarea de masuri de e!ceptie privind
privarea sau restringerea libertatii celor aflati in urmarire penala sau
in judecata pentru savirsirea de infractiuni, masuri de natura a asigura
desfasurarea si solutionarea in bune conditii a procesului penal.
'odul de procedura penala din 1@9=, in redactarea initiala,
consacra principiul garantarii libertatii astfel: ,|n cursul procesului
penal nici o persoana nu poate fi retinuta sau arestata decit in
cazurile si conditiile prevazute de lege-. 6ormularea principiului avea
un caracter prea vag, deoarece nu se instituiau garantii privind
libertatea persoanei impotriva eventualelor abuzuri care s-ar produce
de aceea, era necesara o perfectionare a principiului garantarii
libertatii persoanei, in care sa fie incluse un minimum de garantii,
prevazute si in actele internationale privind drepturile fundamentale
ale omului. Prin 0egea nr. 2%Q1@@< s-a modificat te!tul initial al art. 7
'od procedura penala in sensul aratat mai sus, inscriindu-se garantii
importante privind libertatea persoanei, dindu-se astfel un continut
mai bogat acestui principiu fundamental al procesului penal.
'onsiderind de o deosebita insemnatate restringerea, pe cit posibil, a
cazurilor in care pot fi luate masuri de privare sau de limitare a
libertatii persoanei, precum si instituirea de conditii restrictive la
luarea si mentinerea unor asemenea masuri, 'onstitutia (om)niei
#art. %2$ a inscris dispozitii cu caracter constitutional, obligatorii
pentru legea de procedura penala, care constituie puternice garantii
ale inviolabilitatii libertatii individuale a cetatenilor.
Aarantiile constitutionale si cele inscrise in 'odul de procedura
penala, instituite pentru principiul garantarii libertatii persoanei si a
sigurantei sale sint:
DPPpg&@
a$ *asurile prin care se pot aduce atingeri libertatii persoanei sint
strict prevazute de lege #art. 129$ si nu pot fi luate decit in cazurile
limitativ prevazute de lege #art. 1&=$.
b$ 4umai autoritatile imputernicite de lege pot dispune masuri care
aduc atingere libertatii individuale si numai in anumite conditii.
Daca retinerea care este de scurta durata, poate fi dispusa de
organul de cercetare penala, arestarea preventiva si celelalte
masuri preventive nu pot fi dispuse decit de catre un magistrat
procurorul in cursul urmaririi penale si instanta de judecata in
cursul judecatii #art. 129$. 'elui retinut sau arestat i se aduc la
cunostinta, in limba pe care o intelege, motivele retinerii sau
arestarii, iar invinuirea in cel mai scurt termen, numai in prezenta
unui avocat, ales sau numit din oficiu.
c$ 'el arestat se poate plinge in legatura cu legalitatea mandatului
de arestare la instanta de judecata, formata din judecatori
independenti si inamovibili, care este obligata sa se pronunte de
indata, prin "otarire motivata, dupa ce a ascultat pe cel arestat,
asistat in mod obligatoriu de catre aparator.
d$ Durata privarii de libertate este strict determinata de lege #art.
1&&, 1&9, 1&@, 177$, la e!pirarea termenelor legale masura
privativa de libertate incetind de drept #art. 1&<$. Prelungirea
duratei arestarii preventive in cursul urmaririi penale se aproba
numai de instanta de judecata, pe termene scurte inculpatul este
adus in fata instantei, asistat de aparator #art. 17@$. 3liberarea
celui retinut sau arestat este obligatorie daca motivele care au
determinat aceste masuri au disparut #art. 12@$. Persoane arestata
are dreptul de a cere, in tot cursul procesului, punerea sa in
libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune #art. 7$.
e$ 0ocurile de retinere si de detinere sint verificate, periodic, de
propcurori si judecatori delegati in acest scop, care au dreptul de a
lua masuri imediate pentru punerea in libertate a persoanelor
aflate fara baza legala in aceste locuri.
f$ 8rice persoana impotriva careia s-a luat ilegal o masura preventiva
are dreptul la repararea pagubei suferite, in conditiile prevazute de
lege.
4oile garantii privind libertatea individuala a persoanei, cele mai
multe cu caracter constitutional, sint de natura a inlatura abuzul in
luarea si mentinerea masurilor de constringere in cadrul procesului
penal, fiind cunoscut ca in statul autoritar anterior nu putine au fost
astfel de abuzuri.
9. Pre%umtia de ne+ino+atie
6ormulata in 1:=@ in Declaratia drepturilor omului si ale
cetateanului, prezumtia de nevinovatie a fost o reactie democratica
impotriva sistemului inc"izitorial al procesului penal. 'riticata de
scoala pozitivista, care pretindea o prezumtie de vinovatie pentru
infractorii innascuti si din obisnuinta, pentru a se lua impotriva lor
masuri de aparare sociala c"iar ante delictum, critici insusite de
legislatiile fasciste, prezumtia de nevinovatie si-a gasit consacrarea
tot ca o reactie impotriva terorismului judiciar in Declaratia 1niversala
a Drepturilor 8mului din 1@&= #art. 11$ si in Pactul /nternational
privind drepturile civile si politice din 1@99 #art. 1& pct. %$.
(ecunoscuta ca aplicabila si sub codurile de procedura penala
rom;ne din 1=9& si 1@29, prezumtia de nevinovatie a fost introdusa
in 'odul de procedura penala din 1@9=, sub aceasta denumire, ca o
regula de probatiune, in formularea: ,*nvinuitul sau inculpatul nu este
obligat sa probeze nevinovatia sa-. |n literatura de specialitate din
DPPpg7<
ultimii ani s-a sustinut inscrierea prezumtiei de nevinovatie ca
principiu fundamental al procesului penal, unii autori incluzind-o
printre principiile fundamentale e!istente ale procesului penal.
'onstitutia (om)niei din 1@@1 a inscris prezumtia de nevinovatie
printre drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, in
cuprinsul articolului privind libertatea individuala #art. %2 al. =$, in
formularea: ,Pina la raminerea definitiva a hotaririi judecatoresti de
condamnare persoana este considerata nevinovata-. Prin dispozitia
e!presa a 'onstitutiei, prezumtia de nevinovatie devine un drept
fundamental al cetateanului si, referindu-ne la situatia persoanei
invinuite de savirsirea unei infractiuni, trebuie sa fie considerata ca un
principiu fundamental al procesului penal rom;n. Daca in multe
coduri de procedura penala este formulata prezumtia de nevinovatie
ca un principiu fundamental al procesului penal, putine sint
constitutiile care consacra in mod e!pres acest principiu, ceea ce
subliniaza alinierea ei la rigorile actelor internationale privind
drepturile omului.
Prezumtia de nevinovatie decurge din cerinta ca nici o persoana
nevinovata sa nu fie trasa la raspundere, constituind o garantie
pentru orice persoana ca, in lipsa probelor de vinovatie, nu poate fi
trimisa in judecata si condamnata prin acest principiu, autoritatile
judiciare sint obligate sa administreze probele necesare pentru
dovedirea invinuirii si sa traga, in lipsa unor astfel de probe, concluzia
nevinovatiei invinuitului sau inculpatului.
Prezumtia de nevinovatie constituie baza procesuala a dreptului la
aparare si a drepturilor procesuale acordate invinuitului. 4umai
acceptind teza rezultata din prezumtia de nevinovatie, ca simpla
invinuire nu inseamna si stabilirea vinovatiei, ca raspunderea
prezumtiei legale de nevinovatie se realizeaza abia prin "otarirea
definitiva de condamnare, se e!plica reglementarea pozitiei
invinuitului ca subiect al procesului penal, a inculpatului ca parte in
proces, pozitie care implica recunoasterea de drepturi procesuale,
pina la o pozitie procesuala egala cu a *inisterului Public si a
celorlalte parti.
Principiul prezumtiei de nevinovatie nu inseamna atitudine pasiva
fata de infractori acest principiu cere ca organul care efectueaza
urmarirea penala impotriva unei persoane sa dovedeasca vinovatia ei
in asemenea conditii incit sa nu e!iste nici un dubiu asupra ei cere,
de asemenea, ca instanta de judecata sa nu declare vinovata o
persoana pina cind vinovatia ei nu rezulta cu certitudine din probele
administrate se inlatura astfel posibilitatea condamnarii intemeiate
pe probabilitati, pe aparente, asigurindu-se aflarea adevarului cu
privire la faptele cauzei.
'a principiu fundamental al procesului penal, prezumtia de
nevinovatie determina structura procesului penal si unele institutii
fundamentale ale acestuia. Daca pentru inlaturarea prezumtiei de
nevinovatie se cere o "otarire judecatoreasca definitiva de
condamnare, inseamna ca fara activitatea instantelor judecatoresti nu
se poate aplica legea penala fiecare autoritate judiciara in fata careia
se prezinta cauza penala organ de cercetare penala, *inister Public,
instanta judecatoreasca trebuie sa plece de la prezumtia de
nevinovatie si nu poate inainta cauza mai departe daca nu e!ista
probe certe de vinovatie. Prezumtia de nevinovatie trece sarcina
probatiunii asupra celui ce invinuieste, cu obligatia de a dovedi in mod
cert vinovatia inculpatului, altfel aplicindu-se consecinta acestei
prezumtii potrivit careia indoiala profita inculpatului #in dubio pro reo$.
DPPpg71
/mplicatiile prezumtiei de nevinovatie se refera si la solutiile pe care le
poate pronunta instanta de judecata, efectul suspensiv al cailor de
atac, caracterul de e!ceptie al masurilor preventive etc.
5oate cerintele mentionate ale prezumtiei de nevinovatie,
patrunzind in structura si institutiile de baza ale procesului penal,
conduc la adoptarea sa ca unul din principiile sale fundamentale.
10. .arantarea dreptului la aparare 'art0 .(
|n constitutiile multor tari, garantarea dreptului la aparare este
inscrisa printre dispozitiile referitoare la activitatea instantelor
judecatoresti. 'onformindu-se Declaratiei 1niversale a Drepturilor
8mului si Pactului /nternational privind drepturile civile si politice,
potrivit carora dreptul la aparare este unul dintre drepturile omului,
'onstitutia din 1@97 #art. 21 al. 2$ si 'onstitutia (om)niei din 1@@1
#art. %&$ inscrie dreptul la aparare printre drepturile si libertatile
cetatenesti. |n consecinta, 'odul de procedura penala din 1@9= a
prevazut printre regulile de baza ale procesului penal si principiul
,garantarii dreptului la aparare-.
|n legatura cu formularea dreptului la aparare, se observa ca
dispozitiile din 'onstitutia din 1@97 si 'odul de procedura penala din
1@9= au e!tins garantarea lui in tot cursul procesului, dar nu a
prevazut nici un fel de garantii pentru realizarea lui. Dupa 1@=@, in
vederea alinierii legislatiei noastre la actele internationale privind
drepturile omului, care inscriu numeroase garantii ale dreptului la
aparare, prin 0egea nr. 2%Q1@@< s-a modificat art. 9 'od procedura
penala, introducindu-se garantiile de baza ale acestui drept. |n
'onstitutia din 1@@1 s-a inscris garantia importanta potrivit careia ,in
tot cursul procesului partile au dreptul sa fie asistate de un avocat,
ales sau numit din oficiu-.
Din modul de redactare a art. 9, in modificarea suferita prin 0egea
nr. 2%Q1@@<, rezulta, in primul rind, intinderea beneficiului dreptului de
aparare la toate partile din proces, nu numai la inculpat, persoana
care are cel mai mare interes sa se apere impotriva invinuirii si a
pretentiilor civile totodata, dreptul la aparare este garantat si
invinuitului care, desi nu este parte in proces, are interesul de a se
apara in cadrul urmaririi penale. |n al doilea rind, rezulta ca, desi
garantia se e!tinde asupra tuturor partilor, totusi legiuitorul are in
atentie deosebita pe invinuit si inculpat, pentru care prevede garantii
mai multe. |n fine, dreptul la parare este garantat in tot cursul
procesului, avind astfel semnificatia unor garantii mai puternice ale
dreptului la aparare in faza de urmarire penala.
Daca in art. %& din 'onstitutie era firesc sa se prevada garantia cea
mai importanta pentru dreptul la aparare asistenta juridica din
partea unui avocat continutul dreptului la aparare este mult mai larg
reglementat in art. 9, in noua redactare, care cuprinde garantiile de
baza ale acestui drept. De aceea, se poate afirma ca dreptul la
aparare consta in totalitatea mi*loacelor instituite de lege
pentru constatarea si in+ocarea impre*urarilor ce sustin
apararea- precum si pentru aplicarea dispo%itiilor #a+orabile
partii care se apara. Aceste mijloace de aparare constau in drepturi
procesuale acordate partilor din proces, garantii procesuale in
vederea e!ercitarii acestor drepturi si asigurarea unei asistente
juridice de calitate.
a$ Drepturile procesuale acordate partilor din proces, precum si
invinuitului, constituie mijloacele prin care acestea isi sustin
interesele legitime in fata autoritatilor judiciare. Astfel, invinuitul
sau inculpatul are dreptul de a cunoaste invinuirea ce i se aduce
DPPpg7%
#art. :<$ si probele ce o sustin #art. %7&, %@&$, de a combate
invinuirea prin administrarea probelor necesare #art. 99$, de a
participa la efectuarea urmaririi penale #art. 1<&, 1%@, 12<$
celelalte parti au dreptul de a promova activitatea de urmarire
penala prin plingere #art. %%%, %:@$, de a face cereri si memorii
#art. 2<1$, de a administra probe #art. 9:$ si de a participa la unele
acte de urmarire penala. |n cursul judecatii toate partile au dreptul
de a participa la actele de judecata #art. %@1$, de a cere
administrarea unor probe noi #art. 2%<$, de a avea cuvintul oral
asupra tuturor c"estiunilor puse in discutie #art. %=@$ si cuvintul in
cadrul dezbaterilor judiciare #art. 2&<$, inculpatul avind si ultimul
cuvint #art. 2&1$, de a e!ercita caile de atac prevazute de lege #art.
29%, 2=7
%
, 2@9$, de a contesta modul in care se pune in e!ecutare
"otarirea penala definitiva #art. &9<&91$. 3!ercitarea acestor
drepturi de catre invinuit sau inculpat contribuie la infirmarea unei
invinuiri neintemeiate sau atenuarea unei invinuiri mai grave decit
cea reala pentru celelalte parti, e!ercitarea acestor drepturi
asigura sustinerea si dovedirea invinuirii #partea vatamata$, a
pretentiilor civile #partea civila$, infirmarea sau limitarea
raspunderii civile #partea responsabila civilmente$.
b$ 3arantiile procesuale sint mijloacele prin care partilor li se da
posibilitatea deplinei e!ercitari a drepturilor procesuale ce li s-au
recunoscut. 'onstituie astfel de garantii procesuale, in primul rind,
obligatiile impuse de lege autoritatilor judiciare de a aduce la
cunostinta partilor drepturile procesuale pe care le au si de a le
ajuta in e!ercitarea lor, caci aceste drepturi ar putea ramine
nee!ercitate cita vreme partile nu au cunostinta de e!istenta lor
sau de modul in care pot fi e!ercitate #art. :9, 1%<, %<%, %2: al. %,
2%<$. Pentru invinuit sau inculpat se prevede in mod e!pres #art. 9
al. 2$ ca organele judiciare au obligatia sa-l incunostinteze despre
fapta pentru care este invinuit, incadrarea juridica a acesteia si sa-i
asigure posibilitatea pregatirii si e!ercitarii apararii. |n al doilea
rind, constituie garantii procesuale obligatiile ce sint prevazute
pentru autoritatile judiciare de a administra probele in aparare, in
cazul cind partile nu actioneaza in acest sens #art. %<%, %19, %=:,
2:=$, avind initiativa in lamurirea cauzei sub toate aspectele,
precum conditiile si formele in care trebuie sa se desfasoare
activitatea autoritatilor judiciare, care asigura cadrul necesar
pentru e!ercitarea dreptului la aparare, egal si ec"itabil pentru
toate partile. 8 garantare a dreptului la aparare o constituie si
instituirea unui control eficient, de natura a duce la descoperirea
cazurilor in care dreptul la aparare a fost incalcat #supraveg"erea
din partea *inisterului Public, participarea partilor la judecata,
caile de atac$ si obligatia de a se desfiinta orice act procesual sau
procedural efectuat cu incalcarea grava a legii de procedura
penala.
c$ )sistenta juridica consta in sprijinul de specialitate acordat de un
aparator, persoana abilitata sa foloseasca cunostintele sale juridice
si e!perienta sa judiciara in vederea apararii intereselor legitime
ale partilor. |n art. %& din 'onstitutie se prevede aceasta garantie
in formularea: ,*n tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie
asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu-, ceea ce asigura o
asistenta juridica de calitate in acest sens se e!prima si art. 1 din
0egea nr. 71Q1@@7 privind organizarea si e!ercitarea profesiei de
avocat, care prevede ca profesia de avocat se e!ercita numai de
membrii barourilor. *odificarile ulteriore aduse 'odului de
DPPpg72
procedura penala prin 0egea nr. 2%Q1@@< #art. 9, 1:1, 1:%$ intaresc
garntia asistentei juridice prin e!tinderea ei in mod eficient si in
cursul urmaririi penale. Astfel, in art. 9 al.ult. se prevede ca
autoritatile judiciare au obligatia sa-l instiinteze pe invinuit sau
inculpat, inainte de a i se lua prima declaratie, despre dreptul de a
fi asistat de un aparator, consemnindu-se aceasta in procesul-
verbal de ascultare, iar in art. %2 al. 7 din 'onstitutie se prevede
ca ,invinuirea se aduce la cunostinta numai in prezenta unui
avocat, ales sau numit din oficiu- de asemenea, in art. 1:% se
prevede ca aparatorul-avocat poate asista la toate actele de
urmarire penala, la unele dintre ele asistenta fiind obligatorie. |n
fine, se prevad numeroase cazuri in care asistenta juridica din
partea unui avocat este obligatorie #art. 1:1$, autoritatile judiciare
fiind obligate, in aceste cazuri si in conditiile legii, sa ia masuri
pentru asigurarea asistentei juridice a invinuitului sau inculpatului,
daca acesta nu are aparator ales, sub sanctiunea nulitatii absolute
a actelor efectuate in lipsa sa.
Prin noile acte legislative s-au e!tins si intarit garantiile dreptului la
aparare si aceasta linie de dezvoltare a reglementarii acestui drept nu
este inca epuizata.
Principiul garantarii dreptului la aparare se coreleaza cu legalitatea
procesului, cu aflarea adevarului, care asigura cerinta stabilirii
nevinovatiei sau imprejurarilor favorabile, cu rolul activ, prin care
autoritatile judiciare au obligatia de a actiona si in favoarea apararii,
cu prezumtia de nevinovatie, pe care se intemeiaza.
11. In+iolabilitatea domiciliului si secretul
corespondentei
|n art. 1: al Pactului /nternational privind drepturile civile si politice
se prevede ca ,nimeni nu va putea fi supus vreunei imixtiuni arbitrare
si ilegale in viata sa particulara, in familie, domiciliu sau
corespondenta sa6-. Aceste drepturi fundamentale ale cetatenilor
trebuie ocrotite in procesul penal impotriva oricaror imi!tiuni din
partea autoritatilor judiciare.
|n art. %: din 'onstitutie se prevede ca ,Domiciliul si resedinta sint
inviolabile0 $imeni nu poate patrunde sau ramine in domiciliul sau
resedinta unei persoane fara invoirea acesteia-. /nterdictia fiind
generala, inseamna ca se adreseaza si autoritatilor care, sub diferite
prete!te, ar incalca acest drept fundamental al cetateanului. Aarantia
respectarii inviolabilitatii domiciliului si a resedintei consta in
incriminarea faptei de violare de domiciliu #art. 1@% 'od penal$, iar
pentru functionari si a faptei de abuz in serviciu prin ingradirea unor
drepturi #art. %&: 'od penal$. Avind in vedere ca, totusi, sint situatii in
care apare necesar sa se patrunda in domiciliul sau resedinta unei
persoane, 'onstitutia prevede ca se poate deroga prin lege atunci
cind o cere apararea sigurantei nationale sau a ordinii publice ori
e!ecutarea unui mandat de arestare sau a unei "otariri judecatoresti.
Asadar, e!ceptiile procedurale de la inviolabilitatea domiciliului sau
a resedintei sint limitate constitutional, perc"ezitiile fiind justificate
numai in situatiile aratate. De asemenea, se stabilesc garantii in ceea
ce priveste modul de efectuare a perc"ezitiei ele nu pot fi ordonate
decit de magistrat politia fiind e!clusa de la acest drept efectuarea
perc"ezitiei trebuie sa respecte formele prevazute de lege #mandat de
perc"ezitie, efectuarea numai ziua, prezenta martorilor asistenti,
inc"eierea unui proces-verbal despre cele constatate$. Perc"ezitiile in
timpul noptii sint interzise, afara de cazul flagrantului delict.
DPPpg7&
+ecretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al
convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace de comunicare este
declarat inviolabil prin art. %= din 'onstitutie. |ncalcarea acestui drept
constitutional este sanctionata de legea penala, prin incriminarea
faptei de violare a secretului corespondentei. +pre deosebire de
inviolabilitatea domiciliului sau a resedintei, pentru care 'onstitutia
prevede si derogari prin perc"ezitii efectuate in conditiile legii, pentru
inviolabilitatea secretului corespondentei si a convorbirilor telefonice
nu se prevede nici o derogare. 'u toate acestea, 'odul de procedura
penala sau alte legi pot prevedea si cazuri in care corespondenta si
convorbirile telefonice ar putea fi interceptate in caz de necesitate,
pentru aducerea la bun sfirsit a procesului penal, precum si conditiile
in care se va putea proceda in acest mod, deoarece in art. &@ din
'onstitutie se prevede ca e!ercitiul oricaror drepturi sau al unor
libertati poate fi restrins numai prin lege si numai daca se impune,
dupa caz, pentru apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii
ori a moralei publice, desfasurarea instructiei penale restringerea
trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate
atinge e!istenta dreptului sau a libertatii. De altfel, in 'odul de
procedura penala se prevad situatiile in care se poate proceda de
autoritatile judiciare la derogari de la secretul corespondentei si al
convorbirilor telefonice, precum si a conditiilor in care se poate
proceda la aceasta. Perfectionarea legislatiei de procedura penala va
trebui sa restringa aceste cazuri si sa instituie noi garantii pentru a nu
se abuza in practica autoritatilor judiciare.
1. Conceptul de actiune in *ustitie si obiectul ei
1) Conceptul de actiune in *ustitie
|n cazul incalcarii unei norme de drept substantial penal, civil,
administrativ intervine raspunderea juridica a celui ce a incalcat
norma, prin c"emarea acestuia in fata autoritatii judecatoresti spre a
suferi constringerea de stat prevazuta pentru fapta savirsita. 5ragerea
la raspundere juridica a celor care au incalcat o norma de drept
substantial se obtine prin intermediul actiunii in justitie, e!ercitata in
cadrul unui proces.
+e numeste actiune in *ustitie mijlocul 'instrumentul( juridic prin
care o persoana este trasa la raspundere juridica in fata autoritatii
judecatoresti pentru a fi obligata sa suporte constringerea de stat
corespunzatoare normei de drept incalcate.
Dupa felul raspunderii juridice care decurge din norma de drept
incalcata penala, civila, administrativa, disciplinara actiunea prin
intermediul careia persoana vinovata este adusa in fata autoritatii
judecatoresti spre a raspunde de fapta savirsita poarta denumirea de
actiune penala, civila, administrativa, disciplinara. +pre a se putea
aplica sanctiunea prevazuta de norma de drept substantial incalcata,
actiunea se e!ercita in fata instantelor judecatoresti deoarece, in
temeiul art. 1%7 din 'onstitutie, justitia se realizeaza prin aceste
Titlul II C/IUNE PENL0 {I C/IUNE CI1IL0 2N
PROCE"UL PENL
Cap. I. Obiectul si trasaturile actiunii penale si ale
actiunii ci+ile
DPPpg77
autoritati publice ale statului de drept. |n cazul incalcarii unor norme
de drept administrativ si disciplinar, actiunea se poate e!ercita, initial,
si in fata altor organe de stat, dar sub controlul instantelor
judecatoresti.
Actiunea in justitie are o mare insemnatate pentru desfasurarea
procesului de orice natura ar fi, caci fara e!ercitarea actiunii in cadrul
procesului nu se poate ajunge la tragerea la raspundere a unei
persoane si la aplicarea sanctiunii prevazute de norma incalcata fara
actiune e!ercitata nu poate avea loc judecata in fata instantelor
judecatoresti si infaptuirea, astfel, a justitiei. De aceea, e!ercitarea
actiunii in justitie constituie elementul dinamic care impulsioneaza
desfasurarea procesului pina la pronuntarea unei "otariri definitive de
instanta judecatoreasca. /mportanta actiunii in justitie consta si in
stabilirea limitelor in care urmeaza sa se desfasoare judecata,
instantele judecatoresti urmind a se pronunta numai cu privire la
faptele si persoanele fata de care a fost e!ercitata actiunea in justitie
pentru depasirea acestor limite ale judecatii, este necesara fie
e!tinderea actiunii in justitie, fie e!ercitarea unei noi actiuni.
|n literatura juridica se face distinctie intre actiunea in justitie, de
natura procesuala, cum rezulta din definitia data, dreptul la actiune,
de natura substantiala, si cererea in justitie, ca act procesual.
Dreptul la actiune in justitie decurge din edictarea normei de drept
substantial si consta din imputernicirea legala a celui prejudiciat de
savirsirea unei fapte ilicite de a trage la raspundere juridica in fata
justitiei persoana care a incalcat legea. Astfel, in cazul savirsirii unei
infractiuni, statul #societatea$ are dreptul sa traga la raspundere
penala pe faptuitor, aducindu-l in fata justitiei pentru a i se aplica
sanctiunea prevazuta de legea penala persoana prejudiciata printr-o
fapta ilicita are dreptul de a trage la raspundere civila pe autorul
faptei, aducindu-l in fata justitiei spre a fi obligat la repararea
prejudiciului. (ealizarea dreptului de a trage la raspundere juridica se
obtine prin e!ercitarea actiunii in justitie, care are caracter procesual.
Asadar, dreptul la actiune constituie temeiul juridic substantial al
actiunii in justitie, sub aspect procesual. |n literatura juridica vec"e,
sub influenta doctrinei civiliste, dreptul la actiune era confundat cu
actiunea in justitie in literatura actuala in materie procesual penala,
actiunea in justitie are caracter autonom. 3lementele raspunderii
juridice sint reglementate de legea substantiala penala, civila,
administrativa iar intrunirea lor in fapta savirsita si in persoana
faptuitorului constituie temeiul de drept si de fapt care permite
promovarea si e!ercitarea actiunii in justitie. Astfel, numai daca s-a
savirsit o infractiune si faptuitorul raspunde penal devine intemeiata
actiunea penala si, prin e!ercitarea ei, se realizeaza tragerea la
raspundere penala a infractorului.
Desi in vocabularul judiciar se confunda uneori actiunea in justitie
cu cererea in justitie, in realitate ne aflam in prezenta a doua notiuni
cererea in justitie constituie doar un act procesual initial, prin care se
pune in miscare actiunea in fata instantei judecatoresti dupa
introducerea cererii in justitie si, ca urmare, a punerii in miscare a
actiunii, aceasta este e!ercitata in continuare, dinamizind intreaga
desfasurare a procesului pina la pronuntarea unei "otariri
judecatoresti definitive asadar, cererea in justitie constituie doar un
moment al e!ercitarii actiunii.
2) Obiectul si subiectii actiunii in *ustitie
Actiunea in justitie are un obiect, determinat de temeiul juridic din
care decurge, constind in tragerea la raspundere juridica a persoanei
DPPpg79
impotriva careia este indreptata. Actiunea penala are ca obiect
tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savirsit
infractiuni, actiunea civila tragerea la raspundere civila a persoanelor
care raspund din punct de vedere civil pentru paguba cauzata prin
fapta savirsita, iar actiunea administrativa tragerea la raspundere
contraventionala pentru contraventia comisa. 5ragerea la o anumita
raspundere juridica semnifica aducerea persoanelor in cauza in fata
autoritatii judecatoresti pentru ca acestea sa stabileasca raspunderea
lor si sa aplice sanctiunile ce decurg din norma de drept incalcata prin
fapta lor.
8biectul actiunii in justitie este determinat de norma de drept
substantial, care prevede conditiile in care intervine raspunderea si
sanctiunile care pot fi aplicate. Astfel, raspunderea penala este
reglementata de legea penala, care prevede ca singurul temei al
raspunderii este infractiunea, stabilind totodata trasaturile esentiale si
continutul infractiunii, precum si sanctiunile care pot fi aplicate in
realizarea raspunderii penale pedepse, masuri educative, masuri de
siguranta. (aspunderea civila este reglementata de legea civila, care
prevede elementele raspunderii civile, precum si sanctiunile care pot
fi aplicate reparatia in natura sau prin despagubiri civile.
3!ista obiect al actiunii in justitie cit timp subzista, potrivit legii
substantiale, raspunderea juridica a celor care au incalcat legea in
momentul cind intervine o cauza legala care inlatura raspunderea,
actiunea in justitie ramine fara obiect, se stinge, si nu mai poate fi
promovata sau, daca a fost promovata, nu mai poate fi continuata.
Actiunea in justitie este promovata si sustinuta de un subiect activ,
de regula persoana vatamata prin incalcarea legii, si este indreptata
impotriva persoanei care raspunde din punct de vedere juridic pentru
fapta sa, denumit subiect pasiv al actiunii in justitie.
Dreptul la actiune, in sens substantial, apartine persoanelor
ocrotite de legea substantiala si care, in urma savirsirii unei fapte
ilicite, au suferit o vatamare morala, fizica, materiala fiind subiectii
pasivi ai faptei ilicite. |n cazul savirsirii unei infractiuni, statul, a carui
ordine de drept a fost incalcata, si-a rezervat dreptul de a trage la
raspundere penala pe infractor, drept care este, in acelasi timp, si o
indatorire in cazul unei fapte ilicite care a provocat o paguba, subiect
pasiv este persoana lezata, care devine subiectul activ al actiunii in
justitie, pentru a obtine repararea pagubei suferite. Daca subiectul
activ al dreptului la actiune este determinat de legea materiala,
subiectul activ al actiunii in justitie este determinat de legea de
procedura, care reglementeaza titularii e!ercitiului actiunii in justitie.
Astfel, e!ercitiul actiunii penale este incredintat, de regula,
*inisterului Public, dar in anumite cazuri poate fi incredintat
persoanei vatamate sau altor autoritati actiunea civila este
e!ercitata, de regula, de persoana prejudiciata sau de reprezentantii
sai, dar in anumite cazuri poate fi e!ercitata si de *inisterul Public.
+ubiectul pasiv al actiunii in justitie persoana impotriva careia se
e!ercita actiunea este determinat de legea materiala, singura care
poate stabili persoana ce poate fi trasa la raspundere juridica. 0egea
penala prevede ca raspunde penal numai persoana fizica ce a savirsit
o infractiune, raspunderea fiind personala totodata, se prevede ca nu
raspund penal minorii care nu au implinit 1& ani, minorii intre 1&19
ani lipsiti de discernamint si persoanele iresponsabile potrivit legii
civile, raspunde din punct de vedere civil persoana fizica sau juridica
ce a cauzat prejudiciul sau persoana care raspunde, potrivit legii
civile, pentru paguba cauzata prin fapta acestuia. Actiunea in justitie
DPPpg7:
este intemeiata numai daca persoana impotriva careia se indreapta
face parte dintre subiectii pasivi ai acelei actiuni, determinati de legea
materiala corespunzatoare.
3) Punerea in miscare si e'ercitarea actiunii in
*ustitie
Pentru tragerea efectiva la raspundere juridica a unei persoane
este necesar, in primul rind, ca aceasta sa fie legala si temeinica, in
sensul e!istentei dreptului la actiune, si, in al doilea rind, sa fie pusa
in miscare si e!ercitata actiunea in cadrul unui proces. Daca e!istenta
dreptului la actiune se stabileste in raport de conditiile cerute de
legea materiala, punerea in miscare si e!ercitarea actiunii in justitie
are loc potrivit normelor de procedura penala, civila, administrativa.
Astfel, 'odul de procedura penala reglementeaza cine poate pune in
miscare actiunea si, apoi, e!ercita actiunea penala *inisterul Public,
partea vatamata care este actul procesual prin care se pune in
miscare #de e!emplu rec"izitoriul$, care sint actele prin care actiunea
penala este e!ercitata in cursul judecatii #sustinerea invinuirii,
declararea unei cai de atac$ etc. 'odul de procedura civila prevede
conditiile de capacitate si calitate procesuala ale celui care introduce
cererea in justitie, conditiile de forma pe care trebuie sa le
indeplineasca, actele prin care este sustinuta actiunea etc. 0egalitatea
procesuala a actiunii in justitie depinde de respectarea conditiilor de
punere in miscare si de e!ercitare prevazute de legea de procedura.
Pentru a putea fi pusa in miscare si e!ercitata actiunea in justitie
trebuie, mai intii, sa respecte normele de drept material care
reglementeaza elementele raspunderii juridice, deci sa aiba ca temei
juridic o prevedere legala prin care se sanctioneaza incalcarea normei
de drept si ca temei de fapt e!istenta unei fapte ilicite savirsite de o
persoana care raspunde din punct de vedere juridic. Daca nu sint
indeplinite elementele raspunderii juridice prevazute de legea
materiala, actiunea in justitie este lipsita de temei juridic si nu poate fi
pusa in miscare, iar daca a fost din eroare pusa in miscare, nu mai
poate fi e!ercitata. Astfel, daca se constata ca fapta savirsita nu
constituie infractiune, actiunea penala nu poate fi pusa in miscare,
deoarece singurul temei al raspunderii penale este savirsirea unei
infractiuni daca fapta savirsita nu a produs nici un prejudiciu,
actiunea civila este lipsita de temei juridic si nu poate fi promovata,
e!istenta prejudiciului fiind un element al raspunderii civile. Obiectul
actiunii in justitie 7 tragerea la raspundere juridica 7 trebuie sa existe
atit in momentul punerii in miscare a actiunii, cit si in tot timpul
exercitarii ei, altfel actiunea in justitie devine fara obiect, se stinge si
nu mai mai poate fi exercitata. Daca, de e!emplu, dupa ce s-a savirsit
o infractiune, a intervenit amnistia sau prescriptia #care sint cauze
care inlatura raspunderea penala$, actiunea penala se stinge, fiind
fara obiect, deoarece faptuitorul nu mai poate fi tras la raspundere
penala in cazul in care a intervenit plata, prescriptia sau tranzactia,
actiunea civila se stinge, nemaifiind posibila tragerea la raspundere
civila prin autoritatea judecatoreasca.
4erespectarea conditiilor de punere in miscare si de e!ercitare a
actiunii in justitie, reglementate de legea de procedura, nu duce la
impiedicarea e!ercitarii actiunii in justitie, deoarece actele procesuale
contrare legii sint anulate si refacute, ulterior, potrivit normelor legale
de procedura. Astfel, daca rec"izitoriul prin care a fost pusa in
miscare actiunea penala nu respecta normele de procedura, se
dispune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea lui si noul
rec"izitor va pune din nou in miscare actiunea penala.
DPPpg7=
2. ctiunile ce se pot e'ercita in procesul penal si
raportul dintre ele
1) ctiunile e'ercitabile in procesul penal
+avirsirea unei infractiuni aduce atingere, in primul rind, ordinii de
drept, care nu poate fi restabilita decit prin tragerea la raspundere
penala a infractorului aceeasi infractiune poate, insa, produce o
paguba unei persoane fizice sau juridice, iar instrumentul juridic
pentru obtinerea repararii pagubei este actiunea civila in fine,
infractiunea de serviciu aduce atingere disciplinei in munca si poate
atrage o actiune disciplinara pentru aplicarea sanctiunilor prevazute
de dreptul muncii. Actiunea penala si actiunea civila care decurg din
savirsirea aceleiasi infractiuni pot fi e!ercitate separat, actiunea
penala in cadrul procesului penal, iar actiunea civila in cadrul
procesului civil, dar cele doua actiuni pot fi e!ercitate si alaturat in
cadrul procesului penal actiunea disciplinara urmeaza procedura
prevazuta de dreptul muncii in cadrul unui proces disciplinar.
ctiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala a
persoanelor care au savirsit infractiuni #art. @ al. 1$. /nfractorul este
adus in fata organelor de cercetare penala si a *inisterului Public, ca
invinuit de savirsirea unei infractiuni, dupa care, daca sint intrunite
conditiile legale, este tras la raspundere ca inculpat, iar atunci cind
instanta de judecata ii aplica sanctiunea prevazuta de legea penala
devine condamnat, realizindu-se astfel tragerea la raspundere penala
ca obiect al actiunii penala.
ctiunea ci+ila are ca obiect tragerea la raspundere civila a
inculpatului si a partii responsabile civilmente pentru paguba cauzata
de inculpat #art. 1& al. 1$. Definitia data de 'odul de procedura penala
se refera la actiunea civila e!ercitata in procesul penal, deoarece
numai in acest proces e!ista inculpati. Actiunea civila decurgind din
savirsirea unei infractiuni poate fi e!ercitata si separat, in procesul
civil in unele sisteme de drept, cum e cel anglo-sa!on, in fata
instantei penale nu se poate e!ercita o actiune civila, astfel ca
persoana lezata prin infractiune trebuie sa se adreseze instantei civile
pentru a obtine repararea prejudiciului suferit. |n cele mai multe
legiuiri s-a admis ca cele doua actiuni penala si civila avind ca
sursa comuna savirsirea aceleiasi infractiuni, sa poata fi e!ercitata
concomitent in acelasi proces penal in acest sens s-au pronuntat
specialistii din domeniul dreptului procesual penal. Procedura penala
rom;na cunoaste acest sistem inca din 1=9&.
|n argumentarea acestui sistem se porneste de la temeiul de fapt
al celor doua actiuni savirsirea unei fapte penale care constituie in
acelasi timp o infractiune, ca temei al raspunderii penale, si o fapta
ilicita cauzatoare de prejudiciu, ca temei al raspunderii civile. Prezinta
interes, in aceasta situatie, ca cele doua actiuni in justitie care isi au
izvorul in aceeasi fapta si se refera la aceeasi persoana ce trebuie
trasa si la raspundere penala si la raspundere civila, sa fie e!ercitate
concomitent, intr-un singur proces. |ntrucit actiunea penala nu se
poate e!ercita decit in procesul penal, s-a creat posiblitatea ca in
acelasi proces penal sa fie e!ercitata si actiunea civila. 3!ercitarea
celor doua actiuni in procesul penal prezinta avantaje atit pentru
justitie, cit si pentru persoanele interesate:
pentru justitie inseamna o economisire de timp si de mijloace
materiale daca cele doua actiuni sint e!ercitate in acelasi proces
penal si solutionate prin aceeasi "otarire judecatoreasca,
evitindu-se astfel administrarea repetata de probe pentru aceeasi
DPPpg7@
fapta, precum si eventualitatea unor contradictii ce ar putea
interveni in "otaririle a doua instante judecatoresti diferite
pentru persoana prejudiciata prin infractiune constituie un mijloc
mai lesnicios si mai rapid pentru obtinerea repararii pagubei
suferite, cu c"eltuieli mai reduse
pentru inculpat e!ista posibilitatea de a-si putea concentra
apararea in acelasi timp si cu privire la actiunea penala si la
actiunea civila, ceea ce reduce si c"eltuielile ce ar trebui sa le
suporte.
Atunci cind persoana prejudiciata printr-o infractiune considera
preferabila e!ercitarea actiunii civile in cadrul procesului civil, i se
recunoaste un drept de optiune pentru alegerea acestei cai in
cazurile in care actiunea penala nu poate fi e!ercitata in procesul
penal, datorita unei impiedicari legale, atunci persoana vatamata nu
poate e!ercita actiunea civila decit in fata instantei civile.
2) Raportul dintre actiunea penala si actiunea ci+ila
e'ercitate in procesul penal
'aracteristic pentru procesul penal este actiunea penala, caci fara
actiune penala nu poate fi promovat procesul penal, iar daca a fost
promovat nu mai poate continua. De aceea, este firesc ca, in cazul in
care se e!ercita amindoua actiunile in procesul penal, actiunea penala
sa constituie actiunea principala, iar actiunea civila sa devina o
actiune accesorie.
Pozitia de actiune principala si de actiune accesorie rezulta din
citeva prevederi procedurale:
actiunea civila nu poate fi e!ercitata in procesul penal daca nu
e!ista o actiune penala pusa in miscare, ceea ce subliniaza
caracterul accesoriu in e!ercitarea actiunii civile
daca actiunea civila ar intirzia solutionarea actiunii penale, se
poate disjunge actiunea civila in vederea judecarii ei separat, dar
in acelasi proces penal #art. 2&:$
modul in care se solutioneaza actiunea penala are influenta asupra
solutiei ce trebuie daca actiunii civile #art. 2&9$, dupa regula
accesorium sequitur principalem.
'ind actiunea penala si actiunea civila se e!ercita concomitent,
procesul penal cuprinde doua laturi:
latura penala in care se e!ercita actiunea penala
latura civila in care se e!ercita actiunea civila.
Daca una din actiuni se stinge in cursul judecatii, atunci procesul
penal continua numai in latura in care actiunea este e!ercitabila
astfel, daca actiunea penala se stinge prin amnistie sau decesul
inculpatului, latura civila continua pentru tragerea la raspundere civila
a mostenitorilor sai daca actiunea civila se stinge prin renuntarea la
reparatii civile, continua numai latura penala pentru condamnarea
penala a inculpatului. +int cazuri in care un inculpat este judecat
pentru mai multe infractiuni, ceea ce implica e!ercitarea mai multor
actiuni penale, cite una pentru fiecare infractiune, iar in latura civila
se e!ercita mai multe actiuni civile daca fiecare infractiune a cauzat
pagube si se cere repararea acestora.
3) Trasaturile actiunii penale si ale actiunii ci+ile
Datorita obiectului lor de natura diferita, actiunea penala are
trasaturi diferite de cele ale actiunii civile, care se pot observa in tot
cursul procesului penal.
Dreptul de a trage la raspundere penala apartine statului
#societatii$, iar e!ercitarea acestui drept, prin actiunea penala, are
caracter de ordine publica si este inevitabila ca urmare, e!ercitiul
DPPpg9<
actiunii penale este incredintat unei autoritati publice specializate
Ministerul Public care are indatorirea de a e!ercita actiunea penala
din oficiu in cazuri speciale e!ercitiul actiunii penale este incredintat
si altor titulari #de e!emplu persoanei vatamate prin infractiune$,
situatie in care e!ercitarea actiunii penale devine facultativa.
Dreptul de a trage la raspundere civila apartine persoanei
vatamate prin infractiune, care are facultatea de a-l e!ercita sau nu
ca urmare, legea incredinteaza e!ercitiul actiunii civile titularului ei
persoana vatamata sau reprezentantului ei, iar e!ercitarea acestei
actiuni este facultativa si la cerere, deoarece se poate renunta la
dreptul la reparatii civile totusi, pentru protectia proprietatii publice si
a persoanelor lipsite de capacitate de e!ercitiu sau cu capacitate de
e!ercitiu restrinsa, actiunea civila pentru repararea pagubelor suferite
se e!ercita obligatoriu si din oficiu.
(aspunderea penala este personala, deoarece nu pot fi trase la
raspundere penala decit persoanele care au participat efectiv la
savirsirea unei infractiuni, ca autori, instigatori, complici ca urmare,
actiunea penala nu poate fi e!ercitata decit impotriva acestora,
stingindu-se prin decesul lor.
(aspunderea civila este patrimoniala, caracter imprimat si actiunii
civile, care poate fi astfel indreptata nu numai impotriva persoanei
care a produs paguba prin fapta sa inculpatul ci si impotriva
persoanei responsabile civilmente si c"iar impotriva mostenitorilor lor.
Actiunea penala este indivizibila, fiind obligatorie e!ercitarea ei
impotriva tuturor participantilor la infractiune care raspund penal,
nefiind posibila restringerea ei numai la unii dintre participanti
descoperirea ulterioara si a altui participant la infractiune va atrage,
in mod obligatoriu, e!tinderea actiunii penale si asupra acestuia.
Actiunea civila este divizibila, persoana vatamata indreptindu-se
impotriva tuturor celor ce raspund din punct de vedere civil sau numai
impotriva unora dintre ei.
Actiunea penala este indisponibila, in sensul ca *inisterul Public,
ca titular al e!ercitiului ei, nu mai poate, dupa ce a e!ercitat-o, sa
renunte la actiune, aceasta urmind a-si gasi solutionarea prin "otarire
judecatoreasca in cazurile prevazute de lege, persoana vatamata
poate renunta la e!ercitarea actiunii penale prin retragerea plingerii
prealabile sau prin impacare.
Actiunea civila este disponibila, persoana vatamata avind
facultatea sa renunte la e!ercitiul ei in cazul pagubelor aduse
proprietatii publice, a persoanelor lipsite de capcitatea de e!ercitiu
sau cu capacitate de e!ercitiu restrinsa, actiunea civila capata un
anumit caracter de indisponibilitate.
5rasaturile diferite pe care le-am e!aminat se refera la actiunea
civila ca institutie a procesului penal e!ista insa deosebiri si intre
actiunea civila care se e!ercita in procesul penal si actiunea civila cu
acelasi obiect care se e!ercita in procesul civil, separat de actiunea
penala cind fapta are caracter civil, actiunea civila nu poate fi
introdusa decit la instanta civila unde i se aplica prevederile 'odului
de procedura penala in acest caz, actiunea in realizarea raspunderii
civile are caracterul oricarei actiuni civile, e!ercitindu-se facultativ si
la cerere, fiind divizibila si disponibila.
Actiunea ce se e!ercita in procesul penal este o institutie a acestui
proces si imprumuta astfel elemete din trasaturile actiunii penale, in
special elemente de oficialitate, prin derogare de la principiul
disponibilitatii, aplicabil in procesul civil. Astfel, daca repararea
pagubei se face in natura, procurorul si instanta de judecata pot
DPPpg91
actiona din oficiu prin restituirea lucrului, sau restabilirea situatiei de
fapt anterioare savirsirii infractiunii #art. 19@, 1:<$ in celelalte cazuri,
sint obligate sa cheme persoana vatamata si sa-i puna in vedere ca
poate cere repararea pagubei e!ercitind actiunea civila in procesul
penal #art. :9$. Daca paguba a fost cauzata proprietatii publice sau
persoanelor lipsite de capacitate de e!ercitiu sau cu capacitate de
e!ercitiu restrinsa, actiunea civila se porneste din oficiu #art. 192$.
5rasaturile caracteristice ale actiunii penale si actiunii civile au
determinat si reguli diferite in ce priveste subiectii lor activi si pasivi,
punerea in miscare si e!ercitarea lor in procesul penal, dupa cum
diferite sint si solutiile pe care le pot capata prin "otarirea instantei de
judecata.
I.7. Categorii de subiecti ai actiunii penale si ai
actiunii ci+ile
1) "ubiectii acti+i si pasi+i ai actiunii penale
|n domeniul aplicarii legii penale, literatura de specialitate se
refera la subiecti activi si pasivi ai infractiunii si subiecti activi si pasivi
ai raportului de drept penal. Astfel, subiect activ al infractiunii este
infractorul, persoana care a savirsit o fapta penala si raspunde penal
de aceasta fapta subiectii pasivi ai infractiunii sint societatea #statul$,
a carei ordine de drept a fost incalcata, si eventual persoana
vatamata fizic, moral sau material prin fapta savirsita. |n cadrul
raportului de drept penal ce se naste din savirsirea infractiunii,
subiectul pasiv al infractiunii societatea #statul$ devine subiect
activ al raportului de drept penal, iar persoana care a savirsit
infractiunea devine subiectul pasiv al raportului de drept penal.
|n domeniul dreptului procesual penal, in cadrul caruia se e!ercita
actiunea penala, e!ista subiecti activi ai e!ercitiului actiunii penale, cu
dreptul de a efectua acte procesuale prin care o persoana este trasa
la raspundere penala in fata autoritatii judecatoresti acesti subiecti
activi sint *inisterul Public, partea vatamata, alte autoritati publice su
persoane imputernicite de lege.
+ubiectii activi ai actiunii penale indeplinesc functia de invinuire,
functie procesuala ce se manifesta prin punerea in miscare a actiunii
penale si e!ercitarea ei, constind in formularea invinuirii impotriva
faptuitorului, inculparea acestuia prin actul de punere in miscare a
actiunii penale, trimiterea sau c"emarea in judecata penala,
sustinerea si dovedirea invinuirii in fata instantei de judecata, incusiv
prin e!ercitarea cailor de atac si sustinerea lor in fata instantelor
competente. 6unctia de invinuire are o mare importanta in
combaterea si prevenirea infractiunilor, deoarece prin e!ercitarea ei
infractorii sint adusi in fata instantelor judecatoresti pentru a li se
aplica sanctiunile prevazute de legea penala. 6unctia de invinuire
constituie elementul dinamic care face sa inainteze procesul penal de
la inceperea urmaririi penale pina la pronuntarea "otaririi penale
definitive.
'a subiect pasiv al raportului de drept penal, infractorul devine
subiect pasiv al actiunii penale sub aspect procesual, in sensul ca
impotriva sa se e!ercita actiunea penala pentru a fi supus raspunderii
penale. Daca, de principiu, infractorul este subiectul pasiv al actiunii
Cap. II. "ubiectii actiunii penale si ai actiunii
ci+ile
DPPpg9%
penale, sub denumirea de inculpat, nu intotdeauna subiectul pasiv al
actiunii penale inculpatul este si subiectul pasiv al raportului de
drept penal astfel, atunci cind, dintr-o eroare judiciara, este pusa in
miscare actiunea penala impotriva unei persoane, sub invinuirea de
savirsire a unei infractiuni, deci ca infractor, daca se constata ca nu
inculpatul a savirsit fapta, ci alta persoana, actiunea penala a avut ca
subiect pasiv o persoana care, in realitate, nu era infractor. De aceea,
plecind de la prezumtia de nevinovatie, care are aplicabilitate in tot
cursul procesului penal, subiectul pasiv al actiunii penale se numeste
inculpat, deoarece impotriva sa s-a declansat un act de inculpare,
calitatea de infractor fiind stabilita abia la terminarea procesului
penal, cind printr-o "otarire definitiva se pronunta condamnarea sa
penala. Actiunea penala avind caracter personal, subiectul pasiv nu
poate fi decit persoana invinuita de savirsirea unei infractiuni, cu
e!cluderea oricarei alte persoane.
/nculpatul are dreptul de a combate invinuirea ce i se aduce, fie
pentru infirmarea ei, fie pentru stabilirea unei invinuiri atenuate acest
drept are denumirea generala de drept la aparare. |ntrucit actiunea
penala are ca obiect tragerea la raspundere penala, iar inculpatul
actioneaza pentru combaterea ei, in unele lucrari de specialitate se
considera ca inculpatul e!ercita in procesul penal o contraactiune se
acorda acestei contraactiuni in aparare o functie procesuala proprie,
de a dinamiza procesul penal c"iar daca actiunea penala este stinsa.
'odul de procedura penala nu foloseste in nici una din prevederile
sale e!presia de ,contractiune-, dar cuprinde in principiul ,garantarii
dreptului la aparare- toate actele procesuale care se considera ca fac
parte din contraactiune, adica cele care combat actiunea penala ca
fara temei juridic, fara obiect sau nelegala. Asadar, ,contraactiunea-,
institutie de natura civilista, nu este prevazuta de lege ca institutie
procesual-penala, nu constituie, in terminologia 'odului de procedura
penala, decit dreptul la aparare, sub multiplele aspecte pe care le
imbraca.
|n procesul penal, ca opunere la functia de invinuire, se recunoaste
e!istenta functiei de aparare impotriva e!ercitiului actiunii penale,
constind din activitatea inculpatului de a combate invinuirea ce i se
aduce, prin dovedirea ei ca neintemeiata, ca stinsa ori ca nelegala,
sau prin dovedirea caracterului sau mai putin grav decit cel formulat.
6iecare persoana fiind considerata nevinovata pina la dovedirea
vinovatiei sale, inseamna ca functia de aparare nu-si are
aplicabilitatea decit in momentul in care se e!ercita functia de
invinuire, deci in momentul formularii invinuirii unei persoane.
|n e!ercitarea functiei de aparare, inculpatul este sustinut de
aparator, care il asista in fata autoritatilor judiciare, e!ercitind
drepturile procesuale ale acestuia, precum si propriile sale drepturi.
2) "ubiectii acti+i si pasi+i ai actiunii ci+ile
Fi in domeniul aplicarii legii civile sint subiecti activi si pasivi ai
faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu si subiecti activi si pasivi ai
raportului de drept civil. +ubiect activ al faptei ilicite cauzatoare de
prejudiciu este persoana care a savirsit fapta subiect pasiv al unei
astfel de fapte este persoana fizica sau juridica prejudiciata. |n cazul
raportului de drept civil decurgind dintr-o fapta ilicita cauzatoare de
prejudicii, subiect activ devine persoana care a suferit prejudicii din
fapta ilicita ce a fost savirsita, deci subiectul pasiv al faptei, iar
subiecti pasivi devin persoanele care raspund din punct de vedere
civil pentru paguba produsa, cel care a savirsit fapta si persoana
responsabila civilmente pentru paguba produsa de faptuitor.
DPPpg92
+pre deosebire de actiunea penala, care are, sub aspect procesual,
ca subiect activ principal *inisterul Public, actiunea civila care se
e!ercita in procesul penal are ca subiect activ persoana prejudiciata
prin infractiune, ce intervine in procesul penal contra inculpatului,
spre a obtine obligarea lui la repararea prejudiciului pe care l-a produs
si, eventual, contra persoanei responsabile civilmente. Persoana care
are pretentii la reparara pagubei suferite prin infractiune capata
denumirea de parte civila, fiind definita #art. %& al. %$ ca persoana
vatamata care e!ercita actiunea civila in cadrul procesului penal.
Aceasta persoana, daca intelege sa-si valorifice dreptul la reparatii
civile in cadrul procesului civil, se numeste reclamant. Parte civila
poate fi persoana prejudiciata prin infractiune, dar, actiunea civila
avind caracter patrimonial, o pot e!ercita si mostenitorii persoanei
fizice si succesorii persoanei juridice. |n unele cazuri, poate e!ercita
actiunea civila si Ministerul Public, care devine astfel subiect activ si al
actiunii civile, sau c"iar instanta de judecata.
+ubiectii activi ai actiunii civile indeplinesc functia de sustinere a
pretentiilor civile, functie procesuala ce se manifesta prin solicitarea,
in cadrul procesului penal, ca instanta de judecata sa oblige pe
inculpat si pe responsabilul sau civilmente la repararea pagubei
produse prin infractiunea supusa judecatii penale, prin dovedirea
pretentiilor solicitate, inclusiv prin sustinerea acestora in fata instantei
de judecata si prin e!ercitarea cailor de atac. 6unctia de sustinere a
pretentiilor civile constituie elementul dinamic care face sa
progreseze procesul penal in latura sa civila intrucit actiunea civila
este disponibila, de principiu se poate renunta la e!ercitarea ei, ceea
ce face sa inceteze latura civila a procesului penal.
/ubiecti pasivi ai actiunii civile pot deveni acele persoane fizice
sau juridice care raspund din punct de vedere civil de prejudiciul
cauzat prin infractiune. 3ste subiect pasiv al actiunii civile inculpatul,
care, fiind invinuit de savirsirea faptei penale, raspunde direct de
paguba produsa prin fapta sa. /nculpatul devine subiect pasiv atit in
actiunea penala, cit si in actiunea civila. |n afara de inculpat, poate fi
subiect pasiv al actiunii civile persoana care, potrivit legii civile,
raspunde pentru pagubele provocate prin fapta inculpatului si care, in
procesul penal, capata denumirea de parte responsabila civilmente.
Printr-o gresita interpretare a dispozitiilor legii civile care
reglementeaza raspunderea pentru pagubele provocate cauzate prin
fapta ilicita a altei persoane, se poate ca in calitate de parte
responsabila civilmente sa fie introdusa o persoana care, in realitate,
nu este civilmente responsabila aceasta persoana va ramine ca parte
responsabila civilmente in procesul penal pina cind se va stabili lipsa
de temei a introducerii sale in proces.
Actiunea civila avind caracter patrimonial, in caz de deces, devin
parti responsabile civilmente si persoanele succesoare ale
responsabilului civilmente, asa cum actiunea civila se poate e!ercita
si impotriva mostenitorilor inculpatului.
/nculpatul si partea responsabila civilmente e!ercita in procesul
penal functia de aparare impotriva pretentiilor civile, functia
procesuala care consta in combaterea pretentiilor de reparare a
pagubei formulate de partea civila, prin dovedirea netemeiniciei sau
nelegalitatii lor, ori prin dovedirea unei raspunderi civile mai reduse.
Aceasta functie procesuala se poate e!ercita numai atunci cind se
formuleaza pretentii civile si se e!ercita actiunea civila.
|n e!ercitarea functiei de sustinere a pretentiilor civile si a functiei
de aparare impotriva acestor pretentii, partea civila, inculpatul si
DPPpg9&
partea responsabila civilmente pot fi reprezentate, potrivit legii civile,
precum si asistate de aparator.
3) utoritatile *udiciare penale si partile din proces
|ntre subiectii activi ai actiunii penale si, uneori, si ai actiunii civile
se situeaza *inisterul Public, instantele judecatoresti si alte autoritati
potrivit 'odului de procedura penala, organele de urmarire penala si
instantele de judecata fac parte din organele judiciare penale.
'onstitutia a renuntat la denumirea de organe ale puterii si
administratiei, organe judecatoresti si ale procuraturii, folosind, insa,
denumirea de autoritati publice, printre care si ,)utoritatea
judecatoreasca- in cadrul autoritatii judecatoresti se includ instantele
judecatoresti #art. 1%21%@$ si Ministerul Public #art. 12<121$. De
acea in curs se foloseste si terminologia adoptata de 'onstitutie,
instantele judecatoresti, *inisterul Public, alte autoritati cu activitate
procesuala fiind denumite autoritati publice judiciare sau, comprimat,
autoritati judiciare. Autoritatile judiciare sint subiectii oficiali ai
procesului penal.
|ntre subiectii activi si pasivi ai actiunii penale si ai actiunii civile se
includ si persoanele private, legate direct de infractiunea savirsita,
actionind pentru apararea intereselor lor legitime nascute din fapta
savirsita: partea vatamata, cu interesul sa sustina invinuirea pentru a
obtine condamnarea penala a celui ce a savirsit infractiunea a carei
victima a fost partea civila actioneaza in proces pentru a obtine
repararea pagubei suferite prin infractiunea savirsita inculpatul se
apara impotriva invinuirii ce i se aduce si a pretentiilor formulate
impotriva sa de partea civila partea responsabila civilmente combate
pretentiile la reparatii civile ale partii civile. 'eea ce caracterizeaza
pozitia procesuala a acestor ,parti- este capacitatea juridica ce li se
confera prin lege de a participa la procesul penal, in vederea sustinerii
intereselor legitime nascute din infractiunea ce este urmarita in
judecata. Pentru a se delimita de autoritatile publice judiciare, partile
sint considerate subiecti particulari ai actiunii penale si ai actiunii
civile.
|n procesul penal actioneaza ca subiecti ai actiunii penale si ai
actiunii civile autoritatile judiciare si partile din proces. 8 prima
deosebire dintre autoritatile judiciare si parti o constituie caracterul
permanent al autoritatilor judiciare, care le permite sa actioneze in
legatura cu toate infractiunile ce se savirsesc si impotriva tuturor
infractorilor, si caracterul accidental si eventual al partilor din proces,
care participa in proces numai daca s-a savirsit o infractiune care a
adus atingere intereselor legitime pe care le apara. Astfel, *inisterul
Public este o autoritate permanenta, care reprezinta interesele
generale ale societatii si functioneaza permanent in vederea
descoperirii tuturor infractiunilor care s-au savirsit, se savirsesc si se
vor mai savirsi in viitor, pentru identificarea si tragerea la raspundere
penala a tuturor persoanelor care le-au savirsit partea vatamata nu
poate e!ista decit atunci cind unei persoane concrete i s-a produs o
vatamare prin infractiunea savirsita partea civila poate actiona in
procesul penal numai daca prin fapta penala savirsita s-a produs unei
persoane o paguba partea responsabila civilmente participa in proces
numai daca, potrivit legii civile, e!ista vreo persoana care raspunde
civil pentru paguba cauzata de inculpat in fine, fiecare infractiune
savirsita are autorii, instigatorii, complicii ei, care devin inculpati, dar
care sint altii de la infractiune la infractiune.
Autoritatile judiciare actioneaza in numele societatii #statului$ si
apara interesele generale si individuale impotriva tuturor infractiunilor
DPPpg97
savirsite partile din proces actioneaza in interes personal si apara
interesele personale legate de infractiunea care le-a determinat.
Astfel, obtinerea condamnarii penale a inculpatului sau obligarea lui la
despagubiri civile satisfac interesul personal al partii vatamate si al
partii civile, vatamate sau prejudiciate prin infractiunea comisa.
Autoritatile judiciare, actionind in interesul general al societatii,
desfasoara activitatea procesuala ca obligatie de serviciu partile,
carora li se permite e!ercitarea sau combaterea actiunii penale si a
celei civile, au, de principiu, dreptul de a participa la proces, dar pot
accepta ca procesul sa se desfasoare si fara participarea lor. |nsa cind
prezenta partilor este necesara, mai ales a inculpatului, autoritatile
judiciare pot impune prezentarea acestora la proces.
Partile isi sustin sau isi apara interesele lor legitime participind la
activitatea autoritatilor judiciare, in fata carora se desfasoara procesul
penal cu acest prilej, partile pot formula cereri, prezenta memorii, iau
parte la efectuarea unor acte procesuale si procedurale, pun concluzii
cu privire la diferite c"estiuni sau cu privire la solutia ce trebuie data
in cauza asupra tuturor cererilor, memoriilor, concluziilor hotarasc
autoritatile judiciare, care le pot admite sau respinge. 4umai in
cazurile prevazute de lege cererea partilor se impune autoritatilor
judiciare #cum ar fi retragerea plingerii prealabile, impacarea$, cind
trebuie sa se inceteze procesul penal.
Partile au o pozitie procesuala egala intre ele, avind dreptul sa
foloseasca aceleasi mijloace procesuale in sustinerea actiunii penale
si a actiunii civile, ca si in apararea impotriva e!ercitiului lor.
3galitatea partilor inlatura orice preponderenta din partea unora in
detrimentul altora si creaza cea mai buna modalitate de rezolvare
completa, obiectiva si legala a cauzei. |n cadrul judecatii, unde trebuie
sa e!iste egalitate intre functia de invinuire si cea de aparare,
egalitatea procesuala se refera si la *inisterul Public, desi este o
autoritate judiciara, acesta folosindu-se de aceleasi mijloace
procesuale recunoscute partilor.
3galitatea procesuala intre partile din proces se realizeaza in
conditiile unor pozitii contrare, obtinindu-se astfel contradictorialitatea
dintre parti:
in actiunea penala intre partea vatamata, care sustine invinuirea,
si inculpat, care e!ercita dreptul sau la aparare
in actiunea civila intre partea civila, care sustine pretentiile civile,
si inculpat, impreuna cu partea responsabila civilmente, care
e!ercita dreptul la aparare impotriva pretentiilor civile.
.udecata este reglementata pe principiul contradictorialitatii, care
consta din disputa procesuala dintre cele doua categorii de parti la
aceasta disputa ia parte si *inisterul Public, pe de o parte, singur sau
alaturi de partea vatamata, in e!ercitarea actiunii penale, iar pe de
alta parte alaturi sau singur in e!ercitarea actiunii civile. |n cursul
judecatii, *inisterul Public are o pozitie procesuala egala cu a partilor.
'ind intr-o cauza penala sint mai multi inculpati #autori, instigatori
sau complici la aceeasi infractiune$, mai multe parti vatamate, parti
civile si parti responsabile civilmente, ale caror interese izvorasc din
aceeasi fapta penala, se formeaza grupuri de parti cu interese
comune, care actioneaza de pe aceeasi pozitie procesuala ele
formeaza un consortium litis, o grupa de parti cu interese comune,
care actioneaza prin mijloace ce folosesc tuturor. *inisterul Public
apara interesele generale ale societatii in legatura cu toate aceste
grupuri procesuale.
DPPpg99
|n legatura cu conceptul de ,parte- in procesul penal, in literatura
juridica s-a sustinut ca procesul penal cunoaste si alte parti in afara
celor prevazute in art. %2 si %&, sau ca ar trebui admise si alte parti
decit acestea.
|ntr-o opinie se confera statului calitatea de parte in procesul
penal, ca subiect pasiv al infractiunii, titular al dreptului de a trage
la raspundere penala, cu motivarea ca includerea sa in mod e!pres
in lege printre partile din proces nu a fost necesara, fiind
subinteleasa. Desi autorii acestei opinii fac deosebire intre dreptul
la actiune, sub aspect substantial, si actiunea in justitie, sub aspect
procesual, cind se refera la partile din proces #deci la parti ca
subiecti ai actiunii penale si ai actiunii civile$, considera statul ca
parte in proces subiect activ al actiunii penale, cind in realitate
statul este titular al dreptului la actiune, sub aspect substantial.
|ntr-o alta opinie se propune, de lege ferenda, instituirea unor noi
parti in procesul penal, anume intervenientul in interes propriu,
dupa modelul procesului civil. Aceasta propunere urmareste
rezolvarea in procesul penal a tuturor raporturilor civile care au
legatura cu infractiunea ce face obiectul procesului penal. 'redem
ca nu trebuie complicat procesul penal cu rezolvarea unor
raporturi de drept civil care depasesc legatura de dependenta a
actiunii civile #accesoriul$ fata de actiunea penala #principalul$,
raporturi civile care intra in competenta instantei civile.
6ara a fi considerate parti in procesul penal, pot fi c"emate la
judecata, pentru a le fi opozabile unele masuri de constringere de
drept penal, persoanele detinatoare ale unor bunuri ce urmeaza a fi
confiscate. Astfel, in situatia in care bunul supus confiscarii, ca urmare
a savirsirii infractiunii, nu se mai afla la inculpat, persoana care il
detine sau urmeaza a fi obligata la plata ec"ivalentului banesc,
conform art. %7&, %79 si %7: 'od procedura penala, trebuie introdusa
in proces in calitate de detinator al bunului participind la judecata
detinatorul bunului se poate apara cu mijloacele procesuale aflate la
dispozitia partilor el nu este parte in proces, deoarece nu este subiect
al actiunii penale sau al actiunii civile.
4) paratorii$ Repre%entantii$ "ubstituitii procesuali
Persoana care participa in procesul penal pentru a acorda asistenta
juridica uneia din parti are calitatea de aparator. Au dreptul sa
actioneze in calitate de aparator cei ce e!ercita profesia de avocat. |n
art. %& din 'onstitutie se prevede in mod e!pres ca ,in tot cursul
procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau
numit din oficiu-, ceea ce creaza un cadru juridic de calitate pentru
asistenta juridica acordata de aparator.
Aparatorul nu este nici autoritate judiciara, nici parte in proces.
Desi prin activitatea sa, de a ajuta la aflarea adevarului si la
solutionarea legala si justa a cauzei, pozitia aparatorului se apropie de
cea a autoritatilor judiciare, care urmaresc acelasi obiectiv, totusi
aparatorul nu poate fi inclus intre autoritatile judiciare, pentru ca o
asemenea calitate nu-i este recunoscuta prin lege, profesia de avocat
fiind autonoma, nefacind parte din autoritatile publice. Aparatorul nu
este nici parte in proces, aceasta rezultind din dispozitia legala care
prevede ca aparatorul acorda asistenta juridica partilor din proces,
ceea ce delimiteaza pozitia de aparator de cea de parte in proces #art.
1:1, 1:2$ de asemenea, aparatorul nu are interese personale ce
izvorasc din savirsirea infractiunii pentru a fi subiect al actiunii penale
sau al celei civile, pentru a fi parte in proces, el aparind interesele
legitime ale unei parti. Aparatorul are astfel o pozitie procesuala
DPPpg9:
distincta, apropiindu-se prin unele trasaturi de autoritatile judiciare,
iar prin altele de partile din proces.
3!aminarea problemelor privind aparatorul intr-un capitol referitor
la subiectii activi si pasivi ai actiunii penale si ai actiunii civile se
e!plica prin capacitatea juridica a aparatorului de a e!ercita drepturile
procesuale ale partilor pe care le asista, ceea ce inseamna e!ercitarea
functiei de invinuire pentru partea vatamata, de aparare pentru
inculpat, de sustinere a pretentiilor civile pentru partea civila sau de
aparare impotriva acestor pretentii pentru partea responsabila
civilmente. 6iind un subiect procesual distinct, i se rezerva si o
sectiune distincta in e!aminarea pozitiei sale procesuale.
Persoana care indeplineste, in lipsa unei parti, dar in numele si
interesul e!clusiv al acesteia, activitatea de e!ercitare a actiunii
penale sau a actiunii civile, ori de aparare in legatura cu aceste
actiuni, are calitatea de reprezentant. Aparatorul acorda asistenta
juridica partii in prezenta acesteia reprezentantul e!ercita drepturile
si indeplineste obligatiile procesuale ale partii in lipsa acesteia, care,
fie nu doreste, fie nu poate sa se prezinte personal in fata autoritatilor
judiciare. Activitatea reprezentantului se desfasoara in numele si
interesul partii, astfel incit masurile luate si solutiile date de
autoritatea judiciara se refera la partea reprezentata, desi ele au fost
cerute sau sustinute de reprezentant. Pentru reprezentant e!ista
obligatia de a indeplini in cele mai bune conditii mandatul primit. 'a si
aparatorul, reprezentantul nu este parte in proces, dar prin drepturile
pe care le are e!ercita actiunea penala sau actiunea civila, ori
combate, in aparare, cele doua actiuni.
|n unele cazuri, reduse la numar, legea autorizeaza anumite
persoane sa e!ercite un drept procesual in interesul uneia din partile
din proces #cum ar fi introducerea unei cereri, declararea unei cai de
atac$. Persoana imputernicita de lege sa e!ercite in numele sau un
drept procesual al unei parti, in interesul acesteia, are calitatea de
substituit procesual. +pre deosebire de reprezentant, care actioneaza
in numele si in interesul partii, fiind obligat sa actioneze si raspunzind
de activitatea sa, substituitul procesual actioneaza in numele sau, dar
in interesul partii, avind doar facultatea de a actiona atunci cind
considera necesar, fara a raspunde in cazul cind nu intervine.
I.8. "ubiectii actiunii penale
1. "ubiectii acti+i ai actiunii penale
1) "isteme de e'ercitare a actiunii penale
$ E+olutia sistemelor de e'ercitare a actiunii
penale
|n literatura juridica autoritatea sau persoana care e!ercita
actiunea penala se numeste acuzator, avind atributia de a formula
invinuirea impotriva unei persoane, aducerea acesteia in fata
instantei judecatoresti #trimiterea in judecata sau c"emarea in
judecata penala$, sustinerea invinuirii prin dovedirea si argumentarea
temeiniciei ei, precum si cererea de a fi condamnata aceasta
persoana la sanctiunile prevazute de legea penala.
5ermenul de ,acuzare- nu este folosit de actualul 'od de
procedura penala, insa era folosit de 'odul din 1@29 fata de persoana
care era pusa sub acuzare de 'amera de acuzare pentru savirsirea
unei crime. |n 'onstitutia (om)niei se foloseste termenul de acuzare
#art. =& al. 2$ in legatura cu punerea sub acuzare a Presedintelui
(om)niei pentru inalta tradare, deci restrictiv in ce prveste fapta si
persoana, iar termenul de ,invinuire- pentru orice forma sau persoana
DPPpg9=
#art. %2 al. 7$ in raport de aceste dispozitii constitutionale, se poate
trage concluzia ca termenul obisnuit este de ,invinuire-, iar special de
,acuzare-. |ntrucit nu e!ista un cuvint corespunzator care sa
defineasca persoana care sustine invinuirea, se poate folosi termenul
de ,acuzator- pentru orice autoritate sau persoana care e!ercita
actiunea penala si de ,acuzare- pentru a e!prima cu caracter general
e!ercitiul actiunii penale.
|n evolutia sa, procesul penal a cunoscut mai multe sisteme de
acuzare: acuzarea privata, acuzarea populara, acuzarea din oficiu si
acuzarea publica printr-o autoritate speciala.
|n sistemul acuzarii private, corespunzator epocii primitive a
razbunarii sau compozitiei, e!ercitarea actiunii penale impotriva celui
ce a savirsit o infractiune constituia un atribut al victimei, al rudelor
sau al tribului in societatile dezvoltate acest sistem a devenit
ineficient, deoarece combaterea infractiunilor nu poate fi lasata numai
la aprecierea si actiunea victimei, mai ales in cazul infractiunilor care
aduc atingere societatii, in intregul ei.
'a un corectiv al sistemului acuzarii private, a fost instituit
sistemul acuzarii populare, potrivit caruia orice cetatean avea dreptul
sa formuleze si sa sustina acuzarea si acest sistem a fost considerat
necorespunzator, pentru ca cetatenii nu actionau in toate cazurile
necesare, iar atunci cind era folosit putea fi determinat in scop de
razbunare, inscenare, santaj.
)cuzarea din oficiu implica o autosesizare din partea judecatorilor
cu judecarea unei infractiuni, dupa dictonul ca judecatorul este
propriul sau procuror printr-o astfel de reglementare se incalca un
principiu modern al represiunii penale, anume separatia functiilor
procesuale, in care judecarea si solutionarea cauzei trebuie sa fie
e!ercitate de o alta autoritate decit cea care acuza.
Pornindu-se de la necesitatea organizarii in conditii cit mai
eficiente a tragerii la raspundere penala a tuturor infractorilor, s-a
adoptat sistemul acuzarii publice printr-o autoritate speciala, care a
primit denumirea de Minister Public in legislatiile occidentale
#Procuratura in legislatiile tarilor foste socialiste$, sistem care
actualmente este majoritar. |n legislatia anglo-sa!ona predominant
este sistemul acuzarii populare, in care victima, politia sau oricare
cetatean poate pune in miscare actiunea penala.
Practica a demonstrat ca, desi sistemul acuzarii publice printr-o
autoritate speciala este superior tuturor celorlalte sisteme adoptate in
cursul dezvoltarii procesului penal, sint situatii in care, prin inactiunea
autoritatii speciale, pot ramine nepedepsiti cei care au savirsit
infractiuni grave, aducindu-se astfel atingere intereselor celor
vatamati prin infractiune. 'a urmare, sistemul de acuzare nu mai are
un caracter e!clusiv, ci este combinat din mai multe sisteme, din care
unul este predominant
1<
.
B$ "istemul rom,n de e'ercitare a actiunii penale
Atit 'odul de procedura penala rom;n din 1=9&, cit si cel din 1@29
au adoptat un sistem mi!t de punere in miscare a actiunii penale
predominanta este acuzarea publica prin autoritatea *inisterului
1<
Astfel, in legislaDia francezB, deCi este instituit sistemul acuzBrii publice
prin *inisterul Public, totuCi se dB posibilitatea, in unele cazuri, ca acDiunea
penalB sB fie pusB in miCcare de victima infracDiunii sau de unele asociaDii
profesionale. 4ici sistemul acuzBrii populare, menDinut in legislaDia anglo-
sa!onB, nu funcDioneazB singur, fiind completat cu o acuzare publicB
#)ttorne8 general sau /olicitor general$, care e!ercitB acDiunea penalB in
cazul infracDiunilor care aduc atingere 'oroanei britanice.
DPPpg9@
Public, in general pentru toate infractiunile in cazurile prevazute de
lege se instituie si acuzarea privata din partea unor autoritati sau
persoane juridice autorizate in acest scop. Printre acesti utlimi
subiecti activi ai actiunii penale, 'odul de procedura penala din 1@29
includea: asociatiile profesionale, pentru infractiunile care aduceau
atingere scopului urmarit sau intereselor membrilor lor asociatiile
constituite in vederea combaterii unor anumite infractiuni, daca
statutul lor prevedea acest drept administratiile statului, pentru
infractiunile in dauna acestora prevazute de legi speciale ofiterii de
politie judiciara, in cazurile prevazute de legile speciale.
Dupa modificarea adusa in 1@&= 'odului de procedura penala si,
mai ales, dupa infiintarea Procuraturii ca organ distinct in cadrul
sistemului de organe ale statului, acuzarea publica a fost incredintata
procurorilor, organizati in organele centrale si teritoriale ale
procuraturii s-a mentinut, insa, intr-un numar limitat de cauze,
acuzarea privata din partea persoanei vatamate prin infractiune. +-a
admis, insa, si acuzarea din oficiu, instantele judecatoresti avind
atributia de a e!tinde procesul penal, ec"ivalent cu punerea in
miscare a actiunii penale, si pentru alte infractiuni pentru care se
e!ercitase acuzarea publica de catre procuror. Acest sistem a fost
mentinut, in linii mari, si de 'odul de procedura penala din 1@9=.
'onstitutia (om)niei din 1@@1, precum si 0egea nr. @%Q1@@% pentru
organizarea judecatoreasca au adus unele modificari sistemului de
e!ercitare a actiunii penale, prin infiintarea *inisterului Public, ca
reprezentant al intereselor generale al societatii si aparator al
drepturilor si libertatilor cetatenilor, prin e!tinderea acuzarii private
din partea persoanei vatamate si, ca element nou, prin acordarea
dreptului la acuzare publica si parlamentului, in cazul savirsirii
infractiunii de inalta tradare de catre Presedintele (om)niei #art. =&$.
Deci ca subiecti activi ai actiunii penale urmeaza sa fie e!aminati
*inisterul Public, partea vatamata si autoritatile publice prevazute
pentru cazuri speciale.
2) !inisterul Public
$ Originea si caracteri%area institutiei
*inisterul Public isi are originea in 6ranta secolului >/?, cind au fost
instituiti ,les procureurs du roi-, cu sarcina de a reprezenta interesele
regelui si ale seniorilor in materie fiscala cu timpul, pe masura ce s-a
introdus sistemul procesual inc"izitorial, ,les procureurs du roi- au
devenit reprezentantii oficiali ai acuzarii si, luindu-se in considerare
e!istenta unei acuzari publice, institutia a capatat denumirea de
*inister Public. Datorita pozitiei initiale pe care au avut-o procurorii
regelui de a apara interesele private, ca simpli particulari, ei se situau
pe parc"etul salii de judecata, si nu pe estrada unde se aflau
judecatorii, ceea ce le-a atras denumirea de parchet. De asemenea,
fiind obligati sa se ridice in picioare in fata judecatorilor, ca si partile
din proces, procurorii au devenit ,magistratura in picioare-, fata de
,magistratura de pe scaun- prin care sint desemnati judecatorii.
/ntrodusa mai intii in *untenia #1=2%$ si apoi in *oldova #1=92$,
institutia *inisterului Public a fost mentinuta prin legile de organizare
judecatoreasca ce au urmat, fiind reglementata si de 'odurile de
procedura penala rom;ne din 1=9& si 1@29. 1rmindu-se modelul
legislatiei sovietice, in 1@7% a fost infiintata Procuratura (epublicii, ca
organ distinct al statului, sarcinile, atributiile si principiile de
organizare fiind inscrise in 'onstitutia din 1@7% si apoi in cea din
1@97, iar reglementarea amanuntita in 0egea nr. 7Q1@7% si 0egea nr.
9<Q1@9= pentru organizarea si functionarea Procuraturii. Denumirea
DPPpg:<
de *inister Public, ramasa in 'odul de procedura penala si dupa 1@7%,
a fost inlaturata in 1@77 ca o reminiscenta burg"eza.
'onstitutia (om)niei din 1@@1 reintroduce institutia *inisterului
Public, in cadrul autoritatii judecatoresti, inlaturind dispozitiile care
consacrau Procuratura ca organ distinct al statului. 0egea nr. @%Q1@@%
pentru organizarea judecatoreasca reglementeaza, in conformitate cu
dispozitiile constitutionale, sarcinile, atributiile si principiile
organizatorice si functionale ale *inisterului Public. Dispozitiile acestei
legi sint completate de dispozitiile privitoare la parc"ete din 0egea nr.
7&Q1@@2 de organizare a instantelor si parc"etelor militare si din
0egea nr. 79Q1@@2 a 'urtii +upreme de .ustitie. Pentru a putea
caracteriza institutia *inisterului Public, trebuie avute in vedere
dispozitiile constitutionale si ale legilor indicate mai sus, care
determina organizarea si functionarea acestei institutii.
|n legatura cu natura juridica a *inisterului Public si cu pozitia in
procesul penal, in literatura juridica interbelica nu a e!istat unitate de
pareri. /nfluentati de doctrina franceza care, ca si in trecut si astazi
considera *inisterul Public ca parte in proces, unii autori au sustinut si
in literatura noastra aceasta teza, mai ales ca in 'odul de procedura
penala din 1@29 *inisterul Public era trecut intr-un titlu consacrat
partilor, procuratorilor si aparatorilor. |n aceasta teza se avea in
vedere atributia *inisterului Public de titular al e!ercitiului actiunii
penale si, in unele cazuri, si al actiunii civile, atributie rezervata
partilor din proces de asemenea, se avea in vedere necesitatea ca
dezbaterile judiciare sa se desfasoare contradictoriu, de pe pozitii
procesuale egale, asimilindu-se rolul *inisterului Public cu al uneia din
parti. Alti autori au sustinut ca *inisterul Public nu poate fi ,parte-
decit in sens formal, fiind o parte sui generis, publica si dezinteresata,
in opozitie cu partile private si interesate in cauza. |n fine, luind in
considerare toate atributiile *inisterului Public si fara a tine seama de
dispozitia legala care trecea *inisterul Public printre partile din
proces, 5raian Pop a apreciat ca *inisterul Public este un reprezentant
al puterii e!ecutive pe linga puterea judecatoreasca, in calitate de
organ judiciar cu atributii comple!e.
/nstituirea Procuraturii, prin 0egea nr. 7Q1@7%, ca organ distinct al
statului, cu sarcina de a asigura legalitatea in toate domeniile de
activitate si abrogarea, in 1@77, a dispozitiei cu privire la pozitia
procesuala a procurorului ca parte in proces, acesta fiind inclus prin
lege intre organele judiciare penale, a curmat discutia cu privire la
pozitia procesuala a procurorului in toate activitatile sale, Procuratura
era considerata ca un organ al statului socialist, inarmat cu puterea
de constringere a statului.
+ub noua reglementare a institutiei *inisterului Public este firesc
sa se puna din nou in discutie pozitia procesuala a *inisterului Public,
pentru a sti daca trebuie considerat numai ca o autoritate judiciara,
cum este consacrat in 'onstitutie si in legea pentru organizarea
judecatoreasca, sau se afla pe o pozitie procesuala comple!a, avind si
mijloace procesuale ce implica constringerea de stat, dar si mijloace
procesuale comune cu ale partilor din proces.
3!aminindu-se anterior subiectii activi si pasivi ai actiunii penale si
ai actiunii civile, s-a aratat ca *inisterul Public face parte din
autoritatile publice judiciare, intrunind toate trasaturile care il
deosebesc de ceilalti participanti la proces parti, aparatori,
reprezentanti. Aceasta caracterizare, decurgind in mod evident din
dispozitiile constitutionale, care includ *inisterul Public in cadrul
autoritatii judecatoresti, este confirmata si de dispozitia art. 1 din
DPPpg:1
0egea pentru organizarea judecatoreasca, ce prevede ca ,Puterea
judecatoreasca separata de celelalte puteri ale statului, avind atributii
proprii ce sint exercitate prin instantele judecatoresti si Ministerul
PublicP- prin aceasta dispozitie legala se infirma astfel parerea ca
*inisterul Public ar fi un reprezentant al puterii e!ecutive pe linga
autoritatea judecatoreasca. (eprezentind interesele generale ale
societatii si aparind ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile
cetatenilor #art. % al. 2 al 0.8...
11
$, actionind potrivit principiilor
legalitatii, impartialitatii si controlului ierar"ic #art. 121 din
'onstitutie$, *inisterul Public se deosebeste de partile din proces care
apara interese personale, ce pot fi nelegale si contra adevarului.
Pozitia procesuala a *inisterului Public se apropie, insa, de cea a
partilor din proces in legatura cu ultima trasatura caracteristica a
autoritatilor judiciare, cu dreptul de a "otari asupra tuturor cererilor
ce se formuleaza de partile din proces, cu dreptul de a conduce
activitatea judiciara. |ntr-adevar, daca in faza de urmarire penala
*inisterul Public este conducatorul procesului si "otaraste asupra
desfasurarii si finalizarii acestuia, in cursul judecatii capata o pozitie
procesuala egala cu a partilor din proces, cu a partii vatamate si a
inculpatului. |n faza de judecata conducatorul procesului este instanta
de judecata, singura autoritate care are dreptul sa "otarasca asupra
cererilor ce se formuleaza in fata ei asezind judecata pe principiul
contradictorialitatii si al ,egalitatii armelor-, legea acorda aceleasi
mijloace procesuale atit *inisterului Public, cit si partilor din proces:
participarea la efectuarea actelor de judecata si formularea de cereri,
prezentarea de memorii, ridicarea de e!ceptii, punerea de concluzii si
e!ercitarea cailor de atac asupra tuturor acestora se pronunta, insa,
instanta de judecata. Desi foloseste aceleasi mijloace procesuale ca si
partile din proces, *inisterul Public actioneaza, insa, potrivit
principiilor legalitatii si impartialitatii, pe care partile nu sint obligate
sa le respecte.
'aracterizindu-se in ansamblu pozitia procesuala a *inisterului
Public, se poate trage concluzia ca acesta actioneaza in procesul
penal ca autoritate publica judiciara, ca parte a puterii judecatoresti,
folosind atit mijloace care implica constringerea de stat, caracteristice
autoritatilor publice, cit si mijloacele procesuale comune cu ale
partilor din proces, atunci cind se afla in fata instantelor judecatoresti.
B$ Organi%area !inisterului Public
*inisterul Public isi e!ercita atributiile prin procurori, constituiti in
parc"ete pe linga fiecare instanta judecatoreasca. Procurorii din
fiecare parc"et au atributiile *inisterului Public in cadrul
circumscriptiei teritoriale a instantei judecatoresti pe linga care
functioneaza.
Procurorii care e!ercita atributiile *inisterului Public fac parte din
corpul magistratilor, ratiune pentru care trebuie sa indeplineasca
conditiile pe care legea le prevede pentru admiterea in magistratura,
comune atit pentru judecatori, cit si pentru procurori. 'erinta
indeplinirii de catre procurori a acelorasi conditii cerute de lege pentru
functia de judecator permite trecerea, prin procedura legala de
investire, a unor judecatori in functia de procurori si a unor procurori
in functia de judecatori. 'onditiile pentru admiterea in magistratura
sint e!aminate in capitolul despre judecatori.
|n ce priveste modul de investire a procurorilor, legislatiile cunosc
doua sisteme distincte: alegere si numire se cunosc si sisteme mi!te,
in care unii procurori sint alesi, iar altii numiti. Desi sistemul electiv
11
0.8... R 0egea de organizare judecBtoreascB
DPPpg:%
prezinta garantii impotriva subordonarii procurorilor autoritatii publice
care i-ar numi, e!ista totusi temere indreptatita cu privire la
posibilitatea supunerii procurorilor unor presiuni politice decurgind din
campaniile electorale organizate pentru alegerea sau realegerea lor.
Daca sistemul de numire este mai practic, devine totusi necesar sa se
instituie suficiente garantii referitoare la capacitatea si probitatea
celor ce vor fi recurutati ca procurori. |n acest sens, in art. 122 al
'onstitutiei se prevede garantia ca propunerile pentru functia de
judecator si cea de procuror sa fie facute de 'onsiliul +uperior al
*agistraturii, iar numirea lor sa constituie o prerogativa a
Presedintelui (om)niei garantia consta in modul de alcatuire a
'onsiliului +uperior al *agistraturii, care este format din magistrati
alesi, pe o perioada de patru ani, de 'amera Deputatilor si de +enat,
in sedinta comuna de asemenea, numirea este o prerogativa a
Presedintelui (om)niei, care este ales prin vot universal si are sarcina
sa supraveg"eze la respectarea 'onstitutiei si la buna functionare a
autoritatilor publice, e!ercitind functia de mediere intre puterile
statului, precum si intre stat si societate. Propunerile 'onsiliului
+uperior al *agistraturii se intemeiaza pe indeplinirea de candidat a
conditiilor cerute de lege si de trecerea e!amenului de admitere in
magistratura. Procurorii stagiari sint insa numiti prin ordin al
ministrului justitiei, la propunerea procurorului general. Dupa
efectuarea stagiului si trecerea e!amenului de capacitate, procurorii
stagiari sint numiti procurori potrivit procedurii aratate anterior.
Pe linga judecatorii, tribunale si curti de apel, functioneaza
parchete, conduse de catre un prim-procuror. Prim-procurorii
parc"etelor de pe linga tribunale si curti de apel, dar si ai unor
parc"ete de pe linga judecatorii, sint ajutati de adjuncti.
Parc"etele de pe linga tribunale si curti de apel au sectii de
urmarire penala si judiciara, conduse de procurori-sefi la unele
parc"ete functioneaza si sectii maritime si fluviale, birouri sau servicii
de criminalistica si criminologie.
Pe linga fiecare instanta militara functioneaza parc"ete militare,
constituite din procurori militari. Prin ordin al ministrului justitiei se pot
infiinta si parc"ete militare secundare, care functioneaza in alte
localitati decit acelea in care se afla sediul instantelor militare, avind
circumscriptii teritoriale mai reduse.
Parchetul general functioneaza pe linga 'urtea +uprema de .ustitie
si este condus de procurorul general, ajutat de doi adjuncti. Procurorul
general e!ercita controlul asupra tuturor parc"etelor, inclusiv al celor
de pe linga instantele militare. Parc"etul general are, ca structura,
sectia de urmarire penala si criminalistica, sectia judiciara, sectia
parc"etelor militare si sectii de control, organizare, studii, secretariat.
6iecare parc"et este incadrat cu numarul necesar de procurori, iar
repartizarea lor pe compartimente de activitate se face de catre
conducatorul fiecarui parc"et. +int procurori care efectueaza
urmarirea penala cind aceasta este de competenta obligatorie a
procurorului, altii supraveg"eaza modul in care se efectueaza
cercetarea de politie si alte organe sint procurori care participa la
sedintele de judecata ale instantelor pe linga care functioneaza, iar
altii care supraveg"eaza legalitatea in e!ecutarea "otaririlor
judecatoresti.
Activitatea *inisterului Public se desfasoara unipersonal, printr-un
singur procuror, acesta avind dreptul sa efectueze orice acte de
competenta parc"etului din care face parte, in afara de atributiile
incredintate de lege in mod e!pres prim-procurorului parc"etului.
DPPpg:2
Daca judecarea unei cauze se desfasoara, de principiu, in fata unui
complet de judecata, format din mai multi judecatori, in activitatea
*inisterului Public s-a ajuns, ca urmare a unei practici indelungate, la
sistemul in care este suficient un singur procuror pentru a efectua
actele necesare ce revin *inisterului Public.
C$ Principiile de organi%are a !inisterului Public
|n organizarea *inisterului Public se aplica trei principii: unitatea
de actiune, subordonarea ierar"ica a procurorilor, autoritatea
suprema apartine ministrului justitiei.
3i4 Unitatea !inisterului Public
Atributiile *inisterului Public se e!ercita prin procurori constituiti in
parc"ete. 6iecare procuror e!ercita astfel atributiile *inisterului
Public, in circumscriptia teritoriala a parc"etului din care face parte si
in raport de compartimentul in care a fost repartizat de conducatorul
parc"etului. Prim-procurorul unui parc"et are astfel plenitudinea
atributiilor *inisterului Public de competenta parc"etului pe care il
conduce. Potrivit art. 2% al. 2 0.8..., procurorul ierar"ic superior poate
sa indeplineasca oricare din atributiile procurorilor in subordine si sa
suspende sau sa infirme actele si dispozitiile acestora, daca sint
contrare legii ca urmare, prim-procurorul parc"etului judetean poate
sa indeplineasca oricare din atributiile procurorilor din pac"etele de
pe linga judecatoriile de judet, iar prim-procurorul parc"etului de pe
linga curtea de apel poate indeplini oricare din atributiile procurorilor
de pe linga judecatoriile si tribunalele din circumscriptia teritoriala a
curtii de apel in fine, procurorul general de la Parc"etul Aeneral de pe
linga 'urtea +uprema de .ustitie poate indeplini, pe intreg teritoriul
tarii, oricare din atributiile date prin lege *inisterului Public.
1nitatea *inisterului Public permite oricarui procuror sa actioneze
in numele *inisterului Public, e!ercitind atributiile acordate prin lege
acestuia, actele indeplinite de procuror, in limitele competentei sale,
producind toate efectele juridice ale unui act ce cade in atributiile
*inisterului Public. 1nitatea *inisterului Public da posibilitate
procurorilor din parc"etele ierar"ic superioare, care se presupune ca
au o pregatire superioara si o e!perienta mai bogata, sa intervina in
activitatea procurorilor din subordine si sa dispuna asupra masurilor
ce trebuie luate. |n opunere fata de acest principiu, instanta de
judecata ierar"ic superioara nu poate prelua o cauza de competenta
instantei ierar"ic inferioare, si nici interveni in solutionarea unei cauze
la o instanta inferioara, cu e!ceptia solutiilor in caile de atac.
+ub aspect organizatoric, *inisterului Public este indivizibil, toti
procurorii indeplinind atributiile *inisterului Public in numele si pentru
acesta. Din caracterul indivizibil al *inisterului Public decurge
consecinta ca orice procuror poate fi inlocuit, in aceeasi cauza, de un
alt procuror, atit in activitatea de urmarire penala, cit si in cea de
judecata, ca in aceeasi cauza pot actiona concomitent mai multi
procurori c"iar din parc"ete ierar"ic diferite, cu singura limitare
pentru procurorul dintr-un parc"et de a nu indeplini atributiile
procurorilor dintr-un parc"et ierar"ic superior. Acest principiu de
organizare deosebeste activitatea *inisterului Public de cea a
instantelor judecatoresti, care judeca prin complete de judecata,
formate din numarul de judecatori prevazut de lege, dupa inceperea
dezbaterilor judiciare nemaifiind permisa sc"imbarea prin inlocuirea
vreunuia din judecatori.
3ii4 "ubordonarea ierar&ica a procurorilor
Potrivit art. 2% 0.8..., procurorii din fiecare parc"et sint subordonati
conducatorului acelui parc"et care, la rindul sau, este subordonat
DPPpg:&
conducatorului parc"etului ierar"ic superior din aceeasi circumscriptie
teritoriala, toti procurorii fiind subordonati procurorului general,
conducatorul Parc"etului Aeneral, care functioneaza pe linga 'urtea
+uprema de .ustitie. Dispozitiile procurorului ierar"ic superior, date in
conformitate cu legea, sint obligatorii pentru procurorii din subordine.
|n cadrul fiecarui parc"et, conducatorul acestuia organizeaza
activitatea procurorilor din subordine, trasind sarcinile si atributiile ce
revin fiecaruia dintre ei el poate da dispozitii de modul cum trebuie
sa actioneze un procuror din subordinea sa, c"iar intr-o anumita cauza
penala, indeplinirea dispozitiei fiind obligatorie pentru acesta. |n
realizarea principiului subordonarii ierar"ice a procurorilor,
conducatorul parc"etului poate suspenda e!ecutarea unui act sau a
unei masuri luate de un procuror din subordinea sa si, in cazul in care
actul sau masura este contrara legii, o poate infirma. Prin
,suspendare- se impiedica, pe o perioada de timp, producerea de
efecte ale actului sau masurii suspendate, iar prin ,infirmare- actul
sau masura este anulata si isi pierde valabilitatea.
+ubordonarea ierar"ica a procurorilor permite prim-procurorului
din parc"etul ierar"ic superior sa dea dispozitii obligatorii si
procurorilor din parc"etul ierar"ic inferior, dispunind suspendarea si
infirmarea actelor si masurilor nelegale ale acestor procurori. |n acest
mod, unitatea de actiune a *inisterului Public se realizeaza si prin
subordonarea ierar"ica a procurorilor, procurorul general avind
dreptul sa dea dispozitii obligatorii pentru toti procurorii, sa suspende
si sa infirme actele si masurile nelegale ale acestora.
0egea prevede, insa, si anumite limite in legatura cu subordonarea
ierar"ica a procurorilor. Astfel, in art. 2% al. 2 0.8... se prevede ca sint
obligatorii dispozitiile procurorilor ierar"ic superiori date in
conformitate cu legea fiind un magistrat care actioneaza in baza
principiului legalitatii, un procuror nu poate fi obligat sa ia o masura
sau sa efectueze un act contrar legii, c"iar daca dispozitia emana de
la procurorul ierar"ic superior acestuia. Daca legea pedepseste
favorizarea infractorului, represiunea nedreapta, cercetarea abuziva
ori arestarea ilegala, orice dispozitie care ar avea ca urmare daca ar
fi e!ecutata savirsirea unei infractiuni de catre procuror, trebuie sa
fie refuzata c"iar daca provine de la un procuror ierar"ic superior
1%
.
8 limitare a subordonarii ierar"ice a procurorilor consta si in
obligatia pentru procurorul ierar"ic superior, atunci cind da o
dispozitie in legatura cu o cauza concreta sau atunci cind suspenda
sau infirma un act sau o lucrare efectuata de catre un procuror in
subordine, sa actioneze in scris si motivat #art. %19 al.ult.$. Astfel,
dispozitiile sau masura luata de procurorul ierar"ic superior trebuie sa
fie cuprinsa intr-o ordonanta, rezolutie, proces-verbal, toate in scris,
cu motivele care au determinat interventia sa prin aceasta,
procurorul ierar"ic superior isi ia raspunderea cu privire la legalitatea
si temeinicia dispozitiei luate, inlaturindu-se eventualele abuzuri.
8 alta limitare a subordonarii ierar"ice se produce in cursul
judecatii, orale si contradictorii, intrucit cu ocazia cercetarii
judecatoresti la care participa si procurorul, se pot sc"imba datele
dosarului fata de cele initiale, astfel incit, c"iar daca prim-procurorul a
1%
|n literatura juridicB se considerB cB trebuie refuzatB o dispoziDie
provenind de la procurorul ierar"ic superior care ar cere unui procuror sB
nu-Ci indeplineascB obligaDiile profesionale, cum ar fi dispoziDia de a nu incepe
urmBrirea penalB Ci de a pune in miCcare urmBrirea penalB, deCi nu sint
indeplinite toate condiDiile cerute pentru aceasta, deoarece aceste acte sint o
indatorire a procurorului ce nu i se poate interzice.
DPPpg:7
dat indicatii asupra concluziilor care trebuie puse in sedinta de
judecata, procurorul care participa la dezbateri nu este obligat sa le
respecte atunci cind situatia de fapt si de drept s-a sc"imbat. +e
spune, de aceea, ca, ,la plume est serve, la parole este libre-, in
sensul ca in cursul urmaririi penale, unde se intocmesc acte scrise,
procurorul este obligat sa respecte dispozitiile scrise ale procurorului
superior, in timp ce in cursul dezbaterilor, unde procurorul are
cuvintul oral, el este liber sa puna concluzii conforme cu constiinta sa,
formata in baza probelor administrate in sedinta de judecata. |n acest
sens, art. 2% al.ult. 0.8... se prevede ca procurorul este liber sa
prezinte in instanta concluziile pe care le considera intemeiate, tinind
seama de probele administrate in cauza.
3iii4 cti+itatea procurorilor se a#la sub
autoritatea ministrului *ustitiei
|n art. 121 al. 1 din 'onstitutie se prevede ca ,procurorii isi
desfasoara activitatea potrivit principiilor legalitatii, impartialitatii si al
controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei-. 1n regim
asemanator a e!istat si in legislatia noastra dinainte de 1@&& si e!ista
si in prezent in unele tari occidentale.
|n legatura cu trecerea activitati procurorilor in subordinea
ministrului justitiei, s-a pus problema daca este justificata asezarea
unei autoritati care face parte din puterea judecatoreasca sub
autoritatea unui ministru, care face parte din puterea e!ecutiva a fost
sustinuta si ideea ca procurorii sa fie independenti ca si judecatorii,
bucurindu-se c"iar de inamovibilitate.
+olutia adoptata de 'onstitutie, prin care s-a revenit la un regim
traditional, se intemeiaza pe necesitatea instituirii unei autoritati
politice care sa directioneze activitatea procurorilor spre o eficienta
crescinda in combaterea criminalitatii si care sa impulsioneze in mod
permanent procurorii in perfectionarea mijloacelor prin care isi
e!ercita atributiile lor o asemenea autoritate nu poate fi decit
ministrul justitiei, care in guvern are responsabilitatea politica a
desfasurarii activitatii judiciare. *inistrul justitiei, care este un
membru al puterii e!ecutive, nu face parte din *inisterul Public,
compus din magistrati, iar procurorii prin care se e!ercita atributiile
*inisterului Public fac parte din autoritatea judecatoreasca, si nu din
puterea e!ecutiva. Dar daca procurorii ar fi independenti si nu ar fi
supusi nici unei alte autoritati in activitatea lor, s-ar puta ajunge la o
incetinire a masurilor de combatere a criminalitatii, ceea ce ar pune in
pericol linistea sociala. 'a urmare, devine necesar ca procurorii sa fie
supusi unui control cu privire la respectarea principiilor lor de
organizare si functionare si, in caz de incalcare a lor, sa se declanseze
interventia ministrului justitiei, in limitele prevazute de lege.
|n primul rind, ministrul justitiei, avind responsabilitatea politica a
activitatii judiciare, este interesat ca activitatea de descoperire a
infractiunilor, de identificare si trimitere in judecata a infractorilor,
care cade in atributia procurorilor, sa se desfasoare cu ma!ima
eficienta si numai in limitele legii in acest scop, ministrul justitiei
poate emite, prin procurorul general, dispozitii generale in vederea
asigurarii unei mai prompte si eficiente interventii a procurorilor in
cadrul urmaririi penale si al judecatii, pentru apararea ordinii de drept,
a drepturilor si libertatilor cetatenilor #art. 2: 0.8...$ aceste dispozitii
trebuie sa fie conforme cu legea si sa asigure respectarea si aplicarea
legii in activitatea procurorilor. Pe aceeasi linie, ministrul justitiei
poate cere procurorului general informari asupra activitatii
DPPpg:9
*inisterului Public si sa dea indrumari cu privire la masurile ce trebuie
luate pentru combaterea criminalitatii.
|n al doilea rind, ministrul justitiei e!ercita, alaturi de procurorul
general, actiunea disciplinara impotriva procurorilor care nu-si
indeplinesc sarcinile de serviciu sau le indeplinesc prin abuz sau in
mod necorespunzator. De aceea, in art. 2= 0.8... se prevede ca
ministrul justitiei e!ercita controlul asupra tuturor membrilor
*inisterului Public, prin intermediul procurorilor inspectori din cadrul
Parc"etului Aeneral de pe linga 'urtea +uprema de .ustitie, din
parc"etele de pe linga curtile de apel sau al altor procurori delegati.
'ontrolul se efectueaza prin verificarea lucrarilor, a modului cum se
desfasoara raporturile de serviciu cu justitiabilii si celelalte persoane
implicate in lucrarile de competenta *inisterului Public, precum si prin
aprecierea asupra activitatii, pregatirii si aptitudinilor profesionale ale
procurorilor. Datele obtinute servesc la constatarea abaterilor
disciplinare, pentru initierea actiunii disciplinare, precum si pentru
notarea profesionala a procurorilor in vederea avansarii sau mentinerii
lor pe post.
De principiu, ministrul justitiei nu poate interveni in activitatea
practica a procurorilor, care trebuie sa aplice dispozitiile legii in
activitatea lor judiciara. |n art. 2= al. & 0.8... se prevede, totusi,
posibilitatea ca ministrul justitiei sa dea dispozitie scrisa, prin
procurorul general, procurorului competent sa inceapa, in conditiile
legii, procedura de urmarire a infractiunilor de care are cunostinta si
sa promoveze in fata instantelor judecatoresti actiunile necesare
apararii interesului public. 8 astfel de dispozitie, obligatorie pentru
procuror, se situeaza in cadrul sarcinilor *inisterului Public de
combatere a infractionalitatii. Dar, dupa ce procedura de urmarire a
fost inceputa, ministrul justitiei nu mai poate interveni in activitatea
procurorului, acesta procedind potrivit legii. *inistrul justitiei nu poate
da dispozitii pentru oprirea procedurii de urmarire legal desc"ise,
solutionarea fiind de competenta procurorului.
|n raport de dispozitiile legale aratate anterior, se poate sustine ca
*inisterul Public, desi aflat sub autoritatea ministrului justitiei,
actioneaza potrivit sarcinilor si atributiilor prevazute de lege, fara
imi!tiunea acestuia, care, insa, pastreaza atributii de directionare a
activitatii procurorilor si de control al calitatii si legalitatii actelor si
masurilor indeplinite de acestia, dar prin intermediul procurorilor
inspectori si al procurorului general.
3i+4 Independenta !inisterului Public in relatiile
cu alte autoritati publice
|n art. 2< 0.8... se prevede ca *inisterul Public este independent in
relatiile cu celelalte autoritati publice si isi e!ercita atributiile numai in
temeiul legii si pentru asigurarea respectarii acesteia, iar in art. 29
0.8... este inscrisa dispozitia potrivit careia parc"etele sint
independente fata de instantele judecatoresti. Din aceste dispozitii
decurge obligatia pentru toate autoritatile publice parlament,
e!ecutiv, autoritati locale sa se abtina de orice interventie in
activitatea judiciara a *inisterului Public, prin cereri de a se da o
anumita directie cercetarilor efectuate de catre procurori, de a se
solutiona o cercetare intr-un anumit sens, de a se lua anumite masuri
parocesuale sau de a nu se lua astfel de masuri. Autoritatile publice
pot insa sa sesizeze *inisterul Public despre savirsirea unori
infractiuni #conducerea acestor autoritati este c"iar obligata la
sesizare art. %92 'od penal$ sau pot folosi plingeri, memorii, dar
solutionarea acestor sesizari ramine un atribut doar al *inisterului
DPPpg::
Public, in temeiul legii. De asemenea, *inisterul Public are obligatia
de a nu da curs nici unei interventii nelegale a autoritatilor publice
care le-ar incalca independenta in activitatea judiciara.
Parc"etul de pe linga o instanta judecatoreasca este o unitate
distincta, avind conducere proprie, si nu se afla in nici un fel de
subordonare fata de instanta pe linga care functioneaza. 'a urmare,
presedintele instantei judecatoresti nu poate da dispozitii primului
procuror al parc"etului de le linga aceasta instanta, cu care este egal
in grad ca magistrat nici judecatorii nu pot interveni in activitatea
procurorului, in concluziile sale, daca acestea sint date in conformitate
cu legea. 'ind instanta nu este de acord cu punctul de vedere al
procurorului, adopta solutia corespunzatoare dispozitiilor legale cind
procurorul nu este de acord cu solutia adoptata de instanta, poate
e!ercita impotriva "otaririi judecatoresti calea de atac prevazuta de
lege. +e realizeaza astfel, de pe pozitii independente, un control al
instantei judecatoresti asupra activitatii procurorului, iar acesta, la
rindul sau, poate declansa un control din partea unei instante ierar"ic
superioare asupra "otaririi pronuntate de instanta pe linga care
functioneaza.
D$ Principiile de actiune ale !inisterului Public
|n temeiul art. 121 din 'onstitutie, procurorii isi desfasoara
activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al
controlului ierar"ic.
3i4 Principiul legalitatii
'a principiu fundamental al procesului penal, actioneaza in mod
inevitabil si in activitatea desfasurata de *inisterul Public. |nscrierea
in 'onstitutie a principiului legalitatii cu privire speciala la activitatea
*inisterului Public se e!plica prin pozitia pe care o are acesta in
activitatea judiciara. 3!ercitind functia procesuala de invinuire si
actionind pentru trimiterea in judecata si condamnarea celor care au
incalcat legea penala, *inisterul Public, ca reprezentant al intereselor
generale ale societatii, dar aparind totodata si drepturile si libertatile
fundamentale ale cetatenilor, trebuie sa procedeze nu numai potrivit
legii, atit in modul in care isi desfasoara activitatea, cit si in finalizarea
acesteia astfel, procurorii nu pot folosi mijloace nelegale pentru a
obtine probe impotriva unui inculpat, dupa cum nu pot sustine in fata
instantei o invinuire care nu este pe deplin dovedita de aceea, cind
constata ca invinuirea nu este intemeiata sau nu se incadreaza in
dispozitiile legale, *inisterul Public, actionind in temeiul legii, trebuie
sa renunte la sustinerea ei.
'erintele si garantiile principiului legalitatii procesului penal,
e!aminate in capitolul despre principiile fundamentale ale procesului
penal, se aplica in activitatea *inisterului Public.
3ii4 Principiul impartialitatii
|n activitatea judiciara, *inisterul Public trebuie sa fie obiectiv,
nepartinitor, sa caute aflarea adevarului cu privire la invinuirea adusa
si la prezumtivul ei faptuitor, astfel incit sa nu se produca nici o eroare
in favoarea sau defavoarea unei persoane. Prin caracterul impartial al
activitatii sale, *inisterul Public serveste interesele generale ale
societatii, ale justitiei, nefavorizind partea vatamata in detrimentul
inculpatului sau pe inculpat in detrimentul partii vatamate si al
apararii ordinii publice, ori pe un inculpat in defavoarea altuia. Prin
acest caracter, activitatea *inisterului Public, ca subiect activ al
e!ercitiului actiunii penale, se deosebeste de activitatea partii
vatamate care, in sustinerea intereselor sale personale nu ramine
intotdeauna obiectiva, nepartinitoare, ci cauta sa stabileasca toate
DPPpg:=
imprejurarile defavorabile inculpatului si cele favorabile intereselor
sale personale.
|n temeiul principiului impartialitatii, *inisterul Public trebuie sa
aiba, in primul rind, o atitudine independenta fata de partile din
proces, in sensul de a lua masurile legale si de a adopta atitudinea
corespunzatoare fara a depinde de vointa vreuneia din parti. Astfel,
*inisterul Public pune in miscare actiunea penala fara a fi necesara o
plingere din partea persoanei vatamate sau c"iar impotriva vointei
sale, cu e!ceptia cazurilor in care legea penala conditioneaza
actiunea penala de plingerea prealabila a persoanei vatamate, de o
autorizare sau sesizare speciala de asemenea, *inisterul Public
e!ercita actiunea penala pina la solutionarea ei de catre instanta de
judecata, fara a depinde cu rare e!ceptii de vointa partilor din
proces.
*inisterul Public trebuie sa fie impartial si fata de instanta de
judecata, in sensul ca *inisterul Public pune concluziile pe care le
considera legale si temeinice, c"iar daca instanta de judecata i-ar
cere contrariul, si e!ercita caile de atac ori de cite ori constata ca
instanta de judecata nu a pronuntat o "otarire legala si temeinica.
Pentru a asigura caracterul impartial al activitatii *inisterului
Public, legea trebuie sa instituie garantii care, pe de o parte, sa evite
amenintari ori presiuni partinitoare in favoarea uneia dintre parti, iar
pe de alta parte, sa inlature ideile preconcepute, care ar putea
indrepta activitatea procurorilor pe cai gresite.
/mpartialitatea procurorilor este asigurata, in primul rind, prin
statutul lor de membri ai corpului magistratilor. /nterdictiile impuse de
acest statut #care vor fi e!aminate in capitolul despre judecatori$
instituie o atitudine de impartialitate a procurorilor in vederea servirii
numai intereselor generale ale societatii.
Pentru a fi impartial in toate actele sale, procurorul trebuie sa fie
incredintat ca nu se va face asupra sa nici o ingerinta de natura a-i
altera acest statut. 'a urmare, art. :7 0.8... prevede ca membrii
*inisterului Public se bucura de stabilitate. De principiu, prin
stabilitate se intelege statutul unui functionar care-i da siguranta
pastrarii functeii si gradului pe care le are, fara a i se garanta si
mentinerea in aceeasi unitate in care-si e!ercita functia, fiind posibila
transferarea sa in alta unitate. 0.8... a instituit un statut pentru
procurori care se apropie de cel al inamovibilitatii judecatorilor, in
sensul ca avansarea, transferarea acestora se poate face numai cu
consimtamintul lor spre deosebire de judecatori, pentru care
avansarea si transferarea cade in atributiile 'onsiliului +uperior al
*agistraturii, organ compus numai din magistrati, avansarea si
transferarea procurorilor in cadrul *inisterului Public se fac de catre
ministrul justitiei, la propunerea procurorului general. |n fine, daca un
judecator poate fi delegat la o alta instanta numai in anumite cazuri
prevazute de lege #art. :@ al. 1 0.8...$, procurorii, bucurindu-se numai
de stabilitate, pot fi delegati la un alt parc"et in interesul serviciului
de catre procurorul general pentru prevenirea oricarui abuz, durata
delegarii unui procuror nu poate depasi doua luni intr-un an, afara de
cazul in care el consimte la aceasta.
8 garantie pentru impartialitatea procurorilor este si modul de
organizare a raspunderii sale disciplinare daca, pina la aplicarea noii
legi pentru organizarea judecatoreasca, procurorilor li se puteau
aplica sanctiuni disciplinare direct de catre procurorul general, noua
procedura disciplinara da in competenta ministrului justitiei si a
procurorului general numai e!ercitiul actiunii disciplinare, dar
DPPpg:@
judecarea si solutionarea acestei actiuni revine unei comisii de
disciplina a *inisterului Public, formata din cinci procurori din
Parc"etul Aeneral de pe linga 'urtea +uprema de .ustitie, alesi de
membrii acestui parc"et #art. @@ 0.8...$. Procurorul nemultumit de
"otarirea comisiei de disciplina poate face contestatie, care se judeca
de 'urtea +uprema de .ustitie, in complet de sapte judecatori. 3!ista,
astfel, suficiente garantii impotriva influentarii asupra impartialitatii
procurorilor c"iar din partea procurorilor ierar"ic superiori, prin
folosirea abuziva a actiunii disciplinare sau prin amenintarea cu
folosirea acestei actiuni.
/mpartialitatea procurorilor este asigurata si prin institutia
procesuala a incompatibilitatii, prin care este interzisa participarea
unui procuror la activitatea procesuala dintr-o anumita cauza penala,
datorita unor imprejurari care ar pune la indoiala obiectivitatea sa.
Aceste imprejurari pot interveni ca urmare a unei pozitii procesuale
anterioare a unui procuror in aceeasi cauza, in cadrul unei functii
procesuale incompatibile cu cea de invinuire, sau datorita unor
imprejurari personale care ar putea influenta masurile si "otaririle
procurorului in favoarea sau defavoarea unei persoane. Din prima
categorie de imprejurari fac parte cele prevazute in art. &= lit. b si c si
art. &@ al. 2: in aceeasi cauza a fost reprezentant sau aparator al
vreuneia din parti, a fost e!pert sau martor, ori a participat ca
judecator la solutionarea cauzei in prima instanta se presupune ca
procurorul si-a format o parere ca aparator, martor, e!pert, judecator
si, in noua calitate de reprezentant al *inisterului Public, nu ar actiona
de pe pozitie impartiala. Din a doua categorie de imprejurari fac parte
acele situatii personale, de casatorie, de rudenie sau de alta natura
care l-ar determina sa aiba un interes, sub orice forma, ceea ce l-ar
lipsi de imaprtialitatea necesara in aceasta categorie se inscrie si
situatia in care procurorul ar fi sot sau ruda apropiata cu un membru
al completului de judecata sau cu grefierul de sedinta, caci se
presupune ca ar putea sa sustina punctul de vedere al sotului sau
rudei apropiate in loc sa se calauzeasca numai dupa constiinta sa. |n
toate cazurile indicate mai sus, procurorul este obligat sa se abtina de
la orice activitate in cauza concreta data, iar daca nu se abtine poate
fi recuzat de partile din proces.
3!aminarea cazurilor de incompatibilitate va fi efectuata amanuntit
in legatura cu incompatibilitatea judecatorilor.
3iii4 Principiul controlului ierar&ic
0egalitatea si temeinicia activitatii *inisterului Public este
asigurata si prin controlul ce se e!ercita asupra procurorilor de catre
procurorii ierar"ic superiori, pina la procurorul general. 'ontrolul se
e!ercita si de catre ministrul justitiei, sub autoritatea caruia se afla
*inisterul Public.
'ontrolul ierar"ic se e!ercita de catre conducatorul unui parc"et
asupra procurorilor din acel parc"et, de catre prim-procurorii
parc"etelor de pe linga tribunale asupra parc"etelor din
circumscriptia lor si de catre prim-procurorii parc"etelor curtilor de
apel sau de procurorii inspectori din aceste parc"ete asupra
parc"etelor din circumscriptia lor. Procurorul general e!ercita
controlul asupra tuturor parc"etelor.
'ontrolul se e!ercita cu privire la legalitatea si temeinicia actelor
procesuale si procedurale efectuate de procurorii supusi controlului si
cu privire la oportunitatea si durata masurilor luate. |n cazul in care
actele sau masurile luate de un procuror sint nelegale, procurorul care
e!ercita controlul ierar"ic are dreptul sa le suspende si sa le infirme,
DPPpg=<
obligindu-l pe procurorul in subordine sa le refaca daca actul efectuat
nu este temeinic, in sensul ca prin modul cum a fost efectuat nu a
condus la lamurirea completa si obiectiva a unei imprejurari,
procurorul ierar"ic poate da indrumari de modul cum trebuie refacut
actul sau lucrarea ori sa le efectueze personal, dind astfel, prin
cunostintele sale superioare si prin e!perienta sa mai bogata, un plus
de eficienta in activitatea *inisterului Public. |n acest mod, *inisterul
Public actioneaza ca o autoritate unitara in realizarea sarcinilor
prevazute de lege.
'ontrolul ierar"ic se e!ercita, de regula, din oficiu, prin obligatia
legala pe care o are prim-procurorul de a autoriza, incuviinta sau
confirma un act al procurorului in subordine, cu care ocazie, in
prealabil, se e!amineaza legalitatea si temeinicia actului ce trebuie
efectuat in cazul concluziilor puse oral de catre procurorul de sedinta,
care nu corespund legii sau imprejurarilor cauzei, procurorul ierar"ic
superior isi e!ercita controlul prin folosirea cailor de atac impotriva
"otaririi judecatoresti care le-a acceptat. 'ontrolul ierar"ic se e!ercita
din oficiu si cu ocazia verificarilor periodice pe care le face
conducatorul parc"etului sau procurorul inspector asupra activitatii
procurorilor de sub controlul lor, cu care ocazie se pot constata solutii
care nu corespund legii si adevarului. 'ontrolul are loc insa in mod
obligatoriu la plingerea persoanelor ale caror interese au fost
vatamate printr-un act nelegal sau netemeinic al unui procuror, caz in
care se iau masuri pentru infirmarea si refacerea actelor ce nu
corespund legii si adevarului.
Desi in activitatea judiciara a procurorilor se plica principiul
controlului ierar"ic, totusi procurorii au autonomie in activitatea lor,
efectuind personal si dupa constiinta lor actele procesuale si
procedurile prevazute de lege, cu e!ceptia celor ce implica o
autorizare sau incuviintare prealabila. 3ste insa o autonomie relativa
deoarece, daca se e!ercita un control c"iar in timpul efectuarii
actului, procurorul care-l efectueaza trebuie sa se supuna indicatiilor
date in scris si motivat de catre procurorul care-l controleaza.
'ontrolul ierar"ic asigura o buna desfasurare a activitatii
*inisterului Public deoarece, atunci cind se constata ca un procuror a
incalcat legea penala in e!ercitarea atributiilor sale de serviciu #prin
cercetare abuziva, arestare nelegala, favorizarea infractorului,
represiune nedreapta$, este tras la raspundere penala, ceea ce
implica si suspendarea sa din functia de procuror daca a incalcat
disciplina profesionala #prin omisiuni, neglijenta, intirzieri in
efectuarea actelor procesuale si procedurale$, se e!ercita contra lui
actiunea disciplinara, care poate atrage, in temeiul unei cercetari
disciplinare efectuate potrivit legii, sanctiuni disciplinare care pot
consta si din inlaturarea din magistratura in fine, daca, prin actele si
masurile luate cu rea credinta, a provocat daune unei persoane, care
a solicitat si a obtinut reparatii civile din partea statului #art. 7<& si
urm.$, raspunde material st daunele desdaunate de stat.
E$ tributiile !inisterului Public
+arcinile *inisterului Public sint prevazute in art. 12< din
'onstitutie si constau in reprezentarea intereselor generale ale
societatii si apararea ordinii de drept, a drepturilor si libertatilor
cetatenilor. |n domeniul combaterii si prevenirii infractiunilor, aceste
sarcini se realizeaza prin urmatoarele atributii #art. 21 0.8...$:
efectuarea urmaririi penale si, dupa caz, supraveg"erea acesteia
in e!ercitarea acestei atributii, procurorii conduc si controleaza
activitatea de cercetare penala a politiei si a altor organe, care sint
DPPpg=1
obligate sa duca la indeplinire dispozitiile procurorului, in conditiile
legii
sesizarea instantelor judecatoresti prin rec"izitoriu impotriva
acelor persoane fata de care se considera ca sint probe de
vinovatie pentru savirsirea de infractiuni
participarea la judecarea cauzelor penale de instantele
judecatoresti si sustinerea invinuirii in fata acestora
e!ercitarea cailor de atac impotriva "otaririlor judecatoresti
penale
supraveg"erea respectarii legii in activitatea de punere in
e!ecutare a "otaririlor judecatoresti penale
verificarea respectarii legii la locurile de detinere preventiva, de
e!ecutare a pedepselor, a masurilor educative si de siguranta
apararea drepturilor si intereselor minorilor si ale persoanelor puse
sub interdictie, prin e!ercitarea sau sustinerea actiunii civile
studierea cauzelor care genereaza sau favorizeaza criminalitatea si
prezentarea propunerilor in vederea eliminarii acestora.
(eglementind activitatea procurorilor in procesul penal, 'odul de
procedura penala prevede ca, in cursul urmaririi penale, procurorul:
are dreptul e!clusiv de a pune in miscare actiunea penala #art.
%27$, de a dispune arestarea preventiva #art. %22, %29$
participa la judecata cauzelor penale, #art. 217, 2:9, 2=7$,
sustinind invinuirea impotriva inculpatului, daca, potrivit constiintei
sale, aceasta este legala si intemeiata #art. 219$
declara recurs, recurs in anulare, revizuire si contestatie in
anulare, in cazurile si conditiile prevazute de lege #art. 29% lit. a,
2=7, 2=:, 2@9, &<@$.
Atributiile si drepturile procesual-penale recunoscute *inisterului
Public apartin functiei procesual-penale de invinuire, ca titular
principal al e!ercitiului actiunii penale. 6ata de modul cum este
reglementata punerea in miscare si e!ercitarea actiunii penale, se
poate spune ca *inisterul Public are monopolul relativ al acestor
activitati, rarele e!ceptii fiind prevazute de lege.
*inisterul Public isi realizeaza sarcinile ce-i revin ca titular al
e!ercitiului actiunii penale in toate fazele procesului penal, dar de pe
pozitii procesuale diferite si prin activitati procesuale diferite,
determinate de caracteristicile fiecarei faze procesuale.
3i4 Urmarirea penala
3ste o activitate judiciara desfasurata de catre procuror si organele
de cercetare penala, avind ca obiect stringerea probelor necesare cu
privire la e!istenta raspunderii acestuia, precum si la inculparea si
trimiterea lui in judecata.
Procurorul are dreptul sa efectueze personal intreaga urmarire
penala, in cauzele in care considera necesara aceasta interventie in
situatiile prevazute in art. %<@ al. 2, efectuarea urmaririi penale de
catre procuror este obligatorie, acesta indeplinind toate actele
procedurale prevazute de lege. Atunci cind urmarirea nu este de
competenta procurorului, aceasta se efectueaza de politie si alte
organe de cercetare, sub supravegherea procurorului e!ercitind
supraveg"erea asupra activitatii organelor de cercetare penala,
procurorul poate asista la efectuarea oricarui act de cercetare penala
sau sa -l efectueze personal , sa ceara spre verificare orice dosar aflat
la organul de cercetare penala si sa dispuna efectuarea actelor
necesare, dispozitiile sale fiind obligatorii. 1nele acte de cercetare
penala nu au valabilitate decit cu autorizarea lor de catre procuror.
DPPpg=%
|n atributia exclusiva a procurorului in cursul urmaririi penale, ca
titular principal al e!ercitiului actiunii penale, se inscriu punerea in
miscare a actiunii penale prin ordonanta sau rec"izitor, arestarea
preventiva a inculpatului si trimiterea lui in judecata penala de
asemenea, daca actiunea penala nu este intemeiata sau este stinsa,
procurorul dispune scoaterea de sub urmarire sau incetarea urmaririi
penale.
Atit in calitate de autoritate care efectueaza urmarirea penala, cit
si de autoritate care supraveg"eaza activitatea organelor de
cercetare penala, *inisterul Public isi desfasoara activitatea de pe
pozitia de conducator al urmaririi penale, avind dreptul de interventie
in efectuarea urmaririi, cit si dreptul de decizie in rezolvarea ei, fiind
singurul titular al e!ercitiului actiunii penale in aceasta faza
procesuala. Deci in cursul urmaririi penale, Ministerul Public
cumuleaza functia de invinuire cu functia de rezolvare a urmaririi
penale, fie in sens pozitiv, prin trimiterea in judecata a inculpatului, fie
in sens negativ, prin scoaterea de sub urmarire sau incetarea urmaririi
penale.
3ii4 5udecata
3ste activitatea judiciara ce se desfasoara in fata instantelor
judecatoresti, avind ca obiect aflarea adevarului cu privire la
infractiunea si inculpatul la care se refera actul de sesizare si, ca
urmare, solutionarea legala si temeinica a cauzei, in raport de cele
constatate, prin condamnarea inculpatului vinovat si aplicarea
sanctiunii prevazute de legea penala, sau prin ac"itarea ori incetarea
procesului penal, cind e!ista o cauza care e!clude sau inlatura
raspunderea penala. |n situatia in care, in timpul judecatii, se
descopera in sarcina inculpatului date cu privire la participarea si a
altor persoane la savirsirea faptei pentru care inculpatul este trimis in
judecata, procurorul are dreptul, dupa o anumita procedura, sa puna
in miscare actiunea penala si cu privire la acestea, printr-o declaratie
facuta in fata instantei.
Participind la judecata in prima instanta, *inisterul Public exercita
actiunea penala prin dovedirea si sustinerea invinuirii formulata prin
rec"izitor in acest scop, ia parte activa la administrarea probelor,
contribuie la luarea masurilor necesare pentru desfasurarea normala
a judecatii si sustine invinuirea prin concluziile de condamnare a
inculpatului, corespunzator gravitatii faptei si persoanei acestuia,
precum si de obligare la repararea pagubei produse prin infractiune.
Daca invinuirea nu se confirma prin probele administrate in fata
instantei, *inisterul Public pune concluzii, dupa caz, de ac"itare sau
de incetarea procesului penal. ?eg"ind la legala si temeinica
desfasurare a judecatii si rezolvarii cauzei, *inisterul Public atrage
atentia instantei de judecata de ce trebuie sa intreprinda, prin cereri
si concluziile pe care le prezinta. Daca nu este multumit cu solutiile
date de instanta cererilor si concluziilor sale, procurorul e!ercita caile
de atac impotriva "otaririlor pronuntate de instantele judecatoresti,
sustinindu-le in fata instantelor competente sa le judece.
|n temeiul principiului contradictorialitatii sedintei de judecata,
care implica egalitatea procesuala a functiei de invinuire cu cea de
aparare, *inisterul Public nu mai cumuleaza functia de invinuire cu
cea de solutionare a cauzei, aceasta din urma revenindu-i instantei de
judecata ca urmare, *inisterul Public are o pozitie procesuala egala
cu a inculpatului si a celorlalte parti, subordonat procesual instantei
de judecata, care solutioneaza cererile si concluziile formulate de
procuror #art. 2<%, 211$.
DPPpg=2
|n cursul judecatii, procurorul isi pastreaza calitatea de titular
principal al e!ercitiului actiunii penale, deoarece ii revine acest drept
in toate cauzele penale, fie ca unic titular, fie alaturi de alt titular, cum
ar fi partea vatamata. Pentru a se asigura ec"itatea actiunii penale de
catre *inisterul Public, legea prevede, ca regula, ca participarea sa la
judecata este obligatorie, fiind o conditie de constituire a instantei de
judecata.
3iii4 E'ecutarea &otaririlor penale de#initi+e
'a ultima faza procesuala, are ca obiect punerea in e!ecutare a
condamnarii penale, precum si rezolvarea tuturor incidentelor ce se
ivesc in cursul e!ecutarii propriu-zise a condamnarii. Actiunea penala
fiind stinsa prin "otarirea definitiva a instantei de judecata, inceteaza
si e!ercitiul ei de catre procuror. *inisterul Public este insa interesat
ca pedeapsa sa fie e!ecutata conform legii si, totodata, sa nu fie
prejudiciate interesele legitime ale condamnatului cu ocazia e!ecutarii
pedepsei. 'a urmare, *inisterul Public veg"eaza ca mandatele de
e!ecutare a pedepsei sa fie emise la timp si sa corespunda "otaririi de
condamnare, avind dreptul sa sesizeze presedintele instantei in cazul
omisiunii de a se emite mandatul de e!ecutare sau c"iar instanta de
judecata, daca este necesara sc"imbarea sau modificarea pedepsei
#art. &&%&91$.
Procurorul supraveg"eaza modul cum este adusa la indeplinire de
catre ofiterii si subofiterii de politie e!ecutarea mandatelor de
e!ecutare a pedepselor de asemenea, verifica respectarea legii la
locurile de e!ecutare a pedepselor, masurilor educative si a celor de
siguranta. |n caz de incalcare a legii, procurorul ia masurile ce intra in
competenta sa ori sesizeaza autoritatile competente sa ia masurile
necesare. |n aceste cazuri *inisterul Public verifica autoritatile publice
administrative, ratiune pentru care dreptul de interventie si de decizie
este mai restrins decit cel fata de organele de cercetare penala.
3) Partea +atamata
$ Calitatea de parte +atamata in procesul penal
+ubiect activ al actiunii penale poate fi si partea vatamata. Devine
parte vatamata persoana care a suferit prin infractiune o vatamare
fizica, morala sau materiala, daca participa in procesul penal #art. %&$.
6iind victima unei infractiuni, este justificata dorinta persoanei
vatamate de a participa in procesul penal pentru a obtine tragerea la
raspundere penala a celui care a savirsit-o. Acuzator e!clusiv in
sistemul acuzarii private, persoana vatamata prin infractiune si-a
vazut restrinsa treptat puterea de a actiona impotriva celor care au
adus atingere drepturilor si intereselor sale ocrotite de legea penala,
e!istind legiuiri care nu-i acorda nici un loc in desfasurarea procesului
penal. |n dreptul nostru actual i se recuoaste persoanei vatamate
calitatea de parte in latura penala a procesului, cu imputernicirea de a
sustine invinuirea, deci de a e!ercita actiunea penala.
Pentru ca o persoana sa devina parte vatamata in proces se cer
doua conditii:
sa aiba vocatia de a deveni parte vatamata
sa-si manifeste vointa de a participa in procesul penal.
?ocatia de a deveni parte vatamata o are persoana care a suferit o
vatamare fizica, morala sau materiala prin infractiunea savirsita.
?atamarea fizica nu poate fi provocata decit unei persoane fizice, dar
vatamarea morala si materiala poate fi cauzata si unei persoane
juridice. |n conditiile legislatiei dinainte de 1@=@, s-a e!primat parerea
ca vocatia de parte vatamata o au numai persoanele fizice, deoarece
sfera infractiunilor pentru care legea prevedea necesitatea plingerii
DPPpg=&
prealabile a partii vatamate pentru punerea in miscare a actiunii
penale se refera la persoanele fizice in ce priveste persoanele juridice
s-a sustinut ca, potrivit legii, persoanele juridice nu-si pot desfsura
ctivitatea decit in scopul pentru care au fost infiintate, ori nu poate
e!ista un scop legitim acela de a e!ercita actiunea penala. |n
redactarea initiala a 'odului de procedura penala din 1@29, pe linga
partea vatamata, mai aveau dreptul de a pune in miscare actiunea
penala si de a o sustine si unele asociatii constituite pentru
proteguirea intereselor membrilor lor sau pentru combaterea unor
infractiuni trebuie subliniata diferenta pe care o face 'odul din 1@29
intre partea vatamata si asociatiile constituite potrivit 0egii
persoanelor juridice, ceea ce duce la concluzia ca pentru persoanele
juridice a fost necesara o dispozitie e!presa a legii, ele nefiind incluse
in notiunea de parte vatamata. |ntrucit in 'odul actual de procedura
penala nu se face nici o precizare din care sa rezulte o situatie
contrara, se impune concluzia ca parte vatamata nu poate fi decit o
persoana fizica. ?ocatia de parte vatamata o are persoana care a
suferit o vatamare de natura fizica #lovire, vatamare corporala, viol$,
morala #insulta, calomnie$ sau materiala #abuz de incredere, tulburare
de posesie$, fiind suficienta una din formele acestei vatamari.
Dobindirea calitatii de parte vatamata se obtine prin manifestarea
vointei de a participa la procesul penal, care poate imbraca forme
diferite:
formularea unei plingeri prealabile, in cazul cind legea cere
aceasta manifestare de vointa, prin care se solicita condamnarea
inculpatului pentru infractiunea savirsita
declaratia scrisa sau orala facuta in fata organului de urmarire
penala sau a instantei de judecata, prin care se e!prima dorinta de
a participa la procesul penal
interventia sa in proces, prin prezentarea in fata instantei de
judecata pentru a sustine vinovatia inculpatului.
'a o garantie a e!ercitarii dreptului persoanei vatamate de a
deveni parte vatamata, in art. :9 se prevede ca organul de urmarire
penala si instanta de judecata au obligatia de a c"ema persoana
vatamata si de a-i pune in vedere ca poate participa in proces ca
parte vatamata.
|n legatura cu manifestarea de vointa de a deveni parte vatamata,
persoanei care a suferit o vatamare prin infractiune i se cere sa
respecte termenul prevazut de lege pentru e!ercitarea acestui drept.
|n cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca actiunea penala se
pune in miscare la plingerea prealbila a persoanei vatamate, o astfel
de plingere trebuie introdusa intr-un termen de doua luni de la data
cind a cunoscut persoana faptuitorului #art. %=&$ in cazul celorlalte
infractiuni, declaratia de participare la proces ca parte vatamata se
poate face in tot cursul urmaririi prnale, iar in fata instantei de
judecata numai pina la citirea actului de sesizare a instantei #art. :9$.
|ntrucit calitatea de parte in proces este determinata de punerea in
miscare a actiunii penale, persoana vatamata devine parte in proces
numai dupa acest moment, c"iar daca manifestarea de vointa s-a
produs anterior.
Dupa dobindirea calitatii, partea vatamata participa in proces pina
la raminerea definitiva a "otaririi judecatoresti. 'u toate acestea,
partea vatamata care are capacitate de e!ercitiu poate renunta la
aceasta calitate printr-o declaratie e!presa si neec"ivoca de retragere
a plingerii prealabile sau de renuntare de a mai sustine invinuirea. |
ntrucit dreptul partii vatamate de a participa la proces este personal
DPPpg=7
si netransmisibil, decesul sau in cursul procesului produce efectul de
incetare a calitatii de parte vatamata, fara insa a impiedica
desfasurarea in continuare a procesului, e!ercitarea actiunii penale
fiind in continuare in caderea *inisterului Public.
B$ Drepturile procesuale ale partii +atamate in
e'ercitarea actiunii penale
Participarea in procesul penal a partii vatamate are loc numai in
latura penala a cauzei, prin punerea in miscare a actiunii penale si
e!ercitarea ei in vederea condamnarii penale a inculpatului.
|mputernicirea ce i se da partii vatamate de a promova si e!ercita
actiunea penala poate imbraca modalitati diferite:
+ub 'odul de procedura penala din 1@29, in cazul unor infractiuni
limitate ca numar, partea vatamata avea calitatea de titular
principal al e!ercitiului actiunii penale, avind dreptul exclusiv de a
pune in miscare actiunea penala in fata judecatoriei si sa o
e!ercite in continuare, procurorul nefiind obligat sa participe la
dezbateri #art. %%:$ in alte cazuri, partea vatamata avea un drept
concurent cu al procurorului in punerea in miscare a actiunii
penale, fiecare titular actionind independent de celalalt, ca in
materie de crime, cind plingerea partii vatamate cu constituire de
parte civila adresata judecatorului de instructie punea in miscare
actiunea penala #art. %%@$ in fine, partea vatamata avea calitatea
de titular subsidiar al e!ercitiului actiunii penale, atunci cind, dupa
ce procurorul daduse o solutie de clasare a plingerii sale, se adresa
cu plingerea sa instantei de judecata, promovind prin aceasta
actiunea penala #art. %%=$. Deci partea vatamata poate fi
imputernicita atit cu punerea in miscare a actiunii penale, cit si cu
e!ercitarea ei, dupa cum poate fi imputernicita numai cu punerea
in miscare a actiunii penale sau numai cu e!ercitarea ei.
|n reglementarea actuala, daca partii vatamate i se recunoaste
unanim dreptul de a exercita actiunea penala, e!ista pareri diferite
cu privire la dreptul de a o pune in miscare, in cazul infractiunilor
prevazute in art. %:@ al. % lit. a:
'onsiderindu-se ca punerea in miscare a actiunii penale
trebuie sa apartina numai statului, prin autoritatile sale publice
*inisterul Public, instanta de judecata se refuza acest drept
partii vatamate in argumentarea acestei pareri se invoca
dispozitiile din legea penala si legea de procedura penala care
prevad ca, in unele cazuri, punerea in miscare a actiunii penale
se face ,la- plingerea prealabila a persoanei vatamate, si nu
,prin- plingerea prealabila a acesteia.
Parerea contrara majoritara sustine ca plingerea
prealabila introdusa de persoana vatamata la instanta de
judecata, pentru una din infractiunile prevazute in art. %:@ al. %
lit. a, cu indeplinirea conditiilor prevazute de lege, constituie un
act de inculpare si, ca atare, pune in miscare actiunea penala.
Actul de inculpare cuprinde invinuirea adusa unei persoane
determinate despre savirsirea unei infractiuni si declanseaza
activitatea de tragere la raspundere penala a acesteia or,
plingerea prealabila adresata instantei de judecata de catre
persoana vatamata, in cadrul procedurii prevazute in art. %=2,
cuprinzind invinuirea determinata adusa unei persoane si
obligind instanta sa procedeze la judecata, are efectul de a
pune in miscare actiunea penala
12
.
12
|n ce priveCte dispoziDia potrivit cBreia acDiunea penalB se pune in
miCcare ,la- Ci nu ,prin- plingerea prealabilB a pBrDii vBtBmate, nu este de
DPPpg=9
Deci in cazul infractiunilor prevazute in art. %:@ al. % lit. a, partea
vatamata este titular exclusiv al dreptului de punere in miscare a
actiuni penale prin folosirea procedurii speciale de sesizare directa a
instantei de judecata prin plingerea prealabila introdusa impotriva
celui ce a savirsit infractiunea a carei victima a fost.
|n cazul acestor infractiuni, ca si in cazul celorlalte infractiuni care
au vatamat-o fizic, moral sau material, partea vatamata exercita
actiunea penala in cursul urmaririi penale si al judecatii. |n legatura cu
e!ercitarea actiunii penale de catre partea vatamata, infractiunile se
pot imparti in doua categorii:
infractiuni pentru care punerea in miscare a actiunii penale se
dispune din oficiu de catre *inisterul Public
infractiuni pentru care punerea in miscare a actiunii penale este
conditionata de plingerea prealbila a persoanei vatamate.
|n cazul infractiunilor pentru care procesul penal incepe din oficiu,
participarea partii vatamate consta in folosirea mijloacelor procesuale
in vederea sustinerii invinuirii impotriva inculpatului. |n cursul
urmaririi penale, partea vatamata prezinta cereri si memorii, participa
la efectuarea unor acte de urmarire penala #art. 1%@, 12<$, se poate
plinge procurorului pentru nerespectarea drepturilor sale procesuale
#art. %:7 si urm.$. 0a desfasurarea judecatii, partea vatamata participa
cu drepturi procesuale egale cu ale celorlalte parti, inclusiv ale
procurorului, la efectuarea actelor de judecata in latura penala a
cauzei, intervenind in administrarea probelor care sustin invinuirea,
punind concluzii cu privire la orice c"estiune in legatura cu aceasta,
precum si concluzii cu privire la vinovatia inculpatului si la
condamnarea sa penala #art. 2<1$. |n cazul acestor infractiuni, partea
vatamate nu are nici un drept asupra promovarii procesului penal si
nici a incetarii acestuia de asemenea, nu i se recunoaste dreptul de
apel si recurs in legatura cu latura penala a cauzei.
Partea vatamata are drepturi mai largi in cazul infractiunilor din a
doua categorie, cele pentru care legea conditioneaza punerea in
miscare a actiunii penale de plingerea sa prealabila. |n afara de
drepturile aratate anterior, partea vatamata are dreptul exclusiv si
absolut de a dispune asupra inceperii si desfasurarii procesului penal.
Astfel, fara plingerea prealbila a partii vatamate, procurorul nu poate
incepe urmarirea penala si nu poate pune in miscare actiunea penala
#art. 1< lit. f si art. %%1$, iar retragerea plingerii prealabile ori
impacarea cu inculpatul atrage, dupa caz, incetarea urmaririi penale
sau incetarea procesului penal #art. 1< lit. " si art. 11 pct. 1 lit. c si
pct. % lit. b$ de asemenea, partii vatamate i se recunoaste dreptul de
a ataca "otarirea primei instante cu apel si recurs, care poate agrava
situatia penala a inculpatului #art. 29% lit. c si art. 2=7$.
Pentru infractiunile prevazute in art. %:@ al. % lit. a, partea
vatamata are dreptul de a sesiza direct instanta de judecata prin
plingerea sa prealabila in acest caz, plingerea prealabila a partii
naturB a inlBtura caracterul plingerii de act de inculpare, legiuitorul
referindu-se la situaDiile cele mai numeroase in care procurorul pune in
miCcare acDiunea penalB ,la- plingerea prealabilB a persoanei vBtBmate,
situaDia de e!cepDie referindu-se numai la cele citeva infracDiuni prevBzute in
art. %:@ al. % lit. a. 4u este intemeiat nici argumentul dupB care punerea in
miCcare a acDiunii penale trebuie sB fie un drept e!clusiv al statului prin
organele sale #caracterizeazB un stat autoritar$.
|n 'odul de procedurB penalB rom;n din 1@29 se reglementa in mod
e!pres dreptul persoanei vBtBmate de a pune in miCcare acDiunea penalB,
drept care se intilneCte Ci in alte legislaDii occidentale democratice
DPPpg=:
vatamate are acelasi efect de sesizare a instantei de judecata ca si
rec"izitoriul procurorului.
4) lti subiecti acti+i ai actiunii penale
'u totul e!ceptional, legea acorda si altor autoritati publice dreptul
de a pune in miscare actiunea penala.
$ Camera Deputatilor si "enatul- in sedinta
comuna
Potrivit art. =& din 'onstitutie, Presedintele (om)niei se bucura de
imunitate. 'u toate acestea, in caz de inalta tradare, 'amera
Deputatilor si +enatul, in sedinta comuna, pe baza unei anc"ete
preliminare, pot "otari, cu votul a cel putin doua treimi din numarul
deputatilor si senatorilor, punerea sub acuzare a Presedintelui
(om)niei. Gotarirea de punere sub acuzare are efectul de a pune in
miscare actiunea penala pentru infractiunea de inalta tradare si de a
sesiza 'urtea +uprema de .ustitie cu judecarea cauzei. Procedura de
punere sub acuzare este prevazuta in (egulamentul sedintelor
comune ale 'amerei Deputatilor si +enatului. 8data pusa in miscare
actiunea penala si sesizata 'urtea +uprema de .ustitie, 'amera
Deputatilor si +enatul isi pierd calitatea de subiect activ al actiunii
penale, nemaiavind nici o atributie in desfasurarea procesului penal.
B$ Instanta de *udecata
Potrivit art. 229, daca procurorul nu participa la judecata si e!ista
date cu privire la savirsirea de catre inculpat si a altor infractiuni
avind legatura cu infractiunea pentru care a fost trimis in judecata,
prin inc"eiere, instanta de judecata e!tinde procesul penal si pentru
aceste fapte penale, ceea ce ec"ivaleaza cu punerea in miscare a
actiunii penale. Aceasta este singura situatie actuala in care instanta
pune in miscare actiunea penala, de principiu functia procesuala a
instantei de judecata fiind cea jurisdictionala, si nu de invinuire
pentru asigurarea unei separatii depline a functiei de invinuire de cea
de judecata si solutionare a cauzelor penale, aceasta dispozitie
singulara din legislatia noastra a fost supusa criticii.
2. "ubiectul pasi+ al e'ercitiului actiunii penale )
inculpatul
1) Calitatea de inculpat in procesul penal 'art0 1-(
Persoana care a savirsit o infractiune si este c"emata sa raspunda
penal in fata autoritatilor publice judiciare poarta denumiri diferite in
raport de stadiul de desfasurare a procesului penal. 0egea foloseste
denumirea de faptuitor #art. %<<, %1&, %17$ atunci cind se refera la
persoana presupusa a fi savirsit o infractiune, dar fata de care nu s-a
inceput inca activitatea judiciara. Dupa inceperea urmaririi penale,
faptuitorul devine invinuit, fiind, potrivit art. %%@, persoana fata de
care se efectueaza urmarirea penala cit timp nu a fost pusa in miscare
actiunea penala impotriva sa invinuitul este un subiect al activitatii
procesual penale. Din momentul in care s-a pus in miscare actiunea
penala impotriva invinuitului, acesta devine inculpat #art. %2$ si are
calitatea de parte in proces, subiect pasiv al e!ercitiului actiunii
penale. Daca impotriva inculpatului s-a pronuntat o "otarire definitiva
de condamnare, acesta capata denumirea de condamnat #art. &%<
&%%, &&=&71, &72, &9<$, nemaifiind parte in proces, dar avind
calitatea de subiect al raportului procesual de e!ecutare a "otaririi
penale definitive de condamnare. Dintre calitatile procesuale de
invinuit, inculpat si condamnat, cea mai importanta este cea de
inculpat, intrucit aceasta ii atribuie calitatea de parte in proces, avind
plenitudinea drepturilor procesuale ale partilor.
DPPpg==
'a subiect pasiv al actiunii penale, inculpatul este cea mai
importanta parte in proces, intreaga activitate judiciara desfasundu-se
in legatura cu tragerea sa la raspundere penala si civila. Daca e!ista
cauze penale la care nu participa partea vatamata, partea civila si
partea responsabila civilmente, nu poate e!ista judecata penala si
condamnare fara inculpat. De aceea, inculpatul este partea principala
si indispensabila a procesului penal.
(ecunoasterea situatiei de parte in proces a inculpatului constituie
o e!presie a umanismului dreptului procesual penal contemporan,
deoarece se da posibilitatea celui impotriva caruia se e!ercita
actiunea penala sa aiba o contributie activa la stabilirea si intinderea
raspunderii penale. De asemenea, atunci cind, din eroare, este pusa
sub inculpare o persoana nevinovata, este firesc ca aceasta sa aiba
posibilitati ma!ime de a face sa triumfe adevarul cu privire la
nevinovatia sa. 8data ce orice pesoana invinuita de savirsirea unei
infractiuni este considerata nevinovata pina la dovedirea vinovatiei
sale prin probe legal administrate, nu se poate admite decit situarea
acestei persoane pe o pozitie procesuala egala cu a celorlalte parti, a
procurorului care invinuieste, acordindu-i-se cel putin aceleasi sanse
in duelul judiciar ce se desfasoara in fata instantei de judecata. De
aceea, legea a prevazut pentru inculpat, ca parte in proces, cele mai
numeroase drepturi procesuale, inarmate cu puternice garantii
juridice
1&
.
'alitatea de inculpat o poate avea numai o persoana fizica. |n
legislatiile in care contraventiile sint infractiuni, actiunea penala se
poate indrepta si impotriva unei persoane juridice, careia i se poate
aplica amenda, ca santiune penala, sau dizolvarea ei, ca masura de
siguranta in legislatia noastra, unde contraventiile nu sint infractiuni,
persoanele juridice nu raspund din punct de vedere penal si, ca
urmare, nu pot avea calitatea de inculpat. Pentru a deveni inculpat,
persoana fizica trebuie sa fie determinata, caci numai unei persoane
cunoscute i se poate aplica o pedeapsa. 'ind nu se cunoaste cine este
faptuitorul, se desfasoara activitatea de urmarire penala pentru
identificarea sa. Determinarea persoanei inculpatului consta in
indicarea numelui, prenumelui si a celorlalte date ce o deosebesc de
orice alta persoana cu toate acestea, atunci cind persoana care a
savirsit infractiunea este cunoscuta, dar isi ascunde identitatea reala
prin nume false sau porecle, ea poate deveni inculpat, caci identitatea
sa fizica este determinata.
/nculpat poate fi persoana fizica ce a comis o infractiune in forma
consumata sau de tentativa, in calitatea de autor, instigator sau
complice #art. 1&& 'od penal$ actiunea penala avind ca obiect
tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savirsit
infractiuni, nu poate fi subiect pasiv al acestei actiuni decit cel care, in
sensul legii penale, a comis o infractiune. 5otusi, poate deveni
inculpat si o persoana cu privire la care e!ista date ca a savirsit
infractiunea, fara ca aceste date sa corespunda realitatii. +olutia de
ac"itare a inculpatului pe temeiul ca nu el a savirsit infractiunea,
prevazuta in art. 1< lit. c si 11 pct. % lit. a, constituie o dovada a unei
astfel de posibilitati, pe care nu de putine ori o intilnim in practica
instantelor judecatoresti. Daca regula este coincidenta dintre infractor
si inculpat, prin e!ceptie se poate produce si eroarea judiciara a
inculparii unei persoane nevinovate, dar impotriva careia e!ista date
1&
de e!emplu cazurile de asistenDB juridicB obligatorie pentru inculpat sint
mai numeroase decit pentru celelalte pBrDi Ci sint prevBzute sub sancDiunea
nulitBDii absolute
DPPpg=@
probatorii care o invinuiesc avind in vedere posibilitatea unei
asemenea erori, procesul penal modern a instituit mijloacele
procesuale necesare pentru infirmarea vinovatiei aparente a
inculpatului.
/nculpat poate fi persoana fizica determinata care raspunde din
punct de vedere penal persoanele carora legea le recunoaste
imunitatea penala #Presedintele (om)niei, diplomatii din alte tari si
persoanele asimilate lor$ nu pot fi inculpate, fiindca legea penala nu li
se aplica de asemenea, minorii care, la data savirsirii faptei, nu
raspundeau din punct de vedere penal, avind sub 1& ani, nu pot fi
inculpati decit printr-o grava eroare judiciara.
Pentru a fi inculpat nu se cere capacitatea deplina de e!ercitiu a
drepturilor, astfel ca un minor avind 1& ani impliniti si discernamint
poate fi inculpat si judecat fara a fi necesara asistarea de persoanele
prevazute de legea civila.
|ntrucit drepturile si obligatiile procesuale ale inculpatului nu sint
uniforme pe intreaga desfasurare a procesului penal, e!aminarea
acestora se face diferentiat pe faze procesuale.
2) Drepturile si indatoririle procesuale ale
in+inuitului si inculpatului in #a%a de urmarire
penala
Persoana cu privire la care se efectueaza urmarirea penala poate
avea, pina la finalizarea urmaririi, numai calitatea de invinuit sau
poate dobindi, in aceasta faza procesuala, si calitatea de inculpat,
daca procurorul dispune, prin ordonanta, punerea in miscare a actiunii
penale impotriva sa #art. %27$. 'alitatea de invinuit ii da acestuia
pozitia de subiect al procesului penal, avind anumite drepturi si
obligatii procesuale, in timp ce calitatea de inculpat ii confera pozitia
de parte in proces, de subiect pasiv al e!ercitiului actiunii penale, care
largeste sfera drepturilor si obligatiilor procesual-penale.
|nvinuitul fiind un posibil subiect pasiv al e!ercitiului actiunii
penale, iar inculpatul fiind efectiv un astfel de subiect pasiv, deci
supus unei activitati procesuale de tragere la raspundere penala, este
necesar ca legea sa-i recunoasca drepturi care sa infirme o invinuire
neintemeiata sau sa aduca la nivelul realitatii o invinuire in mod
eronat agravata. 5otalitatea acestor drepturi procesuale formeaza
dreptul la aparare al invinuitului sau inculpatului. |ntrucit mai multe
din drepturile procesuale sint comune invinuitului si inculpatului,
e!aminarea lor se face pe cit posibil impreuna.
|n redactarea initiala a 'odului de procedura penala din 1@9=,
urmarirea penala se desfasura in secret, necontradictoriu si
preponderent prin acte scrise, diferit de judecata, asezata pe
principiile publicitatii, contradictorialitatii si oralitatii. 3!istau si
elemente de contradictorialitate si publicitate, dar acestea nu
caracterizau urmarirea penala. Prin modificarea adusa in 1@@< 'odului
de procedura penala #in special art. 9, 1:1, 1:%$, s-au adus noi
elemente de contradictorialitate si oralitate, care largesc si intaresc
dreptul la aparare al inculpatului.
Datorita caracteristicilor de desfasurare a urmaririi penale,
mijloacele procesuale pe care le poate folosi invinuitul sau inculpatul
in apararea sa sint:
formularea de cereri
prezentarea de memorii
participarea la efectuarea actelor de urmarire penala
atacarea actelor considerate nelegale #cu titlu mai restrins$.
DPPpg@<
Prin cereri, invinuitul sau inculpatul poate solicita organelor de
urmarire penala sa administreze probele pe care le considera
necesare #ascultarea unor martori, efectuarea de constatari medico-
legale si te"nico-stiintifice, efectuarea de e!pertize art. 999:$, sa
obtina impartialitatea celui ce efectueaza urmarirea prin cerere de
recuzare #art. 71$, de trecere a cauzei la un alt organ de urmarire #art.
%1:$, sa ceara inlocuirea, revocarea sau incetarea masurilor
procesuale luate impotriva sa #art. 12@, 1&<$, sa se continue procesul
penal in caz de amnistie, prescriptie sau retragere a plingerii
prealabile #art. 12$, sa ceara scoaterea de sub urmarire sau incetarea
urmaririi in cazurile prevazute de lege etc.
Prin memorii, invinuitul sau inculpatul e!plica apararile pe care si
le face, argumentind nevinovatia sa ori masura in care se considera
vinovat, justifica solutia pe care o propune.
'ererile si memoriile pot fi prezentate fara nici o restrictie in tot
cursul urmaririi penale si se adreseaza organului care efectueaza
urmarirea penala sau procurorului care o supraveg"eaza.
Participarea invinuitului sau inculpatului la efectuarea actelor de
urmarire penala este mai restrinsa decit participarea inculpatului la
judecata si este justificata de caracterul operativ si, uneori, secret, al
unor acte de urmarire. |ntr-adevar, in timp ce toate actele de judecata
se efectueaza in sedinta de judecata, unde participarea inculpatului
este asigurata, actele de urmarire se efectueaza in momentul necesar
si la locul potrivit, in tot cursul urmaririi penale, ceea ce creaza
greutati in asigurarea prezentei invinuitului sau inculpatului la
efectuarea lor.
'odul de procedura penala din 1@9= prevedea ca invinuitul sau
inculpatul are dreptul sa participe la efectuarea perc"ezitiei #art. 1<&$,
a cercetarii la fata locului #art. 1%@$ si la reconstituire #art. 12<$, la
autopsii fiind un drept procesual, organul de urmarire penala nu avea
dreptul sa interzica invinuitului sau inculpatului participarea la aceste
acte, dar daca acesta nu se prezenta la locul si data anuntata, actul
de urmarire se indeplinea si in lipsa acestuia, dar in prezenta unui
reprezentant sau aparatorului sau. 0a efectuarea altor acte de
urmarire participarea invinuitului sau inculpatului era posibila, dar
numai cu incuviintarea organului de urmarire penala deci nu se
recunostea un drept, ci doar o vocatie care, in practica, nu era
transpusa aproape niciodata in e!ecutare.
*odificarea din 1@@< a 'odului de procedura penala a sc"imbat,
intr-o anumita masura, reglementarea initiala, deoarece se prevede
ca in tot cursul urmaririi penale invinuitul sau inculpatul are dreptul sa
fie asistat de aparator #art. 1:1$, iar aparatorul are dreptul sa asiste la
efectuarea oricarui act de urmarire penala, ceea ce instituie
contradictorialitatea in efectuarea acestor acte. 0ipsa aparatorului nu
impiedica efectuarea actului de urmarire, daca este dovada ca
aparatorul a fost incunostintat de data si ora efectuarii actului deci in
lipsa unui aparator ales, actul de urmarire va putea fi efectuat atunci
cind conditiile de mai sus sint indeplinite, mentinindu-se astfel lipsa
de contradictorialitate la efectuarea unor acte de urmarire penala.
+int insa acte de urmarire la care participarea personala a
invinuitului sau inculpatului este necesara, fara prezenta sa actul
neputind fi efectuat astfel, ascultarea invinuitului sau inculpatului, ori
confruntarea sa cu alte persoane, nu se poate efectua decit in
prezenta sa personala de asemenea, materialul de urmarire penala
trebuie prezentat personal invinuitului sau inculpatului, cu care ocazie
acesta urmind sa-si precizeze apararile pe care le face sau sa prezinte
DPPpg@1
noi declaratii. 4umai atunci cind prezenta invinuitului sau inculpatului
nu poate fi asigurata ca urmare a culpei sale #este disparut, se
sustrage de la c"emarea facuta$, actul de urmarire respectiv nu mai
are loc.
)tacarea, prin plingere, a actelor de urmarire penala pe care le
considera nelegale si netemeinice constituie un mijloc important pe
care-l are invinuitul sau inculpatul de a-si apara drepturile si
interesele sale legitime #art. %:7%:=$. Plingerea se adreseaza
organului care a efectuat actul, dar se rezolva de catre procurorul
care supraveg"eaza activitatea de urmarire penala.
/nculpatului i se recunosc si alte drepturi procesuale:
in cazul in care procurorul a luat impotriva sa masura arestarii
preventive, inculpatul se poate plinge instantei de judecata, care
are obligatia sa se pronunte de indata prin "otarire motivata
dreptul sa ceara punerea sa in libertate provizorie sub control
judiciar sau pe cautiune #art. 7$
dreptul de a cunoaste invinuirea pentru care s-a pus in miscare
actiunea penala si de a i se da e!plicatii cu privire la drepturile si
obligatiile procesuale pe care le are #art. %2:$, de a i se aduce la
cunostinta intotdeauna materialul de urmarire penala, inainte de a
fi trimis in judecata
in cazurile prevazute de lege devine obligatorie asistarea de catre
aparator, sub sanctiunea nulitatii absolute #art. 1:%, 1@: al. % si 2$.
|nvinuitul sau inculpatul are si obligatii procesuale, dintre care cele
mai importante sint:
sa se prezinte personal la c"emarea organelor de urmarire, sub
sanctiunea efectuarii actelor de urmarire in lipsa sa #art. %2:, %79$
sa se supuna masurilor de preventie #art. 1&2, 1&7, 1&=$, masurilor
asiguratorii #art. 19219:$, masurilor procedurale de aducere #art.
1=2$, perc"ezitiei #art. 1<<, 1<9$, e!aminarii corporale #art. 11&$
sa se supuna masurilor de inregistrare penala.
Din ansamblul drepturilor si indatoririlor procesuale ale invinuitului
sau inculpatului in cursul urmaririi penale rezulta ca el se apara
impotriva unei activitati publice ce se indreapta impotriva sa, deci ca
este un subiect pasiv al e!ercitiului actiunii penale, dar investit cu un
puternic drept la aparare in raport cu procurorul care efectueaza sau
supraveg"eaza urmarirea penala, invinuitul sau inculpatul se afla
subordonat procesual acestuia, caci procurorul are dreptul de decizie
asupra punerii in miscare a actiunii penale si a trimiterii in judecata,
precum si asupra tuturor cererilor pe care i le-ar adresa acesta in
conditiile unui stat de drept, deciziile procurorului pot fi atacate de
catre invinuit sau inculpat.
3) Drepturile si indatoririle procesuale ale
inculpatului in #a%a de *udecata
|n cursul judecatii, impotriva inculpatului se e!ercita actiunea
penala, care are ca obiect dovedirea invinuirii si sustinerea vinovatiei
inculpatului pentru a i se aplica sanctiunile prevazute de legea penala.
'a subiect pasiv al e!ercitiului actiunii penale, inculpatului trebuie sa i
se asigure o astfel de pozitie procesuala incit sa dispuna de
plenitudinea drepturilor prin care poate infirma o invinuire
neintemeiata sau atenua o invinuire eronat mai grava. |ntrucit cel ce
s-a facut vinovat de savirsirea unei infractiuni trebuie sa fie
condamnat potrivit legii penale, este necesar ca acestuia sa i se
impuna si indatoriri procesuale, care sa permita instantei sa
desfasoare in bune conditii judecata si sa pronunte o "otarire
conforma legii si adevarului.
DPPpg@%
|n vederea realizarii scopului de mai sus, judecata este asezata pe
principiile publicitatii, contradictorialitatii si oralitatii, ceea ce implica
egalitatea de mijloace procesuale intre cel ce invinuieste si cel ce se
apara. Disputa prin mijloace egale intre *inisterul Public si partea
vatamata, pe de o parte, si inculpat, pe de alta parte, creaza cele mai
bune conditii pentru instanta de judecata sa cunoasca realitatea
faptelor, probele si argumentele aduse in sustinerea si combaterea
invinuirii, astfel ca "otarirea pe care o pronunta sa fie legala si
temeinica. De aceea, ca si *inisterul Public, in cursul judecatii
inculpatul se afla subordonat procesual numai instantei de judecata,
aceasta pronuntindu-se asupra tuturor cererilor si concluziilor
formulate atit de invinuire *inisterul Public cit si de aparare
inculpatul.
|n cursul judecatii, inculpatul se bucura de toate drepturile
procesuale pe care i le acorda legea in vederea realizarii dreptului sau
la aparare. Principalul mijloc de aparare consta in participarea
inculpatului la desfasurarea sedintei de judecata, alaturi de *inisterul
Public si celelalte parti din proces, cu care ocazie isi poate formula,
dovedi si argumenta toate apararile in legatura cu invinuirea ce i se
aduce. Participarea inculpatului la desfasurarea judecatii este
considerata esentiala pentru justa solutionare a cauzei, ratiune pentru
care sint instituite multiple garantii eficiente. Astfel, inculpatul este
c"emat la judecata prin citatie, neindeplinirea procedurii de citare
impiedicind desfasurarea judecatii #art. %@1$, iar daca este detinut,
c"iar si in alta cauza, trebuie adus la judecata #art. 21&$. Daca
inculpatul este detinut sau minor, instanta nu poate proceda la
judecata in absenta sa, sub sanctiunea nulitatii absolute #art. 21&,
&=&, 1@: al. % si 2$, cu e!ceptia cazurilor in care se dovedeste ca
minorul se sustrage de la judecata. Daca inculpatul este impiedicat sa
se prezinte la judecata datorita unei imprejurari temeinice de
impiedicare, instanta este datoare sa amine judecata pina ce acesta
se poate prezenta #art. 2:@ pct. % lit. b$.
Participarea inculpatului la judecata fiind un drept procesual, afara
de cazurile aratate anterior, cind este o obligatie procesuala, lipsa
nemotivata a inculpatului nu impiedica instanta sa procedeze la
judecarea cauzei, considerindu-se ca acesta doreste sa fie judecat in
absenta sa in acelasi mod este inlaturata orice incercare a
inculpatului de a paraliza desfasurarea judecatii prin sustragerea lui
de la sedinta de judecata. |n practica s-a constatat ca neprezentarea
inculpatului la sedinta de judecata se datoreaza, in multe cazuri, unor
motive intemeiate de impiedicare, dar care nu au putut ajunge la
cunostinta instantei in timp util pentru a se amina judecata ca
remediu pentru asemenea situatii s-a propus avind in vedere
importanta participarii inculpatului la judecata de a se institui, ca
regula, participarea obligatorie a inculpatului la sedinta de judecata in
prima instanta, e!ceptia formind-o cazurile cind se dovedeste ca
inculpatul se sustrage de la judecata sau se afla in strainatate si nu
poate fi e!tradat.
Pentru ca participarea inculpatului la judecata sa fie eficienta in
realizarea apararii, legea prevede pentru acesta numeroase drepturi
procesuale, dintre care cele mai importante sint:
sa cunoasca dosarul cauzei, din primul moment al judecatii si in tot
cursul desfasurarii ei #art. %@&$, iar daca este detinut, sa i se
comunice o copie dupa actul de sesizare a instantei #art. 212$
sa dea e!plicatii cu privire la invinuirea ce i se aduce #art. 2%2$
DPPpg@2
sa ia parte, prin intrebari, la ascultarea celorlalti inculpati, a
partilor, a martorilor #art. 2%2 al. %, 2%:$
sa ceara administrarea de probe noi #art. 2%<$
sa formuleze oral si in scris cereri cu privire la orice c"estiune care
il intereseaza #recuzare, stramutare, revocarea masurilor
procesuale luate impotriva sa$ si sa ridice e!ceptii #de
necompetenta, de nulitate a unor acte procesuale$, sa puna
concluzii cu privire la orice c"estiune adusa in discutia instantei
#art. 2<1$
sa aiba ultimul cuvint asupra fondului cauzei #art. 2&<$
in cazul in care este nemultumit de "otarirea pronuntata, poate
folsi caile de atac ordinare si, dupa raminerea definitiva a "otaririi,
pe cele e!traordinare
in tot cursul judecatii, inculpatul poate fi asistat de catre aparator,
iar in anumite cazuri #mai numeroase decit in cursul urmaririi
penale$ asistenta juridica a inculpatului este obligatorie #art. 1:1$.
4erespectarea unora din drepturile procesuale ale inculpatului este
sanctionata cu nulitatea absoluta a "otaririi pronuntate #judecarea in
lipsa atunci cind prezenta sa este obligatorie, lipsa aparatorului in
cazurile cind legea prevede obligativitatea asistentei juridice$ pentru
incalcarea altor drepturi procesuale opereaza numai o nulitate
relativa, aceasta intervenind atunci cind s-a produs o vatamare ce nu
poate fi inlaturata altfel.
|n cursul judecatii, inculpatul are si indatoriri procesuale:
sa se prezinte personal la toate termenele de judecata #art. %@1$
sa se conformeze ordinii si solemnitatii sedintei de judecata #art.
%@= al. 2$
sa suporte masurile procesuale #arestare, sec"estru art. 129,
192$, precum si masurile de aducere silita #art. 1=2 al. %$,
perc"ezitia corporala si domiciliara #art. 1<<$, indepartarea din
sala de sedinta in caz de atitudine turbulenta #art. %@= al. &$
drepturile procesuale trebuie e!ercitate cu buna credinta si potrivit
dispozitiilor legale, altfel actele indeplinite vor fi anulate sau nu vor
fi luate in considerare.
4) 2ndatoririle si drepturile procesuale ale
condamnatului
Dupa raminerea definitiva a "otaririi de condamnare, actiunea
penala fiind stinsa prin solutionarea ei, calitatea inculpatului de parte
in proces inceteaza si acesta capata calitatea de condamnat penal, cu
indatoriri si drepturi procesuale in legatura cu e!ecutarea condamnarii
penale ce i s-a aplicat.
|n primul rind, condamnatul are indatorirea de a plati amenda la
care a fost obligat, de a e!ecuta pedeapsa inc"isorii prin prezentarea
la locul de e!ecutare sau de a se supune arestarii in vederea
incarcerarii sale.
Dar condamnatul are si drepturi procesuale, printre care si acelea
de a cere inlocuirea sau modificarea pedepsei aplicate, in cazurile
prevazute de lege #art. &&=, &&@$, aminarea si intreruperea e!ecutarii
pedepsei inc"isorii #art. &72, &77$, esalonarea in rate a platii amenzii
#art. &%7$, liberarea conditionata #art. &7<$, de a introduce contestatie
la e!ecutare #art. &91$, cerere de reabilitare judecatoreasca #art. &@7$
etc.
Deci, fara a fi parte in proces, condamnatul ramine un subiect
procesual in cadrul procedurilor judiciare care au ca obiect
determinarea legala a condamnarii si e!ecutarii ei. 'ind este c"emat
la judecata intr-o asemenea procedura de e!ecutare, condamnatul
DPPpg@&
foloseste aceleasi procedee procesuale: participarea la judecata, cu
dreptul de a prezenta cereri, memorii, de a ridica e!ceptii, de a pune
concluzii, de a folosi caile de atac, dar in limitele obiectului procedurii
de e!ecutare si cu unele restrictii fata de drepturile inculpatului. Desi
in art. &9<, care reglementeaza procedura de urmat in cazurile
semnalate in mai sus, se face referire la ,partile- din proces,
incluzindu-l si pe condamnat, in realitate notiunea de parte nu este
luata in sensul strict al cuvintului, ca subiect activ sau pasiv al actiunii
penale, ci ca persoana care a fost parte in proces si este c"emata la
dezbaterea referitoare la e!ecutarea condamnarii ce este pusa in
discutie.
|n cazul in care, in urma e!ercitarii unei cai e!traordinare de atac,
este desfiintata "otarirea definitiva de condamnare si se reia
judecata, fie in prima instanta, fie intr-o cale ordinara de atac,
condamnatul redevine inculpat, parte in proces, si isi reia toate
drepturile procesuale acordate inculpatului, insa in limitele in care s-a
dispus rejudecarea.
I.9. "ubiectii actiunii ci+ile
1. "ubiectii acti+i ai actiunii ci+ile
1) Partea ci+ila
$ Calitatea de parte ci+ila in procesul penal
Persoana vatamata prin infractiune care e!ercita actiunea civila in
cadrul procesului penal are calitatea de parte civila #art. %& al. %$. |
ntrucit actiunea civila are ca obiect tragerea la raspundere civila a
inculpatului si a partii responsabile civilmente #art. 1&$, poate deveni
parte civila numai persoana care are dreptul, potrivit legii civile, sa
obtina in justitie reparare pagubei cauzate prin infractiunea care
formeaza obiectul procesului penal. 'a urmare, calitatea de parte
civila se determina de legea civila, cu particularitatea ca paguba
trebuie sa fie urmarea directa a infractiunii, fara a se interpune vreun
raport juridic #de e!emplu dobindirea creantei izvorita din savirsirea
infractiunii prin cesionarea ei de catre persoana vatamata$ prin
dispozitie legala e!presa, se poate dobindi calitatea de parte civila in
procesul penal, c"iar daca paguba produsa nu este urmarea directa a
infractiunii supuse judecatii.
|n practica instantelor judecatoresti s-a considerat ca au vocatie sa
devina parte civila in procesul penal:
persoanele fizice si juridice care au suferit o paguba directa in
patrimoniul lor prin savirsirea infractiunilor de delapidare, furt,
til"arie, inselaciune, degradare, distrugere, abuz si negiljenta in
serviciu
persoanele fizice care au suferit o vatamare fizica in urma unei
infractiuni de violenta sau a unor accidente de circulatie, cu
consecinte pagubitoare pentru patrimoniul lor, decurgind din
incapacitatea totala de munca sau incapacitate partiala, cu
reducerea retributiei, c"eltuieli pentru ingrijirea medicala sau
pentru mentinerea potentialului de munca printr-un efort mai
mare
persoanele fizice care, in urma decesului victimei, cauzat printr-o
infractiune contra vietii, au ramas fara intretinerea pe care o
primeau de la victima ori au efectuat c"eltuieli personale pentru
inmormintarea ei.
5oate problemele de drept privind e!istenta si intinderea
raspunderii civile delictualte sint e!aminate amanuntit in lucrarile de
drept civil, care se refera si la jurisprudenta in materie.
DPPpg@7
Atunci cind raspunderea civila decurge dintr-o dispozitie a unei legi
speciale, persoana indreptatita la despagubiri se poate constitui parte
civila in procesul penal. Astfel, in temeiul art. 1== al 0egii nr. 2Q1@:=
privind asigurarea sanatatii populatiei, in practica instantelor
judecatoresti s-a statutat ca are calitatea de parte civila unitatea
sanitara unde a fost internata victima infractiunii, pentru recuperarea
c"eltuielilor efectuate cu asistenta medicala acordata acesteia gratuit,
deoarece raspunderea civila a celui ce a produs vatamarea rezulta
dintr-o dispozitie legala aceasta raspundere civila se poate realiza in
cadrul procesului penal, prin obligarea la despagubiri a inculpatului si
a partii responsabile civilmente, cind legea prevede subrogarea unei
persoane in drepturile persoanei vatamate, aceasta se poate constitui
parte civila #de e!emplu o societate de asigurari poate fi autorizata,
prin lege, sa se subroge de drept in locul persoanei vatamate, ca
parte civila in procesul penal indreptat impotriva celui ce a savirsit
infractiunea cauzatoare de daune, daca a platit acesteia despagubirea
pentru care fusese asigurata.
+e pot constitui parte civila si mostenitorii persoanei vatamate
daca aceasta a decedat dupa constituirea de parte civila, mostenitorii
continua actiunea civila in locul acesteia daca persoana vatamata a
decedat inainte de a e!ercita actiunea civila, aceasta se poate
e!ercita de mostenitori in nume propriu #jure hereditatis$, ca urmasi ai
persoanei vatamate. 4u trebuie confundata constituirea de parte
civila in calitatea de mostenitori ai victimei cu constituirea de parte
civila in nume propriu a persoanelor care au fost prejudiciate in mod
direct prin uciderea victimei, c"iar daca sint mostenitori, cum este
cazul persoanelor care se aflau in intretinerea victimei si care au fost
pagubite de sumele alocate intretinerii lor.
Pentru ca persoana prejudiciata sa devina parte civila este
necesara manifestarea sa de vointa de a e!ercita actiunea civila. 'ind
persoana fizica este lipsita de capacitatea de e!ercitiu sau are
capcitate de e!ercitiu restrinsa, pentru a se constitui parte civila
trebuie sa fie reprezentata sau asistata in fata autoritatii judiciare,
potrivit dispozitiilor legii civile. Daca paguba a fost cauzata unei
unitati care nu are personalitate juridica, calitatea de parte civila o
poate avea persoana juridica de care depinde acea unitate.
Persoana vatamata isi manifesta vointa de a e!ercita actiunea
civila prin declaratia orala, consemnata intr-un document procedural,
sau prin cererea scrisa de constituire de parte civila #art. 17, :9$.
Declaratia nu are caracter formal, astfel incit este considerata valabila
constituirea de parte civila daca din actele dosarului reiese neec"ivoc
ca aceasta si-a e!primat vointa de a obtine repararea pagubei
produse prin infractiune, c"iar daca nu a indicat de la inceput
intinderea pagubei sau cuantumul despagubirilor pretinse.
Persoana vatamata se poate constitui parte civila in tot cursul
urmaririi penale, iar in fata primei instante pina in momentul citirii
actului de sesizare a instantei #art. :9 al. %$. Pentru a inlesni
e!ercitarea acestui drept, organul judiciar are obligatia de a c"ema in
fata sa persoana vatamata, aratindu-i ca se poate constitui parte
civila si pina in ce moment poate proceda in acest sens. Daca s-a
respectat aceasta prevedere a legii, iar persoana vatamata nu si-a
manifestat vointa de a se constitui parte civila in termen, instanta de
judecata poate refuza participarea partii civile in proces, afara de
cazul in care inculpatul nu ridica obiectii privind depasirea termenului
de constituire de parte civila. |ntrucit, in cauzele in care paguba s-a
produs proprietatii publice sau persoanelor lipsite de capacitate de
DPPpg@9
e!ercitiu sau cu capacitate restrinsa, actiunea civila se porneste si se
e!ercita si din oficiu, instanta de judecata fiind obligata sa se
pronunte si asupra repararii pagubei, in cazurile de mai sus nu se
poate refuza o constituire de parte civila pe motiv ca a intervenit dupa
citirea actului de sesizare a instantei, participarea partii civile fiind
admisibila la judecata in prima instanta, actele indeplinite raminind
valbile.
Avind un drept de dispozitie asupra actiunii civile, partea civila
poate renunta la calitatea procesuala pe care a capatat-o, facind,
personal sau prin procuroator special, o declaratie e!presa si
neec"ivoca in acest sens autoritatii judiciare in fata careia se
desfasoara procesul penal. Persoanele lipsite de capacitate de
e!ercitiu sau cu capacitate restrinsa, precum si persoanele juridice
care au bunuri proprietate publica, nu pot renunta decit sub controlul
instantei la calitatea de parte civila, deoarece instanta este obligata
sa le acorde reparatii civile c"iar daca nu s-au constituit parte civila,
astfel incit o astfel de renuntare nu are nici un efect asupra solutiei ce
urmeaza a se pronunta asupra actiunii civile.
8data e!ercitata in fata instantei de judecata, actiunea civila
trebuie solutionata c"iar in lipsa partii civile.
B$ Drepturile si obligatiile procesuale ale partii
ci+ile
Prin constituirea de parte civila se pune in miscare actiunea civila
ca urmare, partea civila devine subiect activ al e!ercitiului actiunii
civile, calitate care ii da dreptul sa o e!ercite in cadrul procesului
penal, alaturata actiunii penale, in vederea obtinerii unei reparatii
juste a pagubei pe care a suferit-o prin infractiunea supusa judecatii.
Pentru a asigura partii civile pozitia procesuala a unei e!ercitari
depline a actiunii civile, 'odul de procedura penala o considera parte
in proces, dar, avind o actiune eventuala si accesorie fata de actiunea
penala, este o parte eventuala si secundara este o parte eventuala,
intrucit nu orice infractiune produce si un prejudiciu, iar in cazul in
care s-a produs totusi un prejudiciu, persoana vatamata are facultatea
de a nu cere despagubiri in cadrul procesului penal este o parte
secundara, caci activitatea se desfasoara numai in legatura cu
actiunea civila, obiectiv secundar fata de obiectivul principal care
consta in tragerea la raspundere penala a inculpatului.
Partea civila indeplineste functia procesuala de sustinere a
pretentilor civile decurgind din pagubele provocate prin infractiune.
Aceasta functie, similara cu functia de invinuire in latura penala,
consta din activitatea de promovare si e!ercitare a actiunii civile,
ceea ce inseamna formularea cererii de reparatii civile impotriva
inculpatului si, eventual, a persoanei responsabile civilmente,
dovedirea e!istentei si intinderii pagubelor suferite, sustinerea in fata
instantei de judecata a admiterii pretentiilor formulate si dovedite,
e!ercitarea cailor de atac.
|n vederea realizarii functiei procesuale pe care o indeplineste,
partea civila are dreptul sa participe in proces, atit in faza de urmarire
penala, cit si in cea de judecata, dar numai in legatura cu actiunea
civila #art. 2<1 al. 2, art. 29% lit. d$ ca urmare, partea civila are
dreptul sa ia parte la efectuarea actelor de urmarire la care este
c"emata #ascultare, confruntare, cercetare la fata locului, perc"ezitii,
reconstituiri, pregatirea efectuarii e!pertizelor etc.$, sa se plinga in
fata actelor de urmarire nelegale si netemeinice care o afecteaza, sa
faca cereri si sa prezinte memorii in cursul judecatii, participind la
sedinta de judecata, partea civila poate formula cereri, ridica e!ceptii,
DPPpg@:
lua parte la interogarea inculpatilor si a martorilor, la administrarea
altor probe, poate cere probe noi si sa se opuna admiterii probelor
neconcludente solicitate de inculpat, pune concluzii cu privire la orice
problema ce se ridica in legatura cu actiunea civila, inclusiv cu privire
la legalitatea si temeinicia actiunii civile pe care o e!ercita partea
civila poate e!ercita caile de atac acordate partilor, in limitele si
conditiile prevazute de lege, ele devoluind numai latura civila a
cauzei. 8bligatiile procesuale ale partii civile au in vedere respectarea
limitelor in care poate actiona, a ordinii si solemnitatii desfasurarii
procesului penal, efectuarea actelor procesuale si procedurale cu
buna credinta si in conditiile prevazute de lege.
Partea civila poate cumula si calitatea de parte vatamata in proces,
atunci cind participarea acesteia este admisa de lege, caz in care
aceasta persoana fizica e!ercita atit actiunea penala, cit si actiunea
civila, activitatea sa desfasurindu-se in ambele laturi ale procesului
penal #art. 17 al. 2$, folosind mijloacele procesuale pentru obtinerea
condamnarii penale a inculpatului, dar si a obligarii lui si a partii
responsabile civilmente la reparatii civile.
2) lti subiecti acti+i ai actiunii ci+ile
$ !inisterul Public
Potrivit art. 1=, *inisterul Public poate sustine in fata instantei de
judecata actiunea civila pornita de persoana vatamata, devenind
astfel un subiect activ si al e!ercitiului actiunii civile, alaturi de partea
civila daca persoana vatamata, dupa ce s-a constituit parte civila, nu
mai ia parte la judecata, e!ercitarea actiunii civile revine *inisterului
Public, care o sustine in locul partii civile.
|n cazul in care paguba s-a produs proprietatii uneia din unitatile
prevazute in art. 1&7 'od penal sau persoanelor fizice lipsite de
capacitate de e!ercitiu ori cu capacitate restrinsa, c"iar daca
persoana vatamata nu s-a constituit parte civila, *inisterul Public este
obligat sa sustina interesele civile ale acesteia, devenind astfel
subiect activ principal alactiunii civile, pornind si e!ercitind din oficiu
aceasta actiune. |n e!ercitarea actiunii civile *inisterul Public se
serveste de aceleasi mijloace procesuale care stau la dispozitia partii
civile.
B$ Instanta de *udecata
|n baza art. 1:, in cazul in care paguba s-a produs proprietatii
uneia din unitatile prevazute la art. 1&7 'od penal sau a persoanelor
lipsite de capacitate de e!ercitiu sau cu capcitate restrinsa, actiunea
civila se porneste si se e!ercita din oficiu, in sensul ca instanta de
judecata este obligata sa ceara persoanei vatamate, care se
incadreaza in categoriile aratate, sa prezinte situatia cu privire la
intinderea pagubei si actele din care rezulta aceasta, ceea ce
inseamna o pornire a actiunii civile si, prin dovezile cerute, o
e!ercitare a ei aceasta e!ercitare din oficiu a actiunii civile pune in
vedere persoanei vatamate sa se prezinte la judecata si sa-si sustina
interesele ca parte civila.
|n cazurile de mai sus, daca persoana vatamata nu se constituie
parte civila, la c"emarea ce i s-a facut, instanta de judecata este
obligata sa se pronunte din oficiu asupra repararii pagubei. 3!ceptia
de la regula separatiei functiei procesuale de judecare si solutionare a
cauzei de cea de sustinere a pretentiilor civile se e!plica prin
necesitatea apararii proprietatii unor unitati publice si a persoanelor
lipsite de capacitate de e!ercitiu sau cu capacitate restrinsa fata de
cei care, din neglijenta sau rea credinta, nu intervin in procesul penal
pentru repararea pagubelor produse prin infractiune.
DPPpg@=
2. "ubiecti pasi+i ai actiunii ci+ile
1) Inculpatul
Actiunea civila constind din tragerea la raspundere penala a
inculpatului, precum si a partii responsabile civilmente #art. 1& al. 1$,
subiectul pasiv principal al actiunii civile il constituie inculpatul. 3ste
un subiect pasiv principal deoarece, pe de o parte, celui care a savirsit
o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii ii revine obligatia de a suporta
reparatiile civile, iar pe de alta parte, fara o actiune penala e!ercitata
impotriva unui inculpat nu se poate e!ercita in procesul penal o
actiune civila impotriva partii responsabile civilmente.
'ind impotriva inculpatului se e!ercita o actiune civila, inculpatul
devine parte si in aceasta actiune, caz in care e!ercita functia de
aparare impotriva unor pretentii civile neintemeiate sau mai mari
decit cele reale. Drepturile procesuale acordate inculpatului in cadrul
actiunii penale pot fi folosite si in cadrul actiunii civile, de regula
concomitent, asigurindu-se astfel apararea atit in legatura cu
invinuirea penala, cit si cu pretentiile civile. '"estiunile discutate cu
ocazia e!aminarii pozitiei inculpatului ca subiect pasiv al actiunii
penale se aplica si in legatura cu pozitia sa ca subiect pasiv al actiunii
civile, bineinteles, adaptate la caracteristicile actiunii civile.
Pentru a sta in proces in cadrul actiunii civile si a-si e!ercita
dreptul la aparare, inculpatul cu capacitate de e!ercitiu restrinsa nu
este obligat sa fie asistat potrivit legii civile, dar este obligatorie
asistenta din partea unui aparator.
2) Partea responsabila ci+ilmente
$ Calitatea de parte responsabila ci+ilmente in
procesul penal
Persoana c"emata in procesul penal sa raspunda, potrivit legii
civile, pentru pagubele provocate prin fapta inculpatului are calitatea
de parte responsabila civilmente #art. %2 al. %$.
Au vocatia de a fi c"emate in calitate de parte responsabila
civilmente urmatoarele persoane prevazute de 'odul civil:
parintii pentru pagubele provocate de copiii lor minori
institutorii si meseriasii pentru pagubele produse de elevii si
ucenicii aflati sub supraveg"erea lor
comitentii pentru pagubele produse de prepusii lor in functiile ce
li s-au incredintat #art. 1<<< 'od civil$
locatarul principal fata de proprietar pentru incendiul cauzat de
sublocatar #art. 1&27 'od civil$
persoanele prevazute in legi speciale:
sotul, cu partea din bunurile comune, in masura in care
acestea au sporit prin insusirea de catre celalalt sot a unor
bunuri din proprietatea publica #art. 2% lit. d 'odul familiei$
persoanele care au gospodarit impreuna cu inculpatul
sau au avut raporturi strinse cu el, daca s-a constatat ca au tras
foloase de pe urma infractiunii #art. 17 din Decretul nr.
%%1Q1@9<$
persoanele care raspund din punct de vedere civil,
solidar sau subsidiar, pentru pagubele aduse de inculpati in
gestiunea lor #art. 1<, %=, 2<, 2& din 0egea nr. %%Q1@9@ privind
angajarea, gestionarea, constituirea de garantii si raspunderea
in legatura cu gestionarea bunurilor$.
'onditiile si limitele in care intervine raspunderea civila a acestor
persoane, prevazute de 'odul civil sau de legile speciale, sint
reglementate de aceste legi, iar analiza lor teoretica si practica este
cuprinsa in tratate, manuale si lucrari de drept civil si dreptul muncii.
DPPpg@@
'aracteristica raspunderii persoanelor responsabile civilmente fiind
raspunderea pentru paguba produsa prin fapta inculpatului, in
practica judiciara s-a respins introducerea in procesul penal, ca parte
responsabila civilmente, a persoanelor care au o culpa personala in
producerea pagubei, contribuind la savirsirea infractiunii, dar care, in
temeiul unor cauze de inlaturare a raspunderii penale, nu au fost
trimise in judecata alaturi de inculpat. Pentru a obtine, in cadrul
procesului penal, rezolvarea tuturor raporturilor de drept civil izvorite
dintr-o fapta penala, savirsita de mai multe persoane, in literatura de
specialitate s-a propus e!tinderea continutului notiunii de parte
responsabila civilmente, incluzindu-se si persoanele care raspund
,impreuna- cu inculpatul pentru paguba cauzata de acesta in acest
mod ar putea fi c"emate ca parti responsabile civilmente si
persoanele care au avut o contributie la producerea pagubei, prin
fapta lor proprie, desi nu au fost trimise in judecata penala, cum ar fi
tainuitorul ruda apropiata cu inculpatul, care a beneficiat de imunitate
#art. %%1 'od penal$, complicele care a beneficiat de amnistie,
paznicul care nu si-a indeplinit sarcina in mod constiincios, persoana
care a contribuit la producerea unui accident de circulatie, dar
netrimisa in judecata etc.
'ontinutul notiunii de parte responsabila civilmente a fost e!tins in
'odul de procedura penala din 1@9= fata de 'odul anterior, care
admitea in aceasta calitate numai persoanele care raspund pentru
inculpat de daunele cauzate prin infractiune e!tinderea era justificata
pentru a include intre persoanele ce au vocatie de a deveni parti
responsabile civilmente si acele persoane care nu raspund pentru
inculpat, dar care, potrivit unor dispozitii legale, sint obligate sa
acopere paguba cauzata prin fapta ilicita a inculpatului, asa cum erau
persoanele prevazute in art. 17 din Decretul nr. %%1Q1@9< si art. 2% lit.
d 'odul familiei, care doar profitasera de sustragerile facute de
inculpat. |n noua formulare a notiunii de parte responsabila civilmente
se asigura introducerea in proces a persoanelor aratate mai sus, caci
paguba s-a produs prin fapta inculpatului, si nu a partii responsabile
civilmente. 3!tinderea si mai mult a continutului notiunii de parte
responsabila civilmente, incluzind si ceea ce se propune ,orice
persoana c"emata sa raspunda potrivit legii civile-, nu mai este
justificata, caci ar impune modificarea structurii procesului penal, care
nu poate avea in vedere decit o actiune civila care izvoraste din
aceeasi fapta ilicita a inculpatului or, daca ar fi c"emata ca parte
responsabila civilmente o persoana pentru a carei fapta proprie nu s-a
pus in miscare actiunea penala, ar insemna sa se e!ercite o actiune
civila de sine statatoare, a carei origine nu se mai afla in fapta pentru
care inculpatul este judecat, ci in fapta cauzatoare de paguba
savirsita de alta persoana prin aceasta sc"imbare s-ar complica
latura civila a procesului penal in dauna laturii penale. De altfel, in
cazurile de la care s-a pornit propunerea citata anterior, practica a
statuat ca inculpatul trebuie sa raspunda civil pentru intreaga paguba
cauzata prin fapta sa, c"iar daca la producerea ei au contribuit si alte
persoane netrimise in judecata penala.
Are vocatia de a deveni parte responsabila civilmente o persoana
fizica #parintele pentru minor, invatatorul pentru elev$ sau o persoana
juridica #comitentul pentru prepus$. Participarea sa in proces fiind in
latura civila, este necesar ca partea responsabila civilmente, persoana
fizica, sa aiba capcitatea de e!ercitiu, iar institutia, societatea sa aiba
personalitate juridica, in conditiile legii civile.
DPPpg1<<
Participarea in procesul penal a persoanei responsabile civilmente
se realizeaza prin introducerea sa in cauza sau prin interventia sa
voluntara.
/ntroducerea in procesul penal a partii responsabile civilmente se
dispune, la cererea partii civile, de autoritatea judiciara in fata careia
se afla cauza penala, in tot cursul urmaririi penale, iar in cursul
judecatii in prima instanta numai pina la citirea actului de sesizare.
4erespectarea acestui termen este de natura sa impiedice
desfasurarea normala a judecatii, caci ar insemna ca cercetarea
judecatoreasca sa se desfasoare fara ca partea responsabila
civilmente sa fie introdusa in proces si sa ia parte la judecata intrucit
termenul este prevazut in special pentru apararea intereselor partii
responsabile civilmente de a lua parte la proces, daca aceasta parte
nu se opune de a fi introdusa in cauza si dupa citirea actului de
sesizare a instantei #deci dupa inceperea cercetarii judecatoresti$,
introducerea in cauza devine valabila. |n cazul in care actiunea civila
se e!ercita si din oficiu, introducerea in cauza a partii responsabile
civilmente se dispune din propria initiativa a instantei de judecata,
insa respectindu-se termenul de introducere, caci altfel ar fi
prejudiciata partea responsabila civilmente prin administrarea de
probe in lipsa sa. Daca, insa, prin casare, judecata cauzei se reia la
prima instanta, poate fi introdusa din oficiu partea responsabila
civilmente inainte de inceperea cercetarii judecatoresti.
Persoana responsabila civilmente poate deveni parte in proces si
prin interventia sa voluntara, daca nu a fost introdusa in cauza la
cererea partii civile sau din oficiu ea are interes de a interveni in
proces pentru a apara interesele civile ale inculpatului si ale sale
proprii, care ar putea fi afectate in absenta sa. /nterventia voluntara
poate avea loc in tot cursul urmaririi penale si al judecatii in prima
instanta, dar pina la terminarea cercetarii judecatoresti, luindu-se
procedura din stadiul in care se afla in momentul interventiei, fara o
refacere obligatorie a actelor de judecata anterioare.
B$ Drepturile si obligatiile procesuale ale partii
responsabile ci+ilmente
6iind un subiect pasiv secundar al procesului penal, parte numai in
actiunea civila accesorie celei penale, partea responsabila civilmente
participa la proces numai in latura civila, aparindu-si interesele sale
legitime in legatura cu raspunderea sa civila. |n primul rind, partea
responsabila civilmente are interese comune cu ale inculpatului,
deoarece e!onerarea de raspundere a acestuia sau respingerea in
parte a pretentiilor partii civile profita si partii responsabile civilmente
ca urmare, apararea sa se va a!a pe ine!istenta faptei si pe
nevinovatia inculpatului, ceea ce implica aparari comune si in legatura
cu latura penala a cauzei, dar care formeaza si temeiul raspunderii
civile a inculpatului de asemenea, va actiona pentru a dovedi
ine!istenta pagubei sau intinderea sa mai mica, activitate
caracteristica laturii civile.
|nsa partea responsabila civilmente are si aparari proprii, care se
refera la indeplinirea conditiilor prevazute de legea civila pentru a
interveni raspunderea sa civila, deoarece ea poate fi aparata de
raspundere civila c"iar daca inculpatul este supus unei astfel de
raspunderi de e!emplu comitentul poate dovedi ca prepusul sau nu a
cauzat paguba in functia care i s-a incredintat. De aceea, partea
responsabila civilmente are o pozitie procesuala autonoma fata de
inculpat, actionind si alaturi, dar si distinct de acesta, aparindu-si
propriile sale interese legitime. Aceasta pozitie permite partii
DPPpg1<1
responsabile civilmente sa administreze probe in legatura cu
producerea pagubei de catre inculpat si atunci cind acesta nu cere
astfel de probe sau se opune administrarii lor, sa nu fie de acord cu o
tranzactie inc"eiata de inculpat in legatura cu intinderea pagubelor,
poate sa e!ercite o cale de atac in conditiile in care inculpatul nu
intelege sa o e!ercite.
Partii responsabile civilmente i se acorda, in temeiul principiului
parificarii, aceleasi drepturi ca si inculpatului in cadrul laturii civile a
cauzei. 'a subiect pasiv al actiunii civile, partea responsabila
civilmente va actiona, de regula, prin mijloace procesuale recunoscute
partilor din proces, in scopul infirmarii raspunderii civile a inculpatului
si, daca este cazul, a raspunderii sale civile, iar in subsidiar pentru
restringerea raspunderii sale civile in conditiile legii. Parificarea
drepturilor procesuale ale partii responsabile civilmente cu cele ale
inculpatului, in latura ciivla a cauzei, permite ca apararea inculpatului
in aceasta latura sa profite partii responsabile civilmente si invers,
ceea ce consfinteste formarea unui grup procesual de parti cu
interese comune.
Daca partea civila isi retrage constituirea de parte civila, renuntind
sa mai e!ercite actiunea civila in procesul penal, inceteaza si calitatea
de parte responsabila civilmente, fara posibilitatea de opunere din
partea acesteia, caci fara e!ercitarea unei actiuni civile nu poate
e!ista nici parte responsabila civilmente atunci cind actiunea civila se
poate e!ercita si din oficiu, renuntarea partii civile la constituirea de
parte civila nu face sa inceteze calitatea de parte responsabila
civilmente, deoarece instanta poate dispune din oficiu obligarea
acesteia la reparatii civile. Decesul partii responsabile civilmente nu
face sa inceteze e!ercitiul actiunii civile, care se poate indrepta
impotriva mostenitorilor de asemenea, in caz de reorganizare a
persoanei juridice partea responsabila civilmente, se poate introduce
in cauza persoana juridica succesoare in drepturi, iar in caz de
desfiintare sau de dizolvare se introduc in cauza lic"idatorii #art. %1 al.
%$.
I.10. lti subiecti ai procesului penal- implicati in
e'ercitiul actiunii penale si al actiunii ci+ile
1. paratorul
1) Calitatea de aparator in procesul penal
/nculpatul fiind, de regula, o persoana fara pregatire juridica si, de
cele mai multe ori, fara pregatire scolara superioara, pentru a-l situa
pe o pozitie procesuala egala cu reprezentantul *inisterului Public,
magistrat, s-a simtit nevoia sa i se asigure o asistenta juridica din
partea unui profesionist al dreptului, care a primit denumirea de
aparator. |n conformitate cu Actele /nternationale cu privire la
Drepturile 8mului, s-a inscris in 'onstitutie #art. %&$ prevederea ca
dreptul de aparare este garantat, iar in 'odul de procedura penala
#art. 1:1$ prevederea potrivit careia invinuitul sau inculpatul are
dreptul sa fie asistat de aparator in tot cursul urmaririi penale si al
judecatii, iar organele judiciare sint obligate sa-i aduca la cunostinta
acest drept.
/nitial, functia de aparare e!ercitata de aparator era strins legata
de inculpat, partea din proces impotriva careia se e!ercita atit
actiunea penala, cit si actiunea civila. |n acest sens, in art :==< ale
'odului de procedura penala din 1@29 erau reglementate drepturile
procesuale ale aparatorului inculpatului, iar in 'onstitutiile din 1@&= si
1@7% se facea referire la dreptul la aparare al inculpatului. 3!tinderea
DPPpg1<%
functiei de aparare si la celelalte parti a fost initiata prin art. 21 al. 2
al 'onstitutiei din 1@97, confirmata apoi prin art. 1:2 al 'odului de
procedura penala din 1@9=, in care se recunosc drepturi procesuale
pentru aparatorul partii vatamate, partii civile si partii responsabile
civilmente, fiind astfel recunoscuta asistenta juridica pentru toate
partile din proces. Aceasta conceptie a fost consacrata si prin
dispozitiile art. %& al 'onstitutia (om)niei din 1@@1, in care se
consfinteste dreptul tuturor partilor din proces de a fi asistate de
avocat.
)paratorul este persoana care participa in procesul penal pentru a
acorda asistenta juridica uneia din parti. Desi asistenta juridica din
partea unui aparator se poate acorda oricarei parti, dispozitiile
constitutionale #art. %2 al. 7$ si cele ale 'odului de procedura penala
#art. 1:1$ au in vedere in primul rind asistenta juridica a invinuitului si
inculpatului.
|n ce priveste persoana care acorda asistenta juridica, e!ista o
diferenta de terminologie intre dispozitiile constitutionale si cele ale
'odului de procedura penala. Astfel, in art. %2 si %& din 'onstitutie se
prevede ca asistenta juridica se acorda de ,avocat-, iar in 'odul de
procedura penala #art. 1:1 si 1:2$ este reglementata asistenta
juridica acordata de ,aparator-. +e pune firesc intrebarea daca
notiunea de ,aparator- se suprapune aceleia de ,avocat-.
Potrivit 0egii nr. 71Q1@@7 pentru organizarea si e!ercitarea
profesiei de avocat si a statutului profesiei de avocat, avocatul este
persoana care a devenit membru al unui barou de avocati. Poate
deveni avocat cetateanul rom;n, avind e!ercitiul drepturilor civile si
politice, care este licentiat in drept sau doctor in drept si nu se
gaseste in vreunul din cazurile de nedemnitate si incompatibilitate
prevazute de lege, daca a obtinut, pe baza unui e!amen, dreptul de
primire in profesie si a fost inscris intr-unul din barourile de avocati. |n
primii doi ani, avocatul stagiar se pregateste in profesie si, dupa
absolvirea e!amenului de libera practica, devine avocat definitiv. Pot
fi primiti in profesia de avocat si cu scutire de e!amen acei care au
activat cel putin patru ani ca judecator, procuror sau notar. Activitatea
avocatului se realizeaza prin consultatii si cereri cu caracter juridic,
asistenta si reprezentarea juridica in fata organelor de jurisdictie, de
urmarire penala si de notariat, in procese penale, civile, comerciale,
de contencios administrativ etc.
)paratorul este persoana care, potrivit art. 1:1 si 1:2, acorda
asistenta juridica invinuitului, inculpatului si celorlalte parti din proces.
Aparatorul este, de regula, un avocat, caci acesta are dreptul de a
acorda asistenta si reprezentare juridica oricarei persoane care
apeleaza la serviciile sale, inclusiv in procesul penal. +int cazuri
pentru care legea prevede posibilitatea ca asistenta juridica sa fie
acordata si de persoane care nu sint avocati
17
.
Dispozitiile art. %2 al. 7 din 'onstitutie, prin care se face referire la
dreptul partilor de a fi asistate de avocati, si nu de aparatori, se
e!plica prin dorinta legii noastre fundamentale de a se asigura o
17
De e!emplu, potrivit art. =: 0.8..., magistraDii au dreptul sB pledeze
cauzele personale, ale pBrinDilor, soDilor Ci copiilor lor pentru persoanele
juridice care sint pBrDi civile sau pBrDi responsabile civilmente, asistenDa
juridicB se acordB Ci de juriCtii incadraDi in oficiile juridice ale acestor unitBDi
care, fBrB a fi avocaDi, funcDioneazB in temeiul legii ca jurisconsulDi sau
consilieri juridici. |n 'odul de procedurB penalB al (epublicii *oldova se
prevede #art. &2$ cB pot participa ca apBrBtori Ci alte persoane care sint
licenDiate in drept, dacB au incuviinDarea organului judiciar.
DPPpg1<2
asistenta juridica de cit mai buna calitate ca urmare, fiind inscrisa in
'onstitutie, printr-o lege organica sau ordinara nu se poate inlatura
sau restringe dreptul partilor de a apela la serviciile unui avocat
pentru a le acorda asistenta juridica. Aceasta garantie constitutionala
are in vedere, in primul rind, interesele partii careia i se asigura
dreptul la aparare, dar si interesele societatii de a se realiza o justitie
corecta in cauzele penale, deoarece avocatul, incluzind si consilierul
juridic, au pregatirea profesionala de a acorda asistenta juridica de
buna calitate si, totodata, supunindu-se in activitatea lor 'onstitutiei,
legii, statutului profesiei si regulilor eticii profesionale #art. 1 din
+tatut$, asaza pe avocat ca un colaborator corect al autoritatii
judecatoresti, indeplinind o misiune sociala, pusa in slujba adevarului
si justitiei #art. & din +tatut$.
Deci, cind 'odul de procedura penala se refera la aparator, trebuie
sa se inteleaga ca are in vedere in prinmul rind avocatul ales sau
numit din oficiu pentru a da asistenta juridica unei parti din proces, in
special invinuitului sau inculpatului, iar in secundar acea persoana
care, potrivit legii, poate da asistenta juridica in cazurile determinate
de lege.
Prin reglementarea calitatii procesuale de ,aparator- si a actului
procesual de ,asistenta juridica- si de ,reprezentare-, 'odul de
procedura penala face deosebire intre apararea facuta personal de
partile din proces, denumita si ,autoaparare- sau ,aparare
materiala,, si asistenta juridica acordata de aparator, un profesionist
al dreptului, denumita si ,aparare formala- sau ,aparare te"nica-.
'odul de procedura penala face distinctie si intre asistenta juridica
si reprezentare prin asistenta juridica trebuie sa se inteleaga
acordarea de consultatii, formularea de cereri cu caracter juridic,
asistarea partilor in cursul desfasurarii procesului penal si e!ercitarea
drepturilor acestora in prezenta partii careia i se da asistenta
reprezentarea consta in e!ercitarea acelorasi drepturi, dar in absenta
partii de la urmarire sau de la judecata, in temeiul unui mandat de
reprezentare care i s-a dat unei persoane de catre partea din proces
mandatul de reprezentare i se da, de regula, unui avocat. Desi
mijloacele de aparare folosite sint aceleasi, deosebirea consta in
restringerea unor drepturi ale reprezentantului si limitarea cazurilor
de reprezentare a invinuitului si inculpatului.
2) sistenta *uridica #acultati+a si asistenta *uridica
obligatorie
0egea asigura libertatea de alegere a avocatului, partea din proces
care doreste sa fie asistata de un avocat are dreptul sa se adreseze
avocatului pe care-l considera cel mai potrivit pentru apararea
drepturilor si intereselor sale. |ntrucit profesia de avocat se e!ercita in
cabinete individuale, in cabinete asociate sau in societati civile
profesionale, partea care doreste sa angajeze un avocat trebuie sa
accepte aceste modalitati, cu toate consecintele pe care le prevede
legea
19
. Dreptul avocatului de a asista si de a reprezenta o parte din
proces se naste din contractul de asistenta juridica, inc"eiat in forma
scrisa intre avocat si justitiabil sau mandatarul sau. |n baza
contractului de asistenta juridica, in care se prevede intinderea
puterilor conferite avocatului, se emite o imputernicire avocatiala cu
care avocatul se legitimeaza in fata organelor de urmarire penala si a
19
de e!emplu, dacB se adreseazB societBDii civile profesionale, compusB
din mai mulDi avocaDi, de specialitBDi diferite, desemnarea avocatului care va
prelua cauza pBrDii se face de conducerea societBDii, fBrB a se cere opDiunea
pBrDii #art. %% din +tatut$
DPPpg1<&
instantei judecatoresti. Pentru activitatea sa avocatiala, avocatul are
dreptul la onorariu, fi!at prin contractul de asistenta juridica, si la
acoperirea tuturor c"eltuielilor facute in interesul clientului sau #art.
%: din 0egea nr. 71Q@@7$.
Asistenta juridica acordata in urma solicitarii partii din proces
poarta denumirea de asistenta juridica facultativa, iar avocatul devine
aparator ales. Asistenta juridica facultativa prin aparator ales prezinta
avantaje indiscutabile deoarece, de principiu, se acorda de cei mai
buni avocati, alesi personal de partile din proces, fiind convinse ca
asistenta va fi de cea mai buna calitate, la nivelul onorariului platit ea
stimuleaza concurenta dintre avocati pentru pregatirea lor
profesionala cit mai inalta si pentru depunerea unei asistente juridice
constiincioase si eficiente in fiecare cauza penala.
|nsa asistenta juridica facultativa prezinta si dezavantajul ca nu
toate persoanele care au nevoie de asistenta juridica pot apela, in
raport de posibilitatile lor materiale, la cei mai buni avocati, sau c"iar
nu pot plati nici onorarii modeste pentru a-si alege un avocat. Pentru
corectarea acestei situatii, legea prevede ca decanul baroului poate
aproba acordarea de asistenta juridica gratuita in aceste cazuri,
avocatul nu mai este ales, ci desemnat din oficiu, dar gratuit.
Asistenta juridica facultativa din oficiu se caracterizeaza prin aceea ca
se acorda gratuit in acele cauze in care asistenta juridica nu este
obligatorie, dar partea se gaseste in imposibilitate vadita de a plati
onorariul de avocat #art. 92 din 0egea nr. 71Q1@@7$.
Dreptul de aparare fiind un drept fundamental al cetateanului,
procesul penal modern asigura realizarea acestui drept prin acordarea
asistentei juridice in mod obligatoriu in acele cauze in care, datorita
fie situatiei personale, fie gravitatii pedepsei ce poate fi aplicata, este
necesar sa intervina asistenta din partea unui profesionist al
dreptului, care sa apere interesele legitime ale partii.
Asistenta juridica obligatorie este consacrata in toate legislatiile
moderne, in sensul ca, in anumite situatii, procesul penal nu poate
avea loc daca nu se acorda asistenta juridica de catre un aparator
ales sau numit din oficiu. |n cazul in care partea nu si-a ales un
aparator, organul judiciar este obligat sa solicite, iar baroul de avocati
este obligat sa asigure asistenta juridica prin numirea unui avocat ca
aparator din oficiu in acest scop, barourile de avocati organizeaza un
serviciu de asistenta judiciara, la sediul tuturor instantelor de judecata
din judet, care asigura asistenta juridica obligatorie, procedind
totodata la obtinerea platii onorariilor de la *inisterul .ustitiei. Partea
care nu este multumita cu avocatul care a fost numit din oficiu poate
sa-si angajeze un avocat ales, caz in care activitatea avocatului din
oficiu inceteaza.
|n ce priveste cazurile in care asistenta juridica este obligatorie,
acestea variaza de la o legislatie la alta si c"iar in cadrul aceleiasi
legislatii se produc sc"imbari ale acestor cazuri. Astfel, fata de
cazurile de asistenta juridica obligatorie prevazute in 'odul anterior, |
n 'odul de procedura penala din 1@9= s-au introdus noi cazuri, care
au fost apoi sporite prin modificarea adusa acestui 'od prin 0egea nr.
2%Q1@@<. 'ele mai multe din aceste cazuri de asistenta juridica
obligatorie se refera la invinuit si inculpat, deoarece acesta are cea
mai mare nevoie de asistenta juridica din partea unui profesionist in
combaterea invinuirii si a pretentiilor civile. 1nele din aceste cazuri se
aplica in tot cursul procesului penal, altele numai in cursul judecatii,
cind apararea trebuie asigurata in cele mai bune conditii.
DPPpg1<7
$ sistenta *uridica obligatorie in tot cursul
procesului penal
|n tot cursul procesului penal, asistenta juridica a invinuitului si
inculpatului este obligatorie atunci cind acesta este minor, militar in
termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei
institutii militare de invatamint, internat intr-o scoala speciala de
reeducare si munca ori cind este arestat, c"iar in alta cauza #art. 1:1
al.%$.
Pentru invinuitul sau inculpatul minor, asistenta juridica este
obligatorie numai in perioada minoritatii, cind se considera ca nu se
poate apara singur invinuitului sau inculpatului minor la data savirsirii
infractiunii, dar devenit major la data inceperii urmaririi penale nu i se
mai asigura asistenta juridica obligatorie pentru invinuitul sau
inculpatul minor la data inceperii urmaririi penale, asistenta juridica
obligatorie inceteaza la data majoratului. |n cursul judecatii, insa, se
aplica dispozitiile art. &=2 al. % si 2, in sensul ca asistenta juridica
ramine obligatorie daca la data sesizarii instantei inculpatul era minor,
c"iar daca ulterior a implinit 1= ani daca la data sesizarii instantei
intr-o cale de atac ordinara sau e!traordinara inculpatul a devenit
major, asistenta juridica nu mai este obligatorie e!plicatia acestei
derogari consta in necesitatea de a se mentine asistenta juridica
obligatorie in cursul judecatii, faza procesuala in care minorul abia
ajuns la majorat are nevoie de asistenta unui avocat.
'alitatile de militar in termen, militar cu termen redus, rezervist
concentrat, elev al unei institutii militare de invatamint sint dobindite,
de regula, de la data prezentarii la unitate a celui incorporat,
concentrat, admis in unitatea de invatamint si pina la data cind a
primit documentul de lasare la vatra, a terminat scoala sau a fost
e!clus din ea. Asistenta juridica devine obligatorie din momentul in
care invinuitul sau inculpatul se afla in una din aceste situatii si pina la
incetarea ei. |n redactarea initiala a 'odului de procedura penala era
prevazuta, printre cazurile de asistenta juridica obligatorie, numai
calitatea de militar in termen prin 0egea nr. 2%Q1@@< de modificare a
'odului de procedura penala s-au inscris si celelalte situatii similare
militarului in termen, care impun acordarea unei asistente juridice
obligatorii.
'a masura educativa aplicabila infractorilor care la data savirsirii
infractiunii erau minori, internarea intr -o scoala de reeducare si
munca se poate e!ecuta si dupa ajungerea la majorat cum internarea
prin privarea de libertate este asimilata cu retinerea intr-un loc de
detentie, s-a considerat necesar sa se acorde asistenta juridica
obligatorie si celor internati intr-o astfel de scoala deveniti majori
deoarece, fiind privati de libertate, nu si-ar putea face singuri
apararea.
|nvinuitul sau inculpatul care este arestat, c"iar in alta cauza, are
nevoie de asistenta juridica obligatorie data fiind dificultatea de a-si
pregati apararea in situatia in care se afla. +e gaseste intr-un astfel de
caz invinuitul sau inculpatul arestat preventiv, c"iar in alta cauza,
precum si cel care e!ecuta o pedeapsa privativa de libertate data
intr-o alta cauza decit cea in care este urmarit sau judecat. |n art. %2
al. 7 din 'onstitutie se prevede asistenta juridica obligatorie pentru
cel retinut sau arestat atunci cind i se aduce la cunostinta invinuirea.
B$ sistenta *uridica obligatorie in cursul *udecatii
|n cursul judecatii, fie in prima instanta, fie intr-o cale de atac,
legea instituie, in plus, inca doua cazuri de asistenta juridica
obligatorie: cind legea prevede pentru infractiunea cu care este
DPPpg1<9
sesizata instanta de judecata pedeapsa inc"isorii mai mare de 7 ani si
atunci cind instanta apreciaza ca inculpatul nu si-ar putea face singur
apararea.
|n primul caz cind legea prevede pentru infractiunea savirsita o
pedeapsa mai mare de 5 ani s-a avut in vedere gravitatea pedepsei
si, ca urmare, comple!itatea cauzei, care solicita o aparare
profesionala din partea unui avocat instituirea acestui caz numai
pentru faza de judecata se e!plica prin dificultatea de a se determina
la inceputul urmaririi penale incadrarea juridica corecta a faptei, in
timp ce judecata incepe cu o incadrare juridica stabilita prin
rec"izitoriu. |n ce priveste limita de pedeapsa de la care incepe
obligativitatea asistentei juridice, aceasta este determinata, la
inceputul judecatii, de incadrarea juridica data faptei prin actul de
sesizare daca, in timpul judecatii, se sc"imba incadrarea juridica se
are in vedere, in ce priveste determinarea pedepsei, noua incadrare
juridica ce s-a dat faptei astfel, daca aceasta noua incadrare juridica
prevede o pedeapsa mai mare de 7 ani, devine obligatorie, in
continuarea judecatii, asistenta juridica dimpotriva, daca noua
incadrare juridica prevede o pedeapsa ma!ima de 7 ani sau mai mica,
inceteaza obligatia asistentei juridice determinate de incadrare
juridica initiala. 0a stabilirea cuantumului pedepsei inc"isorii se are in
vedere pedeapsa legala prevazuta pentru infractiunea consumata,
fara a se lua in considerare e!istenta vreunei cauze de agravare sau
atenuare a pedepsei prevazute in partea generala a 'odului penal,
cum ar fi tentativa, provocarea, savirsirea faptei de trei sau mai multe
persoane etc.
Al doilea caz cind instanta apreciaza ca inculpatul nu si -ar putea
face singur apararea se refera la persoanele cu infirmitati fizice sau
psi"ice de natura a nu putea percepe cele scrise din dosar #orbi$ sau
cele spuse in sedinta de judecata #surzi, inapoiati mintal$ ori care nu
se pot e!prima #muti, senili, alienati mintal$. |n practica judiciara s-a
considerat ca se aplica acest caz de asistenta juridica obligatorie
atunci cind sint inculpati cu interese contrare si ar fi numit un singur
aparator din oficiu pentru toti inculpatii, deoarece apararea unui
inculpat s-ar intoarce impotriva altuia, ceea ce l-ar lipsi in realitate de
asistenta juridica. 'u privire la imposibilitatea inculpatului de a-si face
singur apararea, in raport de situatia concreta a fiecaruia, dreptul de
apreciere revine instantei de judecata odata ce s-a ajuns la aceasta
constatare, asistenta juridica devine obligatorie
1:
.
4erespectarea prevederilor privind asistenta juridica obligatorie a
invinuitului sau inculpatului se sanctioneaza cu nulitatea actului
efectuat in lipsa aparatorului. |n cazul asistentei juridice a invinuitului,
in cursul urmaririi penale, nulitatea este relativa #art. 1@: al. 1 si &$,
deoarece nu se incadreaza in cazurile de nulitate absoluta insa
nerespectarea dispozitilor privind asistenta juridica obligatorie a
inculpatului atrage nulitatea absoluta #art. 1@: al. % si 2$, fie ca s-a
produs in faza de urmarire penala, fie in faza de judecata.
Pentru celelalte parti din proces partea vatamata, partea civila si
partea responsabila civilmente se prevede numai cazul de asistenta
juridica obligatorie cind, in cursul judecatii, instanta apreciaza ca
partea nu-si poate face singura apararea precizarile facute cu ocazia
e!aminarii acestui caz in ce priveste pe inculpat se aplica si in cazul
1:
3!primBm pBrerea cB acest caz de asistenDB juridicB obligatorie ar trebui
e!tins in tot cursul procesului penal, cBci nu se poate e!plica de ce un orb,
surd, mut nu se poate apBra singur in CedinDa de judecatB, dar se poate apBra
singur in faDa organului de urmBrire penalB.
DPPpg1<:
celorlalte parti. 4erespectarea dispozitiilor privind asistenta juridica
obligatorie a altor parti decit inculpatul atrage doar o nulitate relativa.
Prin asistenta juridica obligatorie se intelege participarea
aparatorului ales sau din oficiu la urmarirea sau judecarea cauzei
in prezenta inculpatului sau a partii careia ii acorda asistenta juridica.
Daca partea nu se prezinta la judecata, iar procedura de citare este
indeplinita, cauza se poate judeca in lipsa partii, dar aparatorul nu
poate lua parte la cercetarea judecatoreasca si nici la dezbaterile care
au loc, decit daca, potrivit legii, este posibila reprezentarea.
'alitatea de aparator inceteaza odata cu indeplinirea serviciilor
avocatiale prevazute in imputernicirea avocatiala, precum si atunci
cind imputernicirea a fost retrasa. |n asemenea cazuri, aparatorul ales
trebuie inlocuit cu un nou aparator ales, iar in cazul asistentei juridice
obligatorii, in lipsa unui aparator ales trebuie numit un aparator din
oficiu in momentul in care se prezinta un aparator ales, care are
prioritate, inceteaza asistenta juridica din partea aparatorului numit
din oficiu.
3) Drepturile si obligatiile procesuale ale
aparatorului
|n art. 1:% se prevad, sub denumirea marginala ,drepturile
aparatorului-, drepturile procesuale ale aparatorului invinuitului sau
inculpatului in temeiul art. 1:2, aceleasi drepturi, aplicate
corespunzator, sint recunoscute si aparatorului partii vatamate, partii
civile si partii responsabile civilmente. De la aceasta regula fac
e!ceptie acele drepturi ale aparatorului care sint specifice situatiei
invinuitului sau inculpatului #cum ar fi asistarea la judecarea cererii de
prelungire a duratei arestarii preventive a inculpatului, la prezentarea
materialului de urmarire penala etc.$
1=
.
|ntinderea drepturilor procesuale ale aparatorului se diferentiaza in
raport de faza procesuala in care se afla cauza penala. Plenitudinea
drepturilor procesuale ale aparatorului este acordata in faza de
judecata, faza principala a procesului penal, care asigura, prin sedinte
de judecata, conditii prielnice asistentei juridice. 1nele restrictii ale
drepturilor procesuale ale aparatorului sint prevazute in faza de
urmarire penala, in care actele de urmarire se efectueaza in locuri si
momente diferite, uneori cu pastrarea secretului cercetarii, conditii
mai putin prielnice pentru participarea aparatorului la efectuarea lor.
Aparatorul poate lua contact cu invinuitul sau inculpatul in tot
cursul procesului, dindu-i consultatii cu privire la continutul invinuirii
ce i se aduce, la mijloacele prin care poate fi combatuta, la apararile
ce se pot face, la probele si mijloacele de proba ce pot fi folosite.
Avind dreptul la contact cu inculpatul, c"iar arestat fiind, organul de
urmarire penala nu-l poate stinjeni sau controla pe aparator in
realizarea acestui contact, nici direct, nici indirect #art. 2< din 0egea
privind profesia de avocat$. 5otusi, in mod e!ceptional, cind interesul
urmaririi penale o cere, procurorul din oficiu sau la cererea organului
de cercetare penala poate dispune, prin ordonanta motivata,
interzicerea luarii de contact a inculpatului arestat cu aparatorul sau
interdictia se poate lua o singura data si pe o durata de cel mult 7 zile.
0uarea de contact cu aparatorul nu poate fi interzisa la prelungirea
duratei arestarii de catre instanta de judecata, iar la prezentarea
materialului de urmarire penala luarea de contact este obligatorie.
1=
|n cele ce urmeazB ne referim la drepturile procesuale ale apBrBtorului
invinuitului sau inculpatului deoarece, in primul rind, asistenDa juridicB a
acestuia este in mod special avutB in vedere de legiuitor Ci, in al doilea rind,
fiind cele mai numeroase, includ Ci pe cele ale apBrBtorului celorlalte pBrDi.
DPPpg1<=
(estrictia este astfel limitata in timp, cu garantia ca numai procurorul
o poate dispune si numai printr-o ordonanta in care sint e!puse
motivele ce au determinat restrictia.
Aparatorul are dreptul sa prezinte cereri scrise si orale si sa
depuna memorii in tot cursul procesului penal, realizind prin acestea
apararile pe care le considera necesare. 'ererile si memoriile se pot
referi atit la aplicarea dispozitiilor legale care constituie garantii ale
dreptului la aparare, cit si la combaterea in fond a invinuirii si a
pretentiilor civile formulate, indicindu-se probele si mijloacele de
proba ce trebuie administrate, cazurile de impiedicare a punerii in
miscare si e!ercitarea actiunii penale care opereaza in cauza. Atunci
cind cererile sale nu au fost acceptate, aparatorul are dreptul sa se
plinga, in cursul urmaririi penale, procurorului ierar"ic superior, iar in
cursul judecatii prin folosirea cailor de atac.
1n drept fundamental al aparatorului este acela de a asista pe
invinuit sau inculpat la efectuarea actelor procesuale si procedurale
care se desfasoara fata de acesta. ,A asista- pe invinuit sau inculpat,
precum si oricare alta parte din proces, implica participarea
aparatorului la efectuarea actelor de urmarire si de judecata, alaturi
de partea careia ii acorda asistenta juridica, cu care ocazie aparatorul
poate da sfaturi de ceea ce trebuie sa spuna, sa faca si sa ceara in
apararea sa. |n acest mod, ,asistarea- se deosebeste de
,reprezentare-, care presupune absenta partii de la locul si de la
momentul efectuarii actului, aparatorul actionind in numele si in
interesele acesteia. |n legatura cu dreptul aparatorului de a asista
partea din proces, apar diferentieri in faza de urmarire penala fata de
cea de judecata.
Acceptind ideea ca aparatorul, asistind pe invinuit sau inculpat, pe
linga sfaturile pe care i le poate da, e!ercita si drepturile procesuale
ale acestuia, in locul lui, dar pentru dinsul, in cursul urmaririi penale
aparatorul poate actiona numai in limitele in care invinuitul sau
inculpatul este prezent, fara participarea sa activa, avind doar dreptul
de a cere sa se consemneze corect declaratiile sau constatarie facute,
de a prezenta obiectii atunci cind nu se respecta legea si adevarul, de
a se plinge impotriva actelor nelegale si netemeinice. Deci in cursul
urmaririi penale, aparatorul are dreptul de a asista la efectuarea
oricarui act de urmarire penala de competenta organului de cercetare
penala sau a procurorului, insa fara a putea interveni decit prin cereri,
obiectii, plingeri in legatura cu modul in care s-a efectuat actul. |n
cazul in care considera necesar, cel ce efectueaza urmarirea penala
poate permite aparatorului sa puna intrebari invinuitului sau
inculpatului ori martorilor in timpul ascultarii lor, il poate consulta cu
privire la mersul in continuare a urmaririi penale, a aplicarii sau nu a
unei dispozitii legale, insa fara ca aceste interventii sa constituie un
drept al aparatorului ce nu poate fi refuzat.
|n ce priveste actele de urmarire penala la care aparatorul are
dreptul sa asiste, pina la 0egea nr. 2%Q1@@< ele erau limitate la
cercetari la fata locului, perc"ezitii si autopsii, prelungirea duratei
arestarii preventive de catre instanta si prezentarea materialului de
urmarire invinuitului sau inculpatului #art. 1:% al. 1$ la efectuarea
celorlalte acte de urmarire, aparatorul putea asista numai cu
incuviintarea organului de urmarire penala. Prin legea sus-indicata s-a
dat e!tindere dreptului aparatorului de a participa la efectuarea
actelor de urmarire penala, precizindu-se ca acesta ,are dreptul sa
asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penalaP-. Pentru a se
intelege e!act intinderea acestui drept, trebuie luate in considerare
DPPpg1<@
conditiile in care se efectueaza actele de urmarire penala, prin
deplasari la fata locului, la domiciliul partilor, al martorilor, prin
verificari la autoritati si institutii, in ore de zi si, uneori, in ore de
noapte, saptamini si uneori c"iar luni efectuarea unor acte urgente
poate fi decisa pe moment, in urma primirii unei informatii, cazuri in
care nu mai poate fi c"emat inculpatul si aparatorul sau. 4ici
aparatorul nu poate fi in permanenta la organul de urmarire penala
pentru a fi prezent la efectuarea actului de urmarire ce necesita
urgenta. 'a urmare, participarea aparatorului la efectuarea actelor de
urmarire penala poate fi conceputa astfel:
+int acte de urmarire penala la care este obligatorie prezenta
aparatorului:
ascultarea inculpatului #nu si a invinuitului$ art. 1:% al.
%
aducerea la cunostinta a invinuirii #art. %2 din
'onstitutie$
prelungirea duratei arestarii preventive de instanta #art.
17@ al. &$
prezentarea materialului de urmarire penala #art. 1:% al.
7$.
0a efectuarea acestor acte de urmarire trebuie sa se asigure
prezenta aparatorului ales sau din oficiu, altfel actul efectuat in
absenta aparatorului fiind lovit de nulitate absoluta.
|n cazul actelor de urmarire penala la care prezenta aparatorului
nu este obligatorie, organul de urmarire penala, la cererea
aparatorului, trebuie sa-l incunostinteze de data si ora efectuarii
actului lipsa aparatorului, daca e!ista dovada instiintarii, nu
impiedica efectuarea actului atunci cind nu s-a asigurat
instiintarea aparatorului de data si ora efectuarii actului, lipsa
aparatorului atrage nulitatea relativa a actului, ceea ce implica
e!istenta unei vatamari care nu poate fi inlaturata decit prin
anularea actului.
|n cazul cind aparatorul a cerut sa participe la efectuarea unor acte
de urmarire penala, iar prezenta inculpatului nu poate fi asigurata
#cercetari la fata locului, autopsie, reconstituire, perc"ezitie$,
prezenta aparatorului poate fi admisa, deoarece legea permite
reprezentarea sa, aparatorul avind dreptul sa formuleze cereri si
sa faca obiectii cu privire la modul in care se efectueaza actul.
Despre prezenta aparatorului la efectuarea unui act de urmarire
penala se face mentiune pe documentul constatator si actul este
semnat si de aparator.
|n toate situatiile, fie ca aparatorul asista la efectuarea unui act de
urmarire penala, fie ca actul s-a efectuat, contrar legii, in lipsa sa, ori
atunci cind cererile si obiectiile sale nu au fost acceptate, aparatorul
are dreptul sa se plinga impotriva masurilor si actelor prin care s-a
adus o vatamare intereselor legitime ale partii pe care o asista, la
procurorul care supraveg"eaza cercetarea penala, la prim-procurorul
parc"etului sau la procurorul ierar"ic superior.
|n cursul judecatii, aparatorul are dreptul sa participe la activitatea
procesuala ca si partile pe care le asista. Participind la judecata,
alaturi de partea careia ii acorda asistenta juridica, daca partea
doreste sa actioneze personal #prin cereri, e!ceptii, concluzii$,
aparatorul ii da sfaturi de modul in care trebuie sa procedeze. De
regula, aparatorul actioneaza in locul partii prezente la judecata,
e!ercitind drepturile procesuale pe care legea i le acorda acesteia
astfel in cursul cercetarii judecatoresti, aparatorul:
DPPpg11<
poate pune intrebari inculpatilor, martorilor, se opune intrebarilor
inadmisibile sau neconcludente puse de *inisterul Public sau alte
parti din proces
ridica e!ceptii si formuleaza cereri de recuzare, de probe, de
revocare a masurilor procesuale sau se opune cererilor formulate
de *inisterul Public sau partile din proces
pune concluzii cu privire la orice c"estiune adusa in discutia
partilor si pune concluzii asupra fondului cauzei
declara caile de atac si participa la judecarea cestora, dezvoltind
motivele pentru care considera "otarirea atacta ca nelegala si
netemeinica.
3!ercitarea drepturilor procesuale ale partilor are loc in limitele
prevazute de lege astfel, aparatorul inculpatului se poate referi atit la
latura penala, cit si la latura civila, dar aparatorul partii civile si al
partii responsabile civilmente numai la latura civila a cauzei. Prezenta
partii la judecata, fara a face nici o opunere, semnifica acordul
acesteia cu tot ceea ce intreprinde si spune aparatorul sau.
Aparatorul nu poate, insa, sa e!ercite drepturile procesuale
personale ale partii. Astfel, instanta nu poate lua declaratii de la
aparator in locul partii, nu poate asculta pe aparator in locul
inculpatului, cind i se da acestuia ultimul cuvint, nu poate lua act de
impacare, de retragere a plingerii prealabile sau a unei cai de atac
daca partea prezenta nu o confirma, oral sau in scris.
Pe linga drepturile procesuale ale partii, pe care le e!ercita in locul
ei, aparatorul are si unele drepturi procesuale proprii, pe care le
e!ercita in numele sau:
sa ia cunostinta de dosarul cauzei #art. %@& al. %$
sa asiste la sedintele de judecata secrete #art. %@< al.ult.$
sa puna intrebari partii pe care o apara in cursul ascultarii acesteia
#art. 2%2 al. %$
sa e!ercite calea de atac pentru onorariul cuvenit ca aparator din
oficiu #art. 29% lit. e$
sa declare, ca substituit procesual, calea de atac in numele sau,
dar pentru partea pe care a asistat-o #art. 29% al.ult.$.
Obligatiile procesuale ale aparatorului decurg atit din dispozitiile
'odului de procedura penala, cit si din cele ale 0egii de organizare si
e!ercitare a profesiei de avocat:
Aparatorul trebuie sa se prezinte la data si locul unde se
efectueaza actul de urmarire penala sau unde se desfasoara
sedinta de judecata, pentru a da asistenta juridica partii pe care o
asista nerespectarea cestei dispozitii atrage efectuarea actului
fara asistenta aparatorului, in cazul asistentei juridice facultative,
iar in cazul asistentei juridice obligatorii aminarea efectuarii
actului, atragind astfel, in caz de lipsa nejustificata, aplicarea unei
amenzi judiciare #art. 1@= lit. c$.
Aparatorul trebuie sa se supuna masurilor de disciplina luate de
presedintele completului de judecata, sub sanctiunea unei amenzi
judiciare #art. 1@= lit. "$.
|ndeplinirea sarcinilor profesionale trebuie realizata cu
constiinciozitate si probitate, aparatorulavocat fiind obligat sa nu
se serveasca decit de mijloacele prevazute de lege. Pe linga
sanctiunile disciplinare ce se pot aplica in caz de incalcare a 0egii
profesiei de avocat si +tatutului acesteia, avocatul poate fi tras la
raspundere penala pentru folosirea constienta de acte false,
pentru instigarea la marturie mincinoasa, pentru sustragerea de
acte din dosare.
DPPpg111
4) Po%itia aparatorului in procesul penal
Aparatorul este un subiect al procesului penal cu o situatie
distincta, apropiindu-se prin unele trasaturi de partile din proces, iar
prin altele de autoritatile judiciare. Atunci cind e!ercita drepturile
procesuale ale partii vatamate si ale partii civile, aparatorul este
implicat in activitatea procesuala a subiectului activ al actiunii penale,
respectiv al actiunii civile, pe care-l asista sau il reprezinta cind
e!ercita drepturile procesuale ale inculpatului si ale partii
responsabile civilmente, aparatorul este implicat in activitatea
procesuala a subiectului pasiv al actiunii penale, respectiv al actiunii
civile, e!ercitind functia de aparare a acestora. Deci aparatorul poate
fi implicat atit in e!ercitarea actiunii penale si a celei civile, cit si in
combaterea lor, prin sustinerea apararii impotriva acestor actiuni. |n
toate cazurile, aparatorul contribuie la realizarea dreptului la aparare
al partilor, sustinind drepturile si interesele partii careia ii acorda
asistenta juridica.
Asistenta juridica este, deci, o garantie a dreptului la aparare al
partilor, in special al invinuitului sau inculpatului. |ntrucit asistenta
juridica se acorda de catre un profesionist al dreptului #avocat sau
consilier juridic$, facind parte din corpuri profesionale reglementate de
lege, in determinarea pozitiei procesuale a aparatorului trebuie avute
in vedere atit dispozitiile prevazute de 'odul de procedura penala, cit
si cele prevazute in legile privind profesia de avocat si cea de consilier
juridic.
Pentru realizarea in cele mai bune conditii a dreptului la aparare,
aparatorul trebuie sa fie independent fata de autoritatile judiciare in
fata carora acorda asistenta juridica in acest scop, 0egea pentru
organizarea si functionarea profesiei de avocat prevede ca aceasta
profesie este libera si independenta, cu organizare si functionare
autonoma #art. 1$. Avocatul poate analiza astfel critic dosarul de
urmarire penala si rec"izitoriul intocmit de *inisterul Public si sa
semnaleze orice incalcare a legii de procedura comisa de organele de
urmarire penala avocatul poate critica "otaririle judecatoresti prin
e!ercitarea si sustinerea cailor de atac. De aceea, avocatul este
protejat de lege in e!ercitarea profesiei si in legatura cu aceasta, ca si
functionarul ce implica e!ercitiul autoritatii de stat, barourile si
1niunea avocatilor asigurind protectia demnitatii si onoarei acestuia.
De asemenea, avocatul este obligat sa desfasoare in scris si oral
numai activitati favorabile partii careia ii da asistenta juridica,
respectind astfel garantia constitutionala a dreptului la aparare daca
ar proceda altfel, partea ar putea prefera sa se apere singura decit
printr-un avocat potrivnic in acest sens, in lege se prevede ca
avocatul nu poate asista sau reprezenta parti cu interese contrare in
aceeasi cauza si nu poate pleda impotriva partii care l-a consultat mai
inainte in legatura cu aspectele concrete ale pricinii #art. 2@$ avocatul
este dator sa pastreze secretul profesional privitor la orice aspect al
cauzei care i-a fost incredintata, fiindu-i interzis sa depuna ca martor
ori sa furnizeze relatii cu privire la cauza pentru care este ales sau
numit din oficiu, fara o dezlegare prealabila, e!presa si scrisa, din
partea clientului sau. |n fine, avocatul este dator sa studieze cauzele
care i-au fost incredintate, sa manifeste constiinciozitate si probitate
in activitatea sa, aparind cu fermitate si inalt profesionalism drepturile
si interesele celor carora le acorda asistenta juridica. |n acest scop,
legea prevede ca barourile si 1niunea avocatilor trebuie sa asigure
e!ercitarea dreptului la aparare, competenta si disciplina
profesionala, protectia demnitatii si onoarei avocatilor #art. :$.
DPPpg11%
Daca avocatul aparator trebuie sa apere cu toata fermitatea
drepturile si interesele partii careia ii acorda asistenta juridica, el nu
poate apara orice fel de interese. Potrivit art. & din lege, in e!ercitarea
profesiei avocatul se supune numal legii, /tatutului si regulilor eticii
profesionale.
8r, in art. 1 din 'odul de procedura penala se prevede ca procesul
penal are drept scop ca orice persoana care a savirsit o infractiune sa
fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa
nu fie trasa la raspundere penala. Daca partea vatamata incearca sa
eludeze in mod necorect aplicarea legii penale, aceste interese ale
partilor sint contrare legii si, ca urmare, avocatul aparator nu poate
actiona impotriva constiintei sale si nu poate incalca legea penala
contribuind la condamnarea unui nevinovat sau la ac"itarea unui
infractor. De aceea, actionind pentru apararea drepturilor si
intereselor unei parti, desfasurind deci o activitate cu caracter
unilateral, numai in favoarea partii, avocatul aparator este obligat sa
se conformeze legii si adevarului, contribuind la constatarea completa
si e!acta a faptelor si imprejurarilor favorabile partii, la aplicarea
corecta a legii penale si la individualizarea justa a pedepsei, aparind
numai interesele legitime ale partii, acele interese pe care legea le
ocroteste. Daca partea incearca sa foloseasca mijloace nepermise de
lege #ca acte false, martori mincinosi, e!perti corupti$, avocatul
aparator trebuie sa adopte o pozitie independenta fata de partea pe
care o apara, dar care, in limitele legii, sa-i fie favorabila numai
acesteia. 'a urmare, avocatul apararii nu se poate identifica cu
interesele subiective ale partii, avind dreptul de a renunta la
imputernicirea profesionala pe care o are, de a inceta sa apere in
conditii nelegale. Prin aceasta atitudine avocatul aparator devine
colaborator al justitiei, urmarind acelasi scop ca si *inisterul Public si
instantele judecatoresti, dar de pe o pozitie care are in vedere numai
drepturile si interesele legitime ale partii pe care o apara.
2. Repre%entantul$ "ubstituitul procesual
1) Repre%entantul 'art0 +94(
Participarea partilor la desfasurarea procesului penal se realizeaza
prin prezenta lor in fata autoritatilor judiciare si prin indeplinirea de
catre ele insele a drepturilor si obligatiilor lor procesuale. |nsa legea
prevede si posibilitatea ca activitatea procesuala sa se desfasoare in
lipsa partilor, prin reprezentantii lor.
Persoana care este imputernicita sa indeplineasca, in lipsa partii, in
numele si interesul e!clusiv ale acesteia, actele procesuale necesare
pentru apararea drepturilor si intereselor ei legitime, are calitate de
reprezentant. Aparatorul e!ercita drepturile procesuale ale partii in
lipsa acesteia, care fie nu doreste, fie nu poate sa se prezinte
personal la urmarire sau la judecata. Activitatea reprezentatului se
desfasoara in numele si interesul partii, astfel incit masurile si
"otaririle date se refera la partea reprezentata, desi ele au fost
sustinute ori combatute de reprezentantul ei. (eprezentantul, fara
deosebire de modul in care a fost imputernicit, are obligatia de a
indeplini mandatul ce i s-a dat cu constiinciozitate si in bune conditii.
(eprezentarea poate fi legala si conventionala.
|n cazul reprezentarii legale, imputernicirea provine de la lege,
care determina cine reprezinta in justitie anumite persoane astfel:
persoana vatamata lipsita de capacitate de e!ercitiu, poate fi
reprezentata de parinte, tutore #minorul$, curator #cel pus sub
curatela$
DPPpg112
persoanele juridice sint reprezentate de persoanele care, potrivit
legii sau statutului lor, reprezinta persoana juridica in relatiile cu
autoritatile #cum ar fi presedintele, directorul, seful contabil etc.$.
Deci reprezentantii legali sint prevazuti de legea civila, atit pentru
persoanele fizice, cit si pentru cele juridice. 'odul de procedura
penala prevede citeva situatii in care se instituie o reprezentare
obligatorie #art. 12& al. 2, &<%, &9<$, in sensul ca la anumite activitati
procesuale inculpatul sau condamnatul detinut nu este adus la
judecata, in locul sau fiind desemnat un aparator din oficiu, care-l
reprezinta si-i acorda, in acelasi timp, si asistenta juridica.
%eprezentarea conventionala implica un raport juridic rezultat din
imputernicirea pe care o da partea si din acceptarea pe care o face
reprezentantul. Partea mandantele imputerniceste o alta persoana
mandatarul, procuratorul sa se prezinte in proces in numele si in
interesul sau, e!ercitindu-i drepturile procesuale si indeplinindu-i
obligatiile care-i revin. *andatul trebuie sa fie special, in sensul ca in
cuprinsul sau este specificata imputernicirea de reprezentare in
procesul la care partea intelege sa nu se prezinte. Desi mandatul de
reprezentare poate fi dat oricarei persoane, in practica acest mandat
se incredinteaza unui avocat care, odata cu reprezentarea, acorda si
asistenta juridica de aceea, o asemenea reprezentare se mai
numeste si tehnica. |n cazul in care mandatul este acordat altei
persoane, aceasta trebuie sa fie asistata de avocat, caci ea nu poate
pune concluzii in sedinta de judecata, fiind doar prezenta in locul
partii. *odul in care se intocmeste mandatul de reprezentare este
prevazut de legea civila si de legea pentru organizarea si e!ercitarea
profesiei de avocat.
|n legatura cu dreptul de a fi reprezentat in procesul penal, 'odul
de procedura penala face deosebire intre inculpat si celelalte parti din
proces. Pentru inculpat legea prevede, de regula, prezenta sa
personala la sedinta de judecata, determinata de ratiuni temeinice:
inculpatul trebuie interogat, cu care ocazie se poate observa reactia
sa fata de infractiunea de care este invinuit, comportarea sa fata de
victima, fata de autoritati, elemente de care instanta urmeaza a tine
seama la individualizarea sanctiunii de asemenea, pentru inculpat
este necesara participarea sa la proces, pe de o parte pentru a se
putea apara cit mai bine, el cunoscind toate datele in aparare, dar si
pentru a controla modul in care se acorda asistenta juridica de catre
avocat. De aceea, reprezentarea inculpatului este admisa numai in
cauzele mai simple si mai putin grave, ori la indeplinirea unor acte la
care prezenta sa personala nu poate fi asigurata. Astfel, in cursul
urmaririi penale, invinuitul sau inculpatul poate fi reprezentat
conventional la actele de urmarire penala la care are dreptul sa
participe, afara de acelea la care prezenta sa personala este
obligatorie #ca ascultarea, confruntarea, prezentarea materialului de
urmarire, prelungirea duratei arestarii preventive de catre instanta$.
0a judecarea in prima instanta si la rejudecarea cauzei in fond in calea
de atac, inculpatul poate fi reprezentat numai in cauzele privitoare la
infractiuni pentru care legea prevede ca pedeapsa amenda sau
inc"isoarea de cel mult un an #art. 1:& lit. a$. 0egea se refera la
natura si cuantumul pedepsei prevazute in partea speciala a 'odului
penal, fara a se tine seama de cauzele de agravare sau atenuare a
pedepsei inscrise in partea generala a 'odului. 0a judecarea in caile
de atac, in etapa admiterii in principiu, inculpatul poate fi reprezentat
fara restrictii #art. 1:& lit. b$ din moment ce cauza se rejudeca in
fond, reapare insa limitarea aratata anterior. |nsa legea prevede
DPPpg11&
dreptul pentru organul de urmarire sau instanta de judecata de a
dispune prezentarea invinuitului sau inculpatului in fata sa c"iar in
acele cauze in care reprezentarea este admisibila.
(eprezentantul nu poate e!ercita drepturile procesuale ale
invinuitului sau inculpatului prevazute intuitu personae si nici nu
poate renunta la vreunul din drepturile acestuia, fara un mandat
special de renuntare.
'elelalte parti pot fi reprezentate in tot cursul procesului penal,
fara nici o limitare. Partea vatamata, partea civila daca sint
persoane fizice lipsite de capacitate de e!ercitiu sau cu capacitate de
e!ercitiu restrinsa vor actiona in proces prin reprezentanti legali. |n
cazul persoanelor juridice, reprezentantii legali dau, de regula,
mandat consilierilor juridici pentru a reprezenta persoana juridica in
fata autoritatilor judiciare.
(eprezentantii, desi participa in proces in locul partilor, nu au
aceasta calitate, ei fiind insa subiecte ale procesului penal, ca titulari
de drepturi si obligatii.
2) "ubstiuitul procesual
|n unele cazuri, reduse la numar, legea autorizeaza anumite
persoane sa e!ercite un drept procesual in interesul uneia din partile
din proces:
plingerea la organele de urmarire penala se poate face si de unul
din soti pentru celalalt sot, de catre copilul major pentru parinti
#art. %%%$
apelul poate fi declarat pentru partile din proces de catre aparator,
iar pentru inculpat si de catre sotul acestuia #art. 29% al.ult.$
pot cere revizuirea in favoarea unui condamnat sotul si rudele
apropiate ale acestuia #art. 2@9 lit. b$.
Persoana imputernicita de lege sa e!ercite un drept procesual al
uneia din partile din proces, in numele sau, dar in interesul acesteia,
are calitatea de substituit procesual.
'alitatea de substituit procesual nu poate proveni decit in temeiul
legii si se poate referi numai la actele pe care aceasta le autorizeaza
in mod e!pres. +pre deosebire de reprezentant, care actioneaza in
numele si in interesul partii pe care o reprezinta #nomine et jure
alieno$, find obligat sa actioneze potrivit mandatului si fiind
raspunzator de indeplinirea obligatiilor asumate, substituitul procesual
actioneaza in numele sau, dar in interesul partii #nomine proprio sed
jure alieno$, avind doar dreptul sa efectueze un act al partii si
actionind numai atunci cind considera necesar, fara a avea vreo
raspundere daca nu actioneaza.
|ntrucit in e!ercitarea actiunii penale si a celei civile se include si
folosirea cailor de atac, substituitul procesual contribuie, ca subiect
procesual, la e!ercitarea acestor actiuni.
DPPpg117
I.11. Punerea in miscare si e'ercitarea actiunii
penale
1. ctiunea penala si procesul penal
1) ctiunea penala ) institutie de ba%a a procesului
penal
Potrivit art.@, actiunea penala se pune in miscare si se e!ercita in
tot cursul procesului penal, fiind instrumentul juridic prin care
persoana invinuita de savirsirea unei infractiuni este adusa in fata
autoritatii judecatoresti pentru a raspunde de incalcarea legii penale.
'a urmare, actiunea penala este o institutie de baza a procesului
penal, determinand inceperea, desfasurarea si finalizarea sa.
/nceperea procesului penal, in cazul savirsirii unei infractiuni, este
determinata de inevitabilitatea e!ercitiului actiunii penale, ceea ce
implica identificarea persoanei care a savirsit-o si tragerea ei la
raspundere penala, prin punerea in miscare a actiunii penale, dat fiind
ca o asemenea actiune nu poate fi e!ercitata decit impotriva unei
persoane determinate desfasurarea in continuare a procesului penal
este dinamizata de e!ercitarea actiunii penale, prin trimiterea sau
c"emarea inculpatului in fata autoritatii judecatoresti si sustinerea
invinuirii in sedinta de judecata in vederea condamnarii sale penale
in fine, condamnarea si punerea in e!ecutare a "otaririi judecatoresti
definitive este o consecinta a e!ercitiului actiunii penale prin care
inculpatul a fost tras la raspundere penala
1@
.
Desi este o institutie de baza a procesului penal, actiunea penala
nu se confunda cu procesul penal nici ca obiect si nici ca activitate.
Procesul penal constituie o activitate mai vasta, in care numai unul
din elementele constitutive il formeaza actiunea penala. |ntr-adevar,
actiunea penala se pune in miscare intr-un anumit moment al
desfasurarii procesului penal, atunci cind se cunoaste sau se
presupune cine este autorul faptei penale cita vreme persoana
faptuitorului ramine necunoscuta, actiunea penala nu poate fi pusa in
miscare, dar procesul penal trebuie sa inceapa si sa se desfasoare atit
pentru constatarea, prin probe, a faptei savirsite, cit si pentru
descoperirea si identificarea faptuitorului. Deci procesul penal se
poate incepe si se poate desfasura fara o actiune penala pusa in
miscare, dar in scopul realizarii acestui act procesual. Dupa stingerea
actiunii penale prin "otarirea definitiva a instantei de judecata,
procesul penal continua sa se desfasoare cu punerea in e!ecutare a
condamnarii penale, ceea ce implica acte procesual-penale, dar in
conditiile in care actiunea penala este stinsa. Procesul penal este mai
vast decit actiunea penala si pentru ratiunea ca in cadrul acestuia se
1@
De aceea, ?. Dongoroz considerB cB acDiunea penalB are o ,aptitudine
funcDionalB-, in sensul cB ,folosirea- ei determinB inceperea Ci apoi
dinamizarea procesului penal pinB la finalizarea lui, iar atunci cind nu are
aceastB aptitudine funcDionalB impiedicB desfBCurarea procesului penal.
+ubliniind rolul dinamizator al acDiunii penale uneori Ci al acDiunii civile in
desfBCurarea procesului penal, credem cB termenul de ,folosire- a acDiunii
penale pentru inceperea Ci desfBCurarea procesului penal nu se incadreazB in
terminologia 'odului de procedurB penalB, care intrebuinDeazB doar termenii
de ,punere in miCcare- Ci de ,e!ercitare- a acDiunii penale, desfBCurarea
procesului penal fiind determinatB de scopul sBu, prevBzut in art. 1 'od
procedurB penalB.
Cap. III. Punerea in miscare si e'ercitarea actiunii
penale si a actiunii ci+ile
DPPpg119
poate e!ercita si o actiune civila, alaturata actiunii penale. De
asemenea, in acelasi proces penal se pot pune in miscare si e!ercita
mai multe actiuni penale, daca inculpatul a savirsit mai multe fapte
penale, dupa cum pot fi promovate si e!ercitate mai multe actiuni
civile, daca mai multe persoane s-au constituit parti civile,
depasindu-se astfel limitele e!ercitarii unei actiuni penale.
2) Unitatea de proces penal si pluralitatea de actiuni
penale
Actiunea penala isi are izvorul in savirsirea unei infractiuni daca
s-au savirsit mai multe infractiuni, fiecare infractiune savirsita va
constitui izvorul unei actiuni penale distincte. Daca mai multe
infractiuni au fost savirsite de aceeasi persoana, sub forma
concursului real sau formal de infractiuni, in raport de tratamentul
sanctionator prevazut de legea penala, apare necesitatea ca toate
actiunile penale sa fie e!ercitate concomitent si finalizate printr-o
singura "otarire judecatoreasca. |n aceasta situatie e!ista un singur
proces penal unitate procesuala dar pluralitate de actiuni penale
privind un singur inculpat.
+int cazuri in care se savirsesc, de autori diferiti, infractiuni care au
legaturi intre ele, ceea ce, pentru o buna administrare a justitiei,
impune judecarea tuturor inculpatilor pentru toate infractiunile
savirsite in cadrul aceluiasi proces penal, economisindu-se astfel
mijloacele procesuale si asigurindu-se o individualizare cit mai corecta
a sanctiunilor aplicate. Fi in cazul unei astfel de conexitati intre
infractiuni diferite savirsite de inculpati diferiti, e!ista unitate de
proces penal si pluralitate de actiuni penale privind atit infractiunile,
cit si inculpatii.
|n cazul savirsirii unei infractiuni continuate sau comple!e, ori in
caz de participatie infractionala, in care e!ista pluralitate de acte
materiale, de fapte si de inculpati, dar unitate infractionala, procesul
penal cuprinde o singura actiune penala, caci, potrivit legii penale, s-a
savirsit o singura infractiune.
3) Pluralitatea de procese penale in ca%ul unei
unitati in#ractionale
Daca actiunea penala, izvorita dintr-o unitate infractionala, dar cu
pluralitate de acte materiale ori cu pluralitate de coautori, instigatori,
complici, nu poate fi e!ercitata o data pentru toate actele care o
compun sau pentru toti participantii la savirsirea ei, e!ista
posibilitatea de a desfasura mai multe procese penale, in care sa fie
e!ercitata, partial, aceeasi actiune penala. Astfel, daca instigatorul si
complicele la savirsirea unei infractiuni au fost descoperiti dupa ce a
fost judecat si condamnat definitiv autorul ei, se poate incepe si
desfasura un alt proces penal, dar in care se e!ercita actiunea penala
izvorita din aceeasi infractiune. De asemenea, daca alte acte
materiale ale aceleiasi infractiuni continuate sau alte fapte care
alcatuiesc aceeasi infractiune comple!a au fost descoperite ulterior
e!ercitarii actiunii penale numai cu privire la unele acte sau fapte,
intr-un alt proces penal se poate e!ercita actiunea penala cu privire la
noile acte sau fapte descoperite, in vederea finalizarii actiunii penale
pentru infractiunea unica in integritatea sa. Desi, de regula, actiunea
penala se e!ercita si se finalizeaza intr-un singur proces penal, viata
judiciara confirma si posibilitatea e!ercitarii si finalizarii actiunii
penale prin mai multe procese penale.
DPPpg11:
2. Punerea in miscare si e'ercitarea actiunii penale
1) Punerea in miscare a actiunii penale
) pune in miscare actiunea penala inseamna a efectua actul
procesual prevazut de lege prin care se formuleaza, impotriva unei
persoane determinate, invinuirea de savirsire a unei infractiuni si se
declanseaza activitatea de tragere la raspundere penala acesteia. |n
literatura juridica se mai foloseste si denumirea de ,desc"idere- sau
,promovare- a actiunii penale, dar e!presia ,punere in miscare-
realizeaza imaginea dinamica a declansarii unei activitati care
urmeaza sa se desfasoare, sa inainteze spre o finalizare.
Prin punerea in miscare a actiunii penale ia nastere raportul
procesual penal fundamental #principal$, in care subiectul activ al
actiunii penale isi e!ercita dreptul sau de a trage la raspundere
penala pe invinuit, devenit inculpat, iar acesta are obligatia de a se
prezenta in fata autoritatii judecatoresti spre a raspunde de invinuirea
ce i se aduce. |n cadrul acestui raport, autoritatea sau persoana care
invinuieste are obligatia de a indeplini actele de invinuire potrivit legii
si adevarului, iar inculpatul, caruia i se recunoaste calitatea de parte
in proces, are dreptul de a se apara impotriva invinuirii care i se
aduce, ratiune pentru care i se acorda importante si eficiente drepturi
procesuale.
Actiunea penala se pune in miscare prin actul prevazut de lege,
denumit act de inculpare. Desi se face referire e!presa in art. @ al. %
la ,actul de inculpare prevazut de lege-, totusi 'odul de procedura
penala nu indica in toate cazurile de punere in miscare a actiunii
penale care este actul de inculpare astfel, in cazul in care i se acorda
instantei de judecata sau partii vatamate dreptul de a pune in miscare
actiunea penala, legea nu prevede prin ce act procesual se realizeaza
promovarea acestei actiuni, ceea ce a provocat discutii in literatura de
specialitate.
Actiunea penala poate fi pusa in miscare daca sint intrunite doua
conditii pozitive si una negativa. 'onditiile pozitive sint:
constatarea ca s -a savirsit o infractiune :
cunoasterea persoanei sau persoanelor care au savirsit-o0
Daca prima conditie este suficienta pentru inceperea procesului
penal, caci acesta se poate desfasura si in rem, adica in legatura cu o
infractiune savirsita, actiunea penala nu poate fi pusa in miscare decit
impotriva unei persoane determinate in personam prezumtivul
infractor a carui vinovatie trebuie dovedita.
'onditia negativa pentru punerea in miscare a actiunii penale
consta in ine!istenta vreunuia din cazurile care impiedica luarea unei
asemenea masuri, prevazute in art. 1<.
8data indeplinite aceste conditii, titularul e!ercitiului actiunii
penale poate dispune punerea in miscare a acestei actiuni prin actul
de inculpare prevazut de lege. 3miterea actului de inculpare se poate
situa in diferite stadii de desfasurare a procesului penal si se
realizeaza prin acte procesuale diferite, in functie de autoritatea sau
persoana care il emite si de stadiul procesual in care are loc punerea
in miscare a actiunii penale.
*inisterul Public, ca titular principal al e!ercitiului actiunii penale,
are dreptul sa o puna in miscare in toate cazurile de savirsire de
infractiuni, afara de cele in care acest drept este rezervat altor
autoritati sau persoane.
*n cursul urmaririi penale, imediat ce s-a retinut savirsirea unei
infractiuni si se cunoaste cine este faptuitorul, totodata nee!istind nici
un caz legal de impiedicare, *inisterul Public pune in miscare
DPPpg11=
actiunea penala, iar invinuitul devine inculpat actul de inculpare, in
acest caz, este ordonanta de punere in miscare a actiunii penale #art.
%77$ emisa de procuror. |n cazul in care urmarirea penala a avut loc
fara punerea in miscare a actiunii penale, cauzele fiind mai simple si
mai putin grave, procurorul pune in miscare actiunea penala la
terminarea urmaririi, prin rechizitoriu #art. %9% pct. 1 lit. a$, dupa care
dispune trimiterea in judecata a inculpatului si sesizeaza instanta de
judecata in acest caz, rec"izitoriul procurorului cuprinde doua acte
procesuale punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in
judecata a inculpatului.
*n cursul judecatii, actiunea penala este pusa in miscare de
*inisterul Public numai in mod e!ceptional, atunci cind se descopera
in sarcina inculpatului si alte infractiuni decit cele cuprinse in
rec"izitoriu sau se descopera participarea si a altor persoane la
savirsirea infractiunii judecate ori savirsirea de catre alte persoane a
unor infractiuni in legatura cu cea care se judeca #art. 229, 22:$ in
aceste cazuri, *inisterul Public este obligat sa ceara judecarea
inculpatului si pentru noile fapte penale savirsite sau judecarea si a
altor persoane ce au savirsit infractiuni in legatura cu cea care se
judeca, pentru a se asigura o buna administrare a justitiei. Actul de
inculpare, in aceste cazuri, este declaratia orala a procurorului de
punere in miscare a actiunii penale, consemnata in inc"eierea de
sedinta.
Deci actul de inculpare emis de *inisterul Public, prin procurorul
care efectueaza sau supraveg"eaza urmarirea penala ori prin
procurorul care participa la sedinta de judecata, consta in ordonanta
de punere in miscare a actiunii penale, in dispozitia scrisa inclusa in
rec"izitoriu, precum si in declaratia orala de punere in miscare a
actiunii penale consemnata in inc"eierea de sedinta.
#nstanta de judecata, in mod e!ceptional, cind procurorul nu
participa la judecata, pune in miscare actiunea penala pentru noi
fapte penale descoperite in sarcina inculpatului, in legatura cu cea
care se judeca, in conditiile art. 229, printr-o incheiere de extindere a
procesului penal. Desi in lege nu se considera in mod e!pres ca
aceasta inc"eiere este un act de inculpare, e!tinderea procesului
penal de catre instanta pentru noi fapte penale inseamna punerea in
miscare a actiunii penale impotriva inculpatului pentru aceste fapte,
ceea ce constituie un act de inculpare. Dreptul instantei de judecata
de a pune in miscare actiunea penala constituie o e!ceptie de la
regula, caci intre functia procesuala de invinuire, ce revine
*inisterului Public, si functia de jurisdictie, ce revine instantei de
judecata, e!ista incompatibilitate.
Actiunea penala se mai poate pune in miscare, in mod e!ceptional,
si de catre !amera Deputatilor si /enat, in sedinta comuna, printr-o
hotarire de punere sub acuzare a Presedintelui (om)niei pentru inalta
tradare #art. =& al. 2 din 'onstitutie$. Dupa luarea unei astfel de
"otariri, Parlamentul cere procurorului general sa sesizeze, potrivit
legii, 'urtea +uprema de .ustitie.
|n ce priveste actul de inculpare prin care partea vatamata pune in
miscare actiunea penala in cazurile prevazute de lege #art. %:@ al. %
lit. a$, e!ista opinii diferite in literatura de specialitate:
Persoana vatamata nu are acest drept si astfel, daca a introdus
plingere prealabila la instanta de judecata, potrivit art. %=&,
instanta este aceea care implicit pune in miscare actiunea penala
prin actul prin care se investeste cu judecarea acelei cauze, adica
printr-o inc"eiere.
DPPpg11@
8pinia contrara majoritara sustine ca plingerea prealabila
introdusa de partea vatamata la instanta de judecata, pentru una
din infractiunile prevazute in art. %:@ al. % lit. a, constituie actul de
inculpare, deci actul prin care se pune in miscare actiunea penala.
Plingerea prealabila indeplineste toate conditiile unui act de
inculpare: cuprinde invinuirea adusa unei persoane determinate si
are, totodata, efectul de a obliga instanta sa procedeze la judecata
pentru tragerea la raspundere penala a inculpatului. |ntrucit instanta
de judecata numai e!ceptional si printr-o prevedere e!presa a legii
poate pune in miscare actiunea penala, in lipsa unei astfel de
dispozitii nu i se poate atribui functia de invinuire si in aceasta
situatie de altfel, o inc"eiere de investire a instantei de judecata nici
nu este prevazuta de lege, considerindu-se doar ca, trecind la
judecarea cuzei, instanta a retinut in mod implicit ca actul de
inculpare este legal intocmit. Plingerea prealabila adresata instantei
de judecata este similara cu ,citatia directa- din dreptul francez si cu
,actiunea directa- din dreptul nostru pina in 1@&=, care produc efectul
de punere in miscare a actiunii penale.
2) E'ercitarea actiunii penale
Dupa ce a fost pusa in miscare, actiunea penala este e!ercitata
prin mai multe acte procesuale care asigura supunerea inculpatului
raspunderii penale. Au dreptul sa e!ercite actiunea penala:
Ministerul Public in toate cauzele si pe toata durata procesului
partea vatamata in cauzele in care participa la proces
instanta de judecata in cazul restrins in care a pus in miscare
actiunea penala.
Ministerul Public, prin procurorul care efectueaza sau
supraveg"eaza urmarirea penala, e!ercita actiunea penala prin
emiterea rec"izitoriului, in care se dispune trimiterea in judecata a
inculpatului si sesizarea instantei competente sa judece cauza prin
aceasta activitate procurorul sustine invinuirea formulata in actul de
inculpare si cere instantei de judecata sa procedeze la judecarea si
condamnarea inculpatului. |n cursul judecatii, *inisterul Public, prin
procurorul care participa la sedinta de judecata, sustine invinuirea in
fata instantei, prin participarea la administrarea probelor de vinovatie
si prin concluziile orale de condamnare a inculpatului potrivit legii
penale. Daca "otarirea pronuntata de instanta nu este legala si
temeinica, procurorul exercita caile de atac, care pot agrava
condamnarea inculpatului. Actele indicate constituie acte de
e!ercitare a actiunii penale, prin care aceasta este adusa pina la
finalizare, prin "otarirea instantei de judecata.
Partea vatamata, ca subiect activ al e!ercitiului actiunii penale,
contribuie, alaturi de *inisterul Public, la dovedirea invinuirii in cadrul
administrarii probelor, si cere, prin concluziile orale pe care le
formuleaza, atit in cursul urmaririi penale, cit si al judecatii,
condamnarea penala a inculpatului in cauzele in care actiunea penala
se pune in miscare la plingerea prealbila, partea vatamata are dreptul
sa exercite caile de atac, ca act de e!ercitare a actiunii penale.
#nstanta de judecata, in cazurile in care poate pune in miscare
actiunea penala, o e!ercita in continuare din oficiu pina la
solutionarea cauzei, prin e!tinderea actiunii penale, cind este cazul
#art. 227$ si administrarea probelor de invinuire.
DPPpg1%<
3. Ca%urile in care punerea in miscare sau
e'ercitarea actiunii penale este impiedicata
1) Impedimente la punerea in miscare sau
e'ercitarea actiunii penale 'art0 +;(
Avind ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor care
au savirsit infractiuni, actiunea penala nu poate fi pusa in miscare
sau, daca a fost pusa in miscare, nu mai poate fi e!ercitata cind nu
e!ista temeiul juridic al raspunderii penale infractiunea #art.1: al.%
'od penal$ impedimentele la punerea in miscare sau e!ercitarea
actiunii penale e!ista si atunci cind, desi s-a savirsit o infractiune,
raspunderea penala este inlaturata printr-o cauza legala sau inlocuita
cu o altfel de raspundere juridica in fine, cind nu este indeplinita vreo
conditie prevazuta de lege pentru punerea in miscare a actiunii
penale. |n primele doua categorii de cazuri, punerea in miscare sau
e!ercitarea actiunii penale este obstaculata cu caracter definitiv,
deoarece raspunderea penala nu poate interveni fiind fie e!clusa nu
e!ista infractiune fie inlaturata printr-o cauza legala. |n ultima
categorie, impiedicarea este temporara, cit timp nu este indeplinita
conditia ceruta de lege daca se indeplineste conditia ceruta,
impiedicarea dispare si actiunea penala poate fi promovata sau
e!ercitata, afara de cazul in care indeplinirea conditiei depinde de un
termen care a fost depasit.
'azurile de impiedicare a punerii in miscare sau de e!ercitare a
actiunii penale sint prevazute in art.1< lit. aj. 'azurile de la lit. ae au
in vedere cauze care e!clud raspunderea penala, prin inexistenta
infractiunii, ceea ce lipseste actiunea penala de temeiul ei juridic,
infractiunea. 0a lit. gj sint prevazute cazuri de inlaturare a
raspunderii penale, ca urmare actiunea penala ramine fara obiect,
nemaifiind posibila tragerea la raspundere penala. |n fine, cazul de la
lit. f, care se refera la conditiile diferite, cu termen sau fara termen,
constituie impediment atit de drept penal, cit si de drept procesual
penal, care nu permite promovarea actiunii penale cit timp este
pendent.
Printre impedimentele rezultate din intervenirea unei cauze de
inlaturare a raspunderii penale sint enumerate numai acelea cu un
caracter mai general, ca amnistia, prescriptia, decesul faptuitorului,
retragerea plingerii prealabile si impacarea legea penala prevede si
alte cauze care au ca efect apararea de pedeapsa, ceea ce atrage in
fond o inlaturare a raspunderii penale pentru e!actitate, ar trebui ca
in art. 1< sa se adauge un caz distinct de impiedicare a punerii in
miscare sau de e!ercitare a actiunii penale, anume ,e!ista vreuna din
cauzele prin care legea apara de pedeapsa-. Pina la completarea in
acest sens a art. 1<, practica judiciara a consemnat astfel de cauze ca
impedimente la punerea in miscare sau la e!ercitarea actiunii penale.
'odul de procedura penala imparte cazurile inscrise in art. 1< in
doua categorii, in raport de solutia pe care o determina in cazul
constatarii lor: toate cazurile de la lit. ae atrag, in cursul urmaririi
penale, solutia de scoatere de sub urmarire, iar in cursul judecatii
solutia de achitare cazurile de la lit. fj, precum si cele care apara de
pedeapsa atrag, in cursul urmaririi penale incetarea urmaririi, iar in
cursul judecatii incetarea procesului penal. Dat fiind ca solutia pe care
o atrage un caz sau altul de impiedicare a punerii in miscare sau a
e!ercitarii actiunii penale are importanta in finalizarea procesului
penal, aceste cazuri vor fi e!aminate in cadrul celor doua categorii
indicate.
DPPpg1%1
2) Ca%urile de impiedicare re%ultate din lipsa
temeiului *uridic al actiunii penale 3ine'istenta
in#ractiunii4
Potrivit art. 1< lit. ae, sint astel de cazuri:
a4 Fapta nu e'ista
Datorita unui denunt mincinos, a unor investigatii superficiale, s-a
considerat ca s-a savirsit o fapta cu caracter penal, dar ulterior s-a
stabilit ca o astfel de fapta nu a vut loc in realitatea obiectiva. 6ara
fapta nu e!ista infractiune si, ca urmare, nici temei pentru o actiune
penala.
b4 Fapta nu este pre+a%uta de legea penala sau
nu pre%inta gradul de pericol social al unei
in#ractiuni
<apta nu este prevazuta de legea penala #lit. b$ Acest caz este
incident atunci cind fapta savirsita nu isi are incriminare in nici o
prevedere a legii penale, fapta fiind de natura civila, disciplinara,
contraventionala sau este o fapta care initial a fost prevazuta de
legea penala, dar apoi a fost dezincriminata. 0ipsind o trasatura
esentiala a infractiunii prevederea in legea penala nu e!ista
infractiune.
<apta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni #lit. b
1
$
|n cazul in care fapta este savirsita in conditiile art. 1=
1
'od penal,
desi este prevazuta de legea penala, nu constituie infractiune, lipsind
actiunea penala de temei juridic.
c4 Fapta nu a #ost sa+irsita de in+inuit sau
inculpat
|nvinuirea initiala impotriva unei persoane s-a dovedit
neintemeiata in acest caz nu mai poate fi pusa in miscare sau
e!ercitata actiunea penala impotriva acestei persoane, ci trebuie
indreptata impotriva persoanei care a savirsit fapta.
d4 Faptei ii lipseste unul din elementele
constituti+e ale in#ractiunii
0ipsa unuia din elementele constitutive ale infractiunii face ca
fapta sa nu aiba caracter penal, astfel ca pentru aceasta fapta nu
poate fi promovata o actiune penala. 0ipsa intentiei, in cazul
infractiunilor care se pot savirsi numai intentionat, lipsa caracterului
repetat al faptei sau a altei imprejurari care constituie element
constitutiv, lipseste de temei juridic actiunea penala.
e4 E'ista una din cau%ele care inlatura
caracterul penal al #aptei
'odul penal #art. &&71$ prevede urmatoarele cauze generale cu
acest efect: legitima aparare, starea de necesitate, constringerea
fizica si constringerea morala, cazul fortuit, iresponsabilitatea, betia
completa involuntara, minoritatea faptuitorului pina la virsta cind nu
raspunde penal, eroarea de fapt. +int si cauze speciale care inlatura
caracterul penal al faptei: efectuarea probei veritatii in caz de insulta
si calomnie #art. %<: 'od penal$, darea de mita prin constringere #art.
%77 al. %$, adulterul ingaduit #art. 2<& al. 9$, lipsa dublei incriminari in
aplicarea principiului universalitatii legii penale #art. 9$.
S

S

S
1nele din cauzele prevazute de lege in art. 1< lit. ae opereaza in
rem, nefiind influentate de persoana faptuitorului #ine!istenta faptei,
fapta nu este prevazuta de legea penala$ alte cazuri opereaza numai
in personam #fapta nu a fost savirsita de invinuit, iresponsabilitatea,
minoritatea sub 1& ani$. +int si cazuri care opereaza si in rem si in
personam #fapta nu are gradul de pericol social al unei infractiuni$.
DPPpg1%%
1nele cazuri pot fi stabilite inca de la inceputul cercetarii #virsta sub
1& ani, fapta nu este prevazuta de legea penala$, dar altele nu pot fi
cunoscute decit dupa lamurirea completa a faptelor #legitima aparare,
efectuarea probei veritatii$.
3) Ca%uri in care actiunea penala nu poate #i
e'ercitata decit in anumite conditii- care nu sint
indeplinite- sau este lipsita de obiect
Potrivit art. 1< lit. fj sint astfel de cazuri:
#4 Lipseste plingerea realabila a persoanei
+atamate- autori%area sau sesi%area
organului competent- ori alta conditie
pre+a%uta de lege- necesara pentru punerea
in miscare a actiunii penale
Acest caz are in vedere mai multe situatii, cu reglementari diferite,
dar efectul comun de a impiedica punerea in miscare sau e!ercitarea
actiunii penale.
2ipsa plingerii prealabile, fiind o cauza care inlatura raspunderea
penala #art. 121 'od penal$, face ca actiunea penala sa fie lipsita de
obiect, deci nee!ercitabila. +e asimileaza cu lipsa plingerii prealabile
si introducerea ei de catre o alta persoana decit persoana vatamata
sau peste termenul prevazut de lege #art. %=%, %=&$. 0ipsa plingerii
prealabile nu impiedica punerea in miscare a actiunii penale in cazul
in care persoana vatamata este o persoana lipsita de capacitate de
e!ercitiu sau cu capacitate restrinsa, deoarece actiunea penala se
poate pune in miscare si din oficiu #art. 121 al.ult. 'od penal$.
2ipsa autorizatiei prealabile, atunci cind este prevazuta de lege
necesitatea unei astfel de autorizatii, are acelasi efect de impiedicare
a punerii in miscare sau de e!ercitare a actiunii penale. Astfel:
deputatul sau senatorul nu poate fi retinut, arestat, perc"ezitionat
sau trimis in judecata penala fara incuviintarea 'amerei din care
face parte, dupa ascultarea sa #art. 9@ din 'onstitutie$
numai 'amera Deputatilor, +enatul si Presedintele (om)niei au
dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor guvernului pentru
faptele savirsite in e!ercitiul functiei lor #art. 1<= al. % din
'onstitutie$
se cere o autorizatie prealabila din partea procurorului general in
cazul aplicarii principiului realitatii legii penale #art. 7 'od penal$
magistratii nu pot fi cercetati fara avizul *inisterului .ustitiei #art.
:7 0.8...$, iar judecatorii de la 'urtea +uprema de .ustitie fara
autorizarea Presedintelui (om)niei #art. 7@ din 0egea 'urtii
+upreme de .ustitie$.
2ipsa sesizarii organului competent, cum este lipsa sesizarii:
din partea comandantului pentru infractiunile prevazute in art.
221229, 2&=, 27227& 'od penal
din partea organului competent al cailor ferate pentru infractiunile
prevazute in art %:2 al. 1, %:& al. 1 si %:7 al. 1 si % 'od penal
din partea conducatorului unitatii careia ii apartine nava ori
inpectoratului de navigatie civila, pentru infractiunile prevazute in
art. 1<=11& din Decretul nr. &&2Q1@:% privind navigatia civila, ori
a comandantului navei pentru infractiunile prevazute in art. 11:
11@ din acelasi decret.
2ipsa exprimarii dorintei guvernului strain in cazul infractiunilor la
care se refera art. 1:1 'od penal.
|n toate aceste situatii prevazute de lege, neindeplinirea conditiei
prevazute impiedica punerea in miscare sau e!ercitarea actiunii
DPPpg1%2
penale pentru infractiunile si persoanele la care se refera
impedimentul.
a4 inter+enit amnistia- prescriptia sau
decesul #aptuitorului
Amnistia #art. 11@ 'od penal$ si prescriptia raspunderii penale #art.
1%11%& 'od penal$ sint cauze legale de inlaturare a raspunderii
penale, lipsind astfel de obiect actiunea penala. (aspunderea penala
fiind personala, decesul faptuitorului inlatura pe cale naturala aceasta
raspundere, impiedicind punerea in miscare sau e!ercitarea actiunii
penale.
b4 #ost retrasa plingerea prealabila ori partile
s6au impacat
Acest caz se limiteaza la infractiunile pentru care legea prevede ca
retragerea plingerii prealbile #art. 121 al. % 'od penal$ ori impacarea
partilor #art. 12% 'od penal$ inlatura raspunderea penala si numai
daca sint intrunite conditiile prevazute de lege. Pentru persoanele
lipsite de capacitate de e!ercitiu impacarea se face numai de
reprezentantii legali, iar cei cu capacitate de e!ercitiu restrinsa se pot
impaca cu incuviintarea persoanelor prevazute de legea civila. |
mpacarea partilor produce efecte si atunci cind actiunea penala a fost
pusa in miscare din oficiu retragerea plingerii prealabile in asemenea
cazuri nu inlatura raspunderea penala si nu impiedica desfasurarea in
continuare a procesului penal retragerea ulterioara a autorizatiei date
sau a sesizarii comandantului nu inlatura raspunderea penala, nefiind
prevazuta de lege drept cauza de aceasta natura.
c4 "6a dispus inlocuirea raspunderii penale
+-a dispus inlocuirea raspunderii penale cu o raspundere care
atrage o sanctiune cu caracter administrativ #art. @<, @1, @= 'od
penal$ find inlocuita raspunderea penala, este stinsa si actiunea
penala care are ca obiect aceasta raspundere.
d4 E'ista autoritate de lucru *udecat
Daca s-a pronuntat de instanta penala o "otarire definitiva cu
privire la actiunea penala, aceasta se stinge prin solutionare si nu se
mai poate pune in miscare sau e!ercita o noua actiune penala
impotriva aceleiasi persoane si cu privire la aceeasi fapta, c"iar sub o
incadrare juridica diferita. 'onditiile in care opereaza autoritatea de
lucru judecat vor fi e!aminate in legatura cu efectele "otaririi penale
definitive.
S

S

S
'odul penal prevede si cauze de nepedepsire sau de aparare de
pedeapsa, care constituie, de asemenea, impedimente la punerea in
miscare sau e!ercitarea actiunii penale. +int astfel de imprejurari:
desistarea si impiedicarea rezultatului, in caz de tentativa #art. %%$
impiedicarea consumarii infractiunii, in caz de complicitate #art.
2<$
denuntarea faptei inainte de a fi descoperita #art. 19:, 1:<, %77,
%9%$
inlesnirea arestarii celorlalti participanti #art. 1:<, 1:%, %9%$
retragerea in termen util a marturiei mincinoase #art. %9<$
tainuirea, favorizarea sau omisiunea denuntarii pentru unele
infractiuni savirsite de sot sau ruda apropiata #art. %%1, %9% al. %,
%9& al. &$
anularea uneia dintre casatorii in caz de bigamie #art. 2<2$
iertarea de catre sotul nevinovat, moartea acestuia, precum si
anularea casatoriei sotului vinovat, in caz de adulter #art. 2<&$
DPPpg1%&
casatoria intre autor si victima in caz de viol necalificat si raport
se!ual cu o minora #art. 1@: al.ult.$ etc.
'auzele de nepedepsire pot fi prevazute si in legi care au dispozitii
penale.
'auzele prevazute in art. 1< lit. fj pot opera numai in rem
#amnistie neconditionata, prescriptie$, numai in personam #decesul
faptuitorului$ sau si in rem si in personam #impacare, autoritatea
lucrului judecat$.
Pe linga cazurile prevazute in art. 1< lit. fj si cele de nepedepsire,
care inlatura raspunderea penala, mai sint si cazuri de imunitate
politica si de imunitate de jurisdictie.
'azurile de imunitate politica sint prevazute in 'onstitutia
(om)niei:
Presedintele %om=niei se bucura de imunitate in cursul mandatului
sau #art. =&$, ceea ce presupune ca nu raspunde penal pentru vreo
infractiune savirsita in aceasta perioada de timp, cu e!ceptia
inaltei tradari el nu poate fi tras la raspundere juridica nici pentru
actele si opiniile manifestate in cursul mandatului sau, intarindu-se
astfel pozitia sa de reprezentant al statului rom;n si de garant al
independentei nationale, al unitatii si integritatii teritoriale a tarii.
+e bucura de imunitate politica si deputatii si senatorii, dar numai
pentru voturile si opiniile e!primate in e!ercitarea mandatului,
asigurindu-se astfel o dezbatere libera si fara constringeri a
problemelor politice ale tari, care pot da loc la insulte, calomnii
#art. :<$.
/munitatea de jurisdictie #art. = 'od penal$ se refera la
reprezentantii corpului diplomatic ai statelor straine sau la alte
persoane care, in conformitate cu conventiile internationale, nu sint
supuse jurisdictiei penale a statului rom;n
%<
.
4. ctele procesuale prin care se da e#ect ca%urilor
de impiedicare a punerii in miscare sau e'ercitarii
actiunii penale
1) ctele de urmarire penala si de *udecata prin care
se impiedica inceperea sau continuarea
procesului penal
|n lipsa vreunuia din cazurile de impiedicare a punerii in miscare
sau e!ercitarii actiunii penale, procesul penal se incepe si se
desfasoara pina la finalizarea lui prin condamnarea penala a
inculpatului pentru infractiunea cu care a fost sesizata instanta de
judecata. Deci condamnarea penala are loc ori de cite ori actiunea
penala este intemeiata, nu este stinsa printr-o cauza legala si nu
e!ista vreun impediment in e!ercitarea ei.
Daca se cunosc inca de la sesizarea autoritatilor judiciare penale
e!istenta vreunuia din cazurile prevazute in art. 1< sau din cele
similare acestora, procesul penal nu poate incepe cum multe din
aceste cazuri se constata dupa inceperea procesului penal sau ele
intervin in cursul desfasurarii procesului, acesta nu mai poate
continua din momentul descoperirii sau intervenirii cazului respectiv.
Deci e!ista o strinsa legatura intre inceperea si continuarea procesului
penal si punerea in miscare si e!ercitarea actiunii penale, in sensul ca
atita timp cit actiunea penala poate fi pusa in miscare si e!ercitata,
procesul penal se poate porni si desfasura, dupa cum atunci cind
e!ista vreun impediment la punerea in miscare sau la e!ercitarea
%<
4ominalizarea acestor persoane se face in cursurile de drept penal Ci de
drept internaDional public.
DPPpg1%7
actiunii penale, acesta devine un impediment si pentru inceperea sau
desfasurarea procesului penal.
a$ 'ind cazul de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale
este evident c"iar din momentul sesizarii organului de urmarire
penala #lipsa plingerii prealabile, a autorizatiei prealabile, amnistia,
decesul faptuitorului$, procurorul dispune, prin rezolutie,
neinceperea urmaririi penale #art. %%= al. 9$, deoarece ar fi inutil
un proces penal in care de la inceput se cunoaste ca nu poate fi
pusa in miscare actiunea penala. 6ac e!ceptie de la ceasta regula
cazurile prevazute in art. 1< lit. b
1
si i #fapta nu prezinta gradul de
pericol al unei infractiuni si inlocuirea raspunderii penale$, fiind
necesar un proces penal in care sa se poata da o sanctiune cu
caracter administrativ.
b$ Daca s-a inceput procesul penal si cazul de impiedicare a punerii in
miscare sau de e!ercitare a actiunii penale s-a constatat in cursul
urmaririi penale, procurorul are la dispozitie trei modalitati de a
intrerupe continuarea procesului penal #art. 11 lit. ac$:
clasarea cauzei cind nu e!ista invinuit in cauza se
considera ca nu e!ista invinuit in cauza atunci cind fapta nu
este imputabila vreunei persoane sau cind nu se cunoaste cine
este faptuitorul, fiind astfel imposibila tragerea la raspundere a
unei persoane determinate daca se cunoaste persoana fizica,
dar nu se cunoaste inca identitatea sa, se considera ca e!ista
invinuit in cauza si se procedeaza la cercetari pentru
identificarea sa
scoaterea de sub urmarire atunci cind e!ista invinuit in
cauza si s-a constatat e!istenta unuia din cazurile ce determina
lipsa temeiului juridic al actiunii penale #art. 1< lit. ae$ prin
aceasta solutie, procurorul recunoaste ine!istenta infractiunii
pentru care s-a inceput urmarirea penala
incetarea urmaririi penale atunci cind e!ista invinuit
sau inculpat in cauza si se constata e!istenta unuia din cazurile
prevazute in art. 1< lit. fj, din cele de nepedepsire sau de
imunitate aceasta solutie justifica desfasurarea urmaririi,
pentru infractiunea savirsita de invinuit sau inculpat, dar
urmarirea penala nu mai poate continua cita vreme actiunea
penala devine fara obiect sau este impiedicata sa fie e!ercitata.
c$ *n cursul judecatii , deci dupa ce actiunea penala a fost pusa in
miscare si e!ercitata din eroare, daca se constata e!istenta
vreunuia dintre cazurile de impiedicare sau daca vreunul din
aceste cazuri intervine intre timp, instanta de judecata poate
pronunta urmatoarele doua solutii:
achitarea inculpatului atunci cind a intervenit unul din
cazurile prevazute in art. 1< lit. ae, avind aceeasi justificare ca
si la solutia de scoatere de sub urmarire, dar cu autoritatea
"otaririi judecatoresti
incetarea procesului penal cind se constata e!istenta
unuia din cazurile prevazute in art. 1< lit. fj sau vreun caz de
aparare de pedeapsa ori de imunitate, solutie corespunzatoare,
ca temei juridic, celei de incetare a urmaririi penale.
(ezolutia procurorului de neincepere a urmaririi penale, rezolutia
sau ordonanta procurorului de clasare, scoatere de sub urmarire sau
de incetare a urmaririi penale, "otarirea instantei de judecata de
ac"itare sau de incetare a procesului penal sint acte procesuale, prin
care se da efect cauzelor de impiedicare a punerii in miscare sau
e!ercitarii actiunii penale si se obstaculeaza inceperea procesului
DPPpg1%9
penal, iar daca aceasta totusi a inceput, se pune capat urmaririi sau
judecatii.
|n cazul in care se constata e!istenta mai multor cazuri de
impiedicare a punerii in miscare sau e!ercitarii actiunii penale, dintre
care unele se inscriu in art. 1< lit. 1e, iar altele in art. 1< lit. fj, au
prioritate cazurile care e!prima ine!istenta infractiunii, determinind
astfel scoaterea de sub urmarire, iar in cazul judecatii ac"itarea
inculpatului. 3!istenta mai multor cazuri de inlaturare a raspunderii
penale determina o prioritate de ordin cronologic, caci odata stinsa
actiunea penala in temeiul unei cauze legale, celelalte cauze nu mai
au ce stinge.
Atunci cind actiunea penala nu poate fi pusa in miscare sau
e!ercitata pe temeiul ca fapta nu este prevazuta de legea penala #art.
1@< lit. b$, ii lipseste un element constitutiv al infractiunii #lit. d$ sau
e!ista o cauza care inlatura caracterul penal al faptei #lit. e$,
procurorul care dispune scoaterea de sub urmarire sau instanta de
judecata care pronunta ac"itarea, daca apreciaza ca fapta ar putea
atrage masuri sau sanctiuni de alta natura decit cele penale,
sesizeaza organul competent in acest mod, o contraventie, o abatere
disciplinara, care initial era considerata in mod gresit ca infractiune,
urmeaza a fi totusi sanctionata, dar cu masurile sau sanctiunile
corespunzatoare naturii sale juridice.
2) Continuarea procesului penal- la cererea
in+inuitului sau inculpatului- dupa stingerea
actiunii penale 'art0 +-(
Daca invinuitul sau inculpatul se considera nevinovat, are interesul
legitim sa se dispuna scoaterea de sub urmarire penala sau sa se
pronunta ac"itarea sa. 0a obtinerea acestei rezolvari a procesului
penal se poate opune intervenirea amnistiei, a prescriptiei sau
retragerea plingerii prealabile, care atrag din oficiu incetarea urmaririi
penale sau incetarea procesului penal, impiedicind astfel pe invinuit
sau inculpat sa dovedeasca nelegalitatea sau netemeinicia invinuirii
ce i s-a adus. 0egea acorda invinuitului sau inculpatului posibilitatea
de a cere continuarea procesului penal, in caz de amnistie, prescriptie
a raspunderii penale sau de retragere a plingerii prealabile, iar
procurorul sau instanta de judecata are obligatia de a desfasura in
continuare procesul penal in vederea constatarii unuia din cazurile
prevazute in art. 1< lit. ae. Daca s-a constatat e!istenta unuia din
aceste cazuri, procurorul in cursul urmaririi penale va dispune
scoaterea de sub urmarire, iar instanta de judecata in cursul
judecatii va pronunta ac"itarea inculpatului, dind astfel satisfactie
invinuitului sau inculpatului invinuit pe nedrept. |n cazul in care
inculpatul nu a reusit sa-si dovedeasca nevinovatia, actiunea penala
ramine in continuare stinsa prin amnistie, prescriptie sau retragerea
plingerii prealabile, dispunindu-se de procuror incetarea urmaririi, iar
in cursul judecatii instanta pronuntind incetarea procesului penal.
Dreptul invinuitului sau inculpatului de a dispune asupra
desfasurarii procesului penal in continuare, desi a intervenit amnistia,
prescriptia sau retragerea plingerii prealabile, decurge din dreptul sau
la aparare, prin care poate combate invinuirea pina la infirmarea ei ca
netemeinica.
DPPpg1%:
I.12. Punerea in miscare si e'ercitarea actiunii
ci+ile
1. Punerea in miscare actiunii ci+ile
1) !odalitatile prin care se reali%ea%a obiectul
actiunii ci+ile
Actiunea civila are ca obiect tragerea la raspundere civila a
inculpatului, precum si a partii responsabile civilmente, in vederea
repararii juste si integrale a pagubelor cauzate prin infractiune.
'onditiile in care poate interveni raspunderea civila si modalitatile
prin care aceasta se realizeaza sint reglementate de legea civila, la
care face trimitere si dispozitia art. 1& 'od procedura penala. Aceste
dispozitii, care se refera numai la actiunea civila e!ercitata in procesul
penal, prevad doua modalitati de reparare a pagubelor produse prin
infractiuni: repararea in natura si plata unei despagubiri banesti. 'ele
doua modalitati pot fi cumulate in vederea asigurarii unei reparatii
juste si integrale a pagubei cauzate.
|n ce priveste repararea in natura, 'odul de procedura penala
prevede patru modalitati:
restituirea lucrului
restabilirea situatiei anterioare savirsirii infractiunii
desfiintarea totala sau partiala a unui inscris
prin orice alt mijloc de reparatie.
'ind lucrurile apartinind partii civile au fost ridicate de la invinuit
sau inculpat, i se restituie acesteia, ca masura provizorie, urmind ca
prin "otarirea instantei sa se definitiveze restituirea. Daca lucrurile
apartinind partii civile nu au fost ridicate de la invinuit sau inculpat ori
de la persoana la care se afla in mod ilegal, instanta de judecata
obliga la restituirea lor si, pentru cazul in care nu se vor mai gasi la
e!ecutarea "otaririi, obliga la repararea pagubei prin ec"ivalent
banesc. |n cazul in care savirsirea infractiunii atrage o sc"imbare a
situatiei anterioare, producatoare de prejudiciu material partii civile,
repararea pagubei se face in natura prin restabilirea situatiei
dinaintea infractiunii procurorul poate lua o masura provizorie in
acest sens, iar instanta de judecata o definitiveaza prin "otarirea sa.
+int cazuri cind repararea pagubei se obtine prin desfiintarea totala
sau partiala a unui inscris, cum ar fi un testament falsificat,
desfiintarea fiind o solutie de competenta instantei de judecata. 0egea
se refera si la orice alt mijloc de reparare care nu comporta
despagubiri banesti, urmind ca practica sa concretizeze aceasta
modalitate. (epararea in natura a pagubei cauzate prin infractiune
are prioritate fata de repararea prin despagubiri banesti. |nsa cind
prin repararea in natura paguba nu s-a acoperit decit in parte #lipsa
de folosinta a bunului sau uzura sa$, trebuie acordate in completare si
despagubiri banesti.
Desi are caracter subsidiar, repararea pagubei prin despagubiri
banesti se intilneste cel mai des in practica penala a instantelor
judecatoresti. Astfel:
in cazul infractiunilor contra patrimoniului, despagubirea baneasca
reprezinta valoarea bunurilor sustrase sau distruse, cuantumul
c"eltuielilor pentru repararea lucrurilor degradate, sumele de bani
efectiv sustrase sau obtinute prin inselaciune, abuz de incredere
pagubele produse prin infractiunile contra persoanei pot fi reparate
prin despagubiri banesti reprezentind sumele cu care victima unui
omor contribuia la intretinerea unei persoane, c"iar daca nu e!ista
vreo obligatie legala, sumele efectiv c"eltuite cu ingrijirea
medicala, iar in caz de invaliditate #totala sau partiala$ cu diferenta
DPPpg1%=
dintre venitul avut inainte de savirsirea infractiunii si venitul
obtinut ca urmare a invaliditatii suferite etc.
Pe linga valoarea pagubei efectiv suferite #damnum emergens$,
despagubirea baneasca trebuie sa cuprinda #art. 1& al.ult.$ si folosul
nerealizat #lucrum cessans$, care poate fi dobinda legala aferenta de
la data savirsirii infractiunii si pina la ac"itarea sumei datorate,
beneficiul pe care l-ar fi adus un bun avariat pina la repararea si
repunerea lui in functiune etc. Practica autoritatilor judiciare s-a
confruntat cu modalitati diferite de pagube efective aduse
patrimoniului prin savirsirea de infractiuni, precum si de foloase
nerealizate. Dupa 1@=@ s-a accentuat jurisprudenta care acorda
despagubiri pentru daune morale, cauzate prin infractiune, calcularea
lor facindu-se dupa mai multe criterii.
|n cadrul procesului penal, despagubirea trebuie calculata in raport
de valoarea integrala a pagubei, stabilita prin probe, nefiind justificata
luarea in consideratie a unor criterii subiective #cum ar fi situatia
materiala a inculpatului si a partii civile$. |n cazul in care prin dispozitii
legale se prevede un anumit mod de evaluare a pagubelor, se aplica
aceste dispozitii.
Despagubirea baneasca poate fi stabilita intr-o suma globala sau in
sume platibile periodic, in special in cazul pagubelor produse prin
moartea sau vatamarea victimei la calcularea despagubirilor se tine
seama, in caz de culpa comuna cu a victimei, de gravitatea celor doua
culpe.
!oautorii, instigatorii si complicii, daca sint trasi la raspundere
penala in fata instantei de judecata, raspund solidar de intreaga
paguba cauzata prin actele lor tainuitorul raspunde solidar numai
pina la valoarea bunurilor pe care le-a tainuit, iar favorizatorul
raspunde civil solidar cu autorul numai in cazul in care a dat ajutor
pentru asigurarea folosului infractiunii si in limitele acestuia.
(aspunde solidar cu inculpatul, pentru intreaga paguba cauzata de
acesta, si partea responsabila civilmente, dar in limitele raspunderii
sale civile insa daca inculpatul #printr-o tranzactie$ intelege sa
plateasca despagubirile cerute de partea civila, raspunderea partii
responsabile civilmente se limiteaza la paguba efectiv produsa de
inculpat.
Desi raspunderea solidara decurge din producerea unei pagube
prin aceeasi fapta sau in urma unei dispozitii legale, practica judiciara
a retinut solidaritatea si in cazul in care un prejudiciu unic s-a produs
prin doua infractiuni calificate deosebit, savirsite de mai multe
persoane #de e!emplu neglijenta in serviciu a casierului care a uitat
casa de bani desc"isa si furtul savirsit de cel care si-a insusit banii,
profitind de situatia lasata de casier$.
2) Dreptul de optiune in ce pri+este punerea in
miscare a actiunii ci+ile
|n cazul in care s-a inceput procesul penal cu privire la o
infractiune prin care s-a produs un prejudiciu, persoana vatamata are
desc"ise doua cai:
sa se adreseze instantei civile cu actiunea sa civila, in care caz se
incepe si se desfasoara un proces potrivit regulilor de drept
procesual civil
sa se constituie parte civila in procesul penal, e!ercitind astfel
actiunea civila alaturata actiunii penale.
Dreptul de a alege intre calea penala si calea civila se numeste
drept de optiune.
DPPpg1%@
Pentru persoana vatamata este mult mai avantajos sa e!ercite
actiunea civila in cadrul procesului penal, ratiune pentru care aceasta
este calea aleasa in cele mai multe cazuri. |n vederea apararii
intereselor legitime ale unor persoane, care au suferit pagube de pe
urma unei infractiuni, se prevedere c"iar obligatia pentru acestea sa
indrepte actiunea civila la autoritatea judiciara penala astfel, potrivit
art. %%1 al. &, unitatea de stat pagubita prin infractiune este obligata
sa sesizeze organul de urmarire penala pentru cercetarea infractiunii
care i-a adus o paguba si sa se constituie parte civila, ceea ce
inlatura, implicit, dreptul de optiune. Acest drept este ingradit si in
cazul persoanelor lipsite de capacitate de e!ercitiu sau cu aceasta
capacitate restrinsa deoarece, in cazul in care s-au produs pagube in
patrimoniului lor, actiunea civila se e!ercita si din oficiu, obligind
astfel la alegerea caii penale. |n cazurile in care se aplica procedura
urgenta de urmarire si de judecata a infractiunilor flagrante, daca
judecata actiunii civile ar intirzia solutionarea actiunii penale,
persoana vatamata este indreptata la instanta civila #art. &:9$,
ingradindu-i-se astfel dreptul de optiune.
8data ce dreptul de optiune a fost e!ercitat si persoana vatamata
a ales calea de valorificare a pretentiilor sale civile, optiune devine
irevocabila, in sensul ca nu se mai poate parasi calea aleasa spre a se
indrepta la cealalta cale #electa una via non datur recursus ad
alteram$. 'onsecintele acestei reguli sint foarte importante pentru
persoana vatamata fiindca, prin parasirea instantei penale sau a celei
civile, se pierde insusi dreptul de a obtine repararea pagubei pe cale
judiciara, calea alternativa fiind e!clusa.
Pentru a nu se crea totusi obstacole in realizarea reparatiilor civile,
s-au prevazut si unele e!ceptii de la regula ,electa una via-. Astfel,
partea civila poate parasi calea penala si sa se adreseze cu actiunea
sa civila la instanta civila in urmatoarele situatii:
cind urmarirea sau judecata penala a fost suspendata #art. 1@ al.
2$, intrucit in tot timpul suspendarii procesului penal actiunea civila
este tinuta pe loc si nu se stie cind va fi reluat procesul
cind procurorul a dispus scoaterea de sub urmarire sau incetarea
urmaririi penale #art. %&%, %&@$, situatie in care cauza nu mai
ajunge in fata instantei de judecata, singura autoritate care are
dreptul sa acorde despagubiri civile
cind legea prevede ca instanta de judecata lasa actiunea civila
nesolutionata #art. %<$.
Persoana vatamata care a pornit, ca reclamant, actiunea civila in
fata instantei civile, poate parasi aceasta instanta pentru a se adresa
autoritatilor judiciare penale in doua situatii:
cind punerea in miscare a actiunii penale a avut loc dupa ce fusese
pornita actiunea civila la instanta civila, caci in momentul
introducerii actiunii nu avea inca desc"isa calea penala
cind procesul penal a fost reluat dupa suspendare, incetarea
urmaririi sau scoaterea de sub urmarire, dindu-i-se dreptul de a se
adresa caii penale.
'u toate acestea, daca prima instanta a pronuntat o sentinta civila,
c"iar daca nedefinitiva #art. 1@ al.ult.$, nu mai este permisa parasirea
caii civile, spre a se evita pronuntarea a doua "otariri una civila si
alta penala impotriva aceleiasi persoane cu privire la raspunderea
pentru aceeasi paguba.
DPPpg12<
3) Punerea in miscare si e'ercitarea actiunii ci+ile in
procesul penal
Actiunea civila se pune in miscare in procesul penal de catre
persoana vatamata prin constituirea de parte civila, care se obtine
printr-o declaratie scrisa sau orala de constituire de parte civila,
facuta in fata organelor de urmarire sau a instantei de judecata, ori
printr-o cerere scrisa sau orala prin care se solicita reparatii civile de
la inculpat si de la partea responsabila civilmente. 'onstituirea de
parte civila se poate face in tot cursul urmaririi penale, iar in cursul
judecatii numai pina la inceperea cercetarii judecatoresti, inainte de
citirea actului de sesizare a instantei. |ntrucit actiunea civila se
alatura actiuni penale puse in miscare in cadrul procesului penal,
punerea in miscare a actiunii civile trebuie sa aiba loc concomitent
sau dupa ce actiunea penala a fost pusa in miscare. Dupa constituirea
de parte civila, persoana vatamata devine parte in procesul penal, cu
denumirea de parte civila.
Dupa punerea in miscare a actiunii civile, partea civila o e!ercita in
fata organelor de urmarire penala si a instantei de judecata prin
participarea la efectuarea actelor de urmarire si de judecata, personal
sau prin aparatorul sau, actionind pentru administrarea probelor
privitoare la pretentiile sale, ridicind e!ceptii si punind concluzii cu
privire la temeinicia si legalitatea pretentiilor sale civile si prin cererea
e!presa de a fi obligati inculpatul si partea responsabila civilmente la
repararea pagubei pe care a suferit-o de asemenea, in cazul in care
nu este multumita de solutiile date de procuror cu privire la cererile
sale, se poate plinge procurorului ierar"ic superior, iar impotriva
"otaririlor judecatoresti referitoare la actiunea sa civila poate e!ercita
caile de atac.
3!ercitarea actiunii civile, prin actele procesuale indicate, se face
concomitent cu e!ercitarea actiuni penale de catre *inisterul Public
sau partea vatamata, astfel incit cele doua actiuni sa fie aduse
impreuna in fata instantei de judecata si sa poata fi solutionate prin
aceeasi "otarire. |n vederea e!ercitarii concomitente a actiunii civile
cu e!ercitarea actiuni penale, procurorul poate sustine in fata
instantei actiunea civila #art. 1= al. 1$, iar instanta de judecata are
obligatia de a avea rol activ in dovedirea, sustinerea si solutionarea
actiunii civile #art. %=:$, c"iar daca partea civila nu se prezinta la
judecata.
'ind paguba a fost cauzata unitatilor prevazute in art. 1&7 'od
penal sau persoanelor lipsite de capacitate de e!ercitiu sau cu
aceasta capacitate restrinsa, actiunea civila se e!ercita si din oficiu,
c"iar daca persoana vatamata nu s-a constituit parte civila sau a
renuntat, cu incalcarea legii, la reparatii civile in astfel de cazuri, lipsa
de constituire de parte civila sau renuntarea la reparatii civile este
supusa controlului instantei de judecata, care poate obliga la
despagubiri civile daca se constata e!istenta pagubei si raspunderea
civila a inculpatului. 3!ercitarea actiunii civile din oficiu se manifesta
si prin obligatia pe care o are instanta de judecata de a introduce in
cauza si partea responsabila civilmente, daca partea civila nu a
cerut-o.
|n legatura cu e!ercitarea actiunii civile, e!ista unele diferente
dupa cum cauza se afla in fata organelor de urmarire penala sau a
instantei de judecata:
daca in cursul urmaririi penale se constata ca actiunea penala este
lipsita de temei juridic, este stinsa printr-o cauza legala sau e!ista
un impediment de ordin procedural in e!ercitarea ei, procesul
DPPpg121
penal nu mai continua si in fata instantei de judecata, fiind finalizat
prin scoaterea de sub urmarire sau prin incetarea urmaririi penale
in aceste situatii, partea civila trebuie sa paraseasca calea penala
si sa se adreseze cu actiunea sa civila instantei civile
in faza de judecata, lipsa de temei a actiunii penale sau stingerea
acesteia nu impiedica, de principiu, e!ercitarea actiunii civile, daca
ea insasi nu este stinsa printr-o cauza legala.
8 situatie speciala in e!ercitarea actiunii civile o prezinta
intervenirea decesului partii civile sau a inculpatului:
in cazul decesului partii civile, fie in cursul urmaririi penale, fie al
judecatii, actiunea civila va continua sa fie e!ercitata de catre
mostenitorii acesteia care inteleg sa intervina in proces
daca a decedat inculpatul in cursul urmaririi penale, actiunea
penala nu mai poate fi e!ercitata in fata instantei de judecata,
astfel incit partea civila va trebui sa se adreseze instantei civile
decesul inculpatului in cursul judecatii permite partii civile sa
e!ercite in continuare actiunea civila impotriva mostenitorilor
inculpatului si a partii responsabile civilmente, instanta fiind
obligata sa dispuna introducerea in proces a acestora
cind partea civila este o persoana juridica, care a fost reorganizata
ori desfiintata, actiunea civila va fi e!ercitata in continuare de
persoana juridica succesoare in drepturi sau de lic"idatori #art. %1$.
Desi, de regula, actiunea civila este e!ercitata concomitent cu
actiunea penala, se poate ivi situatia cind solutionarea actiuni penale
ar putea fi intirziata de solutionarea actiunii civile in acest caz, legea
permite disjungerea actiunii civile de cea penala, urmind ca actiunea
penala sa-si capete solutionarea, iar actiunea civila sa fie e!ercitata
ulterior in caz de disjungere, instanta penala este obligata sa retina
actiunea civila in cadrul procesului penal si sa procedeze la judecarea
si solutionarea ei imediat ce s-a pronuntat cu privire la actiunea
penala.
4) Ca%urile care impiedica punerea in miscare sau
e'ercitarea actiunii ci+ile in procesul penal
'a si la actiunea penala, e!ista situatii in care actiunea civila nu
poate fi promovata sau, daca totusi a fost promovata, nu mai poate fi
e!ercitata in sensul finalizarii ei prin obligarea inculpatului si a partii
responsabile civilmente la reparatii civile. 1nele din aceste situatii sint
strins legate de cazurile de impiedicare a punerii in miscare sau de
e!ercitare a actiuni penale alte situatii sint proprii actiunii civile.
$ Ca%uri de impiedicare determinate de lipsa de
temei *uridic a actiunii ci+ile
Pentru a e!ista raspundere civila se cere savirsirea cu vinovatie de
catre o persoana a unei fapte ilicite care a produs o paguba unei alte
persoane. 'azurile prevazute in art. 1< lit. a si c ine!istenta faptei si
fapta nu a fost savirsita de invinuit sau inculpat, ca impedimente la
punerea in miscare a actiunii penale infirma e!istenta temeiului
juridic al actiunii civile. 'elelalte cazuri de lipsa de temei a raspunderii
penale, prevazute in art. 1< lit. b, b
1
, d si e, desi nu atrag, de principiu,
si lipsa de temei a actiunii civile, daca e!ista fapta cu caracter ilicit, a
fost savirsita de inculpat din culpa civila si a produs o paguba.
3!clud raspunderea civila insa, in lipsa culpei civile, lipsa unei
pagube si lipsa legaturii cauzale dintre infractiunea pentru care a fost
trimis in judecata inculpatul si paguba produsa.
DPPpg12%
B$ Ca%uri determinate de lipsa de obiect a actiunii
ci+ile- prin inlaturarea raspunderii ci+ile in
temeiul unei cau%e legale
1nele cauze de stingere a actiuni penale sint si cazuri de stingere a
actiunii civile. +int astfel de cazuri: retragerea plingerii prealabile si
impacarea partilor, care trebuie sa fie totale si neconditionate, adica
sa se refere atit la actiunea penala, cit si la actiunea civila.
+int cazuri proprii de stingere a actiunii civile:
renuntarea la pretentiile civile solicitate, atunci cind partea civila
poate dispune asupra dreptului sau la reparatii civile
prescriptia raspunderii civile.
C$ Ca%uri determinate de un impediment la
promo+area procesului penal
Daca procesul penal nu poate fi promovat si nu poate continua,
fiind neindeplinite conditiile legale, nici actiunea civila nu poate fi
pusa in miscare si e!ercitata. +int astfel de cazuri:
intervenirea amnistiei, prescriptiei raspunderii penale sau a
decesului inculpatului inainte de promovarea procesului penal sau
in cursul urmaririi penale, deoarece cauza nu mai poate ajunge la
instanta de judecata
fapta este de natura civila, disciplinara sau contraventionala #art.
1< lit. b$, pentru care nu se poate incepe procesul penal
fiind aleasa calea civila, s-a pronuntat o "otarire, c"iar
nedefinitiva, de prima instanta #art. 1@ al. &$
lipseste plingerea prealabila, autorizarea prealabila, sesizarea
organului competent, e!primarea dorintei guvernului strain sau o
alta conditie prevazuta de lege
e!ista autoritate de lucru judecat a penalului asupra civilului.
|n toate aceste cazuri, in temeiul art. %%= al. % si 2, urmarirea
penala nu poate incepe si, daca a inceput, nu mai poate continua
pentru a fi promovata si e!ercitata actiunea civila.
5) ctele procesuale prin care se da e#ect ca%urilor
de impiedicare a punerii in miscare sau e'ercitarii
actiunii ci+ile
Daca actiunea penala este intemeiata, nu este stinsa si nu e!ista
vreun impediment procedural in e!ercitarea ei, si actiunea civila,
alaturata ei, cind nu e!ista vreun impediment in e!ercitarea ei, va fi
finalizata prin "otarirea instantei penale de admitere a actiunii civile,
in total sau in parte, prin obligarea inculpatului si a partii responsabile
civilmente la reparatiile civile pentru pagubele produse.
|n cazul e!istentei vreunui caz de impiedicare in e!ercitarea
actiunii penale, care intotdeauna impiedica condamnarea inculpatului,
actiunea civila poate fi e!ercitata in continuare si solutionata prin
admiterea ei si obligarea la reparatii civile, daca sint intrunite
conditiile raspunderii civile si nu e!ista vreo cauza proprie de stingere
a actiunii civile sau de impiedicare a solutionarii ei. |n stabilirea
acestor situatii trebuie sa se faca deosebire intre urmarirea penala si
judecata cauzei, situatiile variind si in raport de cazul de impiedicare
incident:
- |n cursul urmaririi penale, pronuntindu-se scoaterea de
sub urmarire sau incetarea urmaririi penale, ca urmare a unui caz
de impiedicare a punerii in miscare a actiuni penale, aceasta nu
mai poate fi promovata in fata instantei de judecata si, ca urmare,
nici actiunea civila nu mai poate fi alaturata ei pentru a fi
e!ercitata si finalizata prin "otarirea instantei de judecata. |ntr-o
asemenea situatie, partea civila este obligata daca doreste sa
DPPpg122
obtina pe cale juridica reparatii pentru paguba suferita sa
paraseasca calea penala si sa se adreseze instantei civile cu
actiunea sa civila. 'a masura provizorie, in legatura cu repararea
pagubei, se poate totusi dispune, in cursul urmaririi penale,
restituirea lucrurilor si restabilirea situatiei anterioare savirsirii
infractiunii.
- |n cursul judecatii, in caz de ac"itare pentru cazurile
prevazute in art. 1< lit. a si c, actiunea civila este respinsa ca
lipsita de temei, deoarece nu e!ista fapta ori aceasta nu a fost
savirsita de inculpat. Ac"itarea pentru cazuri prevazute in art. 1<
lit. b
1
, d si e, ori incetarea procesului penal pentru intervenirea
amnistiei, prescriptiei, decesului faptuitorului, e!istenta unei cauze
de nepedepsire, nu impiedica e!ercitarea si solutionarea actiunii
civile in sensul admiterii ei, in total sau in parte, daca sint intrunite
conditiile raspunderii civile, deci daca are temei juridic. 'ind se
dispune incetare actiunii penale pentru retragerea plingerii
prealabile sau impacare, actiunea civila este respinsa, fiind stinsa
prin vointa partii civile. Prin "otarirea sa, instanta de judecata lasa
nesolutionata actiunea civila in cazul de ac"itare pe temeiul ca
fapta nu este prevazuta de legea penala #art. 1< lit. b$ si in cazurile
de incetare a procesului penal pentru temeiurile de sub art. 1< lit. f
si j deoarece, nefiind posibila e!ercitarea actiunii penale, nu era
posibila nici e!ercitarea actiunii civile in aceste cazuri, partea
civila se poate adresa cu actiunea sa civila la instanta civila.
2. E'ercitarea actiunii ci+ile la instanta ci+ila
1) Conditiile de e'ercitare a actiunii ci+ile in #ata
instantei ci+ile
8ptind pentru calea civila, persoana vatamata introduce actiunea
sa civila la instanta de judecata civila, respectind dispozitiile care
reglementeaza competenta si procedura de judecata a unei cauze
civile. 'ita vreme nu e!ista si proces penal pentru fapta cauzatoare de
prejudiciu, judecarea si solutionarea actiunii civile decurgind dintr-o
infractiune de catre instanta civila nu prezinta nici un fel de
particularitate. 'ind, insa, dupa sesizarea instantei civile, se pune in
miscare actiunea penala, in cadrul unui proces penal, judecarea
definitiva a actiunii civile la instanta civila este suspendata pina la
solutionarea definitiva a actiuni penale de catre instanta penala
regula poarta denumirea de ,penalul tine in loc civilul, #art. 1& al. %$.
Aceasta regula este necesara pentru a se solutiona mai intii actiunea
penala, deoarece solutia data cu privire la aceasta actiune trebuie sa
fie luata in considerare la solutionarea actiunii civile.
Dupa solutionarea actiunii penale printr-o "otarire definitiva, la
cererea reclamantului #persoana vatamata$ se reia e!ercitarea
actiunii civile in fata instantei civile, reclamantul urmind sa-si
dovedeasca pretentiile, iar piritul #inculpatul din procesul penal$ sa le
combata. 'odul de procedura penala #art. %%$ prevede ca "otarirea
definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fata
instantei civile care judeca actiunea civila, cu privire la e!istenta
faptei, a persoanei care a savirsit-o si a vinovatiei acestuia. Prin
aceasta regula se impune instantei civile de a solutiona actiunea civila
in concordanta cu solutia data actiunii penale. Astfel, daca inculpatul
a fost condamnat in actiunea penala, instanta civila trebuie sa
considere fapta ca e!istenta si pe pirit #inculpatul din actiunea penala$
ca vinovat de savirsirea ei dimpotriva, daca s-a pronuntat ac"itarea
pe temeiul art. 1< lit. a sau c, instanta civila trebuie sa retina ca fapta
nu a fost savirsita de pirit. /nstanta civila, retinind e!istenta faptei si
DPPpg12&
vinovatia piritului in savirsirea faptei, dupa modul cum a fost
solutionata definitiv actiunea penala, are dreptul de a stabili e!istenta
sau ine!istenta pagubei, precum si intinderea ei, statuind asupra
actiunii civile prin admiterea ei, in total sau in parte, ori pronuntind
respingerea ei.
(eflectind caracterul priooritar al penalului asupra civilului, in art.
%% al. % se prevede ca "otarirea definitiva a instantei civile prin care a
fost solutionata actiunea civila nu are autoritate de lucru judecat in
fata autoritatilor judiciare penale cu privire la e!istenta faptei, a
persoanei care sa savirsit-o si a vinovatiei acesteia deci c"iar daca
instanta civila s-a pronuntat definitiv ca fapta nu a fost savirsita de
pirit, procurorul il poate trimite in judecata penala pe acesta si
instanta de judecata il poate condamna, daca probele efectuate in
procesul penal confirma aceasta solutie.
2) Ca%uri speciale de e'ercitare a actiunii ci+ile la
instanta ci+ila
|n cazul in care actiunea civila a fost e!ercitata din oficiu in
procesul penal, pronuntindu-se o "otarire definitiva cu privire la
ceasta actiune, daca se constata, din probe noi, ca paguba nu a fost
integral reparata, diferenta dintre reparatiile acordate si paguba reala
poate fi ceruta pe calea unei actiuni civile la instanta civila. Dispozitia
de mai sus are in vedere ca rezolvarea din oficiu a actiunii civile s-a
facut in lipsa persoanei vatamate si astfel e!ista posibilitatea sa nu se
fi administrat toate probele necesare, mai ales cele cunoscute de
aceasta. 5rebuie insa respectata conditia ca diferenta solicitata sa
rezulte din probe noi.
De asemenea, persoana vatamata se poate adresa cu actiunea
civila la instanta civila pentru repararea pagubelor care s-au nascut
ori s-au descoperit dupa pronuntarea "otaririi penale de catre prima
instanta s-a avut in vedere, de e!emplu agravarea vatamarii produse
partii civile dupa pronuntarea primei instante, descoperirea de noi
lucruri sustrase de catre cel care a savirsit o infractiune de furt sau
delapidare, paguba nou produsa sau descoperita ulterior urmind a fi
reparata in fata instantei civile, daca aceasta nu se poate realiza prin
e!ercitarea unei cai ordinare sau e!traordinare de atac.
I.13. Functia *urisdictionala si consecintele sale
asupra actiunii penale si actiunii ci+ile
e'ercitate in procesul penal
1. Functia *urisdictionala in materie penala
1) Notiunea de *urisdictie in materie penala
6unctia de invinuire, prin care se e!ercita actiunea penala, are ca
obiect aducerea inculpatului in fata instantei judecatoresti pentru a i
se aplica sanctiunea prevazuta de legea penala pentru infractiunea
savirsita. Acestei functii i se opune functia de aparare, care are ca
obiect infirmarea invinuirii, daca este neintemeiata, sau, in caz de
vinovatie, stabilirea tuturor imprejurarilor favorabile inculpatului,
Titlul III 5URI"DIC/I
Cap. I. Functia *urisdictionala in materie penala si
autoritatea publica *udiciara care o in#aptuieste
DPPpg127
pentru a se aplica legea in raport de aceste imprejurari. +tabilirea cu
caracter definitiv a faptelor, a vinovatiei inculpatului si, in raport de
acestea, aplicarea sanctiunilor prevazute de legea penala revine
functiei jurisdictionale, indeplinite, in materie penala, de instantele
judecatoresti.
|n conceptul sau general, *urisdictia este imputernicirea acordata
de lege de a judeca un litigiu concret si de a statua asupra lui, de a
aplica legea la cazul concret judecat. |n primul rind, jurisdictia
inseamna o prerogativa, puterea de a judeca si de a decide cu privire
la aplicarea legii intr-un conflict de drept, de a rezolva acest conflict
potrivit dispozitiilor legii care reglementeaza astfel de conflicte. 3ste,
insa, in acelasi timp, si o indatorire de a solutiona conflictul de drept
adus in fata sa, caci legea impune autoritatii jurisdictionale de a
judeca si a decide asupra acestui conflict. Daca s-ar rezuma numai la
judecarea si solutionarea conflictului de drept, aplicarea sanctiunilor
ar putea ramine fara realizare practica, ca simpla declaratie solemna
de condamnare sau de obligare la anumite prestatii de aceea,
jurisdictia cuprinde si puterea coercitiva, de a impune e!ecutarea
condamnarii sau prestatiei, prin ordinul care se da altor autoritati de a
face ca "otarirea sa fie e!ecutata de cel condamnat penal sau civil.
Deci jurisdictia cuprinde puterea de a judeca si decide #cognitio$, dar
si puterea de a face sa fie e!ecutata "otarirea luata #imperium$.
|n materie penala, jurisdictia cuprinde activitatea de judecata,
desfasurata in sedinta publica, oral, nemijlocit si contradictoriu, cu
participarea *inisterului Public si a partilor, in baza careia judecatorii
isi formeaza convingerea daca inculpatul se face vinovat de
infractiunea pentru care fusese trimis in judecata si daca raspunde din
punct de vedere penal de asemenea, daca infractiunea pentru care
inculpatul a fost trimis in judecata a produs o paguba, care este
intinderea sa, modalitatea prin care poate fi integral si just reparata si
daca inculpatul si partea responsabila civilmente raspund civil de
paguba produsa prin infractiune. |n raport de convingerea pe care si-a
facut-o in cursul judecatii, autoritatea jurisdictionala penala
procedeaza, apoi, la solutionarea cauzei penale, statuind, prin
hotarire, asupra vinovatiei inculpatului si in caz de vinovatie, asupra
sanctiunilor prevazute de legea penala ce trebuie sa le sufere,
obligindu-l, totodata, daca este cazul, impreuna cu partea
responsabila civilmente, la repararea pagubei produse prin
infractiunea pentru care a fost judecat.
+pre deosebire de alte activitati publice prin care se aplica legea la
un caz concret de incalcare a ei, activitatea de jurisdictie se
caracterizeaza atit prin autoritatea care o infaptuieste instanta
judecatoreasca dar mai ales prin procedura ce se desfasoara in
sedinta de judecata publica, cu dezbateri contradictorii intre cei ce
sustin aplicarea legii si cei ce se opun la aplicarea ei sau cer o alta
aplicare decit cea solicitata. |n materie penala, jurisdictia inseamna
judecata in sedinta publica, orala, nemijlocita si contradictorie a
actiunii penale si a celei civile deduse in fata autoritatii jurisdictionale
penale instanta judecatoreasca cu participarea *inisterului Public,
a inculpatului, a partii vatamate, a partii civile si a partii responsabile
civilmente, a aparatorilor lor, finalizata printr-o "otarire
judecatoreasca prin care se aplica legea penala inculpatului si legea
civila inculpatului si partii responsabile civilmente inseamna,
totodata, dispozitia data in vederea e!ecutarii celor statuate prin
"otarirea judecatoreasca definitiva.
DPPpg129
2) utoritatea *urisdictionala in materie penala
/nfractiunea fiind cea mai grava incalcare a legii si atragind cele
mai severe sanctiuni pedepsele statul, ca titular al dreptului de a
pedepsi, a incredintat puterea de a le aplica instantelor judecatoresti,
ca autoritate publica specializata in judecarea si solutionarea cauzelor
penale. |n statul de drept, instantele judecatoresti formeaza una din
cele trei puteri ale statului, organizate pe astfel de principii care sa
asigure o eficienta, dar totodata si o corecta si impartiala infaptuire a
functiei jurisdictionale. 'it timp functia jurisdictionala in materie
penala se infaptuieste de instantele judecatoresti, ea poarta
denumirea de justitie si capata toate trasaturile pe care 'onstitutia si
legile de organizare judecatoreasca le stabilesc. Daca in materie
civila, comerciala, de munca, conflictele care se produc pot fi judecate
si solutionate si de alte autoritati sau organe #comisii, camere de
arbitraj, autoritati administrative$, in materie penala statul de drept
incredinteaza puterea de aplicare a legii penale numai instantelor
judecatoresti. (epararea unei pagube se poate obtine si printr-o
tranzactie intre faptuitor si persoana vatamata, aceasta poate c"iar
renunta la reparatii in cazul savirsirii unei infractiuni, raspunderea
penala trebuie sa intervina inevitabil, iar aplicarea sanctiunilor
prevazute de legea penala este incredintata numai instantelor
judecatoresti, ca autoritate publica careia i s-a incredintat de catre
societate dreptul de a aplica legea penala celor ce au savirsit
infractiuni.
+e cunosc cazuri in care judecarea unor cauze penale a fost
incredintata si altor autoritati sau organe decit instantelor
judecatoresti. Astfel, in legislatiile in care contraventiile sint
infractiuni, se permite aplicarea sanctiunilor contraventionale
neprivative de libertate si unor organe administrative, sub controlul
instantelor judecatoresti pina in 1@@%, legislatia noastra prevedea
posibilitatea ca unele infractiuni mai putiun grave savirsite de minori
sa fie judecate de comisiile de judecata, in componenta carora intra si
un judecator, comisii care nu faceau insa parte din sistemul
instantelor judecatoresti se preconiza c"iar ca unele infractiuni
savirsite de majori, sanctionate cu pedepse neprivative de libertate,
sa fie incredintate spre judecata unor comisii de judecata, formate
numai din judecatori populari. |n aceste cazuri nu se infaptuia justitia,
ci o jurisdictie incredintata altor organe jurisdictionale decit instantele
judecatoresti.
Potrivit art. 1%7 din 'onstitutie, justitia se realizeaza prin 'urtea
+uprema de .ustitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de
lege. (estringerea cadrului de realizare a justitiei in cauzele penale
numai la instantele judecatoresti determina o suprapunere a
infaptuirii functiei jurisdictionale cu realizarea justitiei. +e respecta
astfel caracteristicile statului de drept, cu recunoasterea puterii
judecatoresti ca putere distincta a statului, realizind justitia in cele
mai importante conflicte de drept, cele izvorite din incalcarea legii
penale. Prin aceasta dispozitie constitutionala se asigura conditii
optime de judecare corecta si obiectiva a infractorilor, atit prin
autoritatea jurisdictionala care judeca si solutioneaza cauzele penale,
cit si prin procedura prin care se infaptuieste justitia. |ntr-adevar,
instantele judecatoresti care infaptuiesc justitia sint constituite intr-un
sistem organizat, pe grade ierar"ice, si sint formate din judecatori,
persoane care nu numai ca sint profesionisti ai dreptului, dar au
asigurate, prin selectionare si independenta care li se garanteaza,
conditiile necesare unei activitati corecte si eficiente in aplicarea legii
DPPpg12:
penale. De asemenea, activitatea instantelor judecatoresti
desfasurindu-se dupa o procedura care garanteaza atit aplicarea
ferma a legii penale celor ce au savirsit infractiuni, cit si asigurarea
drepturilor cetatenilor nevinovati de a nu fi trasi pe nedrept la
raspundere penala, contribuie la infaptuirea justitiei in cele mai bune
conditii.
Preponderenta functiei de realizare a justitiei in cauzele penale se
face remarcata, pe de o parte, prin subordonarea din punct de vedere
procesual a *inisterului Public si a tuturor partilor fata de autoritatea
care o infaptuieste instanta judecatoreasca *inisterul Public si
partile pot solicita condamnarea sau ac"itarea, obligarea la reparatii
civile sau respingerea lor, dar numai instanta de judecata statueaza
asupra faptelor si vinovatiei inculpatului, asupra producerii pagubei si
a raspunderii civile, ea pronunta condamnarea sau ac"itarea, ea
obliga sau nu la reparatii civile. Pe de alta parte, "otarirea definitiva a
instantei penale are autoritate de lucru judecat, ceea ce inseamna
putere de lege, erga omnes, obligind autoritatile competente la
e!ecutarea ei in toate dispozitiile sale penale. De aceea, faza de
judecata pe care o conduce instanta judecatoreasca este considerata
faza principala a procesului penal, urmarirea fiind o faza pregatitoare
a judecatii, iar faza de e!ecutare aducind la indeplinire ceea ce a
"otarit instanta de judecata.
2. cti+itatile de *udecata in materie penala
1) .radele de *urisdictie
.udecata parcurge, de regula, mai multe trepte, de la o instanta
judecatoreasca de un anumit grad ierar"ic la instante judecatoresti de
grad ierar"ic superior aceste trepte pe care le parcurge judecata unei
cauze penale poarta denumirea de grade de jurisdictie.
4umarul gradelor de jurisdictie depinde de numarul cailor de atac
ordinare prevazute de lege, deci a acelor cai de atac care se e!ercita
impotriva "otaririlor nedefinitive. Daca un prim grad de jurisdictie este
intotdeauna judecata in prima instanta, celelalte sint determinate de
caile de atac admise de lege atunci cind e!ista doua cai de atac
ordinare succesive apel si recurs vor fi trei grade de jurisdictie
pentru aceeasi cauza penala judecata in prima instanta, judecata in
apel si judecata in recurs iar daca e!ista numai o singura cale de
atac ordinara recursul vor fi numai doua grade de jurisdictie
judecata in prima instanta si judecata in recurs.
Prin desfiintarea in 1@&= a apelului, la noi in tara judecata a fost
asezata pe doua grade de jurisdictie judecata in prima instanta si
judecata in recurs. Pentru a asigura aceasta regula la judecarea
tuturor cauzelor penale, prin 0egea nr. 7=Q1@9= pentru organ"izarea
judecatoreasca s-a infiintat la 'urtea +uprema de .ustitie un complet
de sapte judecatori, cu atributia de a judeca in recurs cauzele
judecate in prima instanta de aceasta curte, care anterior nu erau
supuse recursului si se judecau in prima si ultima instanta.
/nstituirea apelului, ca prima cale de atac ordinara, prin 0egea nr.
@%Q1@@% pentru organizarea judecatoreasca si 0egea nr. &7Q1@@2,
repune in functiune principiul a trei grade de jurisdictie pe care era
asezata judecata penala inainte de 1@&=. Deci de la 1 iulie 1@@2 in
sistemul nostru judiciar functioneaza trei grade de jurisdictie: judecata
in prima instanta, judecata in apel si judecata in recurs. Principiul
celor trei grade de jurisdictie nu este insa absolut astfel, unele cauze
de competenta judecatoriei in prima instanta vor trece numai prin
doua grade de jurisdictie in prima instanta si in recurs iar toate
cauzele de competenta curtilor de apel si a 'urtii +upreme de .ustitie
DPPpg12=
vor trece prin aceleasi doua grade de jurisdictie. 3!ceptiile de la
principiului celor trei grade de jurisdictie se e!plica, pentru cauzele de
competenta judecatoriei prin simplitatea si gravitatea redusa, iar
pentru cele de competenta curtilor de apel si a 'urtii +upreme de
.ustitie prin profesionalismul judecatorilor de la aceste instante
judecatoresti.
2) 5udecata in prima instanta
3tapa principala a judecatii este judecata in prima instanta.
Aceasta apreciere se datoreaza in primul rind continutului activitatii
de judecata in prima instanta, care include administrarea probelor
care sustin invinuirea si apararea, precum si dezbaterile judiciare cu
privire la fapta, vinovatia inculpatului si solutia ce trebuie data actiunii
penale si actiunii civile, stiut fiind faptul ca in caile de atac se discuta,
de regula, numai unele din c"estiunile de fond ale cauzei penale de
asemenea, se datoreaza si situatiei ca fara judecata in prima instanta
nu se poate concepe o condamnare penala si una civila, in timp ce nu
toate cauzele penale trec printr-o judecata in apel sau in recurs.
Activitatea de judecata in prima instanta se desfasoara la sesizarea
procurorului, prin rec"izitoriu, sau a partii vatamate prin plingerea sa
prealabila in cazurile in care legea prevede o asemenea procedura.
Prima instanta verifica, cu participarea *inisterului Public, a partilor si
aparatorilor lor, prin administrarea de probe si prin dezbateri orale,
temeinicia si legalitatea actului de trimitere sau c"emare in judecata
a inculpatului in raport de rezultatul verificarii, condamna pe inculpat,
daca este vinovat, la e!ecutarea unei pedepse sau altei sanctiuni
prevazute de legea penala, iar in caz de nevinovatie ori de inlaturare
a raspunderii penale, pronunta ac"itarea sau incetarea procesului
penal judecind actiunea civila, prima instanta o admite daca sint
indeplinite conditiile raspunderii civile, obligind pe inculpat si partea
responsabila civilmente la reparatiile civile corespunzatoare, sau o
respinge, daca este neintemeiata.
'a structura, judecata in prima instanta cuprinde o cercetare
judecatoreasca, in care se administreaza probele prin care se verifica
temeinicia actului de sesizare a instantei, apoi o dezbatere judiciara,
in care *inisterul Public si partea vatamata sustin invinuirea, iar
inculpatul apararea, in care partea civila sustine pretentiile civile, iar
inculpatul si partea responsabila civilmente le combat, dupa care
prima instanta delibereaza asupra cauzei si pronunta "otarirea sa,
denumita sentinta penala, rezolvind astfel actiunea sau actiunile
penale, precum si actiunea sau actiunile civile e!ercitate in fata sa.
.udecata in prima instanta este primul grad de jurisdictie in materie
penala prin care trebuie sa treaca orice cauza penala omisiunea
trecerii unei cauze penale prin judecata in prima instanta atrage
nulitatea absoluta a "otaririi pronuntate.
3) 5udecata in caile de atac
Daca impotriva sentintei penale nu se e!ercita nici o cale de atac,
aceasta ramine definitiva si se trece la punerea ei in e!ecutare. De
regula, insa, fie *inisterul Public, fie una din partile din proces sint
nemultumite de solutia data in cauza de prima instanta si procedeaza
la atacarea ei prin una din caile de atac prevazute de lege.
'aile de atac indreptate impotriva unei "otariri penale nedefinitive
se numesc cai de atac ordinare. |n legislatia noastra, intre 1@&=1@@2,
recursul a fost singura cale ordinara de atac. (eforma justitiei din
1@@2 consacra doua cai de atac ordinare: apelul si recursul. 0egea
prevede si posibilitatea atacarii unei "otariri definitive daca este
nelegala si netemeinica aceste cai de atac se numesc extraordinare.
DPPpg12@
+int cai de atac e!traordinare: contestatia in anulare, revizuirea,
recursul in anulare si recursul in interesul legii.
>udecata in apel, ca al doilea grad de jurisdictie, constituie o a doua
judecata cu privire la fondul cauzei, in care se pot desfasura si o
cercetare judecatoreasca si dezbateri judiciare cu privire la e!istenta
faptei, vinovatia inculpatului, la incadrarea juridica, la sanctiunile
aplicate si la intinderea prejudiciului in latura civila. .udecata in apel
se desfasoara in anumite limite, determinate de cel ce a declarat apel
si de calitatea sa procesuala, in sensul ca judecata are ca obiect
situatia celui care a declarat apel sau impotriva caruia s-a declarat
apel si numai in latura pe care o poate devolua calitatea sa
procesuala
%1
. De asemenea, se aplica regula potrivit careia in calea sa
de atac nu se poate agrava situatia celui ce a declarat-o. 'arcteristic
in apel este rejudecarea cauzei in fond fara ca "otarirea primei
instante sa fie in prealabil desfiintata, la aceasta procedindu-se abia
atunci cind se pronunta decizia instantei de apel prin care se da o
noua solutie cauzei.
>udecata in recurs constituie al treilea grad de jurisdictie.
'onstituie o activitate facultativa, intervenind numai atunci cind
*inisterul Public sau una din parti foloseste calea de atac a recursului.
'ind e!ista si apel, la judecata in recurs se efectueaza o e!aminare a
legalitati "otaririi atacate cu recurs, socotindu-se ca faptele au fost
corect stabilite la judecata in apel in actuala reglementare a
recursului, cind nu e!ista o judecata in apel, e!aminarea cauzei se
face si cu privire la temeinicia "otaririi atacate. |ntr-o prima etapa a
judecatii in recurs, *inisterul Public si partile pun concluzii cu privire
la legalitatea si temeinicia "otaririi supuse recursului daca se
constata ca "otarirea nu este conforma cu adevarul si cu legea, se
procedeaza la casarea "otaririi, dupa care se rejudeca fondul cauzei
de catre instanta de recurs, fie se trimite cauza in acest scop la prima
instanta sau la instanta de apel. Fi la judecarea in recurs
ree!aminarea cauzei se face in anumite limite, ca si la judecata in
apel. Gotarirea instantei de recurs este o decizie penala, prin care se
pune capat procesului penal, urmind a se proceda apoi la punerea in
aplicare a acesteia.
'a o garantie a pronuntarii unor "otariri legale si temeinice, 'odul
de procedura penala a institiuit cai de atac e!traordinare prin care se
pot desfiinta acele "otariri definitive care nu sint legale si temeinice.
.udecata in contestatie in anulare si judecata in revizuire se
declanseaza la initiativa *inisterului Public si a partilor, care e!ercita
calea de atac e!traordinara pentru temeiurile prevazute de lege.
(ecursul in anulare este o prerogativa numai a procurorului general,
prin care orice "otarire penala nelegala poate fi atacata in fata 'urtii
+upreme de .ustitie, care in acest mod isi e!ercita sarcina sa generala
de control asupra activitatii de judecata a tuturor instantelor
judecatoresti.
3. Functia de *urisdictie si solutionarea actiunilor
e'ercitate in procesul penal
1) "olutionarea actiunilor e'ercitate in procesul
penal de instanta de *udecata
3!ercitarea actiunii penale si a actiunii civile in fata instantelor
judecatoresti le obliga pe acestea sa se pronunte asupra legalitatii si
temeiniciei acestor actiuni. .udecata in prima instanta trebuie sa se
%1
de e!emplu dacB a declarat apel numai partea civilB, judecata in apel se
referB numai la situaDia pBrDii civile Ci numai cu privire la pretenDiile sale civile
DPPpg1&<
finalizeze prin solutionarea actiunii penale si a actiunii civile, iar
judecata in caile de atac, prin verificarile pe care le face si prin
solutiile ce le poate adopta, trebuie sa definitiveze solutiile
corespunzatoare legii si adevarului cu privire la aceste actiuni.
A solutiona actiunea penala inseamna a pronunta o "otarire
judecatoreasca prin care se statueaza asupra e!istentei infractiunii si
a vinovatiei inculpatului, si se aplica, in caz de vinovatie, sanctiunile
prevazute de legea penala. A solutiona actiunea civila inseamna a
pronunta o "otarire judecatoreasca prin care se statueaza daca prin
infractiunea pentru care este judecat inculpatul s-a produs o paguba,
care este intinderea si valoarea sa, obligind pe inculpat si partea
responsabila civilmente la repararea pagubei printr-una din
modalitatile prevazute de lege.
Atunci cind s-a e!ercitat doar actiunea penala, instanta de
judecata solutioneaza numai aceasta actiune daca alaturat actiunii
penale a fost e!ercitata si actiunea civila, instanta de judecata este
obligata sa solutioneze si actiunea civila, de regula odata cu cea
penala in caz de disjungere, actiunea civila se solutioneaza prin
"otarire separata. +olutionarea actiunii civile depinde, in anumite
c"estiuni, de modul cum a fost solutionata actiunea penala. Astfel,
daca inculpatul a fost condamnat in actiunea penala, nu se poate
respinge actiunea civila pe motivul ine!istentei faptei sau a lipsei de
vinovatie a inculpatului, deoarece condamnarea penala implica
e!istenta faptei si savirsirea ei de catre inculpat cu vinovatie. |n cazul
cind in acelasi proces penal sint e!ercitate mai multe actiuni penale si
mai multe actiuni civile, trebuie solutionate toate actiunile potrivit
dispozitiilor legii, fiind posibile solutii diferite pentru fiecare actiune.
+pre deosebire de actele de dispozitie ale procurorului emise in
cadrul urmaririi penale, care nu au caracter definitiv si nu au efect
erga omnes, solutiile pronuntate prin "otariri definitive ale instantelor
judecatoresti au acest caracter. Astfel, rec"izitoriul procurorului are
efect de a sesiza instanta de judecata, dar condamnarea inculpatului
se pronunta numai de instanta de judecata ordonanta de scoatere de
sub urmarire sau de incetare a urmaririi produce efecte atit timp cit
nu a fost infirmata de procurorul ierar"ic superior si nu este
obligatorie pentru instanta civila sesizata cu actiunea civila izvorita
din fapta cercetata. Dimpotriva, "otarirea definitiva de ac"itare sau
de incetare a procesului penal pronuntata de instanta de judecata
inc"ide, cu unele e!ceptii, calea unui proces penal pentru aceeasi
fapta si cu privire la acelasi inculpat, si devine obligatorie pentru
instanta civila care ar judeca actiunea civila pentru repararea pagubei
produse prin acea infractiune.
+olutionarea actiunii penale si a actiunii civile se dispune prin
hotarire judecatoreasca, actul procesual cel mai important, deoarece
prin el se infaptuieste justitia in cauze penale. Pentru a se pronunta o
"otarire legala si temeinica in fiecare cauza penala s-a instituit un
comple! de reguli si garantii procesuale, atit prin 'onstitutie, cit si
prin legile organice si ordinare. De aceea, "otarirea judecatoreasca
are putere de lege, e!ecutarea ei fiind obligatorie atit pentru partile la
care se refera, cit si pentru organele care au sarcina sa o e!ecute. |n
raport de instanta de judecata care o pronunta, "otarirea
judecatoreasca poate fi o sentinta sau o decizie solutionind o cauza
penala, poarta denumirea de sentinta penala sau decizie penala.
2) "olutionarea actiunii penale
Daca invinuirea este intemeiata si inculpatul raspunde din punct de
vedere penal, iar actiunea penala a fost pusa in miscare si e!ercitata
DPPpg1&1
in conditiile legii de procedura penala, instanta de judecata pronunta
condamnarea inculpatului. 'ondamnarea implica statuarea de catre
instanta de judecata a savirsirii cu vinovatie de catre inculpat a faptei
pentru care a fost judecat si incadrarea ei juridica intr-o dispozitie
incriminatorie a legii penale, precum si a ine!istentei unei cauze care
atrage inlaturarea raspunderii penale sau apararea de pedeapsa
condamnarea obliga pe inculpat sa e!ecute o pedeapsa sau o masura
educativa, o pedeapsa complimentara, o masura de sigurana, dupa
cerintele incriminatorii din legea penala. |n cazul cind urmarirea
penala a fost legal si bine efectuata, iar rec"izitoriul a stabilit complet
si corect faptele si vinovatia inculpatului, in mod necesar, dupa
verificarea faptelor de catre instanta de judecata, se pronunta
condamnarea de aceea, in materie penala, finalizarea cauzelor de
catre instanta de judecata se realizeaza, de regula, printr-o sentinta
sau decizie de condamnare.
Desi inculpatul a fost trimis in judecata penala, este posibil ca in
cursul judecatii sa se constate ca, in realitate, actiunea penala a fost
in mod gresit promovata, deoarece era fara temei ori fusese stinsa
printr-o cauza legala stingerea actiunii penale se poate produce c"iar
in cursul judecatii, atunci cind intervine o cauza de inlaturare a
raspunderii penale sau de aparare de pedeapsa #amnistia, decesul
inculpatului, impacarea partilor etc.$. |n aceste cazuri nu mai poate
interveni condamnarea, solutiile posibile fiind ac"itarea si incetarea
procesului penal.
)chitarea inculpatului se pronunta in cazul in care se constata
e!istenta unuia din cazurile prevazute in art. 1< lit. ae, semnificind
lipsa de temei a actiunii penale, deoarece: fapta nu e!ista, fapta nu
este prevazuta de legea penala, fapta nu prezinta gradul de pericol
social al unei infractiuni, fapta nu a fost savirsita de catre inculpat,
faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii si
e!ista o cauza care inlatura caracterul penal al faptei in toate aceste
situatii lipseste fie o trasatura esentiala a infractiunii, fie unul din
elementele constitutive ale infractiunii pentru care a fost judecat
inculpatul. Ac"itarea inculpatului inseamna ine!istenta infractiunii, ca
urmare nu se poate produce nici o consecinta decurgind din
incalcarea legii penale. 1nele din cazurile de ac"itare atrag o
restitutio in integrum, inlaturind orice fel de constringere juridica
astfel, ine!istenta faptei sau neparticiparea inculpatului la savirsirea
ei inlatura orice fel de raspundere #penala, civila, disciplinara,
contraventionala$, de aceea legea de procedura penala le considera
cauze de e!cludere completa a raspunderii juridice. |n alte situatii,
inculpatul poate fi supus unei raspunderi de alta natura astfel, o fapta
care nu este prevazuta de legea penala ori careia ii lipseste gradul de
pericol social al unei infractiuni poate atrage o raspundere civila,
disciplinara, contraventionala desi ac"itat penal, inculpatul ramine
vinovat sub aspectul legii civile, administrative, disciplinare si va fi
sanctionat ca tare. De aceea, instanta de judecata, pronuntind
ac"itarea, poate obliga pe inculpat la reparatii civile si, cind este
cazul, sa sesizeze autoritatea competenta pentru a aplica sanctiunile
corespunzatoare.
*ncetarea procesului penal se pronunta in cazurile prevazute in art.
1< lit. fj, semnificind: lipsa plingerii si autorizatiei prealabile, a
sesizarii organului competent interventia amnistiei, prescriptiei
raspunderii penale sau a decesului inculpatului a fost retrasa
plingerea prealabila ori partile s-au impacat, atunci cind legea o
permite inlocuirea raspunderii penale e!ista autoritate de lucru
DPPpg1&%
judecat e!ista o cauza care apara de pedeapsa. Deci temeiurile
pentru care se poate dispune incetarea procesului penal se refera fie
la neindeplinirea unei conditii pentru promovarea actiunii penale, fie
la e!istenta unei cauze care inlatura raspunderea penala, lasind fara
obiect actiunea penala.
1nele temeiuri au o aplicabilitate generala, pentru toate
infractiunile si toti inculpatii #amnistia, prescriptia, decesul
inculpatului, autoritatea de lucru judecat$ alte temeiuri se aplica
numai in cazurile prevazute de lege #plingerea prealabila a persoanei
vatamate, o anumita autorizare sau o sesizare a organului competent,
pentru care este posibila inlocuirea raspunderii penale sau apararea
de pedeapsa$. 'ele mai multe temeiuri a caracter difinitiv, alte
temeiuri au insa un caracter temporar #cit timp lipseste autorizarea
prealabila sau sesizarea organului competent in ce priveste plingerea
prealabila, introducerea ei dupa trecerea termenului de doua luni de
la data cunoasterii faptuitorului opereaza cu caracter definitiv$.
|ncetarea procesului penal este o solutie prin care se constata
e!istenta unei cauze de inlaturare a raspunderii penale, ceea ce
implica savirsirea unei infractiuni ca urmare, fapta poate atrage o
raspundere civila, administrativa sau disciplinara, fie in acelasi proces
penal, fie intr-un proces de alta natura.
'u privire la actiunea penala, instanta de judecata poate pronunta
si restituirea cauzei la procuror, dezinvestindu-se de judecarea ei. |n
acest caz actiunea penala se e!ercita din nou in faza de urmarire
penala, urmind sa se dispuna, dupa caz, fie trimiterea din nou in
judecata a inculpatului, fie scoaterea de sub urmarire sau incetarea
urmaririi penale.
3) "olutionarea actiunii ci+ile
|n caz de condamnare, daca prin infractiune s-a produs o paguba
partii civile, instanta de judecata admite actiunea civila e!ercitata in
fata sa, obligind pe inculpat si partea responsabila civilmente la
reparatii civile, in natura sau la plata unei despagubiri banesti.
Actiunea civila este admisa, in caz de condamnare, fiindca in latura
penala s-a retinut e!istenta faptei, savirsirea ei de catre inculpat si
vinovatia acestuia in solutionarea actiunii civile instanta se ocupa
numai de e!istenta pagubei, de intinderea ei, precum si de
modalitatea prin care aceasta trebuie reparata. +pre deosebire de
actiunea penala, care se solutioneaza numai fata de inculpat,
actiunea civila se solutioneaza si fata de partea responsabila
civilmente. Actiunea civila poate fi admisa in totalitate, atunci cind
valoarea pagubei se ridica la nivelul pretentiilor partii civile, sau in
parte, daca pagubele sint mai mici decit pretentiile partii civile sau
daca la producerea pagubei a contribuit si culpa acesteia.
Actiunea civila este admisa si in cazul in care s-a pronuntat
ac"itarea sau incetarea actiunii penale, daca sint intrunite conditiile
raspunderii civile si nu e!ista vreo cauza in care actiunea civila este
stinsa sau se lasa nesolutionata. Astfel, prin ac"itarea pentru
temeiurile prevazute in art. 1< lit. b
1
, d si e, precum si prin incetarea
procesului penal pe temeiurile prevazute in art. 1< lit. g, ", i,
retinindu-se ca fapta a fost savirsita de catre inculpat, c"iar daca nu
constituie infractiune sau nu mai poate interveni raspunderea penala,
se dispune obligarea la reparatii civile daca s-a produs o paguba partii
civile.
Actiunea civila este respinsa atunci cind nu sint intrunite conditiile
raspunderii civile, fie ca s-a pronuntat condamnarea, ac"itarea sau
incetarea procesului penal. 8 astfel de solutie se pronunta atunci cind
DPPpg1&2
fapta nu e!ista sau nu a fost savirsita de inculpat #art. 2&9 al. 2$, caci
aceste temeiuri inlatura conditiile raspunderii civile de a e!ista o fapta
savirsita de inculpat dar respingerea ctiunii civile se pronunta si
atunci cind nu s-a produs o paguba prin fapta inculpatului sau e!ista o
cauza legala de inlaturare a raspunderii civile. /nstanta de judecata nu
poate respinge actiunea civila pe temeiul ca actiunea civila nu a fost
sustinuta in instanta si nici nu poate trimite partea civila sa e!ercite
actiunea sa civila in fata instantei civile
%%
.
/nstanta de judecata lasa actiunea civila nesolutionata cind
pronunta ac"itarea pentru cazul prevazut in art. 1< lit. b ori cind
pronunta incetarea procesului penal pentru vreunul din cazurile
prevazute in art. 1< lit. f si j in primul caz #cind fapta nu este
prevazuta de legea penala$, in mod nejustificat s-a promovat si s-a
desfasurat procesul penal pentru o fapta de natura civila,
administrativa, disciplinara, astfel ca s-a intervenit pe o cale nelegala
la realizarea unei pretentii civile in situatia plingerii prealabile, a
autorizatiei sau sesizarii organului competent, precum si a autoritatii
lucrului judecat, desfasurarea procesului penal este lovita de nulitate
absoluta, fiind inadmisibila obtinerea de reparatii civile cu incalcarea
legii de procedura penala.
Actiunea civila se poate solutiona prin sentinta sau decizie penala
a instantei de judecata prin care s-a solutionat si actiunea penala in
caz de disjungere, se poate pronunta si printr-o sentinta sau decizie
penala separata, data in aceeasi cauza penala. (aminerea definitiva a
"otaririi judecatoresti penale atrage autoritatea de lucru judecat atit a
solutiei date in actiunea penala, cit si a solutiei date in actiunea civila.
I.14. utoritatea *udecatoreasca prin care se
in#aptuieste *ustitia in cau%ele penale
1. Instantele *udecatoresti
1) "isteme de organi%are a instantelor *udecatoresti
/nstantele judecatoresti pot fi organizate pe principiul unitatii
justitiei civile si a celei penale sau pe principiul separatiei celor doua
forme de realizare a justitiei. |n temeiul primului principiu, aceleasi
instante judecatoresti judeca si cauze civile si cauze penale, iar in
temeiul celui de-al doilea principiu functioneaza instante judecatoresti
care judeca numai cauze penale. 8 separare completa intre justitia
civila si justitia penala nu-si mai gaseste aplicare in legislatiile
moderne. +e admit, insa, sisteme mi!te, in care e!ista si unitate a
justitiei civile cu justitia penala, dar si instante judecatoresti care
judeca numai cauze penale
%2
. 'eea ce caracterizeaza unitatea justitiei
penale si a justitiei civile consta in aceea ca aceiasi judecatori pot
judeca fie o cauza penala, fie o cauza civila, c"iar atunci cind e!ista
sectii penale si sectii civile separate, judecatorii sectiei civile pot
trece, dupa o perioada de timp, la sectia penala si invers, ceea ce
e!clude specializarea judecatorilor numai pentru anumite cauze. Desi
criticabil datorita lipsei de specializare a judecatorilor, sistemul unitatii
justitiei penale si a justitiei civile este preponderent in legislatiile
contemporane, implicind mai putine c"eltuieli in functionarea sa.
%%
e!cepDie face judecarea cauzei dupB procedura de urgenDB #art. &:9 al.
2$
%2
de e!emplu in 6ranDa instanDele de drept comun judecB Ci cauze penale
Ci cauze civile, dar unele instanDe speciale judecB numai in penal #instanDele
militare, instanDele pentru minori, |nalta 'urte de .ustiDei, 'urte de +iguranDB
a +tatului$
DPPpg1&&
8rganizarea judecatoreasca poate sa cuprinda un unic sistem de
instante judecatoresti sau mai multe sisteme de instante
judecatoresti. +istemul de instante judecatoresti este unic atunci cind
toate instantele sint organizate intr-un ansamblu, pe grade ierar"ice,
avind o singura instanta suprema organizarea in mai multe sisteme
de instante judecatoresti presupune separarea instantelor in mai
multe ansambluri, cu tot atitea instante supreme in fruntea lor
%&
.
/nstantele judecatoresti pot fi ordinare #sau de drept comun$,
speciale, politice si extraordinare. |n materie penala, instantele de
drept comun #ordinare$ sint acele instante judecatoresti carora le
revine sarcina de a judeca orice infractiune, indiferent de calitatea
persoanei care a savirsit-o, cum sint judecatoriile, tribunalele
departamentale, curtile de apel. /nstantele speciale au sarcina de a
judeca infractiuni savirsite intr-un anumit domeniu de activitate
social-economica, care trebuie protejat in mod special #infractiuni
militare, infractiuni care pun in pericol circulatia pe caile ferate,
aeriene, maritime$ sau savirsite de persoane cu o anumita calitate
#militari, minori, personal maritim si fluvial$ printre acestea se
numara tribunalele si curtile pentru minori #in 6ranta$, tribunalele
militare, tribunalele maritime si fluviale. Pentru judecarea unori
infractiuni savirsite in timpul e!ercitarii functiei de unele personalitati
politice #presedintele tarii, ministrii$ se pot infiinta instante cu caracter
politic, formate si din membri ai parlamentului, cum este |nalta 'urte
de .ustitie din 6ranta, iar pentru infractiunile contra securitatii statului
se pot infiinta instante speciale, cu o compunere speciala civila si
militara cum este 'urtea de +igurnata in 6ranta. |n fine, instantele
extraordinare sint instituite in imprejurari e!ceptionale, pe timp
limitat, pentru a judeca anumite infractiuni sau anumite persoane
%7
.
|n raport de organizarea pe grade ierar"ice, sistemul de instante
judecatoresti poate avea mai multe verigi, la baza fiind un numar mai
mare de instante de grad inferior, culminind cu virful piramidei de
instante, in care se afla 'urtea #5ribunalul$ +uprema de 'asatie si
.ustitie. 0egislatiile occidentale au organizat instantele de drept
comun pe patru verigi: tribunale de politie, tribunale corectionale,
curti de apel si |nalta 'urte de 'asatie si .ustitie. |n legislatiile fostelor
tari socialiste, sistemul judiciar cuprindea, de regula, trei verigi:
tribunale populare raionale, tribunale regionale, 5ribunalul +uprem al
(epublicii intre 1@9=1@@2, in (om)nia au functionat judecatorii,
tribunale judetene si 5ribunalul +uprem. |n unele tari sistemul judiciar
se reduce la doua verigi: astfel, in (epublica *oldova e!ista
judecatorii populare raionale si o .udecatorie +uprema. |n statele
federale, sistemul judiciar se amplifica, prin e!istenta unor 'urti sau
5ribunale federale, avind controlul judiciar asupra activitatii de
judecata a tuturor instantelor judecatoresti din toate statele
componente.
%&
Astfel, in unele legislaDii, instanDele militare formeazB un sistem aparte
faDB de cel al instanDelor ordinare, avind in virf o instanDB militarB supremB.
%7
|n 6ranDa, in 1@&7, s-a infiinDat o |naltB 'urte de .ustiDie, pentru a judeca
pe cei care au colaborat, in cadrul guvernului de la ?ic"T, cu ocupanDii naziCti
in 1@&7 s-a infiinDat in (om)nia 5ribunalul Poporului, pentru judecarea Ci
sancDionarea celor care au colaborat cu guvernele totalitare militare Ci au
sBvirCit crime de rBzboi. DupB 1@=@, pentru o scurtB perioadB de timp, au
funcDionat tribunale militare e!traordinare pentru judecarea Ci pedepsirea
actelor teroriste #Decretullege nr. :Q1@@<$.
DPPpg1&7
2) "istemul de instante *udecatoresti in Rom(nia
+pre deosebire de 'onstitutia din 1@97, care stabilea care sint
instantele judecatoresti in (om)nia, 'onstitutia din 1@@1 prevede ca
,>ustitia se realizeaza prin !urtea /uprema de >ustitie si prin celelalte
instante judecatoresti prevazute de lege-. Deci singura instanta
judecatoreasca ce are caracter constitutional si nu poate fi desfiintata
decit prin modificarea 'onstitutiei este 'urtea +uprema de .ustitie
aceasta se constituie ca instanta judecatoreasca de cel mai inalt grad
ierar"ic fata de toate celelalte instante judecatoresti ce se stabilesc
prin lege. Din aceasta dispozitie constitutionala se trage concluzia ca
in (om)nia se constituie un sistem unitar de instante judecatoresti,
deoarece toate instantele judecatoresti se includ intr-un singur
ansamblu unitar, cu o singura instanta suprema, care e!ercita
controlul asupra tuturor instantelor judecatoresti ce functioneaza in
baza legii.
8 alta dispozitie constitutionala prevede ca ,este interzisa
infiintarea de instante extraordinare- #art. 1%7 al. %$ o dispozitie
similara era prevazuta si in art. 1<1 al 'onstitutia (om)niei din 1@%2.
Aceasta interdictie constituie o garantie a infaptuirii justitiei de catre
judecatorii firesti prevazuti de lege, ferind abuzurile prin care, pentru
motive politice, s-ar infiinta tribunale e!traordinare, cu judecatori
desemnati pe criterii politice, pentru judecarea si condamnarea unor
persoane care au detinut functii importante in stat.
Potrivit dispozitiilor 0egii nr. @%Q1@@% privitoare la organizarea
instantelor judecatoresti, configuratia acestora este urmatoarea:
judecatorii, tribunale, curti de apel, ca instante civile #ordinare$ in
baza 0egii nr. 7&Q1@@2 pentru organizarea instantelor si parc"etelor
militare, functioneaza ca instante militare: tribunalele militare,
tribunalul militar teritorial si 'urtea *ilitara de Apel in fruntea
sistemului nostru judiciar, in temeiul 0egii nr. 79Q1@@2, se afla 'urtea
+uprema de .ustitie, denumire data fostului 5ribunal +uprem imediat
dupa 1@=@ si consfintita prin 'onstitutia (om)niei din 1@@1.
|n cadrul acestei reglementari se poate considera ca in sistemul
nostru judiciar functioneaza instante ordinare sau de drept comun
#cele civile$ si instante speciale #cele militare$, intre care se imparte
competenta instantelor in judecarea cauzelor penale.
/nstantele ordinare cuprind trei verigi:
>udecatoriile functioneaza in fiecare judet si in municipiul Jucuresti
si +ectorul agricol /lfov. 4umarul lor este de 1:@, iar localitatile de
resedinta sint fi!ate intr-o ane!a la 0egea nr. @%Q1@@%. |n materie
penala, judecatoria are o competenta generala de judecata in
prima instanta, in sensul ca judeca toate infractiunile in afara de
cele date prin lege in competenta altor instante judecatoresti.
?ribunalele au ca circumscriptie teritoriala un judet, cu sediul in
localitatea de resedinta a acestuia in capitala isi are resedinta
5ribunalul *unicipiului Jucuresti. 5ribunalele Aalati si 'onstanta
au si sectii maritime si fluviale. 5ribunalele judeca in prima
instanta cauzele date in competenta lor, in raport de natura si
gravitatea infractiunii ca instante de apel, tribunalele judeca
apelurile declarate impotriva "otaririlor pronuntate in prima
instanta de catre judecatorii ca instante de recurs, judeca
recursurile declarate impotriva "otaririlor pronuntate de
judecatorii, nesusceptibile de apel.
!urtile de apel , in numar de 17, au ca circumsciptie teritoriala
doua sau mai multe judete. .udeca in prima instanta anumite
infractiuni contra statului, infractiunile savirsite de persoane cu o
DPPpg1&9
anumita calitate #magistratii de la judecatorii si tribunale$ judeca
si in apel, atunci cind "otarirea atacata a fost pronuntata in prima
instanta de tribunal, si in recurs in cazurile in care "otaririle
atacate au fost date de tribunale ca instante de apel. Pot avea
doua sau mai multe sectii, dintre care una penala. 0a curtile de
apel din 'onstanta si Aalati functioneaza sectii maritime si
militare.
/nstantele militare cuprind si ele trei verigi: tribunalele militare,
tribunalele militare teritoriale si 'urtea *ilitara de Apel.
?ribunalele militare , in numar de patru #Jucuresti, 'luj-4apoca, /asi
si 5imisoara$, au circumscriptii teritoriale stabilite intr-o ane!a la
0egea nr. 7&Q1@@2. 3le judeca numai in prima instanta infractiunile
contra capacitatii de aparare a patriei si contra disciplinei militare,
precum si cele savirsite de militari pina la un anumit grad ierar"ic.
?ribunalul militar teritorial , cu sediul in Jucuresti, este instanta
militara de grad superior, judecind in prima instanta cauzele mai
grave si infractiunile savirsite de ofiterii superiori, dar si apelurile si
recursurile declarate impotriva "otaririlor pronuntate de tribunalele
militare.
!urtea Militara de )pel , cu sediul in Jucuresti, este egala in grad
cu curtea de apel. .udeca in prima instanta infractiunile contra
statului savirsite de militari, dar judeca si in apel si in recurs, dupa
caz, apelurile si recursurile declarate impotriva "otaririlor
pronuntate de tribunalul militar teritorial.
!urtea /uprema de >ustitie, cu sediul in Jucuresti, are cinci sectii
dintre care, in materie penala, judeca prin sectia penala si sectia
militara, ori prin /ectii Unite. 5oate judecatoriile, tribunalele si curtile
civile si militare sint subordonate, din punct de vedere ierar"ic,
'urtii +upreme de .ustitie, in sensul ca aceasta e!ercita controlul
general asupra activitatii de judecata a acestora, prin judecarea
recursurilor de competenta sa si a recursurilor in anulare si in
interesul legii. 'urtea +uprema de .ustitie judeca in prima instanta
cauzele date in competenta sa, dupa calitatea de demnitar pe care a
avut-o faptuitorul in momentul savirsirii infractiunii ca instanta de
recurs, judeca recursurile declarate impotriva "otaririlor pronuntate
de curtile de apel si 'urtea *ilitara de Apel, precum si de sectiile
penala si militara ale instantei supreme ca prima instanta, iar ca
instanta de recurs in anulare impotriva "otaririlor penale definitive ale
oricarei instante judecatoresti este singura care are competenta sa-l
judece. |n +ectii 1nite, 'urtea +uprema de .ustitie judeca si recursurile
in interesul legii.
6iecare instanta judecatoreasca se incadreaza cu numarul necesar
de judecatori civili pentru instantele de drept comun si militari
pentru instantele militare cu indeplinirea conditiilor legale de
vec"ime si cu procedura prevazuta de lege. /nstantele judecatoresti
au in conducere un presedinte si, de regula, unul sau mai multi
vicepresedinti sectiile sint conduse de presedinti de sectie.
0a instantele judecatoresti functioneaza personal au!iliar #grefieri,
ar"ivari, e!ecutori judecatoresti$, personal administrativ si de serviciu.
0a 'urtea +uprema de .ustitie e!ista un corp de magistrati asistenti,
care participa la judecarea cauzelor penale, cu atributii de a lua note,
redacta "otariri, pregati cauzele pentru judecata.
3) Instanta de *udecata
0a judecarea unei cauze penale nu iau parte toti judecatorii
incadrati la judecatorie, tribunal sau curte, ci numai un anumit numar
de judecatori, care formeaza completul de judecata al unei instante
DPPpg1&:
judecatoresti. Gotarirea pronuntata de completul de judecata, format
potrivit legii, este data in numele judecatoriei, tribunalului sau al
curtii, deci in numele instantei judecatoresti. 'ind se refera la
completul de judecata care desfasoara activitatea de judecata intr-o
cauza penala, 'odul de procedura penala foloseste denumirea de
instanta de judecata. Deci intelesul denumirii de instanta de judecata
este diferit de acela de instanta judecatoreasca si indica numai acel
complet de judecata sau c"iar unic judecator, apartinind unei instante
judecatoresti, in fata caruia se desfasoara activitatea de judecata.
.udecatoria, ca instanta judecatoreasca, are competenta de a judeca o
cauza penala, dar judecata se desfasoara in fata instantei de
judecata, adica a acelui judecator sau complet de judecata din cadrul
judecatoriei care, potrivit legii, are puterea de a judeca si solutiona
acea cauza, in numele judecatoriei. De aceea, in problemele de
organizare si de competenta trebuie folosita denumirea de instanta
judecatoreasca, ceea ce inseamna judecatorie, tribunal, curte, 'urtea
+uprema de .ustitie, iar in problemele de compunere si desfasurare a
judecatii trebuie folosita denumirea de instanta de judecata,
intelegind completul de judecata care desfasoara sau a desfasurat
activitatea de judecata. Deci ca subiect al procesului penal,
autoritatea judecatoreasca este instanta de judecata, reprezentind
judecatoria, tribunalul, curtea, ca instanta judecatoreasca.
|n raport de activitatea de judecata pe care o desfasoara, se pot
distinge mai multe categorii de instante de judecata: prima instanta,
instanta de apel, instanta de recurs, instanta care judeca o cale de
atac e!traordinara. 8 astfel de distinctie este utila deoarece aceeasi
instanta judecatoreasca tribunal, curte, 'urtea +uprema de .ustitie
poate desfasura, prin complete diferite, mai multe activitati de
judecata de e!emplu curtea de apel poate judeca in prima instanta,
in apel si in recurs, fiecare instanta de judecata avindu-si specificul ei
organizatoric si functional.
.udeca numai in prima instanta judecatoriile si tribunalele militare,
dar pot judeca in prima instanta si toate celelalte instante
judecatoresti. .udecata in apel se desfasoara la tribunale si curti de
apel, la tribunalul miliar teritorial si la 'urtea *ilitara de Apel. Pot
judeca in recurs, in cazurile prevazute de lege, tribunalele, curtile de
apel, tribunalul militar teritorial, 'urtea *ilitara de Apel, precum si
'urtea +uprema de .ustitie. |n ce priveste judecata in recurs in
anulare si recurs in interesul legii, aceasta atributie revine numai
'urtii +upreme de .ustitie.
Din punct de vedere al atributiilor de judecata, instantele
judecatoresti se pot caracteriza astfel:
judecatoriile si tribunalele militare judeca numai in prima instanta
tribunalele, curtile de apel, tribunalul militar teritorial si 'urtea
*ilitara de Apel judeca in prima instanta, dar si in apel si in recurs
'urtea +uprema de .ustitie judeca in principal in recurs si in recurs
in anulare, dar in unele cazuri si in prima instanta.
Aceste distinctii sint necesare pentru intelegerea modului de
compunere a instantelor de judecata, care variaza si dupa activitatea
de judecata pe care o desfasoara.
2. 5udecatorii
1) Calitatea de *udecator
.udecatorul indeplineste cea mai importanta functie procesual
penala, de a judeca si solutiona cauzele penale. Daca procurorul are
dreptul sa formuleze si sa sustina invinuirea, daca avocatul
formuleaza si sustine apararea, subiectul procesual-penal care poate
DPPpg1&=
"otari asupra vinovatiei penale a unei persoane si sa-i aplice
sanctiunile prevazute de legea penala este judecatorul. 'a urmare:
judecatorul trebuie sa fie o persoana bine pregatita profesional,
pentru a lamuri cauza sub toate aspectele si sa pronunte o "otarire
legala si temeinica
judecatorul trebuie sa fie ferit de orice influenta din afara politica,
sociala, familiala pentru a fi impartial
persoana care indeplineste functia de judecator trebuie sa se
bucure de prestigiul corespunzator functiei, ea facind parte din
acea putere a statului prin care se infaptuieste justitia in cauzele
penale.
Pentru a se asigura corpului judecatoresc o compozitie
corespunzatoare acestor cerinte, la investirea cu calitatea de
judecator se cer anumite conditii:
|n ce proveste pregatirea profesionala, judecatorii trebuie sa
indeplineasca conditia de studii, de a fi licentiat in drept. +tudiile
juridice superioare implica un bagaj minim de cunostinte pentru
indeplinirea functiei de judecator, intrucit desfasurarea judecatii se
conduce dupa anumite reguli de drept, iar aplicarea legii penale si
a celei civile la cazul concret judecat necesita interpretarea
corecta a dispozitiilor acestei legi. 4u intotdeauna o licenta in
drept atrage bagajul de cunostinte necesare functiei de judecator.
De aceea, 0.8... prevede cerinta trecerii unui e!amen de
capacitate, atit pentru a se acorda judecatorului stagiar dreptul de
a judeca, cit si pentru primirea in magistratura ca judecator
definitiv.
+-a pus problema specializarii judecatorilor care judeca in materie
penala:
Autorii care sustin judecarea cauzelor penale de orice
judecator, fara o anumita specializare, pornesc de la ideea ca
specializarea aduce unilateralitate in cunostintele juridice,
daunatoare judecatii, deoarece judecatorul penal rezolva si
problemele actiunii civile, care cer cunostinte de drept civil
specializarea poate duce la rutina, periculoasa pentru lamurirea
cauzei si pentru tratarea diferentiata a inculpatilor poate
atrage un plus de severitate in solutionarea cauzelor,
judecatorii penali venind in contact direct cu cei mai periculosi
infractori un argument important pentru stat l-ar constitui si
c"eltuielile sporite pentru specializarea judecatorilor in civil si in
penal, pentru dublarea numarului de judecatori pe care l-ar
presupune specializarea.
Autorii care sustin specializarea in materie penala,
incepind cu pozitivistii si dominind astazi cu adeptii scolii de
aparare noua, pornesc de la necesitatea unui tratament
diferentiat pentru fiecare infractor, in raport de cauzele care
l-au determinat sa savirseasca infractiunea, de particularitatile
sale psi"ice, de posibilitatile de reinsertie sociala or, tratarea
corespunzatoare a fiecarei cauze penale cere cunostinte
aprofundate de criminologie, psi"ologie si sociologie penala,
stiinta penitenciara, de criminalistica, constinte de care nu are
nevoie un judecator in materie civila. Asa cum profesorul,
medicul, inginerul, meseriasul specializat rezolva cu mult mai
bine problemele profesiunii decit o persoana cu cunostinte
generale in materie, si judecatorul specializat ar pune un
diagnostic mai bun si ar adopta tratamentul cel mai eficient in
raport de persoana inculpatului.
DPPpg1&@
Discutia din doctrina nu a avut repercusiuni in legislatie, unitatea
justitiei civile si a celei penale raminind ca principiu de baza, cu
posibilitatea ca judecatorul penal sa treaca la judecarea cauzelor
civile, c"iar in aceeasi zi sau intr-o perioada urmatoare. 0a acest
punct de vedere a contribuit in mare masura necesitatea unei
limitari a c"eltuielilor in sectorul judiciar.
Deci pentru calitatea de judecator in materie penala nu se cere o
conditie de specializare, deoarece orice judecator are calitatea de
a judeca o cauza penala de competenta instantei judecatoresti din
care face parte specializarea din initiativa proprie #doctorate,
cursuri postuniversitare$ constituie insa un element de
selectionare a unui judecator pentru posturile de judecatori care se
confrunta mai des cu cauzele de natura specializarii sale de
asemenea, ministrul justitiei organizeaza periodic, in cadrul
/nstitutului de perfectionare a magistratilor, stagii de pregatire sau,
dupa caz, de perfectionare profesionala, care pot avea ca obiect si
specializarea in judecarea cauzelor penale. Pentru indeplinirea
unor functii superioare la tribunale, curti de apel, 'urtea
+uprema de .ustitie magistratul trebuie sa aiba o activitate
meritorie si anumite conditii de vec"ime in magistratura, care
asigura e!perienta necesara pentru rezolvarea celor mai comple!e
cauze.
Pentru a li se asigura impartialitatea in judecarea si solutionarea
cauzelor penale, judecatorilor trebuie sa li se garanteze
independenta fata de celelalte autoritati, fata de opinia publica,
fata de partile din proces. Astfel, judecatorii nu pot face parte din
partidele politice #art. 2: al. 2 din 'onstitutie$ sau sa desfasoare
activitati publice cu caracter politic #art. =% 0.8...$, ceea ce le
asigura o pozitie independenta fata de orice influenta politica.
6unctia de magistrat este incompatibila cu orice alta functie
publica sau privata, cu e!ceptia functiilor didactice din
invatamintul superior #art. =2 0.8...$ judecatorilor le este interzisa
e!ercitarea, direct sau prin persoane interpuse, a activitatilor de
comert, participarea la administratia sau conducerea unor societati
comerciale sau civile, precum si la orice activitati cu caracter
lucrativ, la activitatea de arbitru sau e!pert ei nu pot, in studiile si
articolele publicate, sa se pronunte cu privire la problemele
curente de politica interna, nu pot sa dea consultatii scrise sau
verbale in probleme litigioase, c"iar daca procesele respective sint
pe rolul altor instante decit celor in care isi e!ercita functia #art.
=9=: 0.8...$.
.udecatorul trebuie sa corespunda prestigiului de a face parte din
puterea judecatoreasca, una din cele trei puteri ale statului. Astfel,
nu poate fi judecator decit persoana care este cetatean rom&n si
are capacitatea deplina de exercitiu a drepturilor, care nu are
antecedente penale si se bucura de o buna reputatie, care
cunoaste bine limba oficiala a statului. |n timpul cit functioneaza
ca judecatori le este interzis sa desfasoare actiuni sau sa aiba
manifestari care ar aduce prejudicii prestigiului justitiei #cum ar fi:
interventii pentru satisfacerea iuntereselor personale sau ale
familiei lor, fapte care aduc atingere onoarei sau probitatii
profesionale, nerespectarea secretului deliberarii etc.$. Pentru a se
asigura prestigiul judecatorilor, acestia sint obligati, la sedintele de
judecata, sa aiba o tinuta corespunzatoare instantei unde
functioneaza.
DPPpg17<
Aceste conditii se cer pentru toti magistratii, deci si pentru
procurorii care reprezinta *inisterul Public.
2) Independenta *udecatorilor
Potrivit art. 1%2 al. % din 'onstitutie, ,judecatorii sint independenti
si se supun numai legii-. Pentru solutionarea legala si temeinica a
cauzelor penale este necesar ca judecatorii sa-si formeze convingerea
deplina despre vinovatia sau nevinovatia inculpatului, despre
sanctiunea penala pe care trebuie sa o aplice, in caz de vinovatie, fara
nici o presiune sau vreun amestec din afara, de natura a influenta
negativ aceasta convingere. Prin aceasta se realizeaza impartialitatea
in judecarea si solutionarea cauzelor penale, ceea ce da incredere
partilor si creaza pentru opinia publica convingerea in legalitatea si
justetea solutiei adoptate. Principiul independentei judecatorilor,
consacrat constitutional, este intarit prin dispozitia potrivit careia
acest principiu nu poate forma obiectul unei revizuiri a 'onstitutiei si,
ca urmare, a restringerii sau suprimarii sale #art. 1&= al. 1$.
|n conceptia 'onstitutiei, independenta judecatorilor se realizeaza
prin prevederea ca ei se supun numai legii ca urmare, in afara de
prevederile legii, care sint obligatorii si pentru judecatori, nici un fel
de autoritate publica, influenta politica, presiune a opiniei publice,
injonctiuni ale partilor nu trebuie sa aduca vreo constringere sau
inriurire asupra convingerii judecatorilor in solutionarea cauzelor
penale. /ndependenta judecatorilor trebuie asigurata in special fata de
celelalte doua puteri ale statului. Parlamentul poate influenta o solutie
concreta numai prin adoptarea unei legi de aplicare generala, care sa
aiba implicatii si in cauza data, cum ar fi o lege penala mai blinda sau
o dispozitie de procedura de aplicare imediata o lege care ar duce o
anumita solutie intr-o cauza concreta ar fi neconstitutionala, deoarece
ar insemna un amestec al puterii legislative in activitatea puterii
judecatoresti. /ndependenta judecatorilor trebuie asigurata si in raport
de Presedintele (om)niei, guvern, administratia publica centrala si
locala nici un reprezentant al autoritatii e!ecutive nu este autorizat
sa dea dispozitii, indicatii de cum trebuie judecata si solutionata o
cauza penala ca urmare, un judecator nu trebuie sa se lase
influentat, timorat sau stimulat de ordine sau indicatii cu privire la
solutia pe care trebuie sa o pronunte. *inisterul .ustitiei, ca organ de
specialitate al guvernului, nu are nici un fel de atributie in ce priveste
judecarea si solutionarea cauzelor de catre judecator, atributiile sale
in legatura cu instantele judecatoresti fiind de ordin administrativ si
financiar.
+impla proclamare a independentei judecatorilor nu este suficienta
pentru realizarea ei in practica. Aarantiile respectarii acestui principiu
rezida, pe de o parte, in modalitatea prin care este organizata
admiterea in magistratura, iar pe de alta parte, in pozitia de sine
statatoare a judecatorului in cursul desfasurarii activitatii sale de
judecata. |ntr-adevar, daca numirea in magistratura este incredintata
guvernului sau ministrului justitiei, atunci e!ista posibilitatea unei
dependente a judecatorului de autoritatea care l-a numit de
asemenea, daca mentinerea in functia de judecator, avansarea sau
retrogradarea ar constitui o prerogativa a guvernului sau a ministrului
justitiei, se poate descifra o dependenta a judecatorului fata de
autoritatea de care depinde cariera sa profesionala. |n statul de drept
se iau masuri ca o astfel de dependenta sa nu fie posibila.
|n legatura cu dobindirea capacitatii functionale de judecator se
pot folosi mai multe sisteme: alegerea judecatorilor, cooptarea si
numirea lor. +istemul de alegere a judecatorilor este raspindit in
DPPpg171
numeroase state #+1A, 3lvetia, 6ederatia (usa$, deosebindu-se dupa
autoritatea sau electoratul care face selectarea. |n +1A alegerea se
face de catre electoratul circumscriptiei in care isi desfasoara
judecatorul activitatea in (usia de catre diferite organe de putere ale
statului. |n (om)nia, potrivit 0egii de organizare judecatoreasca din
1@9=, judecatorii erau alesi de catre consiliile populare judetene, afara
de judecatorii 5ribunalului +uprem, care erau alesi de *area Adunare
4ationala. Alegerea judecatorilor prezinta avantajul ca inlatura
subordonarea lor fata de organul care i-ar numi acest sistem de
recrutrare a judecatorilor prezinta si pericolul grav de a introduce
politica in magistratura, in sensul ca judecatorii vor trebui sa solicite
votul electoratului, ceea ce-i face dependenti de aceste voturi de
asemenea, nu e!ista nici o garantie ca vor fi alesi ca judecatori acele
persoane care au pregatirea necesara si se bucura de o moralitate
corespunzatoare. Dupa cum se stie, alegerea judecatorilor la noi in
tara nu a asigurat independenta lor fata de conducerea politica
centrala si locala. +istemul cooptarii judecatorilor de catre corpul de
magistrati nu s-a dovedit viabil, deoarece trebuie sa e!iste totusi o
investire cu functia de judecator din partea unei autoritati constituite
corpul magistratilor poate face propuneri in ce priveste recrutarea
judecatorilor, dar nu si investirea lor.
'onstitutia din 1@@1 a adoptat sistemul numirii judecatorilor de
catre Presedintele (om)niei, la propunerea 'onsiliului +uperior al
*agistraturii pe de o parte, Presedintele (om)niei e!ercita #art. =<
din 'onstitutie$ functia de mediere intre puterile statului, precum si
intre stat si societate, ceea ce poate constitui o garantie a
impartialitatii in numirea judecatorilor pe de alta parte, 'onsiliul
+uperior al *agistraturii, compus din 17 magistrati alesi, in sedinta
comuna, de 'amera Deputatilor si +enat, pe baza unui numar mai
mare de propuneri facute de adunarile generale ale magistratilor de la
fiecare instanta judecatoreasca si parc"et, prezinta garantia
selectionarii pentru functia de judecator a persoanelor care
indeplinesc toate conditiile de admitere in magistratura. Presedintele
si ceilalti judecatori ai 'urtii +upreme de .ustitie sint numiti pe o
perioada de 9 ani, cu posibilitatea de a fi reinvestiti in functie ceilalti
judecatori sint numiti pe o perioada de timp nelimitata. Pentru a
dobindi capacitatea functionala de judecator, deci pentru a indeplini
acte de judecata, judecatorul trebuie sa depuna un juramint, sub
sanctiunea nulitatii actelor indeplinite inainte de depunerea lui. Prin
derogare, judecatorii stagiari sint numiti de ministrul justitiei si nu
dobindesc dreptul de a judeca decit dupa o perioada de stagiu.
8 a doua garantie importanta a independentei judecatorilor fata de
autoritatea e!ecutiva o constituie inamovibilitatea lor #art. 1%& din
'onstitutie$ judecatorii nu pot fi avansati, transferati, suspendati si
eliberati din functie decit in cazurile si conditiile prevazute de lege si
numai de 'onsiliul +uperior al *agistraturii. /namovibilitatea da
judecatorilor un statut de siguranta cu privire la functia pe care o
indeplinesc, inlaturind teama de represalii din partea puterii politice
pentru refuzul de a se supune unor indicatii sau influente in modul de
solutionare a cauzelor penale. Atunci cind s-a dorit subordonarea
judecatorilor puterii politice s-a renuntat la inamovibilitate, asa cum
s-a procedat in justitia rom;neasca dupa 1@&&. 0egea actuala de
organizare judecatoreasca prevede, in primul rind, garantii in ce
priveste pastrarea calitatii de judecator, cazurile de eliberare din
functie fiind strict prevazute de lege si cad in atributia 'onsiliului
+uperior al *agistraturii, organ in cadrul puterii judecatoresti. |ntrucit
DPPpg17%
presiuni asupra judecatorilor se pot obtine prin amenintarea cu
mutarea in alta localitate, prin avansare, transferare, delegare, art. :=
0.8... prevede ca judecatorul nu poate fi avansat sau transferat decit
cu consimtamintul acestuia si numai prin "otarire a 'onsiliului
+uperior al *agistraturii, iar delegarea sa la o alta instanta nu poate fi
dispusa de ministrul justitiei fara acordul sau decit in cazurile limitativ
indicate si pe o durata de cel mult doua luni intr-un an.
/ndependenta judecatorilor este garantata si prin statutul
disciplinar al acestora, potrivit caruia actiunea disciplinara se
promoveaza de ministrul justitiei, dar se judeca si se solutioneaza,
dupa o procedura speciala, de 'onsiliul +uperior al *agistraturii,
lucrarile acestuia fiind conduse de presedintele 'urtii +upreme de
.ustitie. |mpotriva sanctiunilor aplicate de 'onsiliul +uperior al
*agistraturii, judecatorul poate face contestatie, care se judeca de
'urtea +uprema de .ustitie, in complet de : judecatori #art. :2, @2
1<1 0.8...$. |n acest mod judecatorul este pus la adapost in ce priveste
corectitudinea si capacitatea sa functionala de ingerintele ce ar putea
fi e!ercitate de ministrul justitiei prin actiunea disciplinara.
1n al doilea aspect al independentei judecatorilor se manifesta in
raporturile pe care le au acestia cu alti reprezentanti ai autoritatilor
judiciare, cum sint judecatorii de la instantele ierar"ic superioare,
presedintii si vicepresedintii instantelor din care fac parte,
reprezentantii *inisterului Public. Desi instantele judecatoresti sint
organizate pe grade ierar"ice, judecatorii de la o instanta
judecatoreasca nu pot fi influentati in rezolvarea unei cauze concrete
de parerea pe care o e!prima judecatorii de la o instanta superioara.
3!ista pentru judecatorii de la instanta de trimitere dupa casare
obligatia procesuala de a se conforma punctelor de vedere juridice
rezolvate prin "otarirea prin care s-a admis calea de atac, dar aceasta
obligatie nu aduce atingere independentei judecatorilor care, in
limitele aratate, pastreaza dreptul de a "otari dupa constiinta lor. De
asemenea, presedintii si vicepresedintii instantelor judecatoresti pot
desfasura, in aceasta calitate, doar activitati administrative si de
conducere, neavind dreptul sa dea indicatii judecatorilor in subordine
cu privire la modul cum trebuie solutionata o cauza penala. Procurorii
din cadrul parc"etului de pe linga o instanta judecatoreasca pot face
cereri, ridica e!ceptii, pune concluzii, dar acestea sint admise sau
respinse de judecatori potrivit convingerii lor ca sint legale si
temeinice.
/ndependenta judecatorilor fata de ministrul justitiei, de presedintii
instantelor din care fac parte si a celor ierr"ic superioare se refera la
modul in care judeca si solutioneaza cauzele concrete de competenta
lor. 3!ista insa un control e!ercitat de ministrul justitiei prin
inspectorii generali, judecatorii inspectori de la curtile de apel sau prin
judecatori delegati, asupra activitatii judecatorilor din subordonarea
lor. 'ontrolul se e!ercita prin verificarea lucrarilor, a modului in care
se desfasoara raporturile de serviciu cu justitiabilii si avocatii, precum
si prin aprecierea asupra activitatii, pregatirii si aptitudinilor
profesionale. 4u pot fi supuse controlului solutiile date in procese pina
la raminerea lor definitiva, caci controlul asupra solutiilor se e!ercita
prin caile de atac #art. 1@ 0.8...$.
|n fine, independenta judecatorilor este asigurata si fata de orice
persoana care ar incerca sa o influenteze, prin orice mijloc, caci 'odul
penal solutioneaza ofensa autoritatii #art. %2=$, atunci cind se aduce
atingere onoarei sau demnitatii, ori se ameninta in public un judecator
DPPpg172
in legatura cu activitatea jurisdictionala a acestuia, de natura a aduce
stirbire autoritatii judecatoresti.
3) 5udecatorii nemagistrati
|n legislatiile moderne, unele instante de judecata au in
compunerea lor si persoane care nu sint magistrati, dar au dreptul de
a judeca si rezolva cauze penale. Astfel, in 6ranta, cetatenii
colaboreaza la infaptuirea justitiei penale in cadrul 'urtilor cu jurati, al
tribunalelor pentru minori, al |naltei 'urti de .ustitie in numeroase
alte tari, judecarea celor mai grave infractiuni se desfasoara in fata
unor instante compuse din judecatori de profesie si jurati. 'urtea cu
jurati a functionat in (om)nia intre 1=9&1@2@. |n tarile socialiste,
completele de judecata erau formate din asesori populari astfel, in
(om)nia, din 1@&=, judecata in prima instanta a avut loc cu
participarea asesorilor populari, conform principiului de baza al
organizarii justitiei care era participarea oamenilor muncii la
infaptuirea justitiei.
Deosebirea dintre jurati si asesori #esevini$ consta in aceea ca
juratii se pronunta numai cu privire la vinovatia inculpatului, asupra
incadrarii juridice si a pedepsei pronuntindu-se judecatorii de profesie
asesorii se pronunta insa asupra tuturor c"estiunilor supuse
judecatii
%9
.
|n literatura de specialitate este in discutie o e!tindere a
participarii judecatorilor nemagistrati la solutionarea problemelor de
aplicare a sanctiunilor penale, care sint intrevazute ca un tratament
pentru condamnati in vederea indreptarii lor si a reinsertiei cit mai
grabnice in societate. 'a urmare, din completul de judecata care
urmeaza sa stabileasca sanctiunea se propune participarea unor
medici, psi"ologi, membri ai comitetelor de supraveg"ere a
condamnatilor etc. Pe plan legislativ nu s-a introdus o dispozitie in
acest sens, dar propunerea capata, in conditiile conceptiei apararii
sociale noi, o sustinere din ce in ce mai puternica.
%9
Participarea cetBDenilor la infBptuirea justiDiei a fost motivatB, iniDial, de
necesitatea apBrBrii persoanelor inculpate impotriva e!cesului de represiune
al judecBtorilor de profesie ca urmare, de principiu, orice cetBDean putea fi
ales ca jurat ulterior, pe listele de juraDi au fost trecute numai acele
persoane care indeplineau anumite condiDii de aptitudine #cetBDenie,
moralitate, neincadrarea in vreun caz de incompatibilitate etc.$. 'u ocazia
judecBrii unei cauze, din listele de juraDi astfel intocmite se aleg, prin tragere
la sorDi, juraDi pentru acea cauzB, cu posibilitatea pentru *inisterul Public sau
pBrDile din proces de a-i recuza pe cei traCi la sorDi. |n cazul fostelor DBri
socialiste, in condiDiile ideologiei mar!ist-leniniste care cerea o judecatB de
naturB sB apere statul socialist, asesorii populari care participau la judecatB
erau selecDionaDi dintre muncitorii de la oraCe Ci sate, clasa conducBtoare a
statului socialist, pentru a contribui la infBptuirea politicii acestuia. |n
(om)nia asesorii populari puteau fi cetBDenii rom;ni care impliniserB %2 de
ani, fBrB condamnBri penale, cu capcitate de e!erciDiu, absolvenDi ai Ccolii
generale, cu o reputaDie neCtirbitB asesorii populari erau aleCi de cBtre
consiliile populare judeDene, fiind propuCi de cBtre organizaDiile obCteCti dintre
cei mai devotaDi membri ai lor. 'a urmare, a instaurBrii statului de drept Ci a
separBrii autoritBDii judecBtoreCti de influenDele politice, prin 0egea nr.
&7Q1@@1 s-a renunDat la formarea completelor de judecatB cu asesori populari
la judecBtorii Ci tribunalele judeDene ei au mai funcDionat la instanDele
militare pinB la 1 iulie 1@@2.
DPPpg17&
3. Compunerea si constituirea instantelor de
*udecata
1) 5udecator unic sau compunere colegiala
Prin compunerea instantei de judecata se intelege alcatuirea
completului de judecata de la judecatorii, tribunale, curti, cu numarul
de judecatori prevazut de lege. Deci in compunerea instantei de
judecata poate sa intre un singur judecator sau mai multi judecatori
primul sistem poarta denumirea de judecator unic #compunere
monocratica$, iar cel de-al doilea de compunere colegiala. |n cazul
judecatorului unic activitatea de judecata revine unei singure
persoane, dar aceasta reprezinta activitatea functionala a instantei de
judecata cind completul este format din mai multi judecatori, e!ista o
pluralitate de activitati personale, dar unitate de activitate
functionala, deoarece "otarirea reprezinta solutia adoptata de
instanta de judecata.
'u privire la superioritatea unui sistem fata de celalalt,
argumentele sint impartite si de valoare apro!imativ egala. +e
considera ca un judecator unic are mai multa responsabilitate, ceea
ce ii impune mai multa pregatire profesionala, evitarea rutinei
judiciare, mai multa atentie la judecarea si solutionarea cauzelor
sistemul presupune un numar mai mic de judecatori, deci o selectie
mai riguroasa, asigurindu-se totodata o remuneratie mai buna a
cestora. |n sustinerea acestui sistem se aduce e!mplul Angliei, unde
numarul judecatorilor este redus, alegerea lor se face dintre avocatii
cei mai buni si cu cea mai mare e!perienta, statutul acestora fiind
superior oricarui functionar al statului. Pentru sistemul colegial se
aduce argumentul ca mai multi judecatori inseamna o cunoastere mai
buna si mai completa a cauzei, mai multe cunostinte juridice si mai
multa e!perienta de asemenea, e!ista mai multa garantie a
impartialitatii in judecata, fiind mai greu sa influentezi pe toti
judecatorii totodata se inlatura arbitrariul unui singur judecator, care
ar vrea sa-si impuna un punct de vedere propriu, dar neintemeiat. +e
sutine ca un colegiu de judecatori capata un prestigiu mai mare si, ca
urmare, si o mai mare autoritate pentru "otarirea pe care o pronunta.
+istemul colegial este adoptat in cele mai multe tari cu toate acestea,
nu e!ista un sistem numai colegial, multe legislatii adoptind un sistem
mixt, in care cauzele mai simple, de competenta instantelor
inferioare, se judeca de un singur judecator, iar celelalte cauze se
judeca in prima instanta si in caile de atac de un complet de judecata
format din mai multi judecatori.
|n afara de alcatuirea sa din numarul de judecatori prevazut de
lege, compunerea instantei implica si prezenta completului de
judecata, a judecatorului indicat de lege #anume desemnat de
ministrul justitiei pentru cauzele cu inculpati minori art. &=2 al.ult.
cel care a intocmit raportul la judecata in recurs art. 2=7 al.ult.
presedintele completului de judecata a instantei militare care trebuie
sa aiba cel putin un grad egal cu al inculpatului, daca acesta este
militar$. |n completul de judecata nu pot fi inclusi judecatorii e!clusi
de lege #incompatibili$.
2) Compunerea instantelor de *udecata in Rom(nia
Prin 0egea de organizare judecatoreasca din 1=9&, in Principate si
apoi in (om)nia s-a adoptat sistemul mi!t, cu preponderenta
sistemului colegial judecatoriile judecau cu un singur judecator, iar
celelalte instante judecatoresti judecau in complete de mai multi
judecatori #%, 2 sau 7$. |n 1@&=, cind regimul comunist a introdus
participarea asesorilor populari la judecarea tuturor cauzelor penale,
DPPpg177
in mod necesar completul a fost alcatuit din mai multe persoane
judecatori si asesori populari, cei din urma avind intotdeauna
majoritatea. |n 1@7:, numai pentru cauzele care se judecau potrivit
procedurii infractiunilor flagrante, s-a introdus judecatorul unic, iar din
1@:1 s-a e!tins judecarea cauzelor cu judecator unic la judecatorii.
Actualul sistem de compunere a instantelor judecatoresti adopta,
ca regula, principiul colegial, iar ca e!ceptie si numai la judecatorii si
tribunalele militare, principiul monocratic. (eglementarea compunerii
instantelor de judecata este prevazuta in 0egea nr. @%Q1@@% #0.8...$,
precum si in 0egea nr. 7&Q1@@2 pentru organizarea instantelor si
parc"etelor militare si 0egea nr. 79Q1@@2 a 'urtii +upreme de .ustitie.
0a judecatorii, care judeca numai in prima instanta compunerea
este de doi judecatori prin e!ceptie, judecatoria judeca cu un singur
judecator: pricinile privind infractiunile prevazute in art. %:@ al. % lit.
a cererile si caile de atac de competenta judecatoriei privitoare la
ceste infractiuni cererile de reabilitare. 'ind judecatoria judeca o
cauza privitoare la mai multe infractiuni, dintre care unele solicita o
compunere dintr-un singur judecator, iar altele o compunere din %
judecatori, completul se va forma din % judecatori pentru intreaga
cauza.
?ribunalele si curtile de apel isi formeaza completul de judecata in
prima instanta cu % judecatori, iar completul pentru judecata in apel si
in recurs cu 2 judecatori.
|n cazul in care completul de judecata este format din % judecatori,
iar acestia nu ajung in cursul deliberarii la un acord cu privire la
solutia ce trebuie data cauzei, procesul se judeca din nou in fata unui
complet de divergenta, care se formeaza prin includerea in complet a
presedintelui sau vicepresedintelui instantei ori a unui alt judecator
desemnat de presedinte #art. 1= 0.8...$.
?ribunalele militare judeca in prima instanta in complete de %
judecatori militari. |n cauzele pentru care judecatoria judeca cu un
singur judecator, dar care sint de competenta tribunalului militar,
precum si in cauzele privitoare la infractiuni contra ordinii si disciplinei
militare pedepsite de lege cu cel mult % ani inc"isoare, tribunalul
militar judeca printr-un singur judecator militar.
?ribunalul militar teritorial si !urtea Militara de )pel judeca in
prima instanta in complet format din % judecatori militari, iar in apel si
in recurs in complete formate din 2 judecatori militari. 'ind inculpatul
este militar, presedintele completului de judecata trebuie sa aiba cel
putin gradul militar al acestuia.
!urtea /uprema de >ustitie judeca, de regula, prin completul de
sectie penala sau militara, format din 2 judecatori completul este
acelasi fie ca se judeca in prima instanta, in recurs sau in recurs in
anulare ori in vreo cerere de competenta e!clusiva a instantei
supreme. 1nele recursuri si recursuri in anulare, precum si toate
recursurile in interesul legii sint judecate de 'urtea +uprema de
.ustitie in /ectii Unite, alcatuite din cel putin 2Q& din numarul
judecatorilor in functie la aceasta inalta instanta. *odul de compunere
a instantelor de judecata este prevazut sub sanctiunea nulitatii
absolute, astfel incit orice greseala in formarea completului #mai multi
judecatori sau mai putini$ duce la desfiintarea "otaririlor pronuntate
de o instanta gresit compusa. 0a aceeasi sanctiune se ajunge si in
cazul in care vreuna din persoanele care au judecat cauza nu primise
inca investirea ca judecator si nu depusese juramintul prevazut de
lege, sau calitatea de judecator incetase la data judecatii.
DPPpg179
'ompunerea instantelor de judecata prevazuta in 0egea nr.
@%Q1@@% si in celelalte legi de organizare a instantelor militare si a
'urtii +upreme de .ustitie are meritul de a institui, ca regula, complete
unice pentru fiecare instanta de judecata, ceea ce este de natura sa
reduca considerabil cazurile de compunere gresita a instantei intilnite
anterior in practica.
3) Constituirea instantei de *udecata
Potrivii 0egii nr. @%Q1@@%, procurorii sint constituiti in parc"ete pe
linga fiecare instanta judecatoreasca si participa la judecarea cauzelor
penale. 'a urmare, instanta de judecata compusa potrivit legii se
constituie cu Ministerul Public, cu procurorul de sedinta. +-a luat in
considerare ca procurorul, dupa ce a sesizat instanta de judecata prin
rec"izitoriu, ca reprezentant al intereselor generale ale societatii si
aparator al ordinii de drept, al drepturilor si libertatilor cetatenilor,
trebuie sa participe la judecarea cauzelor, fiind o parte din autoritatea
judecatoreasca. Absenta procurorului de la judecarea unei cauze
penale atrage nulitatea absoluta a "otaririlor pronuntate de acea
instanta.
/nstanta de judecata se constituie si cu un grefier care, ca personal
au!iliar judecatoresc, are atributia de a consemna in documente
procedurale declaratiile facute in sedinta, cererile si concluziile
procurorului si ale partilor, masurile luate de instanta. Potrivit legii
#art. :2, 2<7, 21< si 21%$, aceste documente sint semnate si de
grefier. 0ipsa grefierului de la sedinta de judecata nu este posibila,
caci altfel nu s-ar putea desfasura judecata lipsa semnaturii sale de
pe documentele procedurale atrage nulitatea numai daca s-a produs
vreo vatamare partilor din proces #art. 1@: al. 1$.
I.15. Incompatibilitatea
1. Ca%urile de incompatibilitate
1) Capacitatea #unctionala speci#ica a *udecatorului
|n literatura de specialitate se face deosebire intre capacitatea
funtionala generala si cea specifica a judecatorilor. Prima forma, de
capacitate functionala generala, acorda persoanei investite cu functia
de judecator dreptul de a judeca orice cauza de competenta instantei
judecatoresti din care face parte in raport de aceasta capacitate
functionala, e!ista incompatibilitate intre functia de judecator si orice
alta functie publica sau privata #art. 1%& al % din 'onstitutie$.
!apacitatea functionala specifica are in vedere dreptul judecatorului
de a judeca o anumita cauza penala, aflata in competenta instantei
din care face parte, luindu-se in consideratie legaturile judecatorului
cu acea cauza penala concreta, legaturi care ar putea aduce atingere
impartialitatii sale. 'a urmare, legea prevede situatiile de natura sa
puna la indoiala impartialitatea judecatorilor, reglementind o institutie
procesuala specifica, denumita incompatibilitate.
Incompatibilitatea consta in interdictia impusa de lege unui
judecator de a participa la judecarea unei anumite cauze penale, de
competenta instantei judecatoresti din care face parte, in vederea
asigurarii impartialitatii in judecarea si solutionarea acelei cauze.
(eglementind incompatibilitatea, legea instituie o garantie necesara
pentru justa solutionare a cauzelor penale, deoarece inlatura de la
activitatea de judecata pe acei judecatori care, datorita altor calitati
procesuale pe care le-au avut anterior in cauza, ar putea avea o
orientare preconceputa spre o anumita solutie, sau, datorita unor
imprejurari personale, sint predispusi a favoriza una din partile din
proces. Astfel, daca judecatorul de la prima instanta ar fi avansat la
DPPpg17:
instanta de apel sau de recurs, e!ista presupunerea ca acesta va
cauta sa mentina solutia pe care o daduse anterior judecatorul care
este ruda apropiata cu inculpatul se presupune ca va fi partinitor fata
de acesta.
.udecatorul care se afla in vreunul din cazurile de incompatibilitate
trebuie sa se abtina de a face parte din completul de judecata al
cauzei respective, in caz contrar poate fi recuzat. Deci e!ista o
institutie procesuala, denumita incompatibilitate, care prevede
cazurile de interdictie de a face parte din completul de judecata al
unei anumite cauze, iar abtinerea si recuzarea sint mijloacele
procesuale prin care se realizeaza aceasta interdictie.
'odul de procedura penala actual reglementeaza
incompatibilitatea in titlul referitor la competenta intrucit
incompatibilitatea nu este o institutie legata de competenta, ci o
institutie referitoare la capacitatea functionala a judecatorilor de a
desfasura activitatea de judecata, studiul acestei institutii trebuie sa
figureze intre problemele legate de aceasta capacitate functionala.
0egea prevede si cazuri de incompatibilitate a procurorilor,
persoanelor care efectueaza cercetarea penala, a grefierilor,
e!pertilor si interpretilor. |ntrucit cazurile de incompatibilitate a
persoanelor care au aceste calitati procesuale sint mai restrinse si
specifice activitatii lor, ele vor fi abordate cu prilejul discutarii
activitatii lor procesuale. Punem in primul plan e!aminarea cazurilor
de incompatibilitate a judecatorilor deoarece acestia, judecind si
solutionind cu caracter definitiv cauzele penale, trebuie sa se bucure
de o deplina impartialitate in activitatea lor.
'azurile de incompatibilitate constituie e!ceptii de la regula
capacitatiii functionale, de aceea ele trebuie sa fie prevazute in mod
e!pres de lege si sint de stricta interpretare. 4erespectarea
dispozitiilor privind incompatibilitatea judecatorilor este sanctionata
cu nulitatea absoluta, care se refera la incalcarea normelor privind
compunerea instantei de judecata. |ntr-o opinie s-a sustinut ca si
cazurile de incompatibilitate ale judecatorilor sint prevazute sub
sanctiunea unei nulitati relative, deoarece incompatibilitatea nu ar fi o
institutie care se refera la compunerea instantei de judecata.
*ajoritatea autorilor rom;ni si practica instantei supreme accepta
sanctiunea nulitatii absolute, deoarece completul de judecata se
formeaza potrivit legii #art. %@%$, ori legea fi!eaza conditiile pozitive
#cine poate intra in complet$ si conditiile negative #cine nu poate intra
in complet$, cazul de incompatibilitate fiind un caz de gresita
compunere a instantei. Pentru procurori, persoane care efectueaza
cercetarea penala, grefieri, e!perti, interpreti, incompatibilitatea se
afla sub sanctiunea nulitatii relative, deoarece nu se incadreaza in
situatiile de nulitate absoluta prevazute in art. 1@: al. % si 2.
2) Ca%urile de incompatibilitate 'art0 4.74@(
0egea prevede urmatoarele cazuri de incompatibilitate pentru
judecatori:
a4 5udecatorii care sint rude apropiate intre ei
sau soti nu pot #ace parte din acelasi
complet de *udecata
'azul de incompatibilitate se e!plica prin posibilitatea ca un
judecator sa e!ercite, ca sot sau ruda apropiata, presiuni asupra unui
alt judecator din complet, ceea ce ar denatura principiul colegialitatii,
care implica e!primarea unui punct de vedere personal de catre
fiecare din membrii completului de judecata. |ntelesul termenului de
,rude apropiate- este indicat de art. 1&@ 'od penal.
DPPpg17=
b4 5udecatorul care a luat parte la *udecarea
unei cau%e la prima instanta nu mai poate
participa la *udecarea aceleiasi cau%e intr6o
instanta superioara sau la re*udecarea
cau%ei dupa des#iintarea &otaririi cu
trimitere de catre instanta de apel sau dupa
casare cu trimitere catre instanta de recurs
+e pot concepe doua ipoteze:
.udecatorul care a luat parte la solutionarea cauzei la prima
instanta nu mai poate lua parte la judecarea cauzei la instanta de
apel #daca intre timp a fost avansat la aceasta instanta$ si nici la
instanta care ar judeca recursul sau recursul in anulare, deoarece
ar insemna sa-si verifice propria sa "otarire pentru aceleasi
motive, judecatorul care a judecat si solutionat cauza in apel nu
mai poate participa la judecarea aceleiasi cauze in recurs sau in
recurs in anulare.
.udecatorul care a solutionat cauza in prima instanta nu mai poate
lua parte la rejudecarea cauzei in prima instanta, trimisa in acest
scop de catre instanta de apel, de recurs sau de recurs in anulare,
e!istind presupunerea ca nu-si va sc"imba solutia data anterior.
De asemenea, judecatorul care a judecat in apel sau in recurs si a
dat o solutie asupra fondului este incompatibil sa faca parte din
completul de judecata care ar rejudeca in apel sau in recurs, dupa
casare cu trimitere de instanta de recurs sau de recurs in anulare.
Pentru a opera acest caz de incompatibilitate se cere ca
judecatorul sa fi luat parte la ,solutionarea cauzei-, ceea ce inseamna
ca a facut parte din completul de judecata care a rezolvat c"estiunea
e!istentei infractiunii, a vinovatiei inculpatului, a raspunderii sale
penale si a aplicarii sanctiunilor, pronuntind deci condamnarea,
ac"itarea sau incetarea procesului penal, iar la instanta de apel si de
recurs a dispus admiterea caii de atac si solutionarea cauzei in fond. |
n practica, s-a statuat ca nu este o solutionare a cauzei in fond atunci
cind judecatorul a luat parte numai la sedinta in care s-au admis,
respins sau administrat probe, s-a dispus restituirea cauzei la procuror
ori s-a e!primat cu aceasta ocazie o parere asupra incadrarii juridice
ce s-ar putea da faptelor dupa completarea urmaririi penale de
asemenea, judecatorul care s-a pronuntat asupra recursului nu poate
fi considerat ca s-a pronuntat asupra fondului si, ca urmare, nu devine
incompatibil sa judece din nou in recurs aceeasi cauza venita dupa o
rejudecare in prima instanta insa daca, prin decizia de recurs s-a
solutionat cauza in fond, dupa casare, judecatorul care a participat la
admiterea recursului nu mai poate participa la solutionarea cauzei
care ar reveni din nou dupa o casare in recurs in anulare.
c4 5udecatorul care si6a e'primat anterior
parerea cu pri+ire la solutia care ar putea #i
data in acea cau%a
3!primarea parerii poate avea loc in afara procesului penal sau
c"iar in cursul desfasurarii sale, dar anterior dezbaterilor judiciare si a
pronuntarii "otaririi. |n afara procesului penal se poate e!prima
parerea cu ocazia judecarii unei alte cauze penale sau c"iar de natura
diferita. Au fost cazuri in care un judecator si-a e!primat parerea in
cursul aceluiasi proces penal cind, la intocmirea unor acte
procedurale, a facut afirmatii sau negatii cu privire la o solutie
eventuala ce trebuie data cauzei sau daca pronunta "otariri succesive
din care una se intemeiaza pe "otarirea anterioara.
DPPpg17@
Parerea e!primata trebuie sa se refere la ,solutia care ar putea fi
data in acea cauza-, ceea ce inseamna, pentru prima instanta,
condamnarea, ac"itarea sau incetarea procesului penal, iar pentru
judecata intr-o cale de atac admiterea sau respingerea acesteia. 4u
are acest caracter luarea de catre judecator a masurii arestarii
preventive sau revocarea acestei masuri, deoarece "otarirea se refera
la buna desfasurare a procesului penal, si nu la fondul cauzei de
asemenea, nu este incompatibil judecatorul care a pus in discutia
partilor sc"imbarea incadrarii juridice a faptei, intrucit el s-a
conformat procedurii prevazute in art. 22& al. %. |n practica instantelor
s-a statuat ca judecatorul care a dispus e!tinderea actiunii penale
pentru noi acte materiale apartinind aceleiasi infractiuni sau
e!tinderea procesului penal pentru noi fapte penale nu este
incompatibil sa judece in acea cauza
%:
. |n literatura de specialitate s-a
emis parerea ca judecatorul care a solutionat o cauza penala nu ar
trebui sa participe la judecarea cauzei in revizuire, deoarece s-a
pronuntat o data cu privire la acea cauza practica 5ribunalului
+uprem a adoptat solutia contrara, pe considerentul ca la revizuire se
au in vedere elemente noi, care ar putea sc"imba parerea initiala
%=
.
d4 5udecatorul care- in aceeasi cau%a- in calitate
de procuror- a pus in miscare actiunea
penala- a emis mandatul de arestare
pre+enti+a- a dispus trimiterea in *udecata
sau a pus conclu%ii in #ondul *udecatii
Acest caz se intemeiaza pe starea de incompatibilitate dintre
functia de invinuire, prin care se indeplinesc acte e!primind
convingerea de vinovatie a inculpatului, si functia de jurisdictie,
pentru care nu se admit idei preconcepute de vinovatie.
Din formularea legii rezulta ca este incompatibil de a judeca o
cauza judecatorul care, fiind anterior procuror in acea cauza, a
efectuat acte de invinuire #punerea in miscare a actiunii penale,
trimiterea in judecata$, ceea ce duce la concluzia ca procurorul care a
efectuate doar acte de cercetare penala #ascultarea partilor, a
martorilor etc.$ nu este incompatibil sa judece cauza respectiva.
3ste, de asemenea, incompatibil judecatorul care, fiind anterior
procuror de sedinta la aceeasi instanta, a pus concluzii asupra
fondului cauzei, pronuntindu-se astfel asupra e!istentei infractiunii, a
vinovatiei inculpatului, asupra sanctiunilor ce trebuie aplicate. Desi
legea nu prevede in mod e!pres, va fi incompatibil si judecatorul care,
in calitate de procuror, intr-o sedinta anterioara, a pus in miscare
actiunea penala, dupa e!tinderea procesului penal, pentru noi fapte si
persoane #art. 22922:$, intrucit aceste acte sint indeplinite in
virtutea functiei de invinuire.
e4 5udecatorul care a #ost repre%entant sau
aparator al unei parti
6unctia de jurisdictie este incompatibila cu functia de aparare. 3ste
suficient ca un avocat sa fi fost angajat sau desemnat ca aparator al
%:
Ar. 5"eodoru: ,judecBtorii nu ar trebui sB poatB e!tinde procesul penal,
act care corespunde cu punerea in miCcare a acDiunii penale, deoarece
funcDia de invinuire este incompatibilB cu cea de judecare Ci soluDionare a
cauzei-
%=
Ar. 5"eodoru: ,in cazul unei contestaDii in anulare, dupB admiterea ei
pentru vreunul din cazurile prevBzute in art. 2=9 lit. ac, recursul nu mai
poate fi rejudecat de cBtre judecBtorii care au fBcut parte iniDial din completul
care l-a soluDionat, aceCtia e!primindu-Ci pBrerea prin soluDia pe care o
dBduserB anterior.
DPPpg19<
vreuneia din parti, fie in faza de urmarire penala, fie in faza de
judecata, pentru a deveni incompatibil ca judecator in acea cauza,
c"iar daca nu s-a prezentat la nici unul din termenele de judecata.
#4 5udecatorul care- in calitate de e'pert- a
e#ectuat o e'perti%a sau a #ost ascultat ca
martor in acea cau%a
4u se poate concepe ca un judecator sa pronunte o "otarire
intemeiata pe propriile sale concluzii de e!pert sau pe propria sa
declaratie de martor.
g4 5udecatorul #ata de care e'ista impre*urari
din care re%ulta ca este interesat- sub orice
#orma- el- sotul sau o ruda apropiata
/nteresul la care se refera cazul de incompatibilitate poate fi
material, moral, prezentind diferite forme de manifestare. +pre
deosebire de celelalte cazuri de incompatibilitate, pentru care
conditiile de e!istenta reies din actele dosarului, la acest caz trebuie
dovedite imprejurarile din care apare interesul in solutionarea cauzei
intr-un anume fel.
3) Ca%uri de incompatibilitate in constituirea
instantei de *udecata
|ntrucit instanta de judecata se constituie cu procuror si cu grefier,
legea prevede cazuri de incompatibilitate si pentru acestia, in vederea
sigurarii impartialitatii functiei de jurisdictie. Astfel:
4u poate fi reprezentant al *inisterului Public si nu poate indeplini
functia de grefier, in sedinte de judecata persoana care, anterior, a
fost reprezentant sau aparator al vreuneia din parti, a fost e!pert
sau martor in cauza, ori este interesat sub orice forma, el, sotul
sau o ruda apropiata.
Procurorului si grefierului li se aplica si cazul de incompatibilitate
prevazut in art. &9, in sensul ca nu pot participa la sedinta de
judecata daca sint soti sau rude apropiate cu vreunul din membrii
completului de judecata sau intre ei. |n cazul e!istentei unei
asemenea situatii, se "otaraste de instanta care dintre persoanele
care sint soti sau rude apropiate nu va lua parte la judecata.
Persoana care a participat ca judecator la prima instanta nu poate
pune concluzii, in calitate de procuror, la judecarea cauzei la
instanta care judeca o cale de atac ordinara indreptata impotriva
"otaririi pe care a pronuntat-o, presupunindu-se ca si-ar sustine
propria sa "otarire.
2. btinerea si recu%area
1) btinerea
Prin abtinere se intelege manifestarea de vointa a judecatorului
aflat in vreunul din cazurile de incompatibilitate de a nu participa la
judecarea cauzei. Aceasta manifestare de vointa se concretizeaza
intr-o declaratie de abtinere, care se adreseaza presedintelui instantei
judecatoresti, care urmeaza sa se pronunte asupra temeiniciei cererii
de abtinere.
|n cazul in care presedintele este de acord, judecatorul este
inlocuit in completul de judecata de un alt judecator. |n acelasi mod
procedeaza si grefierul. Procurorul va adresa cererea sa de abtinere
conducatorului parc"etului din care face parte, pentru a fi delegat un
alt procuror ca reprezentant al *inisterului Public.
|n cazurile in care presedintele nu este de acord cu cererea de
abtinere a persoanei care se afla intr-un caz de incompatibilitate,
aceasta trebuie sa se adreseze cu cererea sa instantei judecatoresti
DPPpg191
pentru a se pronunta asupra ei procedura este identica cu cea de la
recuzare.
2) Recu%area
Prin recuzare se intelege manifestarea de vointa a uneia din parti
prin care se solicita ca persoana incompatibila sa nu faca parte din
completul de judecata sau din constituirea instantei de judecata. Daca
nu s-a facut declaratia de abtinere si persoana incompatibila persista
a lua parte la judecata, oricare din parti poate face, in scris sau oral,
cerere de recuzare de indata ce a flat despre e!istenta cazului de
incompatibilitate.
+olutionarea declaratiei de abtinere si a cererii de recuzare se
face, in sedinta secreta, de un alt complet de judecata, fara
participarea celui ce se abtine sau este recuzat. 3!aminarea
declaratiei de abtinere si a cererii de recuzare se face cu ascultarea
*inisterului Public, iar daca este necesar si a persoanei care se abtine
sau este recuzata. |n cazul admiterii abtinerii sau recuzarii, persoana
incompatibila nu va putea face parte din completul de judecata sau
participa la sedinta de judecata ca procuror sau grefier. 5otodata, se
stabileste in ce masura actele indeplinite sau masurile luate de
persoanele incompatibile se mentin. (espingerea actiunii sau a
recuzarii inlatura orice interdictie de participare la judecarea cauzei.
Admiterea sau respingerea declaratiei de abtinere sau a cererii de
recuzare se dispune printr-o "otarire ce se numeste incheiere. |
nc"eierile prin care s-a admis sau s-a respins abtinerea ori prin care
s-a admis recuzarea nu sint supuse nici unei cai de atac.
8 situatie speciala o constituie abtinerea sau recuzarea care
priveste pe toti judecatorii unei instante judecatoresti, deoarece nu se
poate forma un complet care sa o solutioneze ca urmare, legea
prevede ca intr-o asemenea situatie abtinerea sau recuzarea intregii
instante se judeca de instanta ierar"ic superioara, dupa o procedura
aratata anterior. |n cazul in care abtinerea sau recuzarea este gasita
intemeiata, instanta ierar"ic superioara desemneaza pentru judecarea
cauzei o alta instanta, egala in grad cu instanta in fata careia s-a
produs abtinerea sau recuzarea.
I.16. Felurile competentei
1. Notiunea de competenta si #elurile ei in procesul
penal
1) Notiunea de competenta si importanta ei
Prin competenta, ca notiune generala juridica, se intelege
capacitatea #aptitudinea$ recunoscuta de lege unei autoritati publice
de a desfasura anumite activitati, sfera de atributii pe care le are. |n
acest sens general, instantele judecatoresti au capacitatea de a
infaptui justitia, 'urtea 'onstitutionala este imputernicita sa se
pronunte asupra constitutionalitatii legilor, *inisterul Public ca
reprezentant al intereselor generale ale societatii apara ordinea de
drept, drepturile si libertatile cetatenilor.
(eferindu-ne la procesul penal, sub acelasi sens general al notiunii
de competenta, *inisterul Public are capacitatea de a efectua
urmarirea penala, de a-i trimite in judecata pe infractori, de a
participa la judecarea cauzelor penale, iar instantele judecatoresti au
Cap. II. Competenta
DPPpg19%
puterea de jurisdictie, de a judeca si condamna penal pe cei ce se fac
vinovati de savirsirea de infractiuni.
Pentru a asigura efectuarea unei rapide si temeinice urmariri
penale si a unei juste si legale judecati, este necesara impartirea
cauzelor penale intre parc"ete, precum si intre instantele
judecatoresti, atit pe plan vertical, in raport de gradul ierar"ic, cit si
pe plan orizontal, in raport de circumscriptia teritoriala in care
activeaza. Astfel, unele cauze cad in sfera de activitate a parc"etelor
de pe linga judecatorii, altele a parc"etelor de pe linga tribunale si
curti unele cauze cad in sfera de judecata a judecatoriilor, iar altele
sint judecate de tribunale si curti. Dintre judecatoriile, tribunalele si
curtile e!istente, numai unele pot avea capacitatea de a judeca o
cauza penala ca urmare a legaturii acesteia cu circumscriptia
teritoriala in care isi desfasoara activitatea.
4otiunea de competenta capata, astfel, in materie procesuala, un
inteles specific, constind in imputernicirea #capacitatea, aptitudinea$
recunoscuta de lege unui organ de urmarire penala sau unei instante
judecatoresti de a urmari, respectiv de a judeca si solutiona o anumita
cauza penala, cu e!cluderea de la aceasta activitate judiciara a
celorlalte organe de urmarire penala sau instante judecatoresti. |
mputernicirea acordata de lege cuprinde, in primul rind, dreptul,
puterea de a urmari sau judeca o anumita cauza penala, care confera
autoritate juridica actelor procesuale ce se efectueaza imputernicirea
cuprinde, in al doilea rind, obligatia de a urmari si judeca pricinile
repartizate de lege, orice refuz fiind considerat ca o incalcare a
obligatiilor de serviciu.
4otiunea de competenta este e!aminata in special din punct de
vedere functional, fiecare parc"et sau instanta judecatoreasca, de o
anumita categorie #civila, militara$ si de un anumit grad ierar"ic #local,
judetean, interjudetean, central$, avindu-si stabilita prin lege sfera de
cauze penale pe care le poate urmari sau judeca in 'odul de
procedura penala e!ista dispozitii care prevad, pentru fiecare parc"et
si pentru fiecare instanta judecatoreasca, cauzele penale pe care le
poate urmari sau judeca. 'ompetenta poate fi privita si din punct de
vedere al desfasurarii procesului penal, fiind necesara determinarea
organului de urmarire penala si a instantei judecatoresti care are
capacitatea sa urmareasca sau sa judece acea cauza, in raport de
infractiunea savirsita, de calitatea faptuitorului, de locul savirsirii ei.
Astfel, in cazul savirsirii unei infractiuni de omor pe raza municipiului
/asi, in practica se pune problema care parc"et de pe raza acestui
municipiu va urmari aceasta infractiune si care instanta
judecatoreasca din acelasi municipiu va judeca pe faptuitor. 'ele doua
aspecte ale notiunii de competenta sint strinse legate intre ele, caci o
cauza penala concreta are insusirea de a atrage competenta unei
anumite instante judecatoresti numai daca acesteia i s-a incredintat,
prin lege, competenta de a judeca aceasta cauza.
Determinarea corecta a competentei are deosebita importanta in
infaptuirea justitiei. Pentru judecarea unor cauze mai grave si mai
complicate este necesar ca acestea sa fie date in competenta unor
organe de urmarire si unor instante judecatoresti care presupun o
pregatire profesionala mai buna si o e!perienta practica mai bogata,
ceea ce implica un grad ierar"ic superior de asemenea, anumite
calitati, ca cea de ministru, de magistrat, de militar, justifica
determinarea competentei la acele instante judecatoresti mai inalte
sau cu caracter militar, care intrunesc mai bune conditii de judecata si
solutionare a cauzelor. De aceea, sub aspect functional, se face o
DPPpg192
determinare calitativa a competentei spre acele organe de urmarire
sau instante judecatoresti care intrunesc cele mai bune conditii de a
realiza scopul procesului penal.
|nsa competenta implica si o determinare cantitativa a incarcarii
organelor de urmarire penala si a instantelor judecatoresti cu numarul
de cauze penale pe care le-ar putea rezolva in bune conditii si in timp
util. |ntrucit numarul cel mai mare de cauze penale revin judecatoriilor
si tribunalelor, iar numarul acestora este mai mare, fiecarei autoritati
judiciare trebuie sa-i revina cauzele care au legatura cu circumscriptia
teritoriala in care isi desfasoara activitatea #locala, judeteana,
centrala$. Astfel este luat in considerare si acest aspect procesual, ca
sa fie impartite cauzele penale intre organele de urmarire penala si
intre instantele judecatoresti de acelasi grad, in raport de
circumscriptia teritoriala in care functioneaza.
'ompetenta, ca institutie a dreptului procesual penal, are in
vedere atit organele de urmarire penala, cit si instantele
judecatoresti insa, deoarece parc"etele functioneaza pe linga fiecare
instanta judecatoreasca, iar regulile de competenta se cer respectate
cu mai mare strictete in cadrul judecatii, problemele legate de
competenta sint e!aminate in special cu privire la instantele
judecatoresti. 'ele mai multe reguli se aplica si la urmarirea penala
dispozitiile speciale de competenta a organelor de urmarire penala
vor fi tratate in capitolul despre urmarirea penala.
2) Felurile competentei
|n procesul penal modern sint trei feluri fundamentale de
competenta: materiala #ratione materiae$, personala #ratione
personae$ si teritoriala #ratione loci$. |n cazul competentei instantelor
judecatoresti devine fundamentala si competenta functionala #ratione
officii$, care determina activitatea de judecata pe care o poate
desfasura instanta de judecata #prima instanta, in apel, in recurs$.
'ompetenta materiala se refera la sfera de cauze penale pe care le
poate judeca o instanta judecatoreasca in raport de infractiunea
savirsita. 8 infractiune de mai mica gravitate cade in competenta
judecatoriei, dar o infractiune grava #ca omorul$ trebuie judecata de o
instanta superioara #de e!emplu tribunalul$. |n unele cazuri
competenta se stabileste dupa calitatea persoanei faptuitorului, cum
ar fi calitatea de ministru, magistrat, militar. 'ompetenta teritoriala
determina sfera de cauze pe care le poate judeca o instanta
judecatoreasca in raport de circumscriptia teritoriala in care
functioneaza.
'ompetenta materiala si cea teritoriala sint forme generale si
necesare de competenta orice legislatie stabileste, pentru fiecare
instanta judecatoreasca, sfera de cauze penale pe care este abilitata
sa le judece, in raport de natura si gravitatea infractiunii, precum si de
circumscriptia sa teritoriala. 'aracterul general si necesar al acestor
doua forme de competenta se evidentiaza atunci cind, savirsindu-se o
infractiune, trebuie sa se stabileasca instanta judecatoreasca de o
anumita categorie si de un anumit grad ierar"ic care urmeaza sa o
judece in prima instanta, dar totodata si care dintre instantele
judecatoresti de aceeasi categorie si de acelasi grad ierar"ic urmeaza
sa judece infractiunea in raport de circumscriptia teritoriala in care
functioneaza. De aceea, se spune ca aceste doua forme de
competenta sint concurente, in sensul ca amindoua trebuie sa fie
determinate laolalta. 'ompetenta dupa calitatea persoanei este
eventuala, caci se determina numai in cazul in care, in momentul
savirsirii infractiunii, faptuitorul avea o calitate pe care legea o
DPPpg19&
prevede in mod e!pres ca atrage o alta competenta decit cea
materiala. 'ind intervine competenta dupa calitatea persoanei,
aceasta devine, in locul competentei materiale, concurenta cu
competenta teritoriala.
'ompetenta poate fi:
ordinara se refera la sfera de cauze date in mod obisnuit in
caderea instantelor judecatoresti de drept comun
speciala in cazul in care se incredinteaza judecarea cauzelor
penale altor instante decit celor ordinare, in vederea acordarii unei
mai mari protectii sectorului in care s-au savirsit anumite
infractiuni astfel, cauzele privind infractiunile savirsite contra
sigurantei navigatiei pe apa, contra disciplinei si ordinii la bord sint
incredintate spre judecare unor sectii maritime si fluviale infiintate
pe linga anumite instante judecatoresti
extraordinara cind judecarea unor cauze penale este
incredintata, datorita unor imprejurari speciale si pe o perioada
limitata, altor instante judecatoresti decit cele care le judeca in
mod obisnuit astfel, in caz de razboi, stare de urgenta sau de
asediu, prin lege se poate incredinta judecarea infractiunilor de o
anumita gravitate instantelor militare in locul celor civile.
8 alta forma a competentei instantelor judecatoresti este
competenta functionala, care determina fie in raport de infractiune,
fie de calitatea faptuitorului activitatile de judecata pe care le au in
atributia lor diferitele instante judecatoresti. 'ompetenta materiala si
cea personala determina care instanta judecatoreasca este
competenta sa judece o cauza penala in prima instanta dar aceeasi
instanta judecatoreasca poate avea si atributia de a judeca in apel
sau in recurs. 'ompetenta functionala determina astfel atributiile de
judecata ale fiecarei instante judecatoresti judecatoria si tribunalul
militar judeca numai in prima instanta tribunalele si curtile de apel
judeca unele cauze in prima instanta, altele in apel, iar altele in
recurs. 'ompetenta functionala devine astfel concurenta cu
competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei si cu
competenta teritoriala.
3) Puterea normelor de competenta
4ormele care reglementeaza competenta dupa materie si dupa
calitatea persoanei sint absolut imperative, fiind interzisa incalcarea
lor sub sanctiunea unei nulitati absolute #art. 1@: al. % si 2$. Asupra
normelor de competenta materiala si personala partile nu pot face nici
un fel de tranzactie, nici tacita, nici e!presa nulitatea care decurge
din incalcarea cestor norme poate fi invocata in orice stare a
procesului, de oricare din parti, instantele de judecata fiind obligate a
o lua in considerare din oficiu #art. 2@ al. 1$. 'aracterul imperativ al
normelor de competenta materiala si personala se e!plica prin
importanta pe care o acorda statul judecarii cauzelor penale de
instantele judecatoresti de o anumita categorie si de un anumit grad
ierar"ic.
+int imperative si normele care reglementeaza competenta
speciala si e!ceptionala, precum si cazurile de prorogare de
competenta, deoarece sint forme ale competentei materiale si
personale. Au acelasi caracter imperativ si normele care
reglementeaza competenta functionala, legiuitorul fiind interesat in a
determina atributiile de judecata in prima instanta, in apel si in recurs,
precum si in caile e!traordinare de atac.
4ormele care reglementeaza competenta teritoriala sint relativ
imperative instantele judecatoresti sint obligate sa respecte normele
DPPpg197
de competenta teritoriala, dar incalcarea lor atrage nulitatea numai
atunci cind este invocata cel mai tirziu pina la citirea actului de
sesizare a instantei de prim grad #art. 2@ al. %$. Daca *inisterul Public
sau partile nu au invocat, in termenul aratat, incalcarea normelor de
competenta teritoriala, nulitatea nu mai opereaza, fiind doar o nulitate
relativa. |ncalcarea normelor de competenta teritoriala atrage numai
o nulitate relativ fiindca judecata se efectueaza de o instanta de
aceeasi categorie si grad ierar"ic cu instanta competenta din punct de
vedere material si personal, dar aflata intr-o alta circumsciptie
teritoriala.
2. Criterii de determinare a #elurilor de competenta
1) Criterii de determinare a competentei dupa
materie
'ompetenta materiala este determinata de natura si gravitatea
infractiunii supuse judecatii.
4atura si gravitatea abstracta a unor infractiuni poate determina
pe legiuitor sa stabileasca competenta de judecare a unor infractiuni
la instante speciale
%@
. Dupa natura infractiunilor, competenta mteriala
determina infractiunile care sint judecate de instantele judecatoresti
civile si cele judecate de instantele judecatoresti militare de e!emplu
instantele militare judeca si unele infractiuni savirsite de civili contra
bunurilor aflate in folosinta sau administrarea fortelor armate.
4atura si gravitatea infractiunilor stabilesc competenta nu numai
intre categoriile de instante judecatoresti #civile si militare$, ci si in
cadrul fiecareia din aceste categorii, intre instante judecatoresti de
grade ierar"ice deosebite. |n acest caz, competenta materiala imparte
cauzele penale, in cadrul fiecarei categorii de instante judecatoresti,
pe linie verticala, intre diferite verigi de instante judecatoresti. Astfel,
in cadrul instantelor judecatoresti ordinare, competenta materiala
stabileste care infractiuni vor fi judecate de judecatorii, care de
tribunale si care de curtile de apel.
Pentru determinarea competentei materiale pe linie verticala se
pot folosi criterii obiective si subiective. 'riteriile obiective se refera la
natura si gravitatea infractiunii luate in abstract, e!primate in
dispozitiile legii penale de incriminare criteriile subiective se refera la
infractiunea concreta savirsita si la pedeapsa care ar urma sa se
aplice inculpatului in raport de toate imprejurarile cauzei.
+e pot folosi mai multe criterii obiective. Astfel, in legislatiile care
recunosc o impartire tripartita a infractiunilor, asa acum a fost si in
legislatia noastra pina in 1@7&, contraventiile sint de competenta
tribunalelor politienesti, delictele de competenta tribunalelor
corectionale, iar crimele de competenta curtilor cu jurati. |n legislatiile
care au renuntat la o asemenea clasificare a infractiunilor, cum este si
'odul penal actual al tarii noastre, s-a adoptat un alt critreriu obiectiv
de determinare a competentei materiale astfel, se incredinteaza unei
instante judecatoresti,
%@
|n 6ranDa judecarea infracDiunilor contra securitBDii statului sau contra
autoritBDii de stat este incredinDatB unei instanDe judecBtoreCti speciale 0a
'our de +uretE de lH3tat iar unele infracDiuni privind marina sint date in
competenDa tribunalelor maritime. Fi in Dara nostrB au funcDionat intre 1@&@
1@79, ca instanDe speciale, tribunalele pentru cBile ferate Ci tribunalele
maritime Ci fluviale, care judecau infracDiunile sBvirCite contra siguranDei
transportului feroviar Ci pe apB. Actualmente funcDioneazB, pe lingB unele
instanDe judecBtoreCti, secDii maritime Ci fluviale, care au o competenDB penalB
specialB, judecind infracDiunile sBvirCite in legBturB cu transportul pe apB.
DPPpg199
UUU
2<
2) Determinarea competentei dupa calitatea
persoanei
Principiul egalitatii in fata legii si a autoritatilor judiciare e!prima
cerinta ca infractorii sa fie judecati de aceleasi instante judecatoresti,
fara a se tine seama de situatia personala pe care o au. 'u toate
acestea, aproape toate legislatiile moderne admit reglementarea
competentei si in raport de anumite calitati ale persoanei
faptuitorului. Printr-o asemenea reglementare nu se incalca principiul
enuntat mai sus, ci se asigura o mai temeinica judecata in raport de
specificul calitatii avute in vedere de lege. Astfel, calitatea de militar
atrage competenta instantelor militare, fara deosebire de infractiunea
savirsita, deoarece asigurarea disciplinei militare necesita interventia
unor judecatori cunoscatori ai regulamentelor militare calitatea de
demnitar #ministri, senatori, deputati etc.$ sau cea de magistrat
#judecator sau procuror$ solicita competenta unor instante
judecatoresti de grad inalt, avind in vedere pozitia pe care au avut-o
in cadrul autoritatilor publice. De asemenea, in unele legislatii e!ista
instante speciale pentru minori, care au competenta de a judeca
numai infractiunile savirsite de minori.
|n determinarea competentei personale poate influenta nu numai o
anumita calitate, ci si gradul ierar"ic avut in aceasta calitate astfel,
militarii pina la un anumit grad sint judecati de instante militare
inferioare, iar militarii de grad superior de instante superioare in grad
ierar"ic.
'alitatea si gradul ierar"ic al faptuitorului determina, astfel, dupa
caz, competenta instantelor civile si a celor militare, iar, in cadrul
fiecarei categorii de instante, a unor instante de grad ierar"ic
deosebit, ceea ce implica o competenta pe linie verticala. 'ompetenta
dupa calitatea faptuitorului stabileste instanta judecatoreasca
imputernicita sa judece in prima instanta, dar totodata, implicit, si
instantele care judeca in apel si in recurs.
'ompetenta dupa calitatea persoanei este determinata, de regula,
numai de o anumita calitate, fara deosebire de natura infractiunii
savirsite insa in unele cazuri legea poate stabili ca aceasta
competenta opereaza numai in cazul infractiunilor savirsite in legatura
cu calitatea detinuta.
'alitatea care determina o anumita competenta trebuie sa fie
detinuta la data savirsirii infractiunii, fara a avea importanta
dobindirea ulterioara a calitatii ori pierderea ei prin dispozitie e!presa
a legii se poate totusi deroga de la aceasta regula.
3) Criterii de determinare a competentei teritoriale
6iecare instanta judecatoreasca are o circumscriptie teritoriala in
care isi e!ercita atributiile. Pentru 'urtea +uprema de .ustitie si
pentru 'urtea *ilitara de Apel, ca instante unice pe tara,
circumscriptia lor teritoriala cuprinde intregul teritoriu al tarii celelalte
instante judecatoresti au o circumscriptie teritoriala care cuprinde mai
multe judete #curtile de apel si tribunalele militare$, un singur judet
#tribunalele$, iar alte instante au o circumscriptie teritoriala mai mica
de un judet, determinata prin "otarire a guvernului.
'ompetenta teritoriala atrage interventia instantei judecatoresti in
a carei circumscriptie teritoriala se afla unul din criteriile stabilite de
lege. 1n criteriu admis este locul savirsirii infractiunii, incluzind si locul
unde s-a produs rezultatul aici se naste reactia sociala impotriva
incalcarii legii penale si tot aici pot fi strinse mai usor probele. 1n alt
2<
0ipseCte o paginB, dar nu-i bai
DPPpg19:
criteriu este domiciliul sau resedinta faptuitorului, caci aici se
cunoaste cel mai bine persoana acestuia si este cel mai accesibil cind
nu se poate preciza locul savirsirii faptei. 1n alt criteriu este locul
unde a fost prins faptuitorul sau unde este detinut, care suplineste
necunoasterea celorlalte locuri sau cind faptuitorul locuieste in
strainatate. Poate constitui un criteriu si locul de domiciliu sau al
resedintei persoanei vatamate, mai ales atunci cind actiunea penala
se pune in miscare la plingerea sa prealabila.
|ntr-o cauza penala concreta, fiecare din aceste criterii poate
determina mai multe instante judecatoresti competente din punct de
vedere teritorial astfel, in cazul unei infractiuni continuate, prin locul
savirsirii infractiunii trebuie sa se inteleaga toate locurile unde s-au
comis diferite acte materiale ale infractiunii in caz de participatie,
competente teritorial pot fi toate instantele judecatoresti in
circumscriptia carora participantii la infractiune isi au domiciliul sau
resedinta.
'ind determinarea competentei teritoriale pentru infractiunile
savirsite pe teritoriul tarii se face pe baza mai multor criterii, se poate
fi!a si o scara prioritara, impunind competenta teritoriala intr-o
anumita ordine a criteriilor intr-o asemenea reglementare,
competenta teritoriala nu poate reveni unei instante aflate intr-o
pozitie secundara, decit daca nu se cunoaste locul aflat in pozitia
principala. |n alte legislatii, se considera competente teritorial in
aceeasi masura toate instantele judecatoresti in a carei circumscriptie
teritoriala se afla unul din criteriile de loc prevazute de lege. +e poate
adopta si un sistem combinat, potrivit caruia, desi legea fi!eaza mai
multe criterii, cu aceeasi valoare de determinare, instituie totusi unele
reguli de preferinta. 1n astfel de sistem combinat a fost adoptat si de
legislatia noastra in cazurile in care sesizarea se face prin
rec"izitoriu, se aplica regula prioritatii instantei in a carei
circumscriptie teritoriala se afla organul care a efectuat urmarirea
penala cind sesizarea se face prin plingerea prealabila a persoanei
vatamate, se poate opta pentru oricare din instantele judecatoresti in
a caror raza teritoriala se afla vreunul din criteriile de loc prevazute de
lege.
Pentru infractiunile savirsite in afara teritoriului tarii, se adopta alte
criterii, cum ar fi instantele judecatoresti din capitala tarii, din orasul
de care depinde un port sau aeroport etc.
'ompetenta teritoriala, stabilind care dintre instantele
judecatoresti de grad egal de pe teritoriul tarii este imputernicita sa
judece o cauza penala, imparte cauzele penale intre instantele
judecatoresti pe linie orizontala, in raport de circumscriptia teritoriala
in care isi e!ercita atributiile. |n practica, determinarea instantei
competente din punct de vedere teritorial se stabileste dupa ce a fost
stabilita competenta din punct de vedere al materiei sau al calitatii
persoanei.
4) Criterii de determinare a competentei #unctionale
'ompetenta materiala si personala determina cauzele penale ce
cad in competenta de judecata in prima instanta a unei instante
judecatoresti. |n raport de caile ordinare de atac prevazute de lege, se
determina si competenta dupa atributii, in sensul ca se stabileste care
instante vor judeca in apel si care vor judeca in recurs. |n conditiile in
care se instituie o singura cale de atac recursul #cum a fost in
legislatia noastra pina in 1@@2$ se poate determina competenta de
judecata in recurs la instanta ierar"ic superioara celei care a judecat
in prima instanta sau se poate stabili o singura instanta de judecata in
DPPpg19=
recurs #'urtea +uprema$ in reglementarea in care se prevad doua cai
de atac ordinare apel si recurs se stabilesc instantele care judeca
in apel si instantele care judeca in recurs, dupa cum se poate stabili
ca aceeasi instanta sa judece si in apel si in recurs.
|n noua organizare judecatoreasca s-a stabilit ca judecatoria si
tribunalul militar judeca numai in prima instanta, tribunalele si curtile
de apel judeca in prima instanta, dar si in apel si recurs, iar 'urtea
+uprema de .ustitie judeca in prima instanta, in recurs si in recurs in
anulare.
I.17. Competenta instantelor *udecatoresti in
Rom(nia
1. Competenta materiala si personala a instantelor
*udecatoresti- in raport de atributiile con#erite de
lege
1) Caracteri%area generala a reglementarii
competentei materiale si dupa calitatea persoanei
a instantelor *udecatoresti
(eglementarea actuala a competentei materiale si dupa calitatea
persoanei se caracterizeaza printr-o si mai corecta delimitare a
competentei dintre instantele de drept comun si instantele militare.
Astfel, pina la 1 octombrie 1@@%, instantele militare aveau
competenta de a judeca infractiunile contra statului si infractiunile
contra pacii si omenirii, ceea ce insemna o derogare de la competenta
de drept comun, derogare caracteristica statului autoritar. Prin 0egea
nr. 1<&Q1@@%, care a adus modificari regulilor de competenta
prevazute de 'odul de procedura penala, s-a revenit la un regim
normal de competenta, in care instantele militare judeca numai
infractiunile care privesc capacitatea de aparare a tarii si disciplina
militara sau care sint savirsite de militari, toate celelalte cauze penale
revenind in competenta instantelor de drept comun.
|n cadrul instantelor de drept comun, competenta generala de
judecata in prima instanta a fost incredintata judecatoriei, legea
prevazind care sint care sint cauzele penale dupa materie si dupa
calitatea persoanei date in competenta tribunalelor, curtilor de apel
si sectiei penale a 'urtii +upreme de .ustitie. Pentru instantele
militare, competenta generala de a judeca in prima instanta revine
tribunalelor militare, fiind prevazute si cauzele care, in raport de
infractiunea savirsita si de calitatea si gradul militar al faptuitorului,
sint date in competenta tribunalului militar teritorial, 'urtii *ilitare de
Apel si sectiei militare a 'urtii +upreme de .ustitie. 8 competenta
speciala revine sectilor maritime si fluviale de la tribunalele si curtile
de apel din 'onstanta si Aalati.
'ompetenta de a judeca in apel si in recurs revine tribunalelor si
curtilor de apel, ca instante de drept comun, respectiv tribunalului
militar teritorial si 'urtii *ilitare de Apel, ca instante speciale.
'ompetenta de a judeca in recurs si in recurs in anulare este
incredintata 'urtii +upreme de .ustitie, sectia penala, sectia militara si
+ectiile 1nite.
2) Competenta *udecatoriei 'art0 15(
Avind competenta generala de judecata in prima instanta in
materie penala, judecatoria judeca in aceasta etapa a judecatii toate
infractiunile, cu e!ceptia celor date prin lege in competenta altor
instante. |n acest mod, orice infractiune, prevazuta in prezent si in
viitor de 'odul penal sau de o lege cu dispozitii penale, este de
DPPpg19@
competenta judecatoriei, daca nu e!ista o dispozitie legala prin care
este data in competenta altei instante judecatoresti.
.udecatoriile 'onstanta si Aalati judeca in prima instanta unele din
infractiunile contra sigurantei navigatiei pe apa, contra disciplinei si
ordinii la bord si alte infractiuni in legatura cu activitatea marinei
civile, prevazute in Decretul nr. &&2Q1@:% privind navigatia civila de
asemenea, judeca infractiunile contra patrimoniului prevazute de
'odul penal referitoare la bunuri aflate in administrarea sau in
folosinta unitatilor marinei civile, in cazul cind fapta a pus sau ar fi
putut crea un anumit grad de pericol pentru transportul pe apa. +ub
aspectul competentei dupa calitatea persoanei, judeca infractiunile
contra protectiei muncii, de serviciu si contra patrimoniului savirsite
de personalul marinei civile #art. % lit. A din Decretul nr. %<2Q1@:&
pentru infiintarea si organizarea de sectii maritime si fluviale$.
3) Competenta tribunalului 'art0 19(
Potrivit competentei functionale, tribunalul judeca in prima
instanta, in apel, in recurs si solutioneaza unele conflicte de
competenta.
$ 2n prima instanta
5ribunalul judeca in prima instanta, potrivit competentei materiale,
infractiunile mai grave si care presupun o mai mare comple!itate in
lamurirea lor.
|n art. %: se folosesc trei procedee pentru determinarea
infractiunilor care sint de competenta tribunalului:
enumerarea articolelor si a alineatelor din 'odul penal care
denumesc infractiunile si prevad formele lor agravate
o denumire generala prin aratarea urmarii produse prin savirsirea
infractiunii #de e!emplu moartea victimei$
trimiterea la acele dispozitii legale care prevad o asemenea
competenta.
Potrivit primului procedeu, sint trecute in competenta de judecata
in prima instanta a tribunalului infractiunile prevazute de 'odul penal:
art. 1:&1:: #omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav,
pruncuciderea$
art. 1:@ #determinarea sau inlesnirea sinuciderii$
art. 1=@ al. 2 #lipsirea de libertate in mod ilegal, cu santaj asupra
autoritatilor$
art. 1@< #sclavia$
art. 1@: al. % #violul in forma agravata$
art. %11 al. % #til"aria cu vatamare grava a integritatii corporale$
art. %1% #pirateria$
art. %1= #distrugerea calificata$
art. %1@ al. 2 si & #distrugerea din culpa care a avut ca urmare
consecinte deosebit de grave sau un dezastru ori prin parasirea
postului de catre personalul de conducere a unui mijloc de
transport$
art. %%2 al. 2, %%& al. 2, %%7 al. % si 2, %%@ al. 2 #delapidare, furt,
til"arie, inselaciune in dauna patrimoniului public, daca au avut
consecinte deosebit de grave$ art. %%9 #pirateria contra
patrimoniului public$ art. %21 al. 2 si &, %2% al. 2 si & #distrugerea
intentionata si din culpa care a produs un dezastru sau consecite
deosebit de grave$ art0 11-71-5 !od penal au fost abrogate prin
2egea nr0 +4;A+,,.
art. %&= al. % #abuzul in serviciu contra intereselor publice, care a
produs o paguba importanta economiei nationale$
DPPpg1:<
art. %7% #neglijenta in pastrarea secretului de stat$
art. %7&%77, %7: #luarea de mita, darea de mita, traficul de
influenta$
art. %99%:< #arestarea nelegala si cercetarea abuziva, supunerea
la rele tratamente, tortura, represiunea nedreapta, evadarea,
inlesnirea evadarii$
art. %:2 al. %, %:& al. %, %:7 al. 2, %:9 #infractiuni contra sigurantei
circulatiei pe caile ferate, in forme agravate$
art. %:@ al. 2, %=<, %=<
1
#nerespectarea regimului armelor si
munitiilor, forma agravata, a regimului materiilor e!plozive sau
radioactive, a regimului de ocrotire a unor bunuri$
art. %=% #falsificarea de moneda sau alte valori$
art. %@= #divulgarea secretului economic$
art. 2<%
%
#nerespectarea dispozitiilor privind importul de deseuri si
reziduuri$
art. 21% #traficul de stupefiante$
art. 21: #propaganda national sovina$
infractiunea de copntrabanda, daca a avut ca obiect arme, munitii
sau materii e!plozive sau radioactive, prevazuta de art. :% lit. b
'od vamal #0egea nr. 2<Q1@:=$.
Potrivit celui de-al doilea procedeu, s-au dat in competenta
tribunalului judecarea infractiunilor ,savirsite cu intentie care au avut
ca urmare moartea victimei- 'odul penal prevede astfel de infractiuni
praeterintentionate in art. 1=2 #lovituri cauzatoare de moarte$, 1@: al.
2 #violul$, 1@= al. & #raportul se!ual cu o minora$, %<< al. 2 #relatii
se!uale intre persoane de acelasi se!$, %11 al. 2 si %%7 al. 2 #til"aria$,
%1% si %%9 #pirateria$, art. 2%% al. & #incaierarea, daca a avut ca
urmare moartea victimei$. +e asimileaza cu moartea victimei
sinuciderea, ca urmare a infractiunii indreptate impotriva ei. 4u intra
in aceasta categorie infractiunile intentionate care sint in concurs cu
infractiunea din culpa care a avut ca urmare moartea victimei.
+e dau in competenta de judecata in prima instanta a tribunalului
si infractiunile pentru care, in alte legi, se prevede o astfel de
competenta. |n Decretul nr. 719Q1@72 'odul aerian #art. 1<:
%
si
1<:
2
$, in Decretul nr. &&2Q1@:% privind navigatia civila #art. 117, 1%2
si 1%&$ se prevede ca aceste infractiuni sint de competenta
tribunalului de asemenea, potrivit art. 2 din Decretul nr. %<2Q1@:&, au
fost date in competenta sectiilor maritime si fluviale de la tribunalele
Aalati si 'onstanta unele infractiuni contra patrimoniului referitoare la
bunuri aflate in administrarea sau folosinta unitatilor marinei civile,
daca au avut consecinte deosebit de grave sau care au pus in pericol
transportul pe apa.
B$ Ca instanta de apel
5ribunalul judeca apelurile impotriva "otaririlor penale pronuntate
in prima instanta de judecatoriile din circumscriptia sa teritoriala, cu
e!ceptia celor privind infractiunile mentionate in art. %:@ al. % lit. a,
nesusceptibile de apel.
C$ Ca instanta de recurs
5ribunalul judeca:
recursurile impotriva "otaririlor penale pronuntate de judecatorii,
in cazul infractiunilor mentionate in art. %:@ al. % lit. a:
art. 1=< #lovirea sau alte violente$
art. 1=& al. 1 #vatamarea corporala din culpa$
art. 1@2 #amenintarea$
art. %<7 #insulta$
art. %<9 #calomnia$
DPPpg1:1
art. %1< #furtul la plingerea prealbila$
art. %12 #abuzul de incredere in dauna proprietatii
private$
art. %%< #tulburarea de posesie$
"otaririle penale date in aceste cauze nu sint susceptibile de apel
recursurile impotriva unor sentinte penale sau inc"eieri ale primei
instante pentru care legea prevede ca pot fi atacate numai cu
recurs #de e!emplu sentintele de restituire a cauzei la procuror
art. 22%, 222, 22722: inc"eierile privind luarea, inlocuirea,
revocarea sau incetarea de drept a masurilor preventive art.
1&1$.
D$ Con#licte de competenta
5ribunalul solutioneaza conflictele de competenta ivite intre
judecatoriile din circumscriptia sa teritoriala. 0egea se refera la
,solutionarea- conflictelor de competenta, deoarece cu aceasta
ocazie nu se desfasoara o judecata propriu-zisa.
4) Competenta curtilor de apel 'art0 1@
1
(
'urtea de apel judeca in prima instanta, in apel, in recurs si
solutioneaza unele conflicte de competenta.
$ 2n prima instanta
'urtea de apel judeca in prima instanta:
dupa materie infractiuni contra statului #art. 1771:2 'od penal$,
precum si infractiunile contra pacii si omenirii #art. 279291 'od
penal$
dupa calitatea persoanei infractiunile savirsite de judecatorii de
la judecatorii si tribunale, de procurorii de la parc"etele de pe linga
aceste instante, precum si de notarii de stat
21
de asemenea,
infractiunile savirsite de judecatorii, procurorii si controlorii
financiari ai camerelor de conturi judetene.
Prin lege se poate acorda curtii de apel competenta de a judeca in
prima instanta si alte infractiuni, dupa materie si dupa calitatea
persoanei.
B$ Ca instanta de apel
'urtea de apel judeca apelurile declarate impotriva "otaririlor
penale pronuntate in prima instanta de tribunale.
C$ Ca instanta de recurs
'urtea de apel judeca:
recursurile declarate impotriva deciziilor pronuntate de tribunale in
apel
recursurile anume prevazute de lege impotriva sentintelor si
inc"eierilor date in prima instanta de tribunale, nesusceptibile
decit de recurs #cum sint sentintele de restituire a cauzei la
procuror, inc"eierile de suspendare a judecatii art. 2<2$.
D$ Con#licte de competenta
'urtea de apel solutioneaza conflictele de competenta ivite intre
judecatoriile de pe raza teritoriala a doua tribunale aflate in
circumscriptia sa, intre doua tribunale subordonate administrativ
aceleiasi curti de apel sau intre o judecatorie si un tribunal, amindoua
din raza curtii de apel.
5) Competenta tribunalului militar 'art0 1.(
5ribunalul militar judeca, numai in prima instanta, cauze penale
determinate de calitatea de militar a inculpatului si de gradul sau in
armata, precum si de natura infractiunilor, daca aduc atingere
capacitatii de aparare a patriei si disciplinei militare.
21
potrivit 0egii nr. 29Q1@@7, notariatele de stat au fost desfiinDate, in licul
lor funcDionind notarii publici
DPPpg1:%
|n reglementarea competentei tribunalului militar s-a avut in
vedere mai intii calitatea de militar pina la gradul de capitan inclusiv,
fiind date in competenta infractiunile savirsite de acestia, cu e!ceptia
infractiunilor care, prin natura sau gravitatea lor, sint de competenta
tribunalului militar teritorial sau a 'urtii *ilitare de Apel. /ntra in
aceasta categorie infractiunile cu caracter militar, care nu pot fi
savirsite decit de militari, dar si infractiunile de competenta ordinara a
judecatoriei, daca sint savirsite de militari pina la gradul de capitan
inclusiv. |n cazul in care o infractiune nu are caracter militar si este de
competenta tribunalului sau a curtii de apel, competenta de judecata
revine tribunalului militar teritorial sau, dupa caz, 'urtii *ilitare de
Apel, desi a fost savirsita de un militar pina la gradul de capitan.
5ribunalul militar judeca in prima instanta si urmatoarele
infractiuni savirsite de civili:
infractiunile contra bunurilor aflate in proprietatea, administrarea
sau folosinta *inisterului Apararii 4ationale, *inisterului de
/nterne, *inisterului .ustitiei Directia Aenerala a Penitenciarelor,
+erviciului (om;n de /nformatii, +erviciului de /nformatii 3!terne si
+erviciului de Protectie si Paza, care, prin natura sau destinatia lor,
au un caracter militar sau intereseaza capacitatea de aparare cind
o astfel de infractiune a produs consecinte deosebit de grave, prin
similitudine cu competenta tribunalului, va fi judecata de tribunalul
militar teritorial
infractiunile prevazute in art. 2&=27& 'od penal, trecute printre
infractiunile contra capacitatii de aparare a patriei savirsite de
civili #sustragerea de la serviciul militar, defetismul, sustragerea de
la rec"izitii militare, sustragerea de la recrutare, neprezentarea la
incorporare sau concentrare$.
|n raport de competenta dupa calitate persoanei, dar si dupa
competenta materiala, tribunalul militar judeca infractiunile savirsite
in legatura cu serviciul de salariatii civili din *inisterul Apararii
4ationale, *inisterul de /nterne, *inisterului .ustitiei Directia
Aenerala a Penitenciarelor, +erviciului (om;n de /nformatii,
+erviciului de /nformatii 3!terne si +erviciului de Protectie si Paza,
daca, in raport de natura si gravitatea lor, cad in competenta
judecatoriei. 0egea se refera la orice infractiune in legatura cu
serviciul, nu numai la cele prevazute in 'odul penal sub aceasta
denumire.
6) Competenta tribunalului militar teritorial 'art0 1@(
Dupa competenta functionala, tribunalul militar teritorial judeca in
prima instanta, in apel, in recurs si solutioneaza unele conflicte de
competenta.
$ 2n prima instanta
5ribunalul militar teritorial judeca, dupa calitatea persoanei,:
infractiunile savirsite de ofiterii superiori, cu e!ceptia celor date in
competenta 'urtii *ilitare de Apel #infractiunile contra pacii si
omenirii$
infractiunile de competenta tribunalului #art. %: pct. 1$ savirsite de
militarii pina la gradul de capitan inclusiv sau savirsite in legatura
cu serviciul de catre salariatii civili *A4, */, *.DAP, +(/, +/3 si
+PP s-a considerat ca infractiunile care atrag competenta
tribunalului #deci mai grave$ sa fie judecate de o instanta militara
similara in grad acesteia.
DPPpg1:2
B$ Ca instanta de apel
5ribunalul militar teritorial judeca apelurile impotriva "otaririlor
pronuntate in prima instanta de tribunalele militare, cu e!ceptia celor
nesusceptibile de apel. +int astfel de "otariri neapelabile:
infractiunile mentionate in art. %:@ al. % lit. a savirsite de militari
pina la gradul de capitan
infractiunile contra ordinii si disciplinei militare sanctionate de lege
cu pedeapsa inc"isorii de cel mult doi ani, savirsite de militari pina
la gradul de capitan #art. 221 al. 1 'od penal absenta
nejustificata art. 222 calcare de consemn art. 22& al. 1
insubordonarea art. 227 al. 1 lovirea sau insulta superiorului art.
229 lovirea sau insulta inferiorului$.
C$ Ca instanta de recurs
5ribunalului militar teritorial judeca recursurile:
impotriva "otaririlor pronuntate de tribunalele militare care nu sint
susceptibile de apel
impotriva sentintelor si inc"eierilor pronuntate de tribunalele
militare pentru care lege prevede numai calea de atac a recursului
#sentinta de restituire a cauzei la procuror, inc"eieri de suspendare
a judecatii, privind masurile preventive etc.$.
D$ Con#licte de competenta
+olutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunalele
militare din raza sa teritoriala.
7) Competenta Curtii !ilitare de pel 'art0 1@
%
(
6iind egala in grad curtilor de apel, 'urtea militara de Apel are o
competenta similara cu a acestora, judecind in prima instanta, in apel,
in recurs si solutionind unele conflicte de competenta.
$ 2n prima instanta
'urtea *ilitara de Apel judeca:
infractiunile contra statului #art. 1771:2 'od penal$ si cele contra
pacii si omenirii #art. 279291 'od penal$ savirsite de militari ori
savirsite in legatura cu serviciul de catre salariatii civili din *A4,
*/, *.DAP, +(/, +/3 si +PP
infractiunile savirsite de judecatorii tribunalelor militare si ai
tribunalului militar teritorial, precum si de procurorii militari de la
parc"etele militare de pe linga aceste instante.
0egea prevede posibilitatea ca in competenta 'urtii *ilitare de
Apel sa-i fie date spre judecare in prima instanta si alte cauze
prevazute printr-o dispozitie speciala viitoare.
B$ Ca instanta de apel
'urtea *ilitara de Apel judeca apelurile impotriva "otaririlor
pronuntate in prima instanta de tribunalul militar teritorial.
C$ Ca instanta de recurs
'urtea *ilitara de Apel judeca:
recursurile impotriva "otaririlor pronuntate in apel de tribunalul
militar teritorial
recursurile impotriva sentintelor si inc"eierilor date de tribunalul
militar teritorial in cazurile cind legea prevede ca sint supuse
numai recursului.
D$ Con#licte de competenta
'urtea *ilitara de Apel solutioneaza conflictele de competenta
ivite intre un tribunal militar si un tribunal militar teritorial in cazul
cind s-ar infiinta un al doilea tribunal militar teritorial, cum prevede
legea aceasta posibilitate, ar urma sa solutioneze conflictele de
comeptenta intre doua tribunale militare teritoriale sau intre tribunale
militare din raza unor tribunale militare teritoriale diferite.
DPPpg1:&
8) Competenta Curtii "upreme de 5ustitie 'art0 1,(
Potrivit art. %@ si in baza dispozitiilor art. %1%9 din 0egea 'urtii
+upreme de .ustitie #nr. 79Q1@@2$, competenta acestei inalte instante
judecatoresti cuprinde judecata in prima instanta, in recurs, in recurs
in anulare si in recurs in interesul legii, precum si solutionarea unor
cereri si conflicte de competenta.
|n materie penala, 'urtea +uprema de .ustitie judeca prin sectia
penala si sectia militara, iar in unele cazuri prin +ectii 1nite.
$ 2n prima instanta
/ectia penala a 'urtii +upreme de .ustitie judeca, potrivit
competentei dupa calitatea persoanei, infractiunile savirsite de:
senatori si deputati
membrii guvernului
judecatorii 'urtii 'onstitutionale
membrii, judecatorii, procurorii si controlorii financiari ai 'urtii de
'onturi
Presedintele 'onsiliului 0egislativ
sefii cultelor religioase organizate in conditiile legii si ceilalti
membri ai |naltului 'ler, care au cel putin rangul de ar"iereu sau
ec"ivalent al acestuia
judecatorii si magistratii asistenti de la 'urtea +uprema de .ustitie
judecatorii de la curtile de apel si procurorii de la parc"etele de pe
linga aceste instante.
/ectia militara a 'urtii +upreme de .ustitie judeca in prima
instanta, potrivit competentei dupa calitatea persoanei:
generali, amirali, maresali
judecatori si magistratii asistenti militari de la 'urtea +uprema de
.ustitie si de la 'urtea *ilitara de Apel
procurorii militari de la parc"etele de pe linga aceste instante.
8rice alta cauza poate fi data prin lege in competenta in prima
instanta a 'urtii +upreme de .ustitie, cum este cea prevazuta de art.
=& al. 2 din 'onstitutie, care se refera la judecarea Presedintelui
(om)niei.
B$ Ca instanta de recurs
'urtea +uprema de .ustitie, sectia penala sau sectia militara,
judeca, dupa caz:
recursurile impotriva "otaririlor penale pronuntate in prima
instanta de curtile de apel si de 'urtea *ilitara de Apel
recursurile impotriva "otaririlor penale pronuntate, ca instante de
apel, de curtile de apel si de 'urtea *ilitara de Apel.
/ectiile Unite ale 'urtii +upreme de .ustitie judeca recursurile
impotriva "otaririlor penale pronuntate in prima instanta de sectia
penala si de sectia militara a 'urtii +upreme de .ustitie.
C$ Ca instanta de recurs in anulare
'urtea +uprema de .ustitie, prin sectii sau prin +ectii 1nite, judeca,
in exclusivitate, recursurile in anulare.
D$ Ca instanta de recurs in interesul legii
+ectiile 1nite ale 'urtii +upreme de .ustitie judeca, in exclusivitate,
recursurile in interesul legii.
E$ Con#licte de competenta si cereri
Prin sectiile penala si militara, 'urtea +uprema de .ustitie
solutioneaza:
conflictele de competenta in cazurile in care 'urtea +uprema de
.ustitie este instanta superioara comuna #cum ar fi cele dintre doua
curti de apel, intre un tribunal si o curte de apel, intre doua
DPPpg1:7
tribunale din raza teritoriala a doua curti de apel diferite, intre o
instanta civila si una militara etc.$
cazurile in care cursul justitiei este intrerupt #de e!emplu cind
tribunalul sau curtea de apel, judecind in recurs, ar da o inc"eiere
de suspendare a judecatii potrivit art. 2<2, care nu poate fi atacata
pe o cale ordinara de atac cind, declinindu-se competenta,
instanta nu a indicat carei instante urmeaza a i se trimite cauza
spre judecare$
cererile de stramutare a unei cauze de la instanta competenta la
alta instanta, unde se considera ca judecata se va putea desfasura
in mai bune conditii.
Atit in caz de intrerupere a cursului justitiei, cit si de stramutare,
competenta 'urtii +upreme de .ustitie este exclusiva.
9) Conditiile cerute de lege pentru stabilirea
competentei dupa calitatea persoanei 'art0 4;(
8 anumita calitate poate determina o alta competenta decit cea
stabilita dupa natura si gravitatea infractiunii savirsite, daca sint
intrunite urmatoarele conditii:
'alitatea sa fie intrunita in persoana inculpatului, fiind fara
influenta asupra competentei calitatea pe care o are persoana
vatamata #magistrat, deputat, militar$.
'alitatea sa fie intrunita in momentul savirsirii infractiunii
#instantanee, continue, continuate sau din obisnuinta$, care se
stabileste potrivit legii penale. *omentul dobindirii si pierderii
calitatii de demnitar, magistrat, militar etc. este determinat de
legea referitoare la aceste calitati.
'ompetenta dupa calitatea faptuitorului ramine cistigata c"iar
daca aceasta calitate a fost pierduta ulterior #demitere, demisie,
trecere in rezerva etc.$. |n redactarea 'odului de procedura penala
pina la modificarea sa prin 0egea nr. &7Q1@@2, pierderea calitatii
atragea aceeasi competenta numai daca infractiunea savirsita era
in legatura cu serviciul s-a considerat, prin modificarea din 1@@2,
sa se mentina competenta in raport cu calitatea avuta in
momentul savirsirii infractiunii pentru a se asigura o mai buna
protectie persoanelor ce au anumite calitati, dar si pentru a se
evita declinarile de competenta atunci cind se pierde calitatea ce a
determinat competenta.
2. Competenta teritoriala a instantelor *udecatoresti
1) Criterii de determinare a competentei teritoriale
pentru in#ractiunile sa+irsite in Rom(nia 'art0 -;(
|n afara de 'urtea +uprema de .ustitie, 'urtea *ilitara de Apel si
tribunalul militar teritorial, care functioneaza pentru intreg teritoriul
tarii, celelalte instante judecatoresti au delimitate circumscriptiile
teritoriale in care functioneaza, stabilite la nivelul judetelor
#tribunalele$, la un teritoriu mai restrins #judecatoriile$ sau mai intins
#curtile de apel, tribunalele militare$ determinat prin lege sau "otarire
a guvernului. 6iecare instanta judecatoreasca este competenta sa
judece o cauza penala din punct de vedere al competentei teritoriale
numai daca unul din criteriile de loc prevazute prin lege se afla in
circumscriptia sa teritoriala.
Determinarea competentei teritoriale se face dupa urmatoarele
criterii:
a$ 0ocul unde a fost savirsita infractiunea #forum delicti comissi$
locul unde s-a desfasurat activitatea infractionala, in totul sau in
parte, ori locul unde s-a produs rezultatul. |n cazul unei infractiuni
continuate, va fi competenta sa judece cauza oricare din instantele
DPPpg1:9
de la locurile unde s-au comis actele materiale in cazul in care
rezultatul s-a produs in alt loc decit acela unde s-a comis
infractiunea, va fi competenta oricare din instantele celor doua
locuri.
b$ 0ocul unde a fost prins faptuitorul #forum deprehensionis$ c"iar
daca nu coincide cu locul savirsirii faptei sau al adresei unde
locuieste, care ar putea fi initial necunoscut.
c$ 0ocul unde locuieste faptuitorul #forum domicilii$ dupa cum este
formulat in te!tul legii, fara precizarea daca se refera la domiciliu
sau resedinta, inseamna ca este competenta instanta unde
locuieste efectiv faptuitorul, c"iar daca acest loc nu coincide cu
domiciliul legal.
d$ 0ocul unde locuieste persoana vatamata mai ales pentru acele
cauze care se pun in miscare la plingerea sa prealabila.
0egea fi!eaza astfel variate criterii de stabilire a competentei
teritoriale pentru infractiunile savirsite in tara, indicind nu mai putin
de patru criterii, oricare din ele avind puterea de a determina
competenta teritoriala a instantei judecatoresti. 8 asemenea regula
este de natura sa contribuie la o buna infaptuire a justitiei, intrucit
poate fi aleasa instanta judecatoreasca avind cele mai bune conditii
de desfasurare a judecatii, fie in legatura cu administrarea probelor,
fie in realizarea unei preventii generale mai puternice.
|n disciplinarea folosirii celui mai potrivit criteriu pentru judecarea
cauzei se stabileste #art. 2< al. % si 2$ o regula simpla, potrivit careia
judecarea cauzei revine instantei competente dupa oricare din cele
patru criterii, in a carei circumscriptie teritoriala s-a efectuat
urmarirea penala. Din aceasta regula se pot trage doua concluzii
importante:
instanta competenta dupa teritoriu este instanta corespunzatoare
parc"etului care a finalizat urmarirea penala
aceasta instanta este competenta numai daca face parte dintre
instantele carora li se aplica unul din criteriile pentru competenta
dupa teritoriu, obligind, astfel, ca si organele de urmarire penala
sa respecte criteriile de stabilire a competentei teritoriale.
'ind urmarirea penala s-a efectuat de un organ central,
interjudetean sau judetean, caruia ii corespund mai multe instante
care ar putea fi competente potrivit celor patru criterii indicate,
procurorul care dispune trimiterea in judecata are dreptul sa
stabileasca, prin rec"izitoriu, care din aceste instante urmeaza sa
judece cauza, astfel incit, in raport de imprejurari, sa se asigure o
buna desfasurare a judecatii. De e!emplu, daca urmarirea penala a
fost finalizata de procurorul de la parc"etul de pe linga tribunal si
cauza este de competenta judecatoriei, iar competenta teritoriala
revine mai multor judecatorii din judet, procurorul va stabili care din
aceste judecatorii este mai potrivita sa judece cauza si o va sesiza cu
judecarea ei.
8 competenta teritoriala deosebita o au sectiile maritime si fluviale
de la tribunalele si curtile de apel din Aalati si 'onstanta astfel,
sectiile maritime si fluviale constanta au ca circumscriptie teritoriala
judetele 'onstanta si 5ulcea, marea teritoriala, Dunarea pina la mila
marina 9& inclusiv, iar cele de la Aalati cu competenta pentru
celelalte judete, Dunarea de la mila marina 9& in amonte pina la Vm
1<:7. 'ompetenta revine sectiei maritime si fluviale in circumscriptiile
careia, potrivit criteriilor aratate anterior, se afla parc"etul 'onstanta
sau Aalati care a emis rec"izitoriul, prin sectia sa maritima si fluviala.
DPPpg1::
Pentru cazul cind instanta este sesizata direct de persoana
vatamata cu plingerea sa prealabila, aceasta poate alege oricare din
instantele judecatoresti competente dupa cele patru criterii de loc,
afara de cazul cind prin lege se dispune altfel.
2) Competenta dupa teritoriu in ca%ul in#ractiunilor
sa+irsite in strainatate 'art0 -+(
/nfractiunea savirsita in afara teritoriului tarii se judeca, dupa caz,
de catre instantele civile sau militare in a caror raza teritoriala isi are
domiciliul sau locuieste faptuitorul. Daca acesta nu-si are domiciliul si
nici nu locuieste in (om)nia, competenta revine instantelor din
municipiul Jucuresti, iar dintre judecatorii .udecatoriei sectorului %.
/nfractiunea savirsita pe o nava aflata in afara apelor teritoriale
rom;nesti este de competenta instantei in a carei raza teritoriala se
afla primul port rom;n in care ancoreaza nava sau, daca este de
competenta sectiei maritime si fluviale, dupa caz, la judecatoria sau
tribunalul din 'onstanta, daca nava este maritima, si la cele din
Aalati, daca nava este fluviala.
/nfractiunea savirsita pe o aeronava straina este de competenta
instantei in a carei raza teritoriala se afla primul loc de aterizare pe
teritoriul rom;n.
Daca nava nu ancoreaza intr-un port rom;n sau daca aeronava nu
aterizeaza pe teritoriul rom;n, competenta este cea a instantelor din
municipiul Jucuresti, iar in cazul infractiunilor de competenta sectiilor
maritime si fluviale competenta revine instantelor corespunzatoare
din 'onstanta si Aalati, prin sectiile maritime si fluviale, dupa criteriul
indicat anterior.
I.18. Prorogarea de competenta
1. Indi+i%ibilitatea si cone'itatea
1) Notiunea de prorogare de competenta
'auzele penale se pot prezenta si sub forma comple!a, privind mai
multe infractiuni care au legatura intre ele sau mai multi participanti
la aceeasi infractiune pentru infaptuirea justitiei in cele mai bune
conditii, poate fi necesar ca toate infractiunile sau toti participantii la
savirsirea lor sa fie judecati in acelasi timp de aceeasi instanta
judecatoreasca. 'ind toate infractiunile si toti inculpatii determina
competenta aceleiasi instante de judecata, se produce o reunire a
acestora intr-o singura cauza penala comple!a, care va fi judecata de
instanta careia ii revine competenta dupa materie sau dupa calitatea
persoanei. |nsa sint si cazuri in care unele infractiuni determina
competenta unei instante judecatoresti, iar altele competenta altei
instante judecatoresti unii inculpati, prin calitatea pe care o aveau la
data savirsirii faptei, pot determina competenta altei instante
judecatoresti decit cei ce nu au avut nici un fel de calitate
determinanta de competenta. +e iveste astfel necesitatea de a
determina, din doua sau mai multe instante competente, acea
instanta care este cea mai potrivita sa judece toate infractiunile si pe
toti inculpatii in acest caz, se produce o prorogare de competenta.
Prorogarea de competenta consta in e!tinderea competentei unei
instante judecatoresti si asupra unor infractiuni sau inculpati care,
potrivit regulilor obisnuite de competenta, nu intra in competenta sa.
6iind o derogare de la normele generale de competenta, 'odul de
procedura penala prevede limitativ cazurile in care este admisibila
prorogarea de competenta. |nsa, odata ce e!ista un caz de prorogare
de competenta, devine obligatorie #cu e!ceptia cazurilor prevazute de
lege$ judecarea cauzei de aceeasi instanta competenta prin
DPPpg1:=
prorogare, sub sanctiunea aceleiasi nulitati absolute ca si pentru
regulile obisnuite de competenta dupa materie si dupa calitatea
persoanei.
'azurile de prorogare de competenta mai des intilnite sint
indivizibilitatea si cone!itatea.
2) Indi+i%ibilitatea 'art0 --(
Indi+i%ibilitatea este situatia juridica a unei cauze penale care,
desi cuprinde o pluralitate de acte materiale, de fapte penale sau de
inculpati, formeaza totusi, prin natura sa ori prin vointa legii, o unitate
ce impune judecarea intregului comple! faptic si de persoane de catre
aceeasi instanta. 3!ista unitate naturala atunci cind o singura actiune
sau inactiune constituie mai multe infractiuni si unitate legala atunci
cind mai multe fapte penale constituie o singura infractiune.
0egea prevede trei cazuri de indivizibilitate:
a4 Cind la sa+irsirea unei in#ractiuni au
participat mai multe persoane ) coautori-
instigatori- complici
Potrivit conceptiei 'odului nostru penal, in caz de participatie
e!ista unitate infractionala cu pluralitate de infractori toti participantii
trebuie judecati impreuna pentru evitarea unor solutii contrare, dar si
pentru individualizarea sanctiunilor in raport de contributia fiecaruia la
savirsirea infractiunii.
b4 Cind doua sau mai multe in#ractiuni au #ost
sa+irsite prin acelasi act ) concurs #ormal de
in#ractiuni
|n acest caz e!ista o unica actiune sau inactiune care, insa,
datorita imprejurarilor in care a avut loc sau urmarilor pe care le-a
produs, intruneste elementele a doua sau mai multe infractiuni. 3ste
firesc ca asupra unei actiuni unice sa se pronunte o singura instanta.
c4 Cind mai multe acte materiale alcatuiesc-
prin +ointa legii- o singura in#ractiune
3in#ractiunea continuata- comple'a- din
obisnuinta4
1nitatea infractionala a actelor materiale este prevazuta de lege si,
daca s-ar pronunta condamnarea pentru fiecare act material care
intruneste elementele infractiunii, sanctiunile aplicate nu ar
corespunde gradului de pericol social pe care-l prezinta intreaga
activitate infractionala luata in ansamblul ei.
3) Cone'itatea 'art0 -4(
Cone'itatea este situatia juridica a unei cauze penale referitoare
la doua sau mai multe infractiuni, care au o astfel de legatura incit
apare necesara judecarea lor impreuna de aceeasi instanta
judecatoreasca. 0egatura de cone!itate consta din imprejurari
comune mai multor infractiuni distincte cunoasterea tuturor acestor
imprejurari comune de instante care judeca toate infractiunile
contribuie la stabilirea corecta a incadrarii juridice si a sanctiunilor
penale ce trebuie aplicate. 1nele elemente de cone!itate sint
subiective se refera la persoana celui ce a savirsit toate infractiunile
altele sint obiective creind o unitate de timp, de loc, de scop sau o
dependenta intre infractiuni. |n unele cazuri legatura de cone!itate
este mixta, referindu-se, pe de o parte, la aceeasi persoana care a
savirsit mai multe infractiuni, iar pe de alta parte, la e!istenta unei
legaturi intre infractiuni.
0egea prevede urmatoarele patru cazuri de cone!itate:
DPPpg1:@
a4 Cind doua sau mai multe in#ractiuni sint
sa+irsite- prin acte di#erite- de una sau mai
multe persoane impreuna- in acelasi timp si
in acelasi loc
De e!emplu: o persoana loveste, insulta, calomniaza cu aceeasi
ocazie doua persoane se insulta si se lovesc reciproc in acelasi timp
si in acelasi loc.
b4 Cind doua sau mai multe in#ractiuni sint
sa+irsite la date ori in locuri di#erite- dupa o
prealabila intelegere intre #aptuitori
Astfel, mai multe persoane, dupa un prealabil plan de actiune si de
impartire a rolurilor, savirsesc mai multe infractiuni de furt in locuri si
la date diferite. 3lementul de cone!itate consta in unitatea planului
infractional.
c4 Cind o in#ractiune este sa+irsita pentru a
pregati sau a ascunde sa+irsirea altei
in#ractiuni- ori este sa+irsita pentru a inlesni
sau a asigura sustragerea de la raspundere
penala a #aptuitorului altei in#ractiuni
/ntra in acest caz de cone!itate infractiunea scop cu infractiunea
mijloc, infractiunea savirsita si cea prin care se incearca ascunderea ei
#favorizare, tainuire, omisiunea denuntarii$. Aceste legaturi se pot
adauga unitatii de faptuitor, ceea ce inseamna concurs real de
infractiuni cu cone!itate etiologica, teleologica.
d4 Cind intre doua sau mai multe in#ractiuni
e'ista legatura si reunirea cau%elor se
impune pentru o buna in#aptuire a *ustitiei
3!ista astfel de legaturi cind prin doua infractiuni calificate diferit
se cauzeaza un prejudiciu unic, cind aceeasi persoana a savirsit mai
multe infractiuni in concurs real, insa fara legatura intre ele.
4) Prorogarea competentei in ca% de indi+i%ibilitate
si cone'itate 'art0 -5(
4ecesitatea prorogarii competentei apare numai in cazul in care
cauzele indivizibile sau cone!e, ce trebuie judecate impreuna de
aceeasi instanta, sint de competenta unor instante diferite dupa
materie, dupa calitatea persoanei sau dupa teritoriu in astfel de
situatii este necesar sa se stabileasca instanta care, prin prorogare,
devine competenta sa judece toate infractiunile si pe toti inculpatii.
(egulile de determinare a competentei prin prorogare sint:
a4 Prioritate cronologica
Daca infractiunile sint de competenta a doua sau mai multe
instante de aceeasi categorie #civile sau militare$ si de acelasi grad
#doua judecatorii, doua tribunale$, prorogarea competentei se face in
favoarea instantei care a fost prima sesizata.
b4 Prioritate ierar&ica
Daca infractiunile sint de competenta unor instante de aceeasi
categorie, dar de grad diferit #o judecatorie si un tribunal$,
competenta se proroga in favoarea instantei ierar"ic superioare.
c4 Prioritate a militarului
'ind cauzele penale sint de competenta a doua instante, de acelasi
grad, dar de categorii diferite #judecatorie si un tribunal militar$,
instanta militara devine competenta prin prorogare.
DPPpg1=<
d4 Prioritate a militarului combinata cu
prioritate ierar&ica
Daca instanta civila este superioara in grad instantei militare
#tribunal si tribunal militar$, prorogarea competentei se face in
favoarea instantei militare ec"ivalenta in grad instantei civile.
S

S

S
|n caz de indivizibilitate sau cone!itate cu infractiuni de
competenta sectiilor maritime si fluviale de pe linga isntantele
judecatoresti din 'onstanta si Aalati, daca, potrivit legii, competenta
nu revine unei instante militare, judecarea cauzelor este data in
competenta sectiei maritime si fluviale #art. = din Decretul nr.
%<2Q1@:&$, avind competenta speciala.
'ompetenta obtinuta prin prorogare ramine dobindita instantei in
fata careia se judeca toate infractiunile, c"iar daca pentru fapta sau
inculpatul care a determinat competenta acestei instante s-a dispus
incetarea procesului penal sau s-a pronuntat ac"itarea #art. 27 al. &$,
deoarece o astfel de solutie poate fi pronuntata numai dupa ce s-a
desfasurat intreaga judecata, ceea ce ar face inoportuna declinarea
competentei. |nsa cind instanta ar sc"imba incadrarea juridica a faptei
ce i-a determinat competenta prin prorogare intr-o infractiune ce nu
mai este de competenta sa, va trimite cauza instantei competente in
afara de cazul prevazut in art. &1 al. 1, ce se va e!amina ulterior.
5ainuirea, favorizarea infractorului si nedenuntarea unor infractiuni
sint de competenta instantei care judeca infractiunea la care se
refera.
Prorogarea competentei in caz de pluralitate de infractori se
conduce dupa aceleasi reguli, tinindu-se seama de calitatea pe care
au avut-o unii dintre acestia in momentul savirsirii infractiunii, calitate
ce poate determina prioritatea instantei ierar"ic superioare sau
prioritatea instantelor militare si, in cadrul acestora, dupa gradul
militar, prioritatea instantei militare ierar"ic superioare.
5) Procedura de reunire a cau%elor 'art0 -.7-9(
|n caz de indivizibilitate si cone!itate, judecata in prima instanta se
efectueaza de aceeasi instanta, daca are loc in acelasi timp pentru
toate faptele si toti inculpatii #art. 2%$. Din aceasta regula decurg doua
consecinte importante:
a$ Daca infractiunile cone!e sau cauzele indivizibile se afla toate in
curs de judecata in prima instanta, reunirea lor in fata aceleiasi
instante este obligatorie obligativitatea reunirii cauzelor subzista
si in cazul in care judecarea in prima instanta se reia dupa
trimiterea de catre instanta de apel sau recurs.
(eunirea cauzelor cone!e si indivizibile se realizeaza prin doua
modalitati generale:
|n cazul in care pentru toate infractiunile si toti infractorii
s-a desfasurat urmarirea penala in acelasi timp si de catre
acelasi organ de urmarire penala, procurorul va sesiza instanta
competenta prin prorogare sa judece intreaga cauza.
'ind urmarirea penala a avut loc in perioade de timp
diferite sau in fata unor organe de urmarire penala diferite,
care au sesizat cu judecarea cauzei mai multe instante
judecatoresti, competente fiecare dupa regulile de comeptenta
obisnuite, daca judecata in prima instanta are loc in acelasi
timp, devine obligatorie reunirea cauzelor in fata instantei
competente prin prorogare.
(eunirea cauzelor se "otaraste, la cererea partilor, a
*inisterului Public sau din oficiu, de instanta careia ii revine
DPPpg1=1
competenta prin prorogare in cazul cind intre instantele
competente instanta civila este superioara in grad, reunirea
cauzelor la instanta militara ec"ivalenta in grad se face de
instanta civila.
Din momentul in care s-a dispus reunirea cauzelor, instantele
sesizate, dar necompetente prin prorogare, vor trimite cauzele
la instanta devenita competenta prin prorogare.
b$ 3ste posibil ca judecata privind unele fapte sau unii inculpati, intre
care e!ista indivizibilitate sau cone!itate, sa aiba loc in fata unor
instante de apel sau de recurs diferite, sau unele in fata in primei
instante, iar altele in fata unei instante de apel sau de recurs ori
c"iar definitiv solutionate. |ntr-o asemenea situatie cauzele se
reunesc dupa reguli diferite.
'ind cauzele indivizibile sau cone!e se afla in fata unor
instante de apel sau de recurs de acelasi grad si in acelasi
stadiu de judecata, reunirea lor la instanta competenta prin
prorogare este obligatorie.
(eunirea cauzelor este obligatorie intotdeauna in cazul
indivizibilitatii determinate de e!istenta unei infractiuni
continuate, comple!e sau din obisnuinta, ceea ce implica
admiterea caii de atac si, apoi, rejudecarea impreuna a tuturor
actelor materiale apartinind aceleiasi infractiuni.
1n caz aparte il formeaza e!istenta unei "otariri definitive cu
privire la unele acte materiale si un nou proces cu privire la celelalte
acte materiale ale aceleiasi infractiuni, cind noul proces se reuneste
cu cel definitiv solutionat, pronuntindu-se o singura "otarire pentru
toate actele materiale ale aceleiasi infractiuni #art. 227 al. %$.
Atunci cind cauzele nu sint in aceeasi etapa de judecata sau nu
sint in fata unor instante de apel sau de recurs de acelasi grad ori in
acelasi stadiu de judecata, reunirea cuzelor indivizibile si cone!e nu
mai are loc insa reunirea poate fi dispusa in momentul cind, prin
desfasurarea ulterioara a procesului, sint indeplinite conditiile aratate
la lit. a si b.
6) Dis*ungerea 'art0 -@(
|n cazul de indivizibilitate privind participatia, precum si in toate
cazurile de cone!itate, instanta sesizata, atunci cind constata ca
judecarea cauzelor in ansamblul lor este impiedicata de imprejurari
care privesc numai una sau numai unele din infractiuni sau numai
unul ori numai unii dintre inculpati, poate dispune disjungerea cauzei,
astfel incit judecarea unora din infractiuni sau a unora dintre inculpati
sa se faca separat. De e!emplu, daca unul dintre participantii la
comiterea infractiunii este grav bolnav si nu poate lua parte la sedinta
de judecata, instanta poate dispune disjungerea cauzei cu privire la
acest inculpat si suspendarea judecarii lui pina la insanatosire.
Disjungerea este facultativa si se dispune, la cererea partilor sau
din oficiu, de instanta sesizata cu judecarea cauzei indivizibile sau
cone!e. |n caz de disjungere, instanta competenta prin prorogare isi
mentine comeptenta de a judeca toate infractiunile si pe toti inculpatii
cu care a fost sesizata.
2. lte ca%uri de prorogare de competenta
1) Competenta in ca%ul sc&imbarii incadrarii *uridice
a #aptei in cursul *udecatii 'art0 4+ al0 +(
(egulile de competenta ale instantelor judecatoresti dupa natura si
gravitatea infractiunilor sint imperative, astfel incit, atunci cind o
instanta este sesizata cu judecarea unei infractiuni care este de
comeptenta materiala sau personala a altei instante, este obligata
DPPpg1=%
sa-si decline competenta in favoarea instantei competente. 0egea
prevede si o situatie speciala cind, desi o instanta constata ca nu mai
este competenta dupa materie sa judece o infractiune, i se proroga
competenta si capata dreptul de a o judeca. Aceasta situatie este
prevazuta in art. &1 al. 1, care are in vedere sc"imbarea incadrarii
juridice a faptei cu care a fost sesizata o instanta intr-o infractiune de
competenta instantei ierar"ic inferioare justificarea acestei e!ceptii
de la regulile de competenta se e!plica prin aceea ca, pe de o parte,
sc"imbind incadrarea juridica cu ocazia judecatii in fond s-a ajuns pina
aproape de solutionarea cauzei, iar pe de alta parte ca instanta care o
judeca este instanta ierar"ic superioara celei competente si deci apta
sa o solutioneze in bune conditii
2%
.
Pentru aplicarea corecta a dispozitiilor prevazute in art. &1 al. 1, se
cer indeplinite doua conditii:
Prorogarea competentei se produce numai atunci cind schimbarea
incadrarii juridice, ce antreneaza competenta instantei ierar"ic
inferioare, are loc in urma unor elemente noi, ivite in cursul
cercetarii judecatoresti, ceea ce face posibila si trecerea la
dezbaterile judiciare si la solutionarea cauzei. 4u se poate proroga
competenta ca urmare a unei incadrari juridice care apare gresita
c"iar din lucrarile de urmarire penala.
/nstanta sesizata cu judecarea cauzei ramine competenta sa o
judece, prin prorogare, numai in cazul cind, prin schimbarea
incadrarii juridice, competenta ei ar reveni instantei inferioare in
grad, dar de aceeasi categorie regula nu se aplica daca instanta
inferioara in grad este de alta categorie #civila sau militara$.
2) Competenta in ca% de sc&imbare a cali#icarii
#aptei
'odul de procedura penala face deosebire intre ,incadrarea
juridica- si ,calificarea juridica-. *ncadrarea juridica a faptei savirsite
de inculpat este facuta de procuror sau de instanta de judecata, prin
determinarea te!tului din legea penala care a fost incalcat prin fapta
savirsita calificarea juridica a faptei este stabilita prin lege care,
descriind continutul unei anumite infractiuni, permite sa fie
recunoscuta aceasta infractiune in fapta savirsita in realitatea
obiectiva. 'ompetenta se stabileste in raport de incadrarea juridica
data faptei, dar si de calificarea ei juridica, deoarece aceasta calificare
ii stabileste faptei natura si gravitatea ei.
De aceea, in art. &1 al. % se prevede ca sc"imbarea calificarii
juridice printr-o lege noua, intervenita in cursul judecarii cauzei, nu
atrage incompetenta instantei de judecata, afara de cazul cind prin
lege s-ar dispune altfel. Aceasta dispozitie este de natura sa asigure
judecarea in continuare a unei infractiuni de catre instanta sesizata,
c"iar daca intre timp o lege noua a dat faptei o noua calificare.
Dispozitia de prorogare se aplica numai daca sc"imbarea calificarii
juridice printr-o lege noua intervine in cursul judecatii.
2%
Astfel, dacB a fost sesizat tribunalul cu judecarea unei tentative de
omor, de competenDa sa, iar dupB administrarea tuturor probelor s-ar ajunge
la concluzia cB in realitate fapta constituie infracDiunea de vBtBmare a
integritBDii corporale, de competenDa judecBtoriei, sc"imbind incadrarea
juridicB, instanDa nu-Ci pierde competenDa, ci Ci-o prorogB, avind obligaDia sB o
soluDioneze.
DPPpg1=2
3) Prorogarea competentei in ca%ul c&estiunilor
prealabile 'art0 44(
Pentru solutionarea unei cauze penale este necesara, uneori,
rezolvarea in prealabil a unor c"estiuni de care depinde e!istenta unei
infractiuni, incadrarea juridica sau raspunderea penala
22
.
'"estiunile e!trapenale de a caror solutionare depinde rezolvarea
unei cauze penale se numesc chestiuni prealabile. Din aceasta
definitie rezulta ca o c"estiune prealabila trebuie sa fie, in primul rind,
de alta materie decit cea penala, caci o c"estiune penala cade in
competenta de rezolvare a instantei penale cele mai multe c"estiuni
prealabile sint de natura civila, dar pot fi c"estiuni apartinind si altor
ramuri de drept in al doilea rind, c"estiunea prealabila trebuie sa fie
esentiala pentru rezolvarea cauzei penale.
Potrivit art. &&, instanta penala este competenta sa judece orice
c"estiune prealabila de care depinde solutionarea cauzei, c"iar daca,
prin natura sa, este de competenta altei instante. Prin aceasta
dispozitie au fost inlaturate c"estiunile prejudiciale prevazute de
'odul anterior, care trebuia sa fie rezolvate in prealabil de instanta
civila in a carei competenta cadeau.
Dispozitia prevazuta in art. && instituie o prorogare de competenta
deoarece instantei penale i se e!tinde puterea de a solutiona si o
c"estiune prealabila e!trapenala, de regula de competenta instantei
civile
2&
.
Desi competenta de rezolvare a c"estiunilor prealabile revine
instantei penale, aceasta trebuie sa respecte regulile si mijloacele de
probatiune privitoare la materia careia ii apartine acea c"estiune
prealabila, cum ar fi cele prevazute de 'odul civil si 'odul de
procedura civila.
De la regula potrivit careia instanta penala este competenta sa
rezolve si c"estiunile prealabile se face o derogare in cazul in care
c"estiunea prealabila este rezolvata anterior de instanta civila printr-o
"otarire judecatoreasca ramasa definitiva se prevede, astfel, ca o
asemenea "otarire are autoritate de lucru judecat in fata instantei
penale, care este obligata sa rezolve cauza penala in conformitate cu
solutia data c"estiunii prealabile de instanta civila. Aceasta derogare
se justifica prin necesitatea de a se acorda autoritate "otaririi
definitive a instantei civile care, in raport de natura c"estiunii
prealabile, era competenta sa o solutioneze, mai ales ca prin aceasta
nu se impiedica desfasurarea in continuare a procesului penal.
22
De e!emplu, in cazul infracDiunii de bigamie, dacB se contestB
valabilitatea uneia din cBsBtorii, este necesar sB se stabileascB in prealabil
dacB aceastB cBsBtorie este nulB deoarece, in caz de nulitate a cBsBtoriei
pentru alt motiv decit bigamia, fapta nu se sancDioneazB #art. 2<2 al. 2 'od
penal$. 4ulitatea cBsBtoriei soDului vinovat atrage incetarea procesului penal
Ci in caz de adulter #art. 2<& al. 7 'od penal$. 'azurile de nulitate a cBsBtoriei
sint prevBzute de 'odul familiei, iar declararea nulitBDii se dispune de tribunal
in baza unei acDiuni civile pentru anularea cBsBtoriei #art. % lit. d 'od
procedurB civilB$. |n acest caz se pune problema dacB instanDa penalB sesizatB
cu judecarea infracDiunii de bigamie sau adulter, in care se susDine nulitatea
cBsBtoriei, poate judeca Ci soluDiona ea insBCi aceastB c"estiune prealabilB sau
trebuie sB o trimitB spre soluDionare instanDei civileU
2&
De e!emplu, judecBtoria, ca instanDB penalB, capBtB dreptul sB rezolve o
c"estiune prealabilB care prin natura sa este de competenDa tribunalului
constituit ca instanDB civilB.
DPPpg1=&
3. "tramutarea *udecarii cau%elor penale
1) Temeiurile de stramutare a unei cau%e penale 'art0
55(
|n practica judiciara se pot ivi imprejurari care sa impiedice
desfasurarea normala a procesului in fata instantei competente. |ntr-o
asemenea situatie este preferabil ca judecarea cauzei sa fie
transferata la alta instanta care, desi necompetenta din punct de
vedere teritorial, ar asigura in mai bune conditii judecarea cauzei.
Pentru astfel de situatii a fost instituita stramutarea judecarii cauzelor
penale, care provoaca o prorogare de competenta, deoarece instanta
la care a fost transferata judecarea cauzei isi e!tinde competenta
asupra unei cauze pentru care nu avea competenta sa o judece
potrivit normelor obisnuite de competenta.
Potrivit art. 77, stramutarea se dispune atunci cind prin aceasta se
asigura desfasurarea normala a procesului. 6ormularea te!tului este
destul de cuprinzatoare, incluzind situatii variate, in raport de cauza
concreta supusa judecatii si de instanta competenta sa o judece.
5emeiul invocat in cererea de stramutare este apreciat in fiecare caz
in parte, analizindu-se masura in care ar putea impiedica
desfasurarea normala a procesului. |n 'odul de procedura penala din
1@29 erau prevazute doua motive de stramutare: siguranta publica si
suspiciune legitima. /iguranta publica se considera in pericol de a fi
tulburata cind natura unei infractiuni, numarul sau calitatea
inculpatilor, e!altarea pasiunilor locale sau alte circumstante grave
dau loc la temeri de dezordine sau alte actiuni care ar impiedica
liberul curs al justitiei. /uspiciune legitima este atunci cind
circumstantele cauzei, calitatea inculpatilor sau alte imprejurari fac sa
se nasca banuiala ca independenta sau impartialitatea judecatorilor ar
putea fi stirbita. 5e!tul actual este mai larg, cuprinzind orice situatii
de natura sa impiedice desfasurarea normala a cauzei.
+tramutarea are ca efect trecerea unei cauze penale de la instanta
competenta la o alta instanta, de aceeasi categorie si grad ierarhic,
ceea ce inseamna o prorogare a competentei teritoriale. Aceasta
prorogare nu este stabilita de lege, ca in cazul celorlalte cazuri de
prorogare, ci se realizeaza prin "otarirea unei instante judecatoresti,
care apreciaza daca cererea de stramutare este intemeiata.
2) Procedura stramutarii 'art0 5.7@+(
'ererea de stramutare a unei cauze penale se adreseaza 'urtii
+upreme de .ustitie, singura instanta judecatoreasca investita cu
atributia de a solutiona o astfel de cerere. Pentru instantele ordinare
cererea se adreseaza sectiei penale a 'urtii +upreme de .ustitie, iar
pentru instantele militare sectiei militare a instantei supreme.
'ererile de stramutare se pot face de oricare din parti, de procuror
si de ministrul justitiei, cuprinzind temeiurile pentru care se cere
stramutarea si materialele doveditoare pe care se sprijina. 8data cu
introducerea cererii se poate solicita suspendarea judecarii cauzei la
instanta de la care se cere stramutarea, masura care poate fi dispusa,
la primirea cererii, si de presedintele 'urtii +upreme de .ustitie, iar
dupa aceea de sectia care o solutioneaza in fond. 'ind cererea de
stramutare a fost introdusa de ministrul justitiei sau de procurorul
general, se suspenda de drept judecarea cuzei pina la solutionarea
cererii.
Pentru lamuririle necesare privind motivele cererii de stramutare,
presedintele 'urtii +upreme de .ustitie poate cere informatii de la
presedintele instantei ierar"ic superioare celei de la care se cere
DPPpg1=7
stramutarea sau de la *inisterul .ustitiei, daca instanta ierar"ic
superioara este 'urtea +uprema de .ustitie.
Partile sint instiintate despre termenul fi!at pentru solutionarea
cererii de stramutare, cu mentiunea ca pot trimite memorii si se pot
prezenta la termenul cerut pentru solutionarea cererii. 'ind in cauza a
carei stramutare se cere sint arestati, se dispune desemnarea unui
aparator din oficiu.
3!aminarea cererii de stramutare se face in sedinta secreta, in
prezenta procurorului, ascultindu-se si concluziile partilor prezente la
sedinta. 'urtea +uprema de .ustitie se pronunta asupra cererii de
stramutare, fara aratarea motivelor care au determinat "otarirea
luata.
|n cazul admiterii cererii, se dispune stramutarea cauzei de la
instanta competenta la o instanta de acelasi grad, stabilita de 'urtea
+uprema de .ustitie, si se "otaraste in ce masura actele indeplinite in
fata instantei de la care a fost stramutata cauza ramin valabile. Daca
s-a pronuntat intre timp o "otarire de instanta sesizata cu judecarea
cauzei, aceasta "otarire este desfiintata prin efectul deciziei de
stramutare. Daca cererea de stramutare a fost respinsa, instanta
sesizata initial isi pastreaza competenta de a judeca si solutiona
cauza in cazul in care judecata fusese suspendata, dupa respingerea
cererii de stramutare este reluata judecarea cauzei.
/ntroducerea unei noi cereri de stramutare nu este posibila daca se
intemeiaza pe aceleasi temeiuri cind cererea noua se intemeiaza pe
alte temeiuri, pot fi luate in considerare si temeiurile invocate
anterior.
'azuri speciale de trecere a unei cauze de la instanta competenta
la alta instanta de acelasi grad sint prevazute in art. 2=7
17
pct. % lit. c
si art. 7% al. 7 in prima situatie, 'urtea +uprema de .ustitie poate
trimite, dupa casare, cauza spre rejudecare la o alta instanta de grad
egal, daca prin aceasta s-ar asigura o buna judecata in a doua
situatie, instanta ierar"ic superioara poate transfera judecarea cauzei
unei alte instante, de grad egal, daca instanta competenta nu mai
poate judeca fiindca toti judecatorii au fost recuzati ori s-au abtinut,
sub motiv de incompatibilitate.
I.19. E'ceptiile de necompetenta si con#lictele de
competenta
1. E'ceptiile de necompetenta
1) Controlul regularitatii competentei prin e'ceptiile
de necompetenta
'ompetenta de judecata a primei instante este determinata de
procuror prin rec"izitoriu, care sesizeaza cu judecarea cauzei instanta
judecatoreasca competenta dupa materie, dupa calitatea persoanei si
dupa teritoriu in cazurile prevazute de lege, stabilirea competentei
este lasata la aprecierea partii vatamate, daca sesizarea instantei se
realizeaza prin plingerea prealabila a acesteia. Aceasta stabilire a
competentei instantei de judecata prin actul de sesizare nu e!clude
posibilitatea sesizarii unei instante care, potrivit legii, nu este
competenta sa judece acea cauza o astfel de sesizare gresita se
poate datora unei interpretari gresite a dispozitiilor privind
competenta sau a necunoasterii lor. De aceea, legea obliga instanta
de judecata ca, inainte de a trece la judecarea cauzei in fond, sa
verifice daca este sau nu competenta sa o judece. 'ontrolul
regularitatii competentei se efectueaza prin e!ceptiile de
necompetenta.
DPPpg1=9
"xceptia de necompetenta consta in invocarea, in cursul judecatii,
a lipsei de competenta a instantei sesizate cu judecarea unei cauze
penale. Daca nu s-a ridicat e!ceptia de necompetenta, se presupune
ca instanta este competenta sa judece cauza in momentul cind s-a
invocat e!ceptia de necompetenta, contestindu-se competenta
instantei sesizate cu judecarea cauzei, aceasta trebuie, in prealabil
judecatii, sa se pronunte asupra temeiniciei acestei e!ceptii.
3!ceptiile de necompetenta au un regim diferentiat dupa felul
competentei puse in discutie.
Pentru lipsa de competenta dupa materie sau dupa calitatea
persoanei, aflata sub sanctiunea nulitatii absolute, e!ceptia de
necompetenta are un regim de ordine publica, oricare dintre parti si
*inisterul Public avind dreptul sa o invoce in tot cursul judecatii in
prima instanta, in caile de atac, pina la raminerea definitiva a "otaririi
prin recurs in anulare se poate invoca nulitatea unei "otariri definitive
date de o instanta necompetenta dupa materie sau dupa calitatea
persoanei. Daca *inisterul Public si partile nu au invocat e!ceptia de
necompetenta, instanta are indatorirea sa si-o verifice si, daca
apreciaza ca nu are competenta materiala sau dupa calitatea
persoanei, este obligata sa o puna in discutia *inisterului Public si a
partilor sub forma unei e!ceptii ridicate din oficiu.
3!ceptia de necompetenta teritoriala, aflata sub sanctiunea
nulitatii relative, are un regim de mai redusa ocrotire, in sensul ca
poate fi invocata numai pina la citirea actului de sesizare a primei
instante de judecata ca urmare, odata depasit termenul aratat mai
sus, e!ceptia de necompetenta teritoriala devine tardiva si este
respinsa pentru acest motiv. |n mod firesc, e!ceptia de necompetenta
teritoriala nu poate fi ridicata in caile de atac, afara de cazul cind,
invocata fiind in termenul prevazut de lege, a fost respinsa in mod
gresit de prima instanta.
3!ceptia de necompetenta este dezbatuta in fata instantei de
*inisterul Public si de parti, dupa care instanta se pronunta asupra
temeiniciei ei. 'ind e!ceptia de necompetenta nu este intemeiata ori
este tardiv invocata, instanta o respinge printr-o incheiere, dupa care
continua judecarea cauzei pentru care se considera competenta.
Admiterea e!ceptiei de necompetenta impiedica instanta sa continue
judecarea cauzei, producindu-se astfel declinarea de comeptenta.
2) Declinarea de competenta 'art0 41(
/nstanta de judecata isi declina competenta printr-o "otarire
nesupusa caii ordinare de atac intrucit declinarea de competenta
produce desesizarea instantei de judecata, "otarirea prin care se ia
aceasta masura este o sentinta #art. 211 al. 1$, fiind una din rarele
sentinte care nu sint susceptibile de o cale ordinara de atac.
Gotarirea declinatorie de competenta trebuie sa precizeze care
este instanta competenta sa judece cauza, cuprinzind si dispozitia
prin care cauza ii este trimisa spre judecare. Declinarea de
competenta devine astfel un mod de sesizare a unei instante
judecatoresti, dupa ce o alta instanta s-a desesizat de judecarea
acelei cauze. /nstanta sesizata prin "otarirea de declinare de
competenta este obligata, la rindul sau, sa verifice daca este
competenta sa judece cauza, precum si regularitatea actului initial de
sesizare, mai ales competenta procurorului care a emis rec"izitoriul.
Daca in "otarirea de declinare de competenta nu s-a aratat instanta
competenta sa judece cauza, se produce o intrerupere a cursului
justitiei, ce trebuie solutionata de 'urtea +uprema de .ustitie.
DPPpg1=:
|n cazul in care declinarea a fost determinata de necompetenta
dupa materie sau dupa calitatea persoanei, instanta careia i s-a trimis
cauza "otaraste care acte de judecata indeplinite si care masuri
dispuse de instanta desesizata ramin valabile si care acte urmeaza a
fi refacute de instanta competenta
27
. |n cazul declinarii pentru
necompetenta teritoriala, actele indeplinite si masurile luate se
mentin.
2. Con#lictele de competenta
1) Notiunea de con#licte de competenta si #elurile lor
Din solutionarea gresita a e!ceptiilor de necompetenta se pot
naste conflicte de competenta. Prin conflict de competenta se
intelege situatia juridica provocata de "otaririle a doua sau mai multe
instante de judecata prin care se recunosc competente sa judece
aceeasi cauza sau prin care isi declina succesiv una alteia judecarea
aceleiasi cauze. +e pot ivi astfel de conflicte pozitive si negative de
competenta.
3!ista un conflict pozitiv de competenta cind doua sau mai multe
instante judecatoresti sint sesizate cu judecarea aceleiasi cauze
penale si toate se declara competente sa o judece. 8 astfel de situatie
se poate ivi mai ales in cazul competentei teritoriale, care prevede
mai multe criterii de loc, ceea ce da posibilitatea ca mai multe
instante de acelasi grad, in raport de unul din criterii, sa se declare
competenta.
3!ista conflict negativ de competenta cind doua instante
judecatoresti isi declina pe rind competenta una in favoarea celeilalte.
Producerea conflictului negativ de competenta se e!plica prin
rezolvarea gresita a e!ceptiei de necompetenta de una din instantele
care si-au declinat competenta fie prima instanta care si-a declinat
competenta, fie instanta care a refuzat sa judece, considerindu-se
necompetenta. 'onflictul negativ de competenta se produce mai ales
in legatura cu competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei,
astfel ca poate avea loc intre instante de categorii diferite #civile si
militare$ sau de grad diferit #judecatorii si tribunale$ ori de categorii si
grade diferite #judecatorii si tribunal militar teritorial$.
'onflictele de competenta pot avea loc numai intre autoritati care
desfasoara aceeasi activitate procesuala nu pot e!ista conflicte de
competenta intre un procuror si o instanta de judecata sau intre o
instanta de judecata si un organ administrativ cu atributii
jurisdictionale.
2) Re%ol+area con#lictelor de competenta 'art0 4-(
'onflictele de competenta trebuie rezolvate pentru a se putea
continua judecata cauzei de catre instanta competenta. (ezolvarea
conflictelor de competenta prin determinarea instantei competente,
potrivit legii, se produce prin regulatorul de competenta.
(ezolvarea conflictelor de competenta este incredintata instantei
ierarhic superioare comune. Astfel, conflictul de competenta dintre
doua judecatorii din circumscriptia teritoriala a aceluiasi tribunal este
rezolvat de acesta insa daca conflictul se iveste intre doua judecatorii
din circumscriptia teritoriala a doua tribunale, dar care se afla in
circumscriptia teritoriala a aceleiasi curti de apel, se va rezolva de
aceasta un conflict de competenta ivit intre doua judecatorii care se
afla in circumscriptia teritoriala a doua curti de apel diferite va fi
solutionat de 'urtea +uprema de .ustitie. /nstanta suprema este
27
De e!emplu, pot fi refBcute actele de cercetare judecBtoreascB Ci
menDinute mBsurile asiguratorii luate de instanDa desesizatB.
DPPpg1==
indrituita sa rezolve si conflictele de competenta dintre doua tribunale
judetene din circumscriptia teritoriala a doua curti de apel diferite,
dintre doua curti de apel, precum si dintre o instanta civila si una
militara.
+esizarea instantei ierar"ic superioare comune se face, in caz de
conflict pozitiv de competenta, de instanta care s-a declarat
competenta ultima, iar in caz de conflict negativ de competenta de
ultima instanta care si-a declinat competenta. +esizarea se poate
face, in toate cazurile, de *inisterul Public sau de partile din proces.
Pina la solutionarea conflictului de competenta, judecarea cauzei se
suspenda, iar instanta care si-a declinat ultima competenta sau care
s-a declarat ultima competenta ia masurile si efectueaza actele ce
reclama urgenta #cum ar fi luarea masurilor asiguratorii sau revocarea
unor masuri preventive$.
/nstanta sesizata cu rezolvarea conflictului de competenta citeaza
partile si, dupa ce asculta concluziile *inisterului Public si ale partilor,
da o "otarire prin care solutioneaza conflictul de competenta. Pentru a
da o astfel de "otarire, instanta de regulator de competenta stabileste
ea insasi situatia de fapt rezultata din dosarul de urmarire penala si,
in raport de aceasta, precizeaza si incadrarea juridica in baza careia
se determina competenta.
3ste posibil ca instanta sesizata pentru regulator de competenta sa
constate ca, in realitate, competenta sa judece cauza este o alta
instanta decit cea in conflict, dar care nu-i este ierar"ic inferioara
pentru a o indreptati sa rezolve conflictul de competenta in acest caz,
pentru a "otari asupra regulatorului de competenta, se trimite cauza
'urtii +upreme de .ustitie, care este ierar"ic superioara tuturor
instantelor judecatoresti din tara.
Gotarirea prin care se solutioneaza conflictul de competenta,
emanind de la o instanta ierar"ic superioara, este obligatorie pentru
instanta careia i se trimite cauza spre judecata #atributiva de
competenta$ aceasta nu poate refuza judecarea cauzei sub motivul
ca nu este competenta. 5otusi, daca in urma completarii cercetarii
judecatoresti se ajunge la o alta situatie de fapt decit cea retinuta prin
regulator si, ca urmare, la sc"imbarea incadrarii juridice a faptei intr-o
infractiune pentru care nu mai este competenta, instanta competenta
prin atribuire de competenta isi poate declina competenta in favoarea
instantei devenita competenta potrivit noii situatii de fapt si de drept.
Actele indeplinite si masurile dispuse pina in momentul
regulatorului de competenta pot fi folosite de instanta in favoarea
careia s-a solutionat conflictul de competenta.
I.20. Probatiunea in procesul penal
1. Conceptul de probe si de mi*loace de proba
De indata ce impotriva unei persoane s-a formulat invinuirea de a
fi savirsit o infractiune, organele de urmarire penala sint obligate sa
constate daca infractiunea a fost savirsita in realitate si daca
invinuitul este vinovat de savirsirea ei ajunsa cauza la instanta de
Titlul IV PROBELE {I !I5LOCELE DE PROB0
Cap. I. Probele
DPPpg1=@
judecata, aceasta este obligata sa constate daca invinuirea adusa
inculpatului prin actul de sesizare este intemeiata si, totodata, sa
constate toate imprejurarile care ar putea contribui la solutionarea
cauzei potrivit legii si adevarului. 'onstatarea acestor fapte se
realizeaza prin activitatea de probatiune, in cursul careia autoritatile
judiciare se servesc de probe, obtinute prin mijloacele de proba.
+e numesc probe elementele de fapt care servesc la constatarea
e!istentei sau ine!istentei unei infractiuni, la identificarea persoanei
care a savirsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa
solutionare a cauzei #art. 92 al. 1$. Aceste elemente de fapt sint fapte
si imprejurari care stabilesc e!istenta sau ine!istenta faptelor care
trebuie constatate. Astfel, fapta de vatamare a victimei de catre
invinuit se poate constata prin imprejurarea ca o alta persoana
martorul a fost de fata si a vazut cum invinuitul a lovit victima
gradul de vatamare si durata ingrijirilor medicale necesare pentru
vindecare se constata prin concluziile la care ajunge e!pertul medico-
legal.
Probele ajung la cunostinta autoritatilor judiciare prin mijloacele
prevazute de lege e!perenta judiciara a ajuns la concluzia ca nu orice
sursa de informatie prezinta siguranta pentru e!actitatea elementelor
de fapt pe care le furnizeaza de aceea, legea a selectionat aceste
surse si a reglementat modul in care pot fi luate in considerare la
solutionarea cauzelor penale. !i*loacele de proba sint mijloacele
prevazute de lege prin care se constata elementele de fapt ce pot
servi ca probe. Pot fi mijloace de proba declaratiile unor persoane
#parti, martori$, diferitele inscrisuri ori obiectele materiale, rapoartele
de e!pertiza si ale specialistilor #art. 9&$.
6olosind mijloacele de proba, autoritatile judiciare iau cunostinta
de probe, iar acestea servesc la constatarea faptelor si imprejurarilor
pe care trebuie sa le dovedeasca in cauza penala. Aceasta activitate
judiciara se numeste probatiune si consta din actele procedurale
prin care autoritatile judiciare si partile stabilesc, prin mijloacele
prevazute de lege, elementele de fapt necesare pentru constatarea
faptelor si imprejurarilor care formeaza obiectul unei cauze penale.
|ntre probe si mijloace de proba e!ista o legatura indisolubila,
intrucit probele nu se pot obtine decit prin mijloacele de proba
prevazute de lege. De aceea, in practica se face deseori confuzie intre
probe si mijloacele de proba din care provin.
2. cti+itatea de probatiune si rolul ei in procesul
penal
Probatiunea consta, in primul rind, in stabilirea faptelor si
imprejurarilor a caror e!istenta trebuie constatata ne referim, astfel,
la obiectul probatiunii. Dovedirea acestor fapte si imprejurari se face
prin administrarea probelor, folosindu-se procedeele probatorii, care
pun in contact autoritatile judiciare cu mijloacele de proba si, implicit,
fac probele cunoscute. |n fine, ansamblul probelor administrate
trebuie apreciat, evaluat, in sensul formarii convingerii daca ele
reprezinta adevarul este operatiunea de apreciere a probelor. |
ntreaga activitate de probatiune trebuie sa conduca la convingerea
daca infractiunea e!ista sau nu, in cazul e!istentei acesteia daca
inculpatul este vinovat sau nu de savirsirea ei, iar daca este vinovat
care sint imprejurarile care ar putea determina o individualizare
corecta a sanctiunii penale ce urmeaza a fi aplicata inculpatului.
'unoscind ca in materie penala functioneaza principiul prezumtiei
de nevinovatie, organul de urmarire penala si instanta de judecata
trebuie sa desfasoare o intensa activitate probatorie procurorul nu
DPPpg1@<
poate trimite in judecata pe inculpat pina ce personal sau prin
organele de cercetare penala nu au strins probe care stabilesc
vinovatia acestuia cu privire la savirsirea unei infractiuni #art. %9%,
%97$ instanta de judecata nu-l poate condamna pe inculpat daca
nu-si formeaza convingerea cu privire la vinovatia sa din probele pe
care le administreaza nemijlocit in sedinta de judecata #art. 2&7 al. %$
instanta de control judiciar are obligatia de a verifica daca in cauza au
fost administrate toate probele necesare pentru aflarea adevarului,
daca probele au fost complet si just apreciate si daca faptele retinute
corespund probelor si reprezinta adevarul. Asadar, cea mai insemnata
activitate a autoritatilor judiciare si a partilor este consacrata
administrarii probelor necesare cauzei si aprecierii lor complete si
juste, in vederea lamuririi cauzei sub toate aspectele. 3ste obligatia
inscrisa in art. 9% pentru organele de urmarire penala si instantele de
judecata si dreptul prevazut in acest sens pentru parti in art. 9:.
Aceeasi importanta este acordata probelor si mijloacelor de proba
de cercetarea stiintifica, ce consacra probatiunii numeroase studii de
drept procesual penal, psi"ologie judiciara, criminalistica.
I.21. Obiectul probatiunii in procesul penal
1. Faptele si impre*urarile de #apt ce #ormea%a
obiectul probatiunii
1) Conceptul de obiect al probatiunii
Prin obiect al probatiunii se intelege ansamblul faptelor si
imprejurarilor de fapt ce trebuie dovedite intr-o cauza penala pentru a
fi legal si temeinic solutionata. |n obiectul probatiunii se includ numai
faptele si imprejurarile de fapt normele juridice nu trebuie dovedite,
intrucit ele se considera cunoscute de participantii la proces. 'u toate
acestea, atunci cind urmeaza a se aplica o norma de drept straina
#art. 9 'od penal, art. 712, 7%<$, e!istenta si continutul acestei norme
trebuie sa fie dovedite, deoarece nu se poate pretinde judecatorilor sa
cunoasca legile din toate tarile. |n acest caz se spune ca norma
juridica devine o c"estiune de fapt ce trebuie dovedita.
6aptele si imprejurarile de fapt ce trebuie dovedite in cauzele
penale variaza de la o cauza la alta: loviturile aplicate, cuvintele
injurioase pronuntate, sustragerea unor bunuri etc. Daca ne referim la
o singura cauza, atunci se poate determina obiectul concret al
probatiunii din acea cauza, anume fapta pe care a savirsit-o invinuitul,
imprejurarile de loc, de timp, de mod, de mijloace in care a fost
comisa fapta. |nsa cind se e!amineaza conceptul de obiect al
probatiunii pentru toate cauzele penale, trebuie luat in considerare un
obiect abstract al probatiunii, prin care se determina generic faptele si
imprejurarile ce trebuie dovedite, folosind notiunile de actiune si
inactiune, urmarea produsa, autorul faptei, imprejurarile care se
refera la fapta si la persoana faptuitorului. Acesta este sensul in care
se e!amineaza obiectul probatiunii in dreptul procesual penal.
'unoasterea obiectului probatiunii are o deosebita importanta
pentru solutionarea legala si temeinica a cauzelor penale deoarece ne
indica tot ce trebuie dovedit, indrumind autoritatile judiciare sa
lamureasca prin probe toate aspectele care intereseaza cauza, dar
totodata impiedicindu-le sa iroseasca timpul cu dovedirea unor fapte
si imprejurari care nu prezinta nici o importanta pentru cauza.
Desi obiectul probatiunii are o determinare la inceperea urmaririi
penale, prin cunoasterea invinuirii, aceasta denumire nu ramine
nesc"imbata pe parcursul procesului, ea adaptindu-se in raport de
sc"imbarea invinuirii, prin restringerea sau e!tinderea ei. 0egea
DPPpg1@1
permite sa se dovedeasca anumite fapte si imprejurari noi in caile
e!traordinare de atac, ceea ce inseamna ca este posibil ca obiectul
probatiunii sa nu fie epuizat nici dupa pronuntarea unei "otariri
definitive.
|ntre faptele si imprejurarile ce trebuie dovedite se face, in primul
rind, distinctie intre fapte si imprejurari ce se refera la fondul cauzei
invinuirea formulata impotriva unei persoane si fapte si imprejurari
de care depinde desfasurarea procesului. 8biectul probatiunii are in
vedere, in principal faptele si imprejurarile care se refera la fondul
cauzei.
Dintre faptele care se refera la fondul cauzei se face distinctie intre
faptul principal si faptele probatorii. <aptul principal #res probanda$ il
constituie faptele ce formeaza obiectul procesului penal infractiunea
si autorul ei ca urmare, trebuie dovedita savirsirea cu vinovatie de
catre invinuit sau inculpat a faptei penale pentru care este urmarit
sau judecat, ori dovedirea ine!istentei faptei sau a nevinovatiei
inculpatului. <aptele probatorii #res probantes$ sint faptele si
imprejurarile care, desi nu se cuprind in faptul principal, prin e!istenta
sau ine!istenta lor asigura constatarea e!istentei sau ine!istentei
faptului principal. Daca nu se poate dovedi, de e!emplu, fapta de
sustragere de catre > a unor bunuri din locuinta lui M, e!istenta
acestei fapte penale se deduce din imprejurarile ca la locul faptei s-au
gasit obiectele apartinind lui >, ca acesta a instrainat lucruri care
fusesera sustrase de la M, ca e!plicatiile date asupra acestor
imprejurari se dovedesc ine!acte. 6aptele probatorii pot conduce la
constatarea e!istentei infractiunii, cit si a ine!istentei ei.
|n literatura de specialitate se discuta daca in obiectul probatiunii
se pot include si alte doua categorii de fapte cele similare si cele
au!iliare.
Prin fapte similare se inteleg faptele de aceeasi natura cu
infractiunea urmarita, savirsite anterior de invinuit sau inculpat.
Aceste fapte similare pot constitui obiect principal al probatiunii
daca fac parte din infractiunea continuata sau din obisnuinta ce se
urmareste sau se judeca de asemenea, daca au format obiectul
unei condamnari definitive pentru a se aplica recidiva. 4u se poate
trage insa o concluzie despre vinovatia inculpatului pentru
urmarirea infractiunii savirsite din e!istenta in antecedentele
penale ale acestuia a unor fapte similare.
<aptele auxiliare constau in imprejurari care atesta e!actitatea sau
ine!actitatea unor probe marturia mincinoasa a unui martor care
sustine ca a fost de fata la savirsirea infractiunii se poate constata
prin dovedirea absentei din localitate a martorului in ziua comiterii
faptei. 6aptele au!iliare pot forma obiect al probatiunii, caci in mod
implicit servesc la constatarea e!acta a faptului principal.
2) Faptele si impre*urarile care nu pot #orma
obiectul prabatiunii in procesul penal
1nele fapte si imprejurari, desi se refera la faptul principal, nu pot
forma obiect al probatiunii deoarece sint contrare legii sau conceptiei
noastre despre natura si societate.
4u pot fi astfel dovedite faptele contrare prezumtiilor legale
absolute, caci prin vointa legii aceste prezumtii nu sufera proba
contrara:
nu se poate dovedi ca minorul care nu a implinit 1& ani
ar avea discernamint, deoarece art. @@ 'od penal il considera
ca nu raspunde penal
DPPpg1@%
este inadmisibil a se dovedi ca inculpatul nu cunoaste
legea penala in momentul savirsirii infractiunii, intrucit prin
dispozitiile art. 71 al.ult. 'od penal se prevede ca
necunoasterea sau cunoasterea gresita a legii penale nu
inlatura caracterul penal al faptei.
4u este admisibila proba veritatii afirmatiei injurioase sau
calomnioase daca nu e!ista un interes legitim #art. %<: c'od
penal.
4u se poate concepe dovedirea unor fapte sau imprejurari contrare
conceptiei noastre despre natura si societate, cum ar fi e!istenta
stafiilor sau vrajilor.
<aptele nedefinite #nedeterminate$ nu pot forma obiect al
probatiunii din cauza imposibilitatii dovedirii lor. 3ste imposibil de
dovedit ca o persoana in virsta nu a parasit niciodata localitatea in
care traieste #fapt nedefinit negativ$ sau ca o persoana a efectuat
toata viata, in fiecare zi, o anumita activitate #fapt nedefinit pozitiv$. |
n ce priveste faptele negative determinate, legislatia noastra permite
dovedirea lor printr-un alt fapt negativ concret sau printr-un fapt
pozitiv concret. |mprejurarea ca o persoana nu a luat parte la
savirsirea unei anumite infractiuni poate fi dovedita prin relatarile
autorilor infractiunii ca la savirsirea acesteia nu a participat si
persoana in cauza ori prin faptul pozitiv concret ca la data savirsirii
faptei s-a aflat in alta parte, ceea ce e!clude prezenta sa si la locul
faptei #alibiul$.
3) Faptele si impre*urarile ce trebuie do+edite in
procesul penal
6aptele si imprejurarile ce trebuie constatate prin probe se pot
referi la latura penala a cauzei, la latura sa civila si la unele c"estiuni
adiacente.
a$ |n latura penala a cauzei trebuie sa se dovedeasca faptele si
imprejurarile de fapt ce confirma invinuirea adusa invinuitului sau
inculpatului. 6ormeaza obiect al probatiunii:
faptele si imprejurarile de fapt ce formeaza latura
obiectiva a infractiunii sau infractiunilor imputate: actiunea sau
inactiunea care a avut loc, urmarile socialmente periculoase
produse, legatura lor cauzala, imprejurarile de loc, de timp,
mod, mijloace, care au influenta asupra incadrarii juridice a
faptei ca forma agravata sau atenuata a infractiunii sau a unei
cauze care agraveaza raspunderea penala privitoare la
inculpat
stabilirea autorului infractiunii si a participantilor la
savirsirea ei, contributia fiecaruia la savirsirea faptei ca
instigator sau complice
pentru ca invinuirea sa fie confirmata este necesar sa se
constate si vinovatia inculpatilor, sub forma intentiei sau a
culpei ori a praeterintentiei, corespunzator formei de vinovatie
cerute de lege
in cazul in care latura subiectiva are ca element un
anumit scop sau mobil, si aceste imprejurari trebuie dovedite.
|nvinuirea adusa unei persoane poate fi neintemeiata, invinuitului
si inculpatului recunoscindu-li-se dreptul de a dovedi aceasta
situatie. 'a urmare, pentru infirmarea invinuirii formeaza obiect al
probatiunii:
faptele si imprejurarile care constata unul din cazurile
prevazute in art. 1< lit. ae, in prezenta carora nu e!ista
infractiune
DPPpg1@2
cazurile prevazute in art. 1< lit. fj
cazurile de nepedepsire #deoarece inlatura raspunderea
penala si procesul penal urmeaza a fi incetat$.
Daca invinuirea este confirmata, formeaza obiect al probatiunii
faptele si imprejurarile de natura a asigura o justa individualizare a
sanctiunii penale #cauzele de agravare sau atenuare a raspunderii
penale$. |ntotdeauna trebuie stabilite:
imprejurarile de fapt care caracterizeaza persoana
invinuitului sau inculpatului, de natura a influenta asupra
solutionarii cauzei, ca starea psi"ofizica #alterarea partiala a
facultatilor mintale, potentialul de indreptare in raport de
temperament, infirmitati fizice cu influenta asupra psi"icului
etc.$
ocupatia, nivelul de pregatire profesionala si culturala,
felul de viata, atitudinea fata de familie, de indatoririle sociale
antecedentele judiciare si sociale, mediul in care a trait,
comportarea fata de alte persoane, atitudinea fata de victima
infractiunii, fata de autoritatea judecatoreasca.
'odul de procedura penala #art. %<%$ obliga organele de urmarire
penala sa stringa date si cu privire la imprejurarile care au
determinat, inlesnit sau favorizat savirsirea infractiunii, in vederea
actionarii pentru inlaturarea lor.
b$ |n latura civila a cauzei trebuie sa fie dovedite: e!istenta sau
ine!istenta prejudiciului si legatura sa cauzala cu fapta urmarita
sau judecata, natura si intinderea prejudiciului, modalitatea cea
mai potrivita pentru repararea lui, cuantumul despagubirilor civile,
identitatea lucrurilor ce trebuie restituite, situatia de fapt ce
trebuie restabilita. Daca este introdusa in proces si partea
responsabila civilmente, trebuie dovedite imprejurarile prevazute
de lege care atrag sau inlatura raspunderea sa civila.
6ormeaza obiect al probatiunii si c"eltuielile judiciare efectuate de
parti si pentru care se pretinde restituirea lor.
c$ |n cazul cind legea conditioneaza o activitate procesuala de o
anumita imprejurare de fapt, aceasta imprejurare trebuie dovedita.
Astfel, suspendarea judecatii nu poate avea loc decit in cazul in
care se stabileste, prin e!pertiza medico-legala, ca inculpatul
sufera de o boala care il impiedica sa participe la judecata #art.
2<2$.
2. Concludenta si utilitatea probelor
1) Concludenta probelor
6aptele si imprejurarile care formeaza obiectul probatiunii trebuie
dovedite prin probe, provenite prin mijloacele de proba. |n raport de
faptele pe care urmeaza sa le dovedeasca, probele pot fi pertinente si
concludente. +int pertinente
29
probele care conduc la constatarea
unor fapte si imprejurari care au legatura cu cauza urmarita sau
judecata probele concludente sint acele elemente de fapt care
servesc la dovedirea unor fapte si imprejurari de care depinde justa
solutionare a cauzei. Asadar, probele concludente sint si probe
pertinente, dar nu toate probele pertinente sint probe concludente. |
ntrucit in art. 9: al. % se face referire la probele concludente,
preocuparile specialistilor si ale practicii judiciare se concentreaza
asupra acestor probe.
29
|n literatura juridicB strBinB se foloseCte termenul de pertinenB in loc de
acela de concludenB in dreptul anglo-sa!on se foloseCte termenul de
relevanB.
DPPpg1@&
'oncludenta probelor este strins legata de obiectul probatiunii,
deoarece proba concludenta urmeaza sa se dovedeasca o fapta sau
imprejurare care face parte din obiectul probatiunii. De aceea in art.
9: al. % se prevede ca ,administrarea unei probe nu poate fi respinsa
daca proba este concludenta-, in sensul ca este de natura sa
dovedeasca o fapta sau imprejurare de care depinde solutionarea
justa a cauzei.
Aprecierea unei probe, in sensul ca este sau nu concludenta, are
loc atunci cind partile cer administrarea acestei probe organul de
urmarire penala sau instanta, inainte de a dispune administrarea
probei, verifica in ce masura proba este concludenta, daca poate servi
la justa solutionare a cauzei. Asadar, momentul cind se apreciaza
concludenta unei probe se situeaza la data cind se ia "otarirea de
admitere sau respingere a probei, si nu dupa ce proba a fost
administrata. Astfel, daca se cere de catre inculpat sa se administreze
probe cu privire la alibiul sau, probele solicitate sint concludente,
dovedirea alibiului stabilind nevinovatia inculpatului insa daca, dupa
administrarea probei, nu s-a reusit a se stabili alibiul, proba efectuata
a ramas fara rezultat si nu va putea servi la retinerea faptei pentru
care a fost admisa.
'oncludente sint si probele contrare probelor deja administrate,
cunoscute sub denumirea de contraprobe. 'oncludenta rezulta din
dispozitia prevazuta in art 99, potrivit careia, in cazul cind e!ista
probe de vinovatie, invinuitul sau inculpatul are dreptul sa probeze
lipsa lor de temeinicie, deci sa ceara contraprobe.
2) Utilitatea probelor
Probele sint utile cind administrarea lor este necesara pentru
solutionarea cauzei penale in conformitate cu legea si adevarul. +int
utile deci trebuie administrate numai probele concludente, ceea ce
inseamna ca o proba utila este si o proba concludenta nu orice proba
concludenta este si o proba utila. Astfel, cind o fapta este dovedita
convingator prin probele administrate, o noua proba concludenta,
care ar urma sa dovedeasca aceeasi fapta devine inutila, nu mai
trebuie administrata. De aceea, potrivit art. 9: al. %, administrarea
unei probe depinde nu numai de concludenta ei, ci si de utilitatea ei. |
n unele dispozitii ale sale #art. %9%, 2:=$, 'odul de procedura penala
foloseste termenul de ,probe necesare-, intelegind acele probe
concludente care sint si utile, care trebuie administrate.
'ontraproba este nu numai concludenta, ci si utila, deoarece
probele de vinovatie pot fi ine!acte si numai prin confruntarea lor cu
probele in aparare se poate constata adevarul.
Deci pentru admiterea administrarii unei probe se cere ca ea sa fie
admisibila #sa nu fie interzisa de lege$, concludenta #sa contribuie la
justa solutionare a cauzei$ si utila #sa fie necesara administrarea ei$.
3) Dispensa de proba
Potrivit art. 9%, organul de urmarire penala si instanta de judecata
sint obligate sa lamureasca faptele si imprejurarile de fapt pe baza de
probe, nefiind permisa folosirea cunostintelor personale despre fapte.
+int totusi fapte si imprejurari care nu mai trebuie dovedite, fie
datorita recunoasterii e!istentei lor de catre lege, fie datorita
evidentei lor in aceste cazuri e!ista dispensa de proba.
|n cazul prezumtiilor legale absolute si relative e!ista dispensa
de proba pentru faptul prezumat dovedindu-se fapte de care depinde
DPPpg1@7
prezumtia, legea considera ca e!istent sau ine!istent faptul
prezumat
2:
. |nsa prezumtiile legale relative primesc proba contrara
2=
.
|n ce priveste prezumtiile judiciare, care pot fi folosite in procesul
penal, acestea sint consecintele logice trase din stari si imprejurari
cunoscute, asupra e!istentei sau ine!istentei unei imprejurari
nedovedite. |n cazul prezumtiei judiciare nu e!ista dispensa de proba,
imprejurarile de fapt ce formeaza obiectul probatiunii trebuie sa fie
dovedite. |nsa cind dovedirea unei imprejurari nu este posibila din
lipsa de mijloace de proba, atunci pot fi folosite prezumtiile judiciare
pentru a se trage concluzii asupra e!istentei sau ine!istentei acelei
imprejurari. |n aceasta situatie, prezumtia judiciara are o functie
ec"ivalenta probei
2@
.
3!ista dispensa de proba pentru faptele evidente si cele notorii,
intrucit sint indeobste cunoscute. De asemenea, unele imprejurari
care nu influenteaza solutionarea cauzei pot fi considerate e!istente,
daca partile nu contesta e!istenta lor.
3. Clasi#icarea probelor
1) Criteriile de clasi#icare a probelor
|n procesul penal probele se clasifica dupa mai multe criterii, dintre
care cele mai importante sint: functia procesuala pentru care intervin
#in invinuire si in aparare$, izvorul din care provin #imediate si
mediate$ si faptul la care se refera sau obiectul probei #directe si
indirecte$. Aceste clasificari stabilesc prioritate pentru anumite probe
#imediate, directe$, insa nu infirma dispozitia potrivit careia probele nu
au o valoare dinainte stabilita #art. 92 al. %$, aprecierea lor fiind lasata
la convingerea pe care o produc organelor de urmarire si instantelor
judecatoresti.
2) Probele in in+inuire si probele in aparare
Probele care confirma invinuirea si stabilesc circumstantele
agravante se numesc probe in invinuire. Probele care infirma
invinuirea sau stabilesc circumstante atenuante poarta denumirea de
probe in aparare. Aceasta clasificare este, de regula, criticata in
literatura de specialitate, deoarece nu se poate face distinctie neta
intre o proba in invinuire si o proba in aparare astfel, o proba in
aparare, prin rezultatul sau, se poate alatura probelor in invinuire.
'lasificarea prezinta, insa, interes practic necesitatea probelor in
aparare intervine numai dupa administrarea probelor in invinuire, ca o
consecinta a e!ercitarii dreptului la aparare #art. :%$ desi autoritatea
judiciara are sarcina de a administra atit probele in invinuire, cit si
cele in aparare, totusi in practica administrarea probelor in aparare
revine inculpatului si aparatorului sau.
3) Probele imediate si probele mediate
3lementele de fapt care ajung la cunostinta autoritatilor judiciare
dintr-un izvor nemijlocit, din prima susra, se numesc probe imediate
#primare, nemijlocite$ sint astfel de probe relatarile unui martor
ocular despre ceea ce a vazut sau a auzit personal, continutul unui
inscris original. Prin probe mediate #secundare, mijlocite$ se inteleg
acele elemente de fapt care provin dintr-o sursa derivata, mai
indepartata sint probe mediate relatarile unui martor despre
2:
stabilindu-se cB minorul are virsta de 17 ani, lipsa de discernBmint a
acestuia nu mai trebuie doveditB, fiind prezumatB de lege
2=
pentru minorul de 17 ani se poate dovedi e!istenDa discernBmintului
2@
din imprejurarea cB o persoanB incadratB in muncB a justificat avansul
primit spre decontare cu acte de c"eltuieli false, se poate trage concluzia
dacB salariatul nu poate da e!plicaDie cB sumele pentru care s-au adus
justificBri ine!acte au fost insuCite de acea persoanB
DPPpg1@9
imprejurari pe care nu le-a perceput direct, ci le-a auzit de la alta
persoana, continutul unei copii dupa un inscris original.
'lasificarea in probe mediate si imediate prezinta importanta
practica deoarece autoritatile judiciare sint interesate sa obtina probe
din prima sursa, imediate, care sint mai sigure cu cit intervin mai
multe verigi fata de prima sursa, cu atit este mai putina siguranta cu
privire la e!actitatea probei. De aceea, autoritatile judiciare sint
obligate sa verifice in amanunt e!actitatea probei mediate, prin orice
alte probe
&<
.
4) Probele directe si probele indirecte
Probele care se refera la faptul principal sint probe directe
&1
.
Probele indirecte sint probele prin care se constata faptele probatorii,
din ansamblul carora se poate trage concluzia e!istentei sau
ine!istentei faptului principal
&%
.
Pentru dovedirea invinuirii si apararii se pot folosi atit probele
directe, cit si probele indirecte. 6olosirea probelor directe este mai
simpla, intrucit daca sursa din care provin este sigura
&2
, faptul la care
se refera se considera dovedit. Probatiunea prin probe indirecte este
mai comple!a si trebuie sa urmeze anumite reguli:
o singura proba indirecta dovedeste un singur fapt probatoriu, or
acesta poate fi doar in relatie intimplatoare cu faptul principal
&&
de
aceea, in probatiunea cu probe indirecte, intotdeauna sint
necesare mai multe probe indirecte
intereseaza nu numarul probelor indirecte, ci ansamblul lor, fiecare
proba indirecta urmind sa se incadreze intr-o inlantuire de probe
indirecte, astfel incit inlaturarea unei probe indirecte ca ine!acta
sa duca la destramarea inlantuirii lor
este necesar ca ansamblul probelor indirecte sa conduca la o
singura concluzie cu privire la e!istenta faptului principal #> a ucis
pe M$ daca concluzia este alternativa #M a fost ucis fie de >, fie de
W$, probele indirecte nu pot atrage o condamnare si trebuie
continuata probatiunea pina ce ramine o singura versiune.
|n practica noastra judiciara probatoriul este format atit din probe
directe, cit si din probe indirecte, fiind rare cazurile in care sint folosite
numai probele indirecte.
&<
de e!emplu martorul care relateazB ,cele auzite- de la altul, trebuie sB
precizeze de la cine a auzit, cind a auzit, cine a mai fost de faDB, urmind ca
dupB verificarea acestor amBnunte sB se poatB trage concluzii asupra
e!actitBDii celor relatate de martor
&1
arBtBrile martorilor care au vBzut cum invinuitul a lovit victima cu un
cuDit, producindu-i o gravB vBtBmare concluziile medicului legist cuprivire la
gradul Ci intinderea vBtBmBrii produse victimei
&%
vinovBDia inculpatului pentru fapta de omor poate fi trasB din ansamblul
probelor indirecte, care stabilesc urmBtoarele fapte probatorii: duCmBnia
dintre inculpat Ci victimB ameninDarea cu moartea a victimei de cBtre
inculpat in preziua faptei prezenDa inculpatului in apropierea locului faptei
imediat dupB sBvirCirea ei glontele gBsit in victimB este de calibrul armei
descoperite in locuinDa inculpatului din incBrcBtorul armei lipseCte un cartuC,
iar e!plicaDia inculpatului cu privire la aceastB lipsB se dovedeCte ine!actB
&2
un martor ocular de incredere
&&
de e!emplu duCmBnia dintre victimB Ci inculpat, luatB izolat, nu poate sB
convingB cB acesta a sBvirCit omorul
DPPpg1@:
I.22. Procedura probatiunii
1. dministrarea probelor
1) "arcina probatiunii
Prin sarcina probatiunii #onus probandi$ se intelege obligatia
procesuala ce revine unui participant la procesul penal de a dovedi
imprejurarile care formeaza obiectul probatiunii. |n obiectul
probatiunii intra faptele si imprejurarile care confirma invinuirea, dar
si cele care o infirma, circumstantele agravate, dar si cele atenuante,
e!istenta sau ine!istenta prejudiciului, intinderea lui. +e pune
probelma de a sti caruia dintre participantii la proces ii revine sarcina
de a dovedi faptele si imprejurarile care sustin invinuirea si cele care
sustin apararea.
8 regula generala in materie de probatiune cere ca proba sa fie
efectuata de cel care afirma e!istenta unei fapte sau imprejurari de
fapt #onus probandi incumbit ei qui dicit$. Daca imprejurarea de fapt a
fost dovedita, persoana care invoca o alta imprejurare de fapt este
obligata, la rindul sau, sa o dovedeasca #reus in excipiendo fit actor$.
+arcina probatiunii poate reveni din nou celui care a facut prima
afirmatie, daca acesta invoca o alta imprejurare ce trebuie dovedita.
Aplicind aceasta sc"ema in procesul penal, ar trebui ca invinuirea sa
fie dovedita de cel care o formuleaza acuzatorul iar imprejurarile in
aparare de catre cel care le invoca inculpatul. |n procesul anglo-
sa!on, unde instanta are rol pasiv, de arbitru intre partile din proces,
aceasta regula este aplicata intocmai. |n procesul penal din (om)nia
dinainte de 1@&= regulile de mai sus au fost atenuate, in sensul ca s-a
acordat procurorului si judecatorului dreptul sa administreze, din
oficiu, atit probele in invinuire, cit si in aparare, nefiind justificata
lasarea inculpatului intr-o lupta inegala cu autoritatea de stat.
'odul de procedura penala din 1@9= a sc"imbat sc"ema sarcinii
probatiunii, transformind dreptul acordat autoritatii judiciare de a
lamuri cauza, din oficiu, prin probe, sub toate aspectele, intr-o
obligatie. |ntr-adevar, potrivit principiului rolului activ #art. &$,
organele de urmarire penala si instanta de judecata au obligatia de a
administra, din oficiu, toate probele necesare pentru lamurirea
imprejurarilor in defavoarea si in favoarea inculpatului #art. %<%, 2%<,
2:=$. 4eindeplinirea acestor obligatii atrage sanctiuni procesuale,
cum este restituirea de catre procuror a cauzei la organul de
cercetare penala #art. %97$ sau de catre instanta la procuror #art. 222$
pentru completarea urmaririi, ori in apel si in recurs rejudecarea
cauzei in vederea administrarii de noi probe #art. 2:=, 2=7
19
$.
5recind sarcina probatiunii asupra organelor judiciare, 'odul nostru
de procedura penala a instituit o reglementare principiala si
simplificata: in cursul urmaririi penale sarcina probatiunii revine
organului de urmarire penala pentru toate imprejurarile ce trebuie
dovedite in invinuire si in aparare in cursul judecatii aceasta sarcina
trece asupra instantei de judecata #art. 97$. Deci autoritatea care are
sarcina de a afla adevarul intr-o anumita faza a procesului penal si
care raspunde pentru orice eroare de fapt in solutionarea cauzei are
in acea faza si sarcina probatiunii tuturor faptelor si imprejurarilor
cauzei. 8bligatia procurorului de a contribui la aflarea adevarului in
cursul judecatii #art. 219$, ca si obligatiile aparatorului de a solicita
toate probele necesare apararii, sint subordonate sarcinii probatiunii
care revine instantei de judecata, aceasta avind raspunderea pentru
solutia pe care o da in cauza.
|nvinuitului sau inculpatului, precum si celorlalte parti, nu le revine
sarcina dovedirii imprejurarilor pe care le invoca, ci li se acorda
DPPpg1@=
dreptul de a propune probe si a cere administrarea lor. 3!ercitindu-si
dreptul de a lamuri, prin probe, imprejurarile prin care sint sustinute
pretentiile sau apararile formulate, partile ajuta organele judiciare in
activitatea de probatiune si de lamurire a cauzei sub toate aspectele.
2) Pre%umtia de ne+ino+atie
*nvinuitul sau inculpatul nu este obligat sa probeze nevinovatia sa
#art. 99 al. 1$ din aceasta dispozitie legala decurge concluzia ca legea
il prezuma nevinovat pe invinuit sau inculpat, urmind ca cel care
formuleaza invinuirea sa o dovedeasca.
Prezumtia de nevinovatie, in legatura cu regimul probator, trebuie
inteleasa ca o regula de reglementare a sarcinii probatiunii, ca o
garantie pentru cetatenii nevinovati importiva erorilor judiciare. |
ntr-adevar, invinurea adusa unei persoane despre savirsirea unei
infractiuni nu-i impune acesteia sa desfasoare vreo activitate de
probatiune in apararea sa, nevinovatia fiindu-i prezumata de lege pina
la proba contrara. 8rganul de cercetare penala, insa, pentru a trage
concluzii cu privire la vinovatia inculpatului, este obligat sa stringa
probele din care sa-si formeze convingerea ca acesta este vinovat de
savisirea infractiunii procurorul nu poate trimite in judecata pe
inculpat daca nu s-a convins, din probele administrate, ca acesta este
vinovat instanta de judecata, primind dosarul de la procuror, nu
poate confirma vinovatia inculpatului decit dupa ce a constatat, cu
certitudine, din probele administrate, ca acesta este vinovat de
savirsirea infractiunii pentru care este judecat.
'ind autoritatile judiciare au formulat invinuirea si desfasoara o
intensa activitate in dovedirea ei, invinuitul sau inculpatul nu are
interesul de a sta impasibil si a astepta rezultatul urmaririi si al
judecatii el este interesat ca nevinovatia sa sa fie stabilita cit mai
repede. De aceea invinuitul sau inculpatul poate ajuta organele de
urmarire penala sau instanta de judecata sa constate ca unele probe
in invinuire nu sint intemeiate, ca trebuie dovedite anumite
imprejurari in aparare, oferindu-se sa contribuie la dovedirea lor. |n
acest scop, legea ii recunoaste dreptul de a propune probe si a cere
administrarea lor, de a proba lipsa de temeinicie a probelor in
invinuire #art. 99, 9:$. +arcina probatiunii ramine in continuare asupra
organului de urmarire penala si a instantei de judecata, dar invinuitul
sau inculpatul poate e!ercita dreptul de a dovedi imprejurarile care
infirma invinuirea sau o atenueaza.
'a o cerinta a principiului prezumtiei de nevinovatie, care nu poate
fi rasturnata decit prin probe certe de vinovatie, se inscrie si regula
potrivit careia indoiala profita inculpatului #in dubio pro reo$. |
ntr-adevar, cita vreme probele de vinovatie sint nesigure si
contradictorii, organele judiciare nu pot trage alta concluzie, in
indoiala, decit aceea afirmata de prezumtia legala de nevinovatie.
Aceasta regula nu poate opera decit atunci cind s-au depus toate
eforturile necesare pentru a se ajunge la certitudine, fie in sensul
vinovatiei, fie al nevinovatiei, prin inlaturarea oricaror indoieli.
3) Procedura administrarii probelor
Probele pot forma convingerea ca reflecta realitatea daca provin
din surse sigure. |n acest sens legea a limitat mijloacele de proba #art.
9&$ si a reglementat amanuntit procedura de administrare a fiecarui
mijloc de proba, stabilind procedeele si conditiile in care poate fi
folosit #art. 9@127$.
|n ce priveste alegerea mijloacelor de proba pentru dovedirea unei
fapte sau imprejurari de fapt, sistemul nostru probator se intemeiaza
pe libertatea probelor, in sensul ca organul de urmarire penala sau
DPPpg1@@
instanta de judecata nu are obligatia sa foloseasca un anumit mijloc
de proba pentru dovedirea unei fapte, avind facultatea de a alege,
dintre toate mijloacele de proba prevazute de lege, pe cel mai potrivit
pentru imprejurarea pe care o are de dovedit. 0ibertatea folosirii
oricarui mijloc de proba legal asigura dovedirea oricarei imprejurari, in
invinuire sau in aparare, c"iar si atunci cind mijlocul de proba cel mai
indicat nu poate fi folosit. Prin e!ceptie, unele fapte si imprejurari nu
pot fi dovedite decit prin anumite mijloace de proba:
legea prevede cazurile in care este obligatorie efectuarea unei
constatari sau e!pertize medico-legale #art. 11&, 11:$
pentru dovedirea adulterului sint admise numai procesele-verbale
de constatare a infractiunii flagrante si scrisorile care emana de la
sotul vinovat #art. 2<& al. & 'od penal$
pentru c"estiunile prealabile se folosesc numai mijloacele de proba
admise de materia careia ii apartine acea c"estiune #art. && al. %$.
'ind legea prevede anumite mijloace de proba pentru dovedirea
unei imprejurari, fara sa e!cluda, in mod e!pres, pe celelalte, se poate
proba prin orice mijloc de proba.
Procedura probatiunii consta din:
descoperirea probelor #investigatii proprii ale organelor de
urmarire penala, propuneri de probe din partea partilor$
admiterea efectuarii lor, care creaza obligatia administrarii lor prin
procedeele probatorii.
|n faza de urmarire penala, descoperirea probelor care trebuie
administrate este o obligatie a organelor de urmarire, acestea folosind
ca surse de informare: plingerea, denuntul, sesizarea organului
competent, care contin elemente de fapt in sustinerea invinuirii si
indicarea mijloacelor de proba care pot fi folosite descoperirea
probelor poate rezulta si din investigatiile proprii ale organului de
urmarire #cercetari la fata locului, perc"ezitii, ridicari de obiecte si
inscrisuri, ascultarea persoanei vatamate, a invinuitului, a altor
persoane$. |ntrucit sarcina probelor revine aceluiasi organ care le
administreaza, 'odul foloseste pentru organele de urmarire penala
e!presia de ,stringerea probelor-, si nu administrarea lor, asa cum se
e!prima in art. 97. Pentru a facilita dreptul partilor de a propune
probe si a cere administrarea lor, legea prevede ca organul de
urmarire penala, cu ocazia ascultarii invinuitului sau inculpatului #art.
:%$ si a celorlalte parti #art. ::$, intreaba pe cel ascultat cu privire la
probele pe care intelege sa le propuna si mijloacele de proba prin care
pot fi obtinute. Daca organul de urmarire penala constata ca ele sint
concludente si utile #art. 9: al. %$, le admite si dispune administrarea
lor in caz contrar, respinge administrarea probelor solicitate de
partile din proces, motivindu-se de ce nu sint concludente si utile. |n
acest mod, organul de urmarire penala isi indeplineste sarcina
probatiunii sub toate aspectele, atit in favoarea, cit si in defavoarea
inculpatului sau invinuitului.
)dministrarea probelor se obtine prin procedeele probatorii:
ascultarea partilor, a martorilor, confruntarea lor
ridicarea de obiecte, de urme si de inscrisuri cu ocazia cercetarii la
fata locului si a perc"ezitiilor
efectuarea de constatari te"nico-stiintifice si medico-legale, de
e!pertize.
|n faza de urmarire penala, administrarea probelor se face de
organul de urmarire la datele si locurile potrivite, ceea ce poate
implica absenta inculpatului si a aparatorului sau insa, cind
aparatorul o cere, participarea aparatorului la administrarea probelor
DPPpg%<<
este asigurata. Partile pot prezenta si personal organului de urmarire
mijloacele de proba pe care le poseda #inscrisuri, obiecte, acte de
constatare medico-legale etc.$.
|nvinuitul sau inculpatul are dreptul sa cunoasca probele care au
fost strinse impotriva sa, pentru a le putea combate. Afara de
posibilitatea pe care o are aparatorul invinuitului sau inculpatului de a
lua parte la procedeele probatorii, la terminarea urmaririi penale sint
prezentate acestuia probele strinse, cu dreptul de a cere contraprobe.
|n cursul *udecatii administrarea probelor revine instantei de
judecata care, in prezenta procurorului, a partilor si a aparatorilor lor,
foloseste procedeele probatorii necesare. |n conditiile
contradictorialitatii sedintei de judecata, probele pot fi mai bine
administrate, tot ceea ce a fost neclar, incomplet sau gresit stabilit in
cursul urmaririi penale poate fi precizat, completat, indreptat. De
aceea, probele strinse in cursul urmaririi penale sint in mod
obligatoriu verificate de instanta de judecata prin readministrarea lor,
cu care ocazie si partile absente la urmarirea penala pot contribui la
lamurirea faptelor sub toate aspectele. Pentru completarea probelor
administrate in cursul urmaririi penale, legea prevede dreptul pentru
procuror si pentru parti de a propune efectuarea de probe noi, atit
inainte de inceperea cercetarii judecatoresti #art. 2%<$, cit si in tot
cursul desfasurarii acesteia #art. 221, 22@$ instanta de judecata, prin
incheiere, dispune administrarea lor daca sint concludente si utile
sau respinge propunerile facute, motivind solutia adoptata. 8data
admise, probele sint administrate in sedinta de judecata pina la
epuizarea lor. /nstanta de judecata este obligata sa aiba rol activ in
lamurirea cauzei sub toate aspectele, dispunind din oficiu
administrarea tuturor probelor necesare, c"iar peste vointa partilor.
Daca in cursul judecatii administrarea probelor constituie obligatia
instantei de judecata, aceasta poate, cind este cazul, sa insarcineze
pe procuror cu efectuarea unor procedee probatorii #ridicarea de
obiecte si inscrisuri, perc"ezitii art. @@, 1<%$ sau sa oblige orice
persoana fizica sau juridica care cunoaste vreo proba sau detine
vreun mijloc de proba sa-l aduca la cunostinta sau sa-l infatiseze
instantei #art. 97 al. %$. /nstanta este obligata sa puna in discutia
partilor toate probele de care urmeaza a se folosi in solutionarea
cauzei, spre a fi dezbatute contradictoriu.
4) sigurarea respectarii legii in acti+itatea de
administrare a probelor
Pentru a obtine probe conforme cu realitatea, este necesar ca in
activitatea de probatiune sa manifeste cea mai mare corectitudine
#loialitate$. 6olosirea amenintarilor, violentelor, promisiunilor in timpul
administrarii probelor, consemnarea incompleta sau denaturata a
declaratiilor, inscrierea in procesele-verbale a unor imprejurari care nu
au avut loc, conduc la retinerea unor fapte si imprejurari care nu
reprezinta adevarul in afara de indoiala pe care o produce asupra
veracitatii probelor, aceste mijloace aduc atingere respectului
demnitatii umane, a integritatii fizice si psi"ice a celor cercetati, ceea
ce nu poate corespunde nivelului de civilizatie actual totodata, se
aduce atingere si demnitatii justitiei, intrucit folosirea violentelor, a
promisiunilor false, a provocarilor nu pot contribui la prestigiul celor
care lucreaza in justitie. De aceea, in art. 9= se prevede ca ,este oprit
a se intrebuinta violenta, amenintarea ori alte mijloace de
constringere, precum si promisiuni sau indemnuri, in scopul de a se
obtine probe- incalcarea acestei interdictii constituie infractiunea de
cercetare abuziva sau cea de tortura #art. %99 al. % si 2, %9: 'od
DPPpg%<1
penal$. 8 importanta deosebita in asigurarea acestei interdictii o are
moralitatea celor care actioneaza in justitie, pentru care
corectitudinea #loialitatea$ in administrarea probelor trebuie sa fie un
stil de comportare.
8 problema discutata in literatura de specialitate o constituie
posibilitatea folosirii unor mijloace te"nice si stiintifice de informare
care la fel ca si violentele, promisiunile ar aduce atingere dreptului
persoanei de a face declaratii dupa vointa sa ori dreptul ei la discretie
cu privire la secretul vietii intime, al corespondentei, al convorbirilor
telefonice. |n lucrarile de drept procesual penal se condamna folosirea
unor astfel de mijloace, iar practica judiciara, in general, nu le-a
acceptat
&7
. Pentru asigurarea prestigiului magistraturii, de principiu se
interzice folosirea acestor mijloace de catre judecatori.
|n cazul in care elementele de fapt au fost prezentate printr-un
mijloc neprevazut de lege #o nota informativa din partea unui agent
de politie, un denunt$ sau o proba a fost administrata printr-un mijloc
de proba legal, dar realizat cu incalcarea dispozitiilor legale #se
constata ca martorul a fost supus violentei si amenintarilor, ca s-a
efectuat o perc"ezitie ilegala si s-au ridicat unele obiecte$, se pune
problema daca e!ista vreo sanctiune pentru incalcarea legii in
administrarea probelor. |n unele legislatii, in astfel de cazuri,
mijloacele de proba obtinute ilegal nu au nici o valoare si
documentele care le cuprind sint scoase din dosar pentru a nu
influenta pe judecatori. 'odul nostru de procedura penala nu prevede,
in mod special, sanctiuni procesuale pentru probele obtinute cu
incalcarea legii, aplicindu-se insa dispozitiile generale din materia
nulitatilor, care impun instantelor de judecata sa nu-si intemeieze
"otarirea lor pe astfel de probe.
2. precierea probelor
1) Criteriul de apreciere a probelor
Prin aprecierea probelor, ca operatie finala a activitatii de
probatiune, autoritatile judiciare determina masura in care probele le
formeaza increderea ca sint in concordanta cu adevarul, in sensul ca
faptele si imprejurarile la care se refera au avut sau nu loc in
realitatea obiectiva. Prin aprecierea tuturor probelor administrate, in
ansamblul lor, se formeaza concluzia organului de urmarire penala
sau a instantei de judecata cu privire la temeinicia sau netemeinicia
invinuirii, concluzie care trebuie sa reflecte adevarul.
Potrivit art. 92 al. %, ,probele nu au valoare dinainte stabilita-,
consacrindu-se astfel principiul liberei aprecieri a probelor. Acest
principiu a fost adoptat de revolutia burg"eza din 6ranta, ca o reactie
contra sistemului probelor legale din procesul penal inc"izitorial, in
care valoarea fiecarei probe era dinainte stabilita de lege. 0ibera
apreciere a probelor, descatusata de orice ramasita a probelor
formale, a fost adoptata si de procesul nostru penal, intrucit
cunoasterea faptelor si imprejurarilor de fapt se obtine prin
reflectarea fenomenelor din natura si societate in constiinta noastra,
prin convingerea pe care ne-o formam ca ele corespund realitatii.
5oate probele avind, dupa lege, aceeasi valoare probanta, procurorii
&7
Gipnotismul, narcoticele, care infring rezistenDa conCtientB a persoanei
ascultate constituie mijloace de constringere Ci se inscriu intre mijloacele
interzise de art. 9= detectorul de minciuni #lie detector$, interzis in multe
legislaDii strBine, a inceput sB fie folosit Ci la noi, dar numai cu acordul scris al
persoanei ascultate. /nterceptBrile convorbirilor telefonice sint interzise dacB
nu au acordul unui anumit procuror, care trebuie sB justifice necesitatea
folosirii lor pentru inlBturarea unui pericol iminent la siguranDa naDionalB.
DPPpg%<%
si judecatorii au obligatia sa aprecieze fiecare proba in parte nu in
raport de elementele abstracte prestabilite, ci de increderea pe care
pe care le-o produce ca este veridica #reflecta adevarul in cauza
concreta cercetata sau judecata$. 'a urmare, potrivit art. 92 al. %,
aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penala si de
instanta de judecata potrivit convingerii lor, formata in urma
e!aminarii tuturor probelor administrate si conducindu-se dupa
constiinta lor juridica.
'onvingerea la care se refera dispozitia legala de mai sus nu
reprezinta un instinct, o intuitie pur subiectiva, ci constituie un
sentiment de certitudine ferma despre e!istenta sau ine!istenta unei
fapte, ca fapta care formeaza obiectul probatiunii este asa cum o
arata proba si nu altfel. +pre deosebire de intuitia pur subiectiva,
convingerea se intemeiaza pe rationament, putind fi e!plicata.
6ormarea convingerii este rezultatul unui proces psi"ic prin care
probele administrate, ca element obiectiv, se reflecta complet si e!act
in constiinta procurorilor si judecatorilor si le produce un sentiment de
certitudine despre e!istenta sau ine!istenta faptei dovedite. |n
procesul de formare a convingerii, persoana care face aprecierea
poate avea indoieli cu privire la o proba daca este sau nu veridica
#indoiala daca relatarile unui martor sint sincere si e!acte, daca
concluziile unui e!pert sint conforme cu realitatea$. |ndoiala
presupune si argumentarea in favoarea credibilitatii probei, dar si in
defavoarea ei. "xistenta indoielii este incompatibila cu convingerea,
cu certitudinea deplina, care nu se poate forma decit dupa inlaturarea
oricarei indoieli. |n acest scop, trebuie sa se verifice fiecare proba in
continutul ei, prin izvorul de unde provine, prin confruntarea cu alte
probe administrate sau prin administrarea de probe noi in urma
acestor operatiuni se ajunge fie la inlaturarea indoielilor, formindu-se
convingerea cu privire la e!actitatea sau ine!actitatea probei, fie la
mentinerea indoielilor, ceea ce face ca proba asupra careia e!ista inca
indoiala sa nu poata sta la baza unei "otariri de condamnare #in dubio
pro reo$.
'onvingerea se intemeiaza pe constiinta juridica a celor c"emati sa
aprecieze probele, parte integranta din constiinta lor sociala. |n
temeiul unei astfel de constiinte juridice se poate intelege, in fiecare
caz concret, infractiunea care a fost savirsita si gradul de pericol
social pe care-l prezinta, pozitia inculpatului fata de obligatia
respectarii legii, necesitatea prevenirii savirsirii de infractiuni printr-o
aplicare prompta si ferma a legii penale. |n constiinta juridica se
cuprinde conceptia despre justitie, care trebuie sa se infaptuiasca
astfel incit nimeni sa nu poata incalca nepedepsit legile, dar nimeni sa
nu poata fi judecat si pedepsit pe nedrept. |n acest mod, in procesul
formarii convingerii, constiinta juridica impiedica arbitrariul, ideile
preconcepute si obliga autoritatile judiciare la o atenta si critica
apreciere a probelor. Pe fondul constiintei juridice generalul
prezenta in toate cauzele penale, se formeaza convingerea in fiecare
cauza in parte particularul care se formeaza in conformitate cu
constiinta juridica a celui ce face aprecierea.
2) Cerinte in aprecierea probelor
Pentru a afla adevarul si a face o corecta aplicare a legii penale,
organele de urmarire penala si instanta de judecata au obligatia de a
aprecia complet si just probele administrate #art. 92 al. %$. 'a urmare,
nu trebuie omisa la apreciere nici una din probele administrate, iar
aprecierea fiecarei probe trebuie astfel efectuata incit convingerea
formata sa corespunda adevarului.
DPPpg%<2
|n vederea unei complete si juste aprecieri a probelor, autoritatile
judiciare au obligatia de a lega operatiunea de apreciere cu alte
operatiuni ale probatiunii #verificarea probelor si administrarea de noi
probe, prin care sa se inlature contradictiile ce e!ista intre probe,
indoielile ce se pot ivi$, pentru a se putea ajunge, in final, la
certitudine. Aprecierea completa si justa a probelor trebuie sa se
intemeieze pe o analiza minutioasa a materialului probator si apoi pe
o sinteza a evaluarilor facute, pe e!aminarea probelor in ansamblul
lor.
)naliza probelor impune e!aminarea fiecarui element probatoriu in
parte, pentru a inlatura tot ce nu are legatura cu cauza, tot ce este
vag si nesigur. +e verifica apoi mijlocul din care provine fiecare proba,
pentru a se stabili increderea care i se poate acorda daca e!ista
indoiala asupra sinceritatii unui martor, a e!actitatii unei relatari,
mijlocul de proba este verificat prin alte mijloace de proba, pina ce se
ajunge la concluzia ca prezinta certitudinea e!actitatii sau ine!actitatii
probei al carei izvor este.
|n cadrul operatiunii de sinteza, probele sint e!aminate in
ansamblul lor, confirmindu-se unele pe altele si ducind la o concluzie
univoca in acest caz s-a ajuns la certitudine cu privire la faptele
cauzei. Daca apar contradictii #unele probe nu se pot concilia cu
altele$, activitatea de probatiune trebuie continuata spre a se stabili
care dintre probe reflecta adevarul. |n aprecierea probelor nu este
admisibil a se inlatura arbitrar unele probe numai pentru contradictia
lor cu alte probe, ci este necesara o verificare comple!a, serioasa si
obiectiva, care sa stabileasca, motivat, de ce acele probe nu se
incadreaza in ansamblul probelor administrate.
'u ocazia analizei si sintezei probelor, organele de urmarire penala
si instanta de judecata se folosesc de cunostintele lor generale si de
specialitate, de generalizarea e!perientei de urmarire si de judecata. |
n aceste operatii un loc important in ocupa deductia si inductia, ca
procedee logice. Deducerea unor adevaruri pentru cauza data din legi
cu caracter stiintific, pe baza unor rationamente e!acte, ajuta la
constatarea faptelor si imprejurarilor de fapt. 3!perienta judiciara
generalizata, constind din quod plerumque fit, permite constatarea
legaturii intre doua fapte si imprejurari care, de regula, se afla in
aceasta legatura. Aceste procedee logice in aprecierea probelor
trebuie sa tina seama de imprejurarile specifice ale fiecarei cauze
penale aceasta permite a se adopta si e!ceptii de la regula, daca
ansamblul probelor cauzei le confirma. Probele trebuie apreciate dupa
increderea pe care o produc in urma e!aminarii lor in raport de
imprejurarile cauzei, si nu pe baze apriorice care nu se potrivesc cu
acea cauza.
Desi este un element subiectiv, un sentiment de certitudine,
convingerea se intemeiaza pe elemente obiective, care sint probele
autoritatile judiciare nu numai ca pot e!plica modul cum au ajuns la
convingere, dar sint obligate la aceasta. |n procesul penal rom;n nu
este loc pentru "otariri discretionare, care sa nu poata fi verificate, in
ce priveste aprecierea probelor, de catre instanta de control de
aceea, legea noastra impune ca aprecierea probelor sa fie motivata
#art. %<2, %92, 279 lit. c$, neacceptindu-se caracterul discretionar al
convingerii, nesupus controlului instantei superioare.
Pentru a asigura o apreciere completa si justa a probelor, 'odul de
procedura penala a reglementat un control sistematic si eficient al
acestei operatii probatorii astfel, cu ocazia finalizarii urmaririi penale,
procurorul verifica daca organul de cercetare penala a apreciat
DPPpg%<&
complet si just probele dupa efectuarea cercetarii judecatoresti, in
care se readministreaza probele strinse de organul de urmarire
penala, administrindu-se eventual si probe noi, se apreciaza de
instanta de judecata ansamblul probelor administrate, care in urma
dezbaterilor judiciare are mai bune posibilitati de a face o apreciere
completa si justa a probelor.
|n calea ordinara de atac a apelului se face o verificare a modului
cum au fost apreciate probele prin "otarirea atacata, instanta de apel
avind dreptul sa dea o alta apreciere probelor, daca cea data prin
"otarirea atacata este gresita si in calea de atac a recursului e!ista
posibilitatea unui astfel de control. |n acest mod se asigura ca
"otarirea definitiva a instantei de judecata sa fie intemeiata pe
certitudine cu privire la faptele cauzei.
I.23. !i*loacele de proba in procesul penal
1. !i*loacele de proba pre+a%ute de Codul de
procedura penala din 789:
Potrivit art. 9&, mijloacele prin care se constata elementele de fapt
ce pot servi ca proba sint: declaratiile invinuitului sau inculpatului,
declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile
civilmente, declaratiile martorilor, inscrisurile, mijloacele materiale de
proba, constatarile te"nico-stiintifice, constatarile medico-legale si
e!pertizele
&9
.
3numerarea din art. 9& cuprinde mijloacele de proba ce pot fi
folosite in procesul nostru penal. |ntrucit in procesul penal se folosesc
si procedee de te"nica avansata #fonograma, videofonograma, filmul,
fotografiile etc.$, se pune problema daca aceste mijloace de proba
distincte se incadreaza in unele mijloace de proba prevazute de lege.
*ijloacele de proba ce pot fi folosite in procesul penal trebuie sa
prezinte certitudinea ca sint izvorul unor probe conforme cu adevarul.
De aceea, aceste procedee te"nice pot promova unele din mijloacele
de proba prevazute de lege, ratiune pentru care folosirea lor poate
avea loc, dar numai in conditiile legii. Astfel, in cazul in care
ascultarea unei persoane se inregistreaza pe banda de magnetofon,
relatarile persoanei trebuie transcrise apoi intr-un proces-verbal,
semnat de acesta si de cel care a ascultat-o, banda de magnetofon
devenind parte integranta din procesul-verbal de ascultare, care este
un mijloc legal de consemnare a unei declaratii fotografiile, filmele
luate cu ocazia unei cercetari la fata locului, a unei perc"ezitii, a unei
reconstituiri se ane!eaza la procesul-verbal prin care se consemneaza
cele constatate #art. 121 al. 2$. |n alte cazuri, fotografiile care
constituie obiectul material al unei infractiuni, inregistrarile pe banda
magnetica, cutiile negre ale avioanelor pot constitui mijloace
materiale de proba ca urmare, ele sint descrise si fi!ate in procesele-
verbale si pot forma obiectul unei constatari te"nico-stiintifice sau al
&9
(eglementarea 'odului de procedurB penalB actual este superioarB celei
din 'odul anterior pe de o parte, au fost inlBturate dintre mijloacele de probB
constatarea la faDa locului, indiciile Ci prezumDiile, care nu sint mijloace de
probB, iar pe de altB parte, au fost trecute printre mijloacele de probB
declaraDiile pBrDii vBtBmate, ale pBrDii civile Ci ale pBrDii responsabile
civilmente, precum Ci constatBrile te"nico-CtiinDifice Ci constatBrile medico-
legale, care nu erau prevBzute de 'odul anterior.
Cap. II. !i*loacele de proba
DPPpg%<7
unei e!pertize. 'ind aceste procedee te"nice nu sint supuse regulilor
de mai sus, ele nu pot promova mijloace de proba legale.
Desi sint trecute printre mijloacele de proba, constatarile te"nico-
stiintifice, concluziile medico-legale si e!pertizele sint, in realitate,
procedee probatorii concluziile specialistilor si ale e!pertilor sint
probe si ele ajung la cunostinta organelor judiciare prin rapoartele
scrise de constatare sau de e!pertiza, care sint mijloacele de proba.
|n vederea combaterii mai eficiente a infractiunilor grave, prin
folosirea de procedee te"nice perfectionate, e!ista propuneri pentru
modificarea 'odului de procedura penala in sensul de a largi sfera
mijloacelor de proba, legalizindu-se datele obtinute, in cazurile si
conditiile prevazute de lege, prin interceptarea convorbirilor verbale,
telefonice, telegrafice, postale, radio, filmarea sau fotografierea
secreta, copierea sau obtinerea de e!trase a unor documente prin
orice mijloace te"nice etc. 8 asemenea modificare legislativa trebuie
sa prevada restrins cazurile in care se pot folosi procedeele de mai
sus si conditiile care trebuie indeplinite in folosirea lor, pentru a nu se
abuza de drepturi si libertati fundamentale ale cetateanului
&:
.
2. Clasi#icarea mi*loacelor de proba
|n reglementarea 'odului de procedura penala din 1@29, mijloacele
de proba se clasificau in scrise #procese-verbale, inscrisuri$, orale
#declaratiile inculpatului, ale martorilor$ si materiale #corpurile
delicte$. +ub 'odul actual, mijloacele de proba se clasifica in orale,
scrise, materiale si te"nice, incluzindu-se in ultima categorie
constatarile te"nico-stiintifice, constatarile medico-legale si
e!pertizele. Desi aceasta clasificare este superioara, nu poate
determina o delimitare stricta intre categoriile de mijloace de proba
de e!emplu declaratiile scrise personal care se iau de catre organele
de cercetare penala invinuitului sint trecute printre mijloacele
deproba orale, desi ele nu au fost obtinute prin ascultare unele
mijloace materiale de proba sint inscrisuri falsificate, iar urmele nu
pot fi valorificate decit prin e!pertizarea lor de asemenea, rapoartele
de e!pertiza se prezinta sub forma scrisa.
Pentru o e!aminare a mijloacelor de proba in legatura cu
procedeele probatorii folosite cel mai adesea pentru obtinerea lor,
vom grupa mijloacele de proba astfel:
declaratii ale partilor si martorilor, avind ca izvor comun
persoanele fizice care le fac, iar ca procedeu de obtinere
predominant ascultarea acestora
inscrisuri si mijloace materiale de proba , obiectul probei
constituindu-l un obiect al carui continut sau sc"imbari e!terioare
serveste ca proba, iar procedeele de obtinere comune sint
cercetarea la fata locului, ridicarea de obiecte si inscrisuri si
perc"ezitia
constatarea te"nico-stiintifica, constatarea medico-legale si
e!pertizele, care prezinta concluzii stiintifice sau tehnice ale
specialistilor si e!pertilor, in urma efectuarii de procedee probatorii
te"nice sau stiintifice.
&:
asemenea procedee sint autorizate in prezent de 0egea nr. 71Q1@@1
privind siguranDa naDionalB a (om;niei #art. 12$, pentru cazurile care
constituie ameninDBri la adresa siguranDei naDionale, Ci de 0egea nr. %9Q1@@&
prividn organizarea Ci funcDionarea PoliDiei (om;ne #art. 1:$, in cazurile
necesare pentru combaterea crimei organizate Ci a infracDiunilor grave, dar
numai in interesul urmBririi penale
DPPpg%<9
I.24. Declaratiile partilor si ale martorilor
1. Declaratiile in+inuitului sau ale inculpatului
1) Importanta procesual6penala a declaratiilor
in+inuitului sau ale inculpatului
Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului pot fi extrajudiciare sau
judiciare. Declaratia e!trajudiciara data in afara procesului penal
ajunge la cunostinta autoritatilor judiciare prin alte mijloace de proba:
declaratia unui martor caruia i-a fost facuta, o scrisoare in care este
cuprinsa. De aceea, numai declaratiile judiciare ale invinuitului sau ale
inculpatului facute in cursul procesului penal au caracterul de mijloc
de proba ca declaratii, si numai in cazul cind sint obtinute prin
procedeele prevazute de lege.
Declaratiile judiciare ale invinuitului sau ale inculpatului constituie
un important mijloc de proba in procesul penal, deoarece relatarile
sincere, fidele si complete ale celui ce a savirsit infractiunea despre
imprejurarile care au precedat, insotit si urmat comiterii faptei
reconstituie in amanunt si precis tot ceea ce este necesar pentru
solutionarea cauzei in conformitate cu adevarul si legea. Aceste
declaratii sint folositoare si atunci cind invinuitul sau inculpatul nu
recunoaste savirsirea faptei daca nu este autorul faptei, relatarile
sale sint de natura a conduce la constatarea realitatii, adica a
nevinovatiei, c"iar daca e!ista probe care-l arata vinovat daca este
autorul faptei pe care nu vrea sa o recunoasca, verificarea relatarilor
sale ine!acte poate demasca reaua sa credinta, intarind probele care
sustin invinuirea.
Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului prezinta importanta in
procesul penal datorita faptului ca ele contin si apararile pe care
acesta intelege sa si le faca, precum si indicarea probelor cu care ar
putea sa le dovedeasca. Din momentul in care declaratiile invinuitului
sau inculpatului contin astfel de aparari, organele de urmarire penala
si instanta de judecata sint obligate sa le verifice si sa administreze
probele indicate pentru a constata temeinicia lor.
/mportanta pe care o au declaratiile invinuitului sau ale inculpatului
este subliniata de dispozitiile 'odului de procedura penala care
prevad obligatia pentru organele judiciare de a obtine declaratii de la
invinuit sau inculpat, atit in cursul urmaririi penale #art. :< al. 2, %2%,
%77, %27, %2:, %7<$, cit si in cursul judecatii #art. 2%2, 2%7$. 'ind
obligatia de ascultare a invinuitului sau inculpatului nu a fost
indeplinita, iar e!plicatiile acestuia ar fi fost necesare pentru justa
solutionare a cauzei, "otarirea de condamnare apare ca nelegala si
netemeinica.
'u toata importanta aratata, declaratiile invinuitului sau
inculpatului nu mai au pozitia de ,regina probelor- pe care o aveau in
procesul penal inc"izitorial, simpla recunoastere nefiind suficienta
pentru condamnare, organele judiciare fiind obligate sa stringa
probele care confirma aceasta recunoastere #art. %<% al. %$.
2) Procedura obtinerii declaratiei in+inuitului sau
inculpatului
Declaratiile invinuitului sau inculpatului sint obtinute prin trei
procedee probatorii: prezentarea unei declaratii scrise personal cu
privire la invinuirea ce i se aduce, ascultarea sa si confruntarea cu
alte persoane. 2uarea unei declaratii scrise personal este un procedeu
izolat, prevazut de lege numai in cursul urmaririi penale si
intotdeauna inainte de ascultarea sa #art. :< al. 2$ confruntarea este
un procedeu care se aplica dupa ce invinuitul sau inculpatul a fost
ascultat si numai daca intre declaratiile sale si cele ale altor parti sau
DPPpg%<:
ale unor martori e!ista contradictii. Deci procedeul cel mai des folosit
este ascultarea invinuitului sau inculpatului.
)scultarea invinuitului sau inculpatului constituie o obligatie a
organului de urmarire penala si a instantei de judecata. Procedura de
ascultare prevede reguli care se aplica in toate cazurile cind este
ascultat invinuitul sau inculpatul, si reguli speciale pentru ascultarea
invinuitului sau inculpatului in cursul urmaririi penale si in cursul
judecatii.
'a regula comuna, ascultarea invinuitului sau inculpatului se
desfasoara, de regula, la sediul organului judiciar, inainte de a i se lua
prima declaratie unele legislatii prevad ca invinuitului trebuie sa i se
puna in vedere ca are dreptul sa nu faca declaratii acest drept este
denumit dreptul la tacere si se acorda atit in faza de urmarire penala,
cit si in faza de judecata
&=
. 6olosirea de catre invinuit sau inculpat a
dreptului la tacere nu poate fi considerata, in aceste legislatii, ca un
indice de vinovatie. Potrivit 'odului nostru de procedura penala,
organul judiciar nu este obligat sa incunostinteze pe invinuit sau
inculpat despre dreptul sau de a nu face declaratii, dar nici nu-l poate
forta sa raspunda la intrebari prin violente, amenintari, promisiuni sau
indemnuri #art. 9=$. Prin modificarea adusa in 1@@< dispozitiilor art. 9,
s-a prevazut insa obligatia pentru organul de urmarire penala sau
instanta de judecata sa-l incunostinteze pe invinuit sau inculpat,
inainte de a i se lua prima declaratie, despre dreptul de a fi asistat de
un aparator cu ocazia ascultarii. |n acest mod, prin consultarea cu
aparatorul, invinuitul sau inculpatul poate lua cunostinta despre
dreptul sau la tacere si limitele in care se poate face ascultarea.
Ascultarea cuprinde doua etape:
Prima etapa este consacrata cunoasterii datelor personale de
identitate, de stare civila, stare materiala, studii, profesie, situatie
militara, antecedente penale si alte date pentru stabilirea situatiei
sale personale #art. :< al. 1$. |nvinuitului sau inculpatului i se
aduce apoi la cunostinta fapta #faptele$ care formeaza obiectul
invinuirii si incadrarea juridica si i se pune in vedere sa declare tot
ce stie cu privire la invinuirea ce i se aduce. |nvinuitul sau
inculpatul nu este supus juramintului, asa cum sint supusi martorii.
A doua etapa este consacrata ascultarii propriu-zise. |nvinuitul sau
inculpatul este lasat, mai intii, sa declare tot ce stie in cauza #art.
:1 al. 2$ expunerea libera a ceea ce stie permite invinuitului sau
inculpatului sa-si sistematizeze relatarile si sa comunice toate
datele pe care le cunoaste. |n cursul e!punerii libere este oprit
invinuitului sau inculpatului sa prezinte o declaratie scrisa de mai
inainte, insa se poate servi de insemnari sau amanunte greu de
retinut. Dupa terminarea e!punerii libere, invinuitului sau
inculpatului i se pot pune intrebari de natura a completa si preciza
relatarea facuta sau pentru a se verifica e!actitatea celor
declarate. Persoana care-l asculta nu se poate multumi cu
recunoasterea faptei de catre invinuit sau inculpat, ci trebuie sa
obtina o relatare completa a faptei si imprejurarilor in care a fost
savirsita daca invinuitul sau inculpatul nu recunoaste fapta, i se
cer e!plicatii asupra datelor care-l invinuiesc, asupra apararilor pe
care si le face si asupra probelor pe care intelege sa le propuna
#art. :%$.
&=
dreptul la tBcere se referB la faptele cauzei invinuitul sau inculpatul
este obligat sB rBspundB cu privire la datele sale de identitate, antecedente
penale, in caz contrar fiind pasibil c"iar de sancDiuni penale
DPPpg%<=
'a reguli specifice in cursul urmaririi penale, invinuitul sau
inculpatul este ascultat numai de organul de cercetare sau de
procuror, fara a fi de fata ceilalti invinuiti sau inculpati in cauza sau
vreo alta persoana, afara de aparatorul sau instanta asculta pe
inculpati in prezenta tuturor celorlalti inculpati, dar poate face si
e!ceptie, ascultindu-i pe fiecare separat, fara prezenta celorlalti. +pre
deosebire de urmarirea penala, unde numai organul de cercetare si
procurorul pot pune intrebari, la judecata se pot pune intrebari, prin
intermediul presedintelui completului de judecata, de catre ceilalti
membri ai completului, de procuror, de parti, de ceilalti inculpati, de
catre aparatorul celui ascultat.
Declaratiile invinuitului sau inculpatului se consemneaza in scris,
complet si exact. Declaratia scrisa i se citeste acestuia, iar daca o
cere i se da sa o citeasca personal. 'ind este de acord cu continutul
ei, o semneaza pe fiecare pagina si la sfirsit. Daca nu poate sau refuza
sa semneze, se face mentiune in declaratia scrisa. |n cazul in care
revine asupra unora dintre relatarile facute sau propune completari,
rectificari ori precizari, acestea se consemneaza si se semneaza in
aceleasi conditii #art. :2$. |n cursul urmaririi penale consemnarea se
face de catre persoana care-l asculta pe invinuit sau inculpat, in cursul
judecatii aceasta sarcina revine grefierului, dupa dictarea
presedintelui persoanele aratate mai sus contrasemneaza declaratia
scrisa a invinuitului sau a inculpatului alaturi de acesta. Declaratiile
invinuitului sau ale inculpatului pot fi inregistrate si pe banda de
magnetofon, cu conditia ca cel ascultat sa fie avertizat ca se face
inregistrarea si sa fie respectate regulile care asigura e!actitatea si
corectitudinea inregistrarii. (elatarile intregistrate se transcriu apoi
intr-un proces-verbal, semnat de cel ascultat.
3) 1aloarea probanta a declaratiilor in+inuitului sau
ale inculpatului
|n literatura de specialitate si in legislatii, declaratiile invinuitului
sau ale inculpatului nu se bucura de aceeasi apreciere. |ntr-o parere,
recunoasterii faptei de catre invinuit sau inculpat i se da o valoare
absoluta de vinovatie, "otarirea de condamnare putindu-se intemeia
numai pe aceasta recunoastere se considera ca nimeni nu s-ar
recunoaste vinovat, stiind ca poate fi condamnat, daca aceasta
recunoastere nu ar corespunde adevarului #nemo auditur perire
volens$. |n parerea opusa, recunoasterii facute de inculpat nu i se da
caracter de proba de vinovatie, deoarece atitudinea acestuia poate fi
influentata de interese personale sau de imprejurari care l-au obligat
la recunoastere. |n practica s-a constatat ca in multe cazuri
recunoasterea facuta de invinuit sau inculpat nu se datoreaza
concordantei ei cu adevarul, ci unor motive personale
&@
sau ca urmare
a unor presiuni ce s-au e!ercitat asupra sa.
'a si 'odul anterior, dar cu mai multa precizie, 'odul de procedura
penala din 1@9= adopta o solutie de mijloc, in sensul ca nu refuza o
valoare probanta declaratiilor invinuitului sau ale inculpatului, dar
conditioneaza aceasta valoare probanta de confirmarea lor de fapte si
imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor e!istente in cauza #art.
9@$. 'a urmare, luata izolat, rupta de celelalte probe, recunoasterea
facuta de inculpat nu are forta probanta simpla recunoastere a
savirsirii faptei, fara a fi sustinuta de alte probe, nu poate sta la baza
unei "otariri de condamnare de aceea, organul de urmarire penala
este obligat sa administreze probele necesare c"iar daca invinuitul
&@
ascunderea unor infracDiuni mai grave, preluarea din devotament
asupra sa a unei infracDiuni sBvirCite de altB persoanB, din bravadB, din eroare
DPPpg%<@
recunoaste invinuirea #art. %<< al. %$. Deci declaratiile invinuitului sau
ale inculpatului au valoare probanta conditionata de e!istenta altor
probe care sa confirme veracitatea lor.
|n cele mai multe cazuri declaratiile invinuitului sau inculpatului
sint confirmate de ansamblul probelor din dosar sint insa si cazuri
cind nu e!ista decit putine probe care sa confirme recunoasterea
savirsirii infractiunii
7<
.
Declaratia invinuitului sau inculpatului poate fi acceptata in total
sau in parte. Divizibilitatea declaratiei invinuitului sau a inculpatului
da posibilitatea organului de urmarire penala sau instantei de
judecata sa considere ca adevarata numai acea parte din declaratie
#de e!emplu ca este autorul faptei$ care se coroboreaza cu toate
celelalte probe, si sa inlature ca neadevarata alta parte a declaratiei
#de e!emplu ca a fost in legitima aparare$, daca aceasta nu este
confirmata de ansamblul probelor.
|ntrucit invinuitul sau inculpatul este ascultat de mai multe ori in
cursul procesului penal, este posibil ca el sa revina, sa retracteze o
declaratie data anterior, in total sau in parte. 3!istind doua declaratii
care se contrazic, cel care face aprecierea lor trebuie sa stabileasca,
dintre ele, care corespunde adevarului pentru aceasta, legea noastra
nu stabileste o ordine de prioritate, declaratia data la organul de
urmarire penala, mai ales daca inculpatul era asistat de aparatorul
sau, avind aceeasi forta juridica probanta cu cea data in fata instantei
de judecata de aceea, cu ocazia retractarii, invinuitului sau
inculpatului i se cere sa motiveze de ce revine asupra declaratiei
anterioare #art. 2%7$. Aplicindu-se regula generala de evaluare a
probelor, se va considera adevarata acea declaratie care este
confirmata de ansamblul probelor e!istente in cauza, indiferent daca
este data in cursul urmaririi penale sau al judecatii, cu obligatia de a
se motiva optiunea facuta, de a indica probele care o confirma si de a
arata caracterul izolat al declaratiei contrare.
|n acelasi mod se apreciaza si declaratia data de un invinuit sau
inculpat prin care se invinuieste o alta persoana de a fi participat la
infractiunea pe care a savirsit-o pentru a sta la baza unei
condamnari, declaratia coinculpatului trebuie sa se coroboreze cu
ansamblul probelor administrate in cauza.
2. Declaratiile altor parti din proces 'art0 95799(
1) Procedura obtinerii declaratiilor partii +atamate-
ale partii ci+ile- ale partii responsabile ci+ilmente
'odul de procedura penala anterior prevedea ca mijloc de proba
numai declaratia invinuitului sau inculpatului. Pentru a asigura un
tratament egal tuturor partilor din proces, 'odul de procedura penala
din 1@9= a inclus printre mijloacele de proba si declaratiile partii
vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile civilmente, acestea
constituind surse importante de probe privitoare la fapta, la autorul ei,
la prejudiciu, la conditiile raspunderii civile. 'a urmare, organul de
urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa c"eme,
pentru a fi ascultate, persoana care a suferit o vatamare prin
7<
|n practica judiciarB s-a statuat cB o "otBrire de condamnare poate
interveni atunci cind recunoaCterea este confirmatB de declaraDia unui singur
martor, de gBsirea corpului delict asupra inculpatului, de identificarea
urmelor lBsate de acesta la locul faptei, de confirmarea imprejurBrilor
recunoscute cu constatBrile fBcute in urma unei reconstituiri. 4u constituie
astfel de imprejurBri declaraDia unei persoane cB a fost de faDB cind inculpatul
a dat declaraDia de recunoaCtere, deoarece ele nu pot confirma decit
declaraDia de recunoaCtere, nu Ci concordanDa ei cu adevBrul.
DPPpg%1<
infractiune si persoana responsabila civilmente pentru paguba
produsa prin infractiune de invinuit sau inculpat #art. :9 al. 1$.
Persoana vatamata poate declara ca nu doreste sa participe la proces
ca parte vatamata sau ca parte civila in acest caz, va putea fi
ascultata ca martor #art. =%$. Daca a declarat ca participa la proces ca
parte vatamata sau ca parte civila, va fi ascultata in calitatea in care
participa in proces. Persoana responsabila civilmente, care a devenit
parte in proces, va fi ascutlata in aceasta calitate.
Ascultarea partii vatamate, a partii civile si a partii responsabile
civilmente se desfasoara dupa procedura ascultarii invinuitului sau
inculpatului. |n prima etapa se retin datele privitoare la identitate,
stare civila si materiala, alte date personale, iar in etapa a doua
relatarile pe care le fac asupra faptei savirsite si a imprejurarilor in
care a avut loc, a prejudiciului produs, a intinderii sale, a modalitatilor
de reparare. |n cazul cind relatarile sint complete si e!acte, pot servi
la lamurirea cauzei declaratiile acestor parti constituie si un mijloc de
aparare a intereselor lor legitime, precum si de indicare a probelor
care dovedesc imprejurarile relatate. De aceea, o atenta cercetare
penala sau cercetare judecatoreasca trebuie sa includa si ascultarea
in amanunt a acestor parti din proces.
2) 1aloarea probanta a declaratiilor partii +atamate-
ale partii ci+ile si ale partii responsabile
ci+ilmente
6iind parti in proces, partea vatamata, partea civila si partea
responsabila civilmente actioneaza pentru apararea intereselor lor ca
urmare, declaratiile lor in legatura cu cauza in care au calitatea de
parti sint interesate in sustinerea pozitiei pe care o au, ceea ce le
poate determina sa faca declaratii necorespunzatoare adevarului. |n
consecinta, legea pune pe acelasi plan al valorii lor probante
declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile
civilmente cu declaratiile invinuitului sau inculpatului declaratiile
acestor parti, facute in cursul procesului penal, pot servi la aflarea
adevarului numai in masura in care sint coroborate cu fapte si
imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor e!istente in cauza #art.
:7$. 'onsideratiile cu privire la valoarea probanta a declaratiilor
inculpatului se aplica, asadar, si declaratiilor acestor parti.
3. Declaratiile martorilor 'art0 9@7@.(
1) Calitatea de martor in procesul penal
Declaratiile martorilor sint printre mijloacele de proba cele mai des
folosite in procesul penal, prin ele fiind posibila dovedirea tuturor
faptelor si imprejurarilor care formeaza obiectul probatiunii, de la
faptul principal la imprejurarile care caracterizeaza persoana partilor
din proces. (ar se intilneste in practica o cauza in care sa nu fie
necesara ascultarea unui martor folosirea in procesul penal a
numerosi martori, din care nu putini sint lipsiti de sinceritatea
necesara sau de insusirea de a reda e!act imprejurarile la care au
asistat, impune adoptarea unei tactici adecvate la ascultarea lor si o
atentie deosebita in aprecierea declaratiilor pe care le dau.
!artorul este persoana fizica ce are cunostinte despre vreo fapta
sau imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului si care
este c"emata de catre organele judiciare pentru a fi ascultata cu
privire la cunostintele sale #art. :=$. Prezentarea in fata organelor
judiciare a persoanelor c"emate in calitate de martor este o indatorire
sociala, de a ajuta justitia la aflarea adevarului totodata, insa, este si
o obligatie legala, deoarece neindeplinirea ei poate atrage o
constringere juridica.
DPPpg%11
|ndatorirea de a fi martor are caracter general, in sensul ca orice
persoana fizica, fara deosebire de se!, virsta, religie, cetatenie,
situatie sociala etc., daca este c"emata in fata autoritatii judiciare
pentru a fi ascultata in aceasta calitate, trebuie sa raspunda acestei
c"emari. 0egislatia noastra nu interzice ascultarea persoanelor care
prezinta infirmitati fizice #surd, orb, mut$, daca ascultarea se face cu
privire la fapte pe care le-a perceput cu simturile sanatoase, sau care
prezinta infirmitati psi"ice, daca au momente de luciditate in care pot
sa redea constient cunostintele pe care le au nu se interzice
ascultarea unor minori, c"iar la o virsta frageda, si nici a persoanelor
in virsta inaintata, daca se constata ca au facultatea de a percepe si
reda corect ceea ce au perceput. De asemenea, pot fi ascultate ca
martor si persoanele care au fost condamnate pentru marturie
mincinoasa, urmind insa ca declaratiile lor sa fie apreciate cu atentie
sporita.
Persoanele care au calitatea de parte in proces nu pot fi ascultate
ca martor persoana vatamata poate fi ascultata ca martor numai
daca nu este constituita ca parte civila sau nu participa in proces ca
parte vatamata invinuitii sau inculpatii care au fost scosi de sub
urmarire penala pot fi ascultati ca martori de instanta de judecata,
deoarece nu mai au calitatea de parti in proces. |n practica judiciara
sint ascultate ca martor persoanele care au comis dare de mita, daca
prin autodenuntare au beneficiat de aparare de pedeapsa #art. %77
'od penal$.
2) E'ceptii de la indatorirea de a #i martor
+int doua categorii de persoane fata de care nu opereaza
indatorirea de a fi martor:
persoanele pentru care este interzisa ascultarea ca martor
persoanele care pot refuza calitatea de martor.
3ste interzisa ascultarea ca martor a persoanelor obligate sa
pastreze secretul profesional, daca ascultarea se refera la faptele si
imprejurarile de care au luat cunostinta in e!ercitiul profesiei. Aceasta
interdictie corespunde legii penale care incrimineaza fapta de
divulgare a secretului de stat, de serviciu si a celui profesional #art.
19@, 1@9, %@= 'od penal$.
Prin secret profesional trebuie sa intelegem secretul la care se
refera legea penala, anume secretul de stat, de serviciu si cel al
profesiei, deoarece persoanele care il detin au dobindit cunoasterea
lui din e!ercitiul unei activitati profesionale. Daca interdictia pentru
secretul profesiei #medic, farmacist, avocat, preot$ este determinata
de interesul increderii cetatenilor in discretia persoanelor carora il
incredinteaza, pentru secretul de stat si de serviciu interesul de a fi
pastrat c"iar fata de justitie se justifica prin apararea unor importante
valori sociale.
Pentru a opera interdictia se cere conditia ca faptele si
imprejurarile pentru a caror relatare este ascultat martorul sa fie
cunoscute din e!ercitiul profesiunii sau al serviciului dobindirea
acestor cunostinte din alte surse nu impiedica ascultarea
71
. Persoana
71
1n avocat nu poate fi ascultat ca martor despre faptele incredinDate lui
de persoana cBreia ii acordB asistenDa juridicB, dar dacB aceste fapte le-a
perceput in afara e!erciDiului profesiunii, el nu numai cB poate fi ascultat ca
martor asupra acestor fapte, dar este Ci obligat sB le relateze legea dB
intiietate calitBDii de martor celei de apBrBtor cu privire la faptele Ci
imprejurBrile pe care acesta le-a cunoscut inainte de a fi devenit apBrBtor sau
reprezentant al uneia din pBrDi #art. :@ al. %$. AceastB intiietate trebuie
e!tinsB Ci la alte persoane #judecBtor, procuror$, care au cunoscut fapte Ci
DPPpg%1%
obligata a pastra secretul profesional va putea fi, totusi, ascultata ca
martor daca se obtine incuviintarea persoanei sau institutiei fata de
care este obligata sa pastreze secretul #art. :@ al. 1$.
A doua e!ceptie de la indatorirea de a fi martor cuprinde
persoanele care nu sint obligate sa depuna ca martor #art. =<$. Astfel,
sotul si rudele apropiate ale invinuitului sau ale inculpatului pot refuza
sa faca declaratii, iar organele judiciare nu le pot obliga sa devina
martori. |n cazul in care aceste persoane au acceptat sa devina
martore, ele trebuie sa declare adevarul, altfel savirsesc infractiunea
de marturie mincinoasa. Pentru a se garanta e!ercitiul dreptului de a
refuza calitatea de martor, organele de urmarire penala si instanta de
judecata au obligatia sa atraga atentia sotului si rudelor apropiate ale
invinuitului sau ale inculpatului despre dreptul de a nu face declaratii.
3) Obligatiile si drepturile procesuale ale martorilor
Din momentul c"emarii sale in fata autoritatii judiciare, martorul
are obligatia procesuala de a se infatisa la locul si data indicata in
c"emare #art. =2$ lipsa sa nejustificata se sanctioneaza cu amenda
judiciara #art. 1@= lit. c$, iar in caz de repetare va fi constrins sa se
prezinte prin aducere silita #art. 1=2$. 8data prezentat, martorul are
obligatia sa faca declaratii si sa raspunda la intrebarile ce i se pun.
Daca martorul refuza sa faca declaratii sub motivul ca nu stie nimic in
cauza, desi cunoaste imprejurari esentiale asupra carora i s-a cerut sa
faca declaratii, comite infractiunea de marturie mincinoasa #art. %9<
'od penal$ aceeasi infractiune o savirseste martorul daca nu
respecta obligatia pe care o are de a declara numai adevarul si tot
ceea ce stie despre faptele si imprejurarile esentiale ale cauzei. 'ind
martorul, desi are cunostinte despre faptele cauzei, refuza sa fie
ascultat ca martor, savirseste fie infractiunea de omisiune a
incunostintarii organelor judiciare #art. %97 'od penal$, fie cea de
favorizare a infractorului #art. %9& 'od penal$, dupa cum imprejurarile
pe care le cunoaste, dar refuza sa le declare, sint in favoarea sau
defavoarea inculpatului.
*artorul are si drepturi procesuale el este protejat impotriva
violentei si amenintarilor care s-ar putea e!ercita asupra sa in
vederea obtinerii de declaratii #art. 9=$ si are dreptul de a refuza sa
raspunda la intrebarile care nu au legatura cu cauza #art. =9 al. %$ de
asemenea, martorul are dreptul sa ceara ca declaratia sa fie
consemnata exact si complet #art. =9 combinat cu art. :1$. Dupa
ascultarea sa, martorului i se asigura restituirea c"eltuielilor efectuate
cu deplasarea, intretinerea pe durata deplasarii si plata unei sume
corespunzatoare venitului de care a fost lipsit datorita indeplinirii
obligatiei de martor #art. 1@<$.
4) Procedura de ascultare a martorilor
*artorii pot fi ascultati atit de organele de urmarire penala, cit si
de instanta de judecata. 'unoasterea persoanelor care urmeaza a fi
ascultate ca martor se determina de organele de urmarire penala prin
investigatiile facute de acestea sau prin propunerile facute de parti.
*artorii ascultati in cursul urmaririi penale sint, de regula, reascultati
in instanta de judecata in acest scop, procurorul indica in rec"izitoriu
persoanele care urmeaza a fi ascultate ca martor de instanta de
judecata #art %92$. |n cursul judecatii se poate propune de procuror si
de catre parti ascultarea si a altor martori, instanta avind dreptul sa
admita sau sa respinga motivat propunerea, ori sa dispuna din oficiu
ascultarea altor martori.
imprejurBri inainte de a veni cauza spre judecatB in faDa autoritBDii din care
fac parte.
DPPpg%12
Persoanele c"emate in calitate de martor sint ascultate pe rind,
fara a fi de fata martorii care nu au fost inca ascultati, spre a nu se
influenta unii pe altii. Ascultarea se desfasoara in doua etape.
|n prima etapa, autoritatea care asculta stabileste identitatea
martorului #nume, prenume, virsta$, adresa si ocupatia sa se
verifica apoi daca martorul are vreun interes legat de cauza, fiind
intrebat daca este ruda cu vreuna din parti, in ce raporturi se afla
cu acestea, precum si daca a suferit vreo paguba de pe urma
infractiunii #art. =&$. |n cazul in care este sot sau ruda apropiata cu
invinuitul sau inculpatul, i se pune in vedere ca nu este obligat sa
faca declaratii #art. =< al. %$. Dupa indeplinirea acestor formalitati,
martorul este invitat sa depuna juramintul
7%
. 0egea prevede trei
ipoteze:
*artorul care consimte a depune juramint religios
formuleaza astfel juramintul: ,.ur ca voi spune adevarul si nu
voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa sa-mi ajute Dumnezeu-.
(eferirea la divinitate din formula juramintului se sc"imba
potrivit credintei religioase a martorului. |n timpul depunerii
juramintului, martorul de credinta crestina tine mina pe cruce
sau pe biblie.
Pentru martorul fara confesiune, juramintul este: ,.ur pe
onoare si constiinta ca voi spune adevarul si nu voi ascunde
nimic din ceea ce stiu-.
Pentru martorul care din motive de constiinta sau
confesiune nu depune juramint, formula este: ,*a oblig ca voi
spune adevarul si nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu-.
+ituatiile dupa care urmeaza a se depune juramintul se retin pe
baza afirmatiilor facute de martor.
*inorul care nu a implinit virsta de 1& ani nu depune juramint, insa
i se atrage atentia sa spuna adevarul #art. =1 al. 2$ el este
ascultat in prezenta unuia din parinti ori a tutorelui sau a persoanei
careia i s-a incredintat spre crestere si educare.
A doua etapa consta in ascultarea martorului asupra faptelor si
imprejurarilor pe care le cunoaste in legatura cu cauza. |n acest
scop i se pune in vedere martorului obiectul cauzei si imprejurarile
pentru dovedirea carora a fost propus ca martor, cerindu-i-se sa
declare tot ce stie cu privire la acestea #art. =9$. *artorul esta
lasat mai intii sa declare tot ceea ce stie in legatura cu cauza
penala, e!perienta juridica confirmind ca aceasta este cea mai
potrivita modalitate ca martorul sa spuna ceea ce stie. Dupa ce a
terminat relatarea libera, martorului i se pun intrebari cu privire la
faptele si imprejurarile cauzei care trebuie constatate, cu privire la
persoana partilor, precum si in ce mod a luat cunostinta despre
cele declarate. |ntrebarile pot fi de precizare a unor date, de
completare a relatarilor, de verificare a sinceritatii sau e!actitatii
relatarilor facute. +int interzise intrebarile tendentios sugestive,
intrebarile care se refera la fapte a caror dovedire este oprita de
lege sau care vatama, fara nici un interes pentru cauza, onoarea
martorului sau a altora. (elatarile martorilor se consemneaza intr-o
declaratie scrisa, ca si declaratiile partilor #art. :1:&$. 1nele
particularitati ale ascultarii martorilor in cursul urmaririi penale
7%
|n legislaDia noastrB, pinB in 1@&=, martorul depunea un jurBmint
religios dupB 1@&= jurBmintul a fost laic, iar din 1@79 a fost suprimat
jurBmintul laic a fost reintrodus prin 'odul din 1@9=, iar din 1@@2 #0egea nr.
&7Q1@@2$ a devenit din nou religios.
DPPpg%1&
fata de ascultarea sa in cursul judecatii sint asemanatoare cu cele
e!amintate la declaratiile invinuitului sau inculpatului.
5) 1aloarea probanta a declaratiilor martorilor
+pre deosebire de declaratiile partilor, pentru care 'odul prevede
in mod special o valoare probanta conditionata #art. 9@, :7$, pentru
declaratiile martorilor nu se prevede nici o dispozitie speciala
privitoare la valoarea lor probanta, astfel incit se incadreaza in regula
generala a liberei aprecieri a probelor. Declaratia unui singur martor,
in care se are incredere ca spune adevarul, poate fi suficienta pentru
condamnarea inculpatului, daca confirma cu fermitate vinovatia
acestuia se cere, insa, ca declaratia sa fie sincera #martorul doreste
sa ajute justitia in cunoasterea e!acta a faptelor$ si fidela #sa
corespunda evenimentului petrecut in realitatea obiectiva$.
Pentru autoritatile judiciare se pune, insa, problema de a discerne
care declaratii ale martorilor sint sincere si fidele si care sint
nesincere si necorespunzatoare adevarului practica judiciara a dus la
concluzia ca nu toti martorii sint de buna credinta, declaratiile unora
fiind vadit deformate, dupa cum s-a constatat ca martori de buna
credinta pot face totusi relatari necomplete sau ine!acte.
|n aprecierea sinceritatii martorului este necesar sa se verifice
moralitatea acestuia #daca poate fi corupt$, capacitatea intelectuala
#daca poate fi influentat$, pozitia pe care o are fata de proces
#legatura de rudenie, prietenie, dusmanie$, interesul pe care-l poate
avea in legatura cu solutionarea cauzei intr-un anumit fel #ca avantaje
din condamnarea sau din ac"itarea inculpatului$. Daca o declaratie de
martor este izolata, prin continutul sau, de celelalte probe, trebuie sa
se faca verificari pentru a se e!plica aceasta disonanta cu ansamblul
probelor, administrindu-se noi probe care il pot demasca pe martorul
de rea credinta. Descoperirea martorilor de rea credinta depinde de
folosirea unei tactici adecvate in ascultare, maiestrie in punerea
intrebarilor, in confruntarea martorilor cu alte persoane, demascarea
lui la momentul potrivit. 'ind martorul isi retracteaza declaratia data
anterior, inseamna ca una din aceste declaratii a fost data cu rea
credinta legea noastra nu da preferinta declaratiei date de martor in
fata instantei de judecata in raport cu declaratia data in cursul
urmaririi penale, astfel ca poate fi considerata sincera si fidela oricare
din declaratiile date, cu conditia sa fie confirmata de ansamblul
probelor administrate in cauza.
(elatarea unor fapte ine!acte de catre martorul de buna credinta
se poate datora factorilor care au influentat asupra declaratiei. +int
factori care influenteaza asupra perceperii e!acte si complete a
faptelor, asupra pastrarii in memorie a datelor percepute, asupra
reproducerii sau recunoasterii e!acte a celor percepute si memorate.
Psi"ologia judiciara studiaza acesti factori si criminalistica elaboreaza
metodele tactice de ascultare, care sa duca la intelegerea factorilor
care au influentat asupra declaratiei si, ca urmare, la obtinerea unei
declaratii complete si e!acte. 8rganele de urmarire penala si instanta
de judecata au obligatia de a analiza in mod critic declaratiile
martorilor, de a verifica fiecare relatare in parte si apoi de a o
e!amina in ansamblul probelor, e!plicind orice nepotrivire prin factorii
care pot influenta declaratia.
4. Procedee speciale de ascultare a partilor si
martorilor
1) Con#runtarea 'art0 @97@@(
Daca se constata e!istenta unor contradictii in declaratiile date de
parti si martori, se procedeaza la confruntare, care este un procedeu
DPPpg%17
de ascultare in vederea lamuririi contradictiilor care e!ista intre
declaratiile date anterior de doua sau mai multe persoane.
|n vederea confruntarii, persoanele ale caror declaratii anterioare
se contrazic sint c"emate in fata organului de urmarire penala sau a
instantei de judecata si sint ascultate impreuna asupra c"estiunilor
pentru care au dat versiuni diferite. Persoanele confruntate trebuie sa
raspunda la intrebarile puse de cel ce face cercetarea sau isi pot pune
intrebari una alteia, cu incuviintarea acestuia, pina ce se lamuresc
contradictiile.
Declaratiile facute si raspunsurile date de persoanele confruntate
se consemneaza intr-un proces-verbal, semnat de acestea si
contrasemnat de cel care a facut confruntarea.
2) Folosirea interpretilor 'art0 +1@(
'ind persoana c"emata ca martor nu cunoaste limba rom;na ori
nu se poate e!prima #surdo-mut$, iar organul de urmarire penala sau
instanta de judecata nu are posibilitatea sa se inteleaga cu acesta, se
asigura folosirea unui interpret. |n cursul judecatii, partile pot fi
asistate si de un interpret ales de ele. 3ste incompatibila ca interpret
persoana care se afla in vreunul din cazurile prevazute in art. &=
referitor la incompatibilitatea judecatorilor. /nterpretului i se aplica
dispozitiile privitoare la ascultarea martorilor. Declaratiile se
consemneaza in scris, in limba rom;na, prin semnatura sa interpretul
garantind e!actitatea traducerilor.
Prin intermediul interpretilor se asigura, dupa aceleasi reguli, si
traducerea inscrisurilor aflate in dosar, daca sint scrise intr-o alta
limba decit rom;na.
I.25. 2nscrisurile si mi*loacele materiale de proba
1. 2nscrisurile 'art0 @,7,+(
1) 2nscrisurile ca mi*loace de proba
1nele acte scrise cuprind fapte si imprejurari care formeaza
obiectul probatiunii, prin care se confirma sau se infirma invinuirea, se
stabilesc circumstantele agravante si cele atenuante, este
caracterizata persoana partilor din proces. 6aptele si imprejurarile
cuprinse in aceste acte constituie probe, iar inscrisurile care le contin
sint mijloace de proba.
|n procesul penal nu se da inscrisurilor, in general, si celor
autentice, in special, o prioritate sau e!clusivitate in dovedirea unor
fapte si imprejurari, asa cum procedeaza legea civila prin e!ceptie,
adulterul nu se poate dovedi decit prin proces-verbal de prindere
asupra faptului sau prin scrisori emanind de la sotul vinovat #art. 2<&
al. & 'od penal$ de asemenea, c"estiunile prealabile de natura civila
trebuie dovedite cu inscrisurile pe care le cere legea civila #art. && al.
%$.
|nscrisurile pot proveni de la parti, de la alte persoane, de la
autoritatile si institutiile de stat, de la persoanele juridice. De la parti
sau alte persoane pot fi folosite scrisori, c"itante, acte juridice sub
semnatura privata si autentice, insemnari, jurnale personale etc. de
la autoritatile si institutiile de stat pot emana certificate de stare
civila, de studii, de stare materiala, de sanatate, adeverinte de orice
fel de la persoanele juridice pot fi folosite acte de evidenta primara,
registre, fise, state de functiuni sau de retributii. |nscrisurile pot fi
anterioare savirsirii infractiunii, concomitente cu acestea sau
ulterioare, in raport cu imprejurarile de fapt ce trebuie dovedite.
|nscrisurile care contin probe necesare cauzei pot fi prezentate de
parti, pot fi descoperite cu ocazia perc"ezitiilor, a cercetarii la fata
DPPpg%19
locului sau pot fi ridicate de la unitatile sau de la persoanele la care se
afla. 8rganele judiciare pot cere relatii scrise de la autoritatile publice
si institutiile de stat, de la diferitele persoane juridice.
2) Procesele6+erbale
|nscrisurile prin care persoana autorizata de lege constata direct
faptele si imprejurarile ce pot servi la aflarea adevarului se numesc
procese-verbale. +pre deosebire de celelalte inscrisuri care, de regula,
sint e!trajudiciare, procesele-verbale se inc"eie in cursul procesului
penal in scopul consemnarii unor fapte si imprejurari constatate prin
propriile simturi de organele de urmarire penala si de instanta de
judecata. De aceea, ele au o reglementare aparte in cadrul
inscrisurilor ca mijloace de proba. 'onstatarile facute de persoanele
autorizate sa inc"eie procese-verbale sint probe.
Pot inc"eia procese-verbale cu privire la faptele care constituie
infractiuni sau la imprejurarile referitoare la acestea:
organele de cercetare pernala si procurorii #art. @<, 1<=, 121, %%%,
&9:$
instanta de judecata si presedintele ei #art. @<, %@@$
organele de constatare prevazute in art. %1&%17, lucratorii
operativi din *inisterul de /nterne anume desemnati sa efectueze
acte premergatoare #art. %%&$, cadre anume desemnate din +(/
#art. 11 din 0egea nr. 1&Q1@@%$.
Procesele-verbale trebuie sa cuprinda fapte si imprejurari
constatate propriis sensibus de persoana care-l inc"eie, constituind un
mijloc de proba ca inscris numai pentru aceste constatari personale.
Daca procesul-verbal are consemnata vreo declaratie de invinuit, de
martor sau de specialist, datele consemnate fac dovada ca declaratie
de invinuit sau de martor, de raport de constatare te"nico-stiintifica
sau medico-legala, si nu ca inscrisuri, pentru ca nu provin din
constatarile personale ale celui care a inc"eiat procesul-verbal.
Procesul-verbal cuprinde:
in partea introductiva:
data si locul unde a fost inc"eiat
numele, prenumele si calitatea celui care-l inc"eie
numele si prenumele, ocupatia si adresa martorilor
asistenti, cind sint prezenti
in partea descriptiva:
descrierea amanuntita a celor constatate, a masurilor
luate
datele de indetificare a persoanelor la care se refera
procesul-verbal obiectiile si e!plicatiile acestora
alte mentiuni pe care legea le cere pentru anumite
procese-verbale
partea finala consta in semnarea procesului-verbal de catre cel
care-l inc"eie si de catre persoanele care au luat parte la
constatare.
|ncalcarea dispozitiilor legale care prevad formele in care se
inc"eie procesul-verbal atrage nevalabilitatea acestuia in conditiile
nulitatii relative, cele consemnate in procesul-verbal urmind a fi
dovedite prin alte mijloace de proba.
3) 1aloarea probanta a inscrisurilor
|nscrisurile, inclusiv procesele-verbale, nu au o valoare probanta
preferentiala fata de celelalte mijloace de proba de principiu, cele
consemnate intr-un proces-verbal sau orice alt inscris pot fi
combatute prin orice mijloc de proba. 'u toate acestea, procurorii si
judecatorii sint dispusi sa dea crezare certificatelor, adeverintelor,
DPPpg%1:
adreselor emise de autoritati, proceselor-verbale inc"eiate de
persoanele prevazute de lege deoarece, daca nu sint contestate, fac
incredere ca e!prima adevarul. Aceasta nu e!clude posibilitatea ca
unele inscrisuri sau c"iar procese-verbale sa consemneze fapte sau
imprejurari care nu corespund adevarului. De aceea, organul de
urmarire si instanta de judecata au deplina libertate sa acorde sau nu
incredere unui inscris sau unui proces-verbal, fiind insa obligate sa
motiveze de ce au ajuns la o anumita convingere cu privire la acel
inscris sau proces-verbal. Partea care contesta un inscris are
posibilitatea sa dovedeasca ine!actitatea acestuia prin orice mijloc de
proba convingator. 3!aminindu-se inscrisul contestat in ansamblul
probelor administrate, acesta poate fi inlaturat, dar motivat, atunci
cind s-a format convingerea ca nu constata fapte si imprejurari
e!acte.
2. !i*loacele materiale de proba 'art0 ,47,5(
1) Obiectele care pot constitui mi*loace materiale de
proba
8biectele care contin sau poarta o urma a faptei savirsite, precum
si orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevarului, sint mijloace
materiale de proba. 8biectul este un izvor al probei mijlocul de
proba iar datele ce decurg din sc"imbarile produse pe obiect sau din
imprejurarile in care a fost gasit un obiect sint probe.
+int mijloace materiale de proba:
obiectele ce contin o urma a infractiunii #cadavrul sau corpul unei
persoane avind rani provocate de lovire actele, monedele,
timbrele falsificate etc.$
obiectele ce poarta o urma a infractiunii #obiectele pe care au
ramas imprimate urme de miini, de instrumente de spargere, pete
de singe etc.$ cind nu se poate ridica insusi obiectul care poarta
urma, se fi!eaza urma pe mulaje, fotografii, pelicule etc., acestea
devenind mijloace materiale de proba
alte obiecte necesare pentru solutionarea cauzei #fotografii din
care rezulta ca inculpatul cunostea o anumita persoana, obiect cu
dedicatie oferit de victima inculpatului sau invers etc.$.
1nele din mijloacele materiale de proba sint denumite de lege
corpuri delicte si constau din obiectele care au fost folosite sau au fost
destinate sa serveasca la savirsirea unei infractiuni #arme de orice fel
instrumente de spargere c"ei false aparataj de falsificat monede sau
timbre$, precum si obiectele care sint produsul infractiunii #actele,
monedele si timbrele falsificate alimentele denaturate beneficiul
obtinut din infractiune, ca lucruri si sume de bani sustrase obiecte a
caror detinere este interzisa: arme, materii e!plozibile, radioactive$. |
nscrisurile care poarta o urma digitala sau contin falsuri sint corpuri
delicte si se folosesc in procesul penal ca mijloace materiale de proba,
si nu ca inscrisuri, ele interesind nu prin continutul lor, ci prin urmele
pe care le poarta. 'orpurile delicte au o mare importanta in
probatiune, intrucit unele infractiuni #detinere ilegala de arme, de
aparataj pentru falsificare de moneda$ se dovedesc prin gasirea
corpurilor delicte la inculpati.
8biectele materiale denumite si martori muti capata o
importanta sporita prin perfectionarea metodelor si mijloacelor
criminalistice, care fac posibila identificarea persoanelor cautate sau a
obiectelor apartinind acestor persoane.
2) Procedura #olosirii mi*loacelor materiale de proba
8biectele care pot constitui mijloace materiale de proba sint
cautate de organele de urmarire penala cu ocazia cercetarii la fata
DPPpg%1=
locului, a perc"ezitiei, a ridicarii de obicte si inscrisuri unele obiecte
sint prezentate de catre partile din proces. Dupa ce au fost gasite sau
prezentate, se procedeaza la fixarea lor procesuala, care se realizeaza
prin intocmirea unui proces-verbal de descriere a lor, cu indicarea
locului, a pozitiei, a datei, a imprejurarilor in care au fost gasite, la
care se pot ane!a fotografii, mulaje, pelicule, sc"ite etc. Dupa fi!are,
obiectele sint pastrate la grefa organului judiciar care instrumenteaza
cauza #art. 1<@$, unde pot fi prezentate partilor si martorilor spre
recunoastere, pot fi examinate daca este posibil prin propriile
simturi #un act falsificat vizibil$ sau pot fi supuse unei constatari
te"nico-stiintifice ori unei e!pertize criminalistice. 8rganul de
urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune ane!area
acestor obiecte la dosarul cauzei, servind ca mijloace materiale de
proba. 1nele corpuri delicte, dupa fi!area lor procesuala, in loc sa fie
pastrate, sint restituite persoanei vatamate #lucrurile sustrase$ sau
depuse la institutiile corespunzatoare #sumele de bani, tablourile de
valoare$, proba e!istentei lor facindu-se cu procesul-verbal de
descriere si fi!are procesuala.
3) 1aloarea probanta a mi*loacelor materiale de
proba
1nele obiecte sint izvorul unor probe directe, care dovedesc faptul
principal #obiectele a caror detinere este interzisa de lege, daca sint
gasite la o persoana, fac dovada faptului principal detinerea lor
impotriva dispozitiilor legale de interzicere$. Alte obiecte sint izvorul
unor probe indirecte, care dovedesc fapte probatorii #de e!emplu
gasirea unui obiect al inculpatului la locul infractiunii urma digitala
gasita pe un obiect etc.$.
Probele obtinute prin mijloace materiale de proba sint apreciate
dupa aceleasi reguli ca si celelalte mijloace de proba, organele
judiciare acceptindu-le sau nu, dupa cum le formeaza convingerea ca
e!prima adevarul sau nu. |n fata unor probe indirecte, trebuie sa se
aplice regulile de la acesta probatiune, care implica o mai mare
atentie in aprecierea lor.
3. Procedeele de descoperire si de ridicare a
inscrisurilor si mi*loacelor materiale de proba
1) Ridicarea de obiecte si inscrisuri 'art0 ,.7,,(
'ind se cunoaste locul unde se gasesc inscrisurile si mijloacele
materiale de proba necesare pentru justa solutionare a cauzei,
organul de urmarire penala sau instanta de judecata dispune prin
rezolutie, respectiv prin inc"eiere ridicarea lor. 8rganul de urmarire
penala se prezinta personal la institutia sau persoana la care se afla
obiectele si inscrisurile ce trebuie ridicate, le cere de la aceasta si le
ridica, inc"eind un proces-verbal despre operatiunea efectuata si
rezultatul ei. /nstanta de judecata solicita, prin adresa, autoritatilor
publice, institutiilor, persoanelor juridice sa predea obiectele si
inscrisurile necesare cauzei sau dispune partii prezente sa le
infatiseze. Daca se refuza predarea, instanta dispune ridicarea lor si
se adreseaza in acest scop procurorului, pentru ca acesta sa ia masuri
de ridicare silita a obiectelor si inscrisurilor solicitate.
8 ridicare speciala de inscrisuri si obiecte se refera la cele care se
afla la unitatile postale sau de transport. Daca interesul urmaririi o
cere, prin derogare de la principiul constitutional al garantarii
secretului corespondentei #art. %=$, se poate dispune de catre organul
de cercetare penala, cu incuviintarea procurorului, sau de catre
instanta de judecata ca unitatile postale sau de transport sa retina si
sa predea scrisorile, telegramele si oricare alta corespondenta ori
DPPpg%1@
obiectele trimise de invinuit sau inculpat ori adresate acestuia #fie
direct, fie indirect$. +e cerceteaza continutul corespondentei si
obiectelor retinute, se opreste ceea ce este necesar pentru proces,
restul urmindu-si calea legala.
2) Perc&e%itia 'art0 +;;7+;.(
Prin efectuarea perc"ezitiei se cauta, in anumite locuri, obiectele si
inscrisurile ce pot servi ca mijloace de proba in procesul penal si, in
caz de descoperire, se ridica de la persoana sau institutia la care se
gasesc. Perc"ezitia poate fi efectuata ca urmare a refuzului de a se
preda obiectele si inscrisurile solicitate dar perc"ezitia poate avea loc
si distinct de ridicarea de obiecte si inscrisuri. Perc"ezitiile pot fi
corporale si domiciliare.
Perchezitia corporala consta in cautarea de obiecte si inscrisuri
presupuse a se afla sau a fi ascunse in imbracamintea ori asupra
corpului unei persoane #inclusiv in bagajele si mijlocul de transport cu
care calatoreste$. 8bligatoriu se procedeaza la perc"ezitie corporala
atunci cind o persoana este prinsa in momentul savirsirii infractiunii
sau imediat dupa aceasta, fie pentru a nu fi indepartate obiectele si
inscrisurile aflate asupra sa, fie din motive de securitate. Perc"ezitia
corporala se efectueaza numai de persoane de acelasi se! cu cel
perc"ezitionat inainte de efectuarea perc"ezitiei corporale, persoana
care o efectueaza trebuie sa se legitimeze. Pot proceda la efectuarea
de perc"ezitii corporale si unele organe de constatare #organe
vamale, comandanti de nave si aeronave, subofiteri din trupele de
graniceri art. %1&%17$.
Perchezitia domiciliara se efectueaza in incaperile unde locuieste
persoana supusa perc"ezitiei si in dependintele acestora. Pentru a
putea efectua perc"ezitia domiciliara, ca masura ce aduce atingere
inviolabilitatii domiciliului, legea prevede drept garantie necesitatea
pentru organele de cercetare penala de a obtine in prealabil o
autorizatie din partea procurorului. Perc"ezitia domiciliara se poate
efectua de organul de cercetare penala fara autorizatia procurorului in
urmatoarele cazuri:
cind persoana careia i se face perc"ezitie consimte in scris la
aceasta
in caz de infractiune flagranta.
3fectuarea perc"ezitiei domiciliare de organul de cercetare penala
in alte conditii decit cele legale atrage, pe linga sanctiuni disciplinare,
si sanctiuni penale, fapta constituind un abuz in serviciu prin
ingradirea unor drepturi si o violare de domiciliu. Procurorul poate
efectua personal o perc"ezitie fara a fi necesara vreo autorizatie.
/nstanta de judecata poate proceda la efectuarea unei perc"ezitii
domiciliare cu ocazia unei cercetari la fata locului in celelalte cazuri,
instanta comunica procurorului dispozitia de a se efectua o
perc"ezitie domiciliara, iar procurorul ia masuri pentru efectuarea ei.
3) Procedura de e#ectuare a perc&e%itiei si a ridicarii
de obiecte si inscrisuri
Perc"ezitia domiciliara si ridicarea de obiecte si inscrisuri pot fi
efectuate numai intre orele 9%<, afara de urmatoarele cazuri cind se
pot efectua si noaptea:
in caz de infractiune flagranta
cind perc"ezitia are loc intr-un local public sau se continua o
perc"ezitie inceputa inainte de ora %<.
|n art. %: al. & din 'onstitutie se prevede ca perc"ezitia in timpul
noptii este interzisa, in afara de cazul delictului flagrant, abrogindu-se
implicit dispozitiile art. 1<2 'od procedura penala, prin care era
DPPpg%%<
admisa perc"ezitia domiciliara in timpul noptii, daca era efectuata de
procuror si de organul de cercetare al securitatii. 5otusi, in temeiul
autorizatiei prevazute in art. %: al. 2 lit. c din 'onstitutie, potrivit 0egii
nr. 71Q1@@1 privind siguranta nationala a (om;niei, se pot autoriza
perc"ezitii sau, in caz de urgenta, se pot efectua perc"ezitii c"iar fara
autorizare, dar aprobate ulterior de magistrat, in situatiile care impun
inlaturarea unor pericole iminente pentru siguranta nationala #art. 12,
17$ in aceste cazuri, perc"ezitia se efectueaza de cadre anume
desemnate din +(/ #0egea nr. 1&Q1@@% prividn organizarea si
functionarea +(/$.
Aceste doua acte procedurale se efectueaza in prezenta persoanei
perc"ezitionate sau de la care se pretinde predarea de obiecte si
inscrisuri, ori in prezenta reprezentantului unitatii, cind se efectueaza
la o institutie de stat. 'ind persoana la care se face perc"ezitia este
retinuta sau arestata, va fi adusa la perc"ezitie in cazul in care nu
poate fi adusa, perc"ezitia se poate face si in fata unui reprezentant
al acesteia, a unui membru de familie sau a unui vecin. 0a efectuarea
acestor acte procedurale, invinuitul sau inculpatul poate fi asistat de
un aparator.
8rganul care efectueaza perc"ezitia, dupa ce se legitimeaza si
arata, daca este cazul, autorizatia magistratului, procedeaza la
cautarea obiectelor si inscrisurilor, in caz de perc"ezitie, sau cere
predarea acestora in cazul ridicarii de obiecte si inscrisuri. 8biectele si
inscrisurile gasite sau predate se ridica pot fi ridicate si alte obiecte si
inscrisuri decit cele cautate, daca detinerea lor este interzisa. 'u
ocazia ridicarii inscrisurilor, trebuie sa se asigure pastrarea secretului
actelor care au acest caracter inscrisurile pot fi ridicate in original sau
in copii.
8biectele si inscrisurile care urmeaza a fi ridicate se prezinta
persoanei de la care se ridica sau celor care asista la efectuarea
actului, pentru a fi consemnate spre nesc"imbare, dupa care se
etic"eteaza si se sigileaza. Probele pentru analiza se iau in cel putin
dublu e!emplar si se sigileaza, una din probe lasindu-se aceluia de la
care se ridica.
Pentru respectul dreptului la discretia vietii intime, legea prevede
obligatia pentru persoanele care efectueaza perc"ezitia de a nu face
publice faptele si imprejurarile din viata personala a celui
perc"ezitionat.
Dupa efectuarea perc"ezitiei sau a ridicarii de obiecte si inscrisuri
se inc"eie un proces-verbal, cuprinzind mentiunile prevazute in art.
1<=. 8biectele si inscrisurile ridicate pot fi pastrate si atasate la dosar,
pentru a servi ca mijloace materiale de proba sau ca inscrisuri, pot fi
restituite celui de la care s-au ridicat, daca nu se produce vreo
stinjenire in aflarea adevarului, ori pot fi supuse confiscarii.
4) Cercetarea la #ata locului 'art0 +1,(
8biectele, urmele si inscrisurile care pot servi la aflarea adevarului
in cauzele penale pot fi descoperite si ridicate cu ocazia efectuarii
unei cercetari la fata locului. Acest procedeu probatoriu consta in
deplasarea organului de urmarire penala la locul unde s-a savirsit
infractiunea sau unde s-a produs rezultatul ori unde au ramas urme,
in scopul constatarii situatiei locului, al descoperirii si fi!arii urmelor
infractiunii, al stabilirii pozitiei si starii mijloacelor materiale de proba
si a imprejurarilor in care a fost savirsita infractiunea.
8rganul de urmarire penala efectueaza personal cercetarea la fata
locului, in prezenta martorilor asistenti, afara de cazurile cind aceasta
nu este posibil. 'ind este necesar, sint c"emate si partile, fara ca
DPPpg%%1
neprezentarea lor sa impiedice efectuarea cercetarii. 'ind invinuitul
sau inculpatul este retinut sau arestat, daca nu poate fi adus la fata
locului, organul de urmarire penala ii pune in vedere ca are dreptul sa
fie reprezentat si ii asigura, la cerere, reprezentarea. Aparatorul
invinuitului sau inculpatului are dreptul sa participe la cercetarea la
fata locului. /nstanta de judecata efectueaza cercetarea la fata locului
cu citarea partilor, in prezenta procurorului si a aparatorului, daca
participarea acestora este obligatorie.
|n unele cazuri, cercetarea la fata locului capata un caracter mai
comple!, procedindu-se la ascultarea persoanei vatamate ori a
martorilor cu privire la sc"imbarile produse in situatia locului, la
efectuarea unui e!periment judiciar sau la o constatare te"nico-
stiintifica sau medico-legala. |n aceste cazuri, constatarea la fata
locului are aspectul unei deplasari a cercetarii penale sau a judecatii
de la sediul organului judiciar la fata locului. Pentru a asigura
conditiile potrivite desfasurarii cercetarii la fata locului, organul de
urmarire penala poate interzice persoanelor care se afla sau vin in
acel loc sa comunice intre ele sau cu alte persoane ori sa plece inainte
de terminarea cercetarii.
Despre efectuarea cercetarii la fata locului, constatarile facute,
urmele gasite si ridicate, se inc"eie un proces-verbal, care trebuie sa
cuprinda si datele prevazute in art. 121.
5) Reconstituirea 'art0 +-;(
Daca este necesara precizarea sau verificarea unor date de la locul
faptei, se poate proceda la reconstituire, care consta in reproducerea
in intregime sau in parte a modului si imprejurarilor in care s-a savirsit
fapta. +e poate verifica, astfel, prin mijlocirea locului faptei, modul
cum s-a patruns intr-o locuinta, cum s-a procedat la o sustragere, cum
s-a organizat o til"arie. (econstituirea se face in aceleasi conditii de
loc, de timp in care s-a savirsit infractiunea si trebuie sa evite orice
actiune care ar constitui infractiune sau ar vatama interesele legitime
ale partilor. 1n gen de reconstituire este si experimentul judiciar, prin
care se verifica, la locul faptei sau in alta parte, posibilitatea ca o
anumita actiune sa fi avut loc in anumite conditii de loc si de timp.
(econstituirea se efectueaza in prezenta invinuitului sau
inculpatului, care este direct interesat in rezultatele ei. Pentru
prezenta celorlalte parti si a martorilor asistenti se aplica regulile de la
cercetarea la fata locului. Despre efectuarea reconstituirii, operatiile
care au avut loc si rezultatele obtinute se inc"eie proces-verbal.
6) !artorii asistenti 'art0 ,17,-(
0a efectuarea unor procedee probatorii #ridicarea de obiecte si
inscrisuri, perc"ezitie, cercetarea la fata locului, reconstituire$ legea
prevede prezenta martorilor asistenti. |n aceste cazuri organul judiciar
este obligat sa asigure prezenta a cel putin doua persoane care sa
asiste la efectuarea procedeului probatoriu. De regula, martorii
asistenti se recruteaza dintre persoanele aflate la locul unde se
efectueaza procedeul probatoriu sau in apropierea lui. 4u pot fi
martori asistenti minorii care nu au implinit virsta de 1& ani,
persoanele in cauza, cei care fac parte din aceeasi unitate cu cel care
efectueaza actul procedural #lucratori de politie, procurori$. |n cazul in
care actul procedural se efectueaza la o unitate a unei persoane
juridice sau a unei institutii, martorii asistenti se pot recruta si din
personalul unitatii.
Prezenta martorilor asistenti constituie, in sensul legii, o garantie a
legalitatii in activitatea care se desfasoara si a e!actitatii celor
constatate sau consemnate in procesul-verbal. De aceea, in procesul-
DPPpg%%%
verbal inc"eiat cu ocazia efectuarii procedeului probatoriu trebuie
consemnate identitatea martorilor asistenti si observatiile pe care
acestia le-au facut cu privire la desfasurarea operatiilor si la cele
constatate, confirmind, prin semnarea procesului-verbal, e!actitatea
continutului acestuia.
I.26. Constatarile te&nico6stiinti#ice- constatarile
medico6legale si e'perti%ele
1. Constatarea te&nico6stiinti#ica si constatarea
medico6legala
1) Constatarea te&nico6stiinti#ica 'art0 ++17++-, ++5(
'ind pentru lamurirea unei imprejurari este nevoie de cunostinte
de specialitate, organul de urmarire penala si instanta de judecata pot
apela la serviciile unui specialist sau ale unui e!pert. Daca s-a apelat
la cunostintele unui e!pert, atunci lucrarea pe care o efectueaza se
numeste expertiza si are o anumita reglementare daca s-a apelat la
un specialist, care nu indeplineste conditiile e!pertului, lucrarea
capata denumirea de constatare tehnico-stiintifica sau medico-legala
si are o alta reglementare. |mprejurarea care cere cunostinte de
specialitate poate consta din identificarea obiectului sau persoanei
care a lasat o urma la locul infractiunii, stabilirea daca un act este
falsificat, identificarea scrierii sau semnaturii unei persoane, stabilirea
apartenentei de gen sau a identitatii armei cu care s-a tras #dupa
glontele sau tubul de cartus gasit$, cauzele unui incendiu, defectiunile
unui autovec"iul care a produs un accident etc.
'azurile in care se poate recurge la o constatare te"nico-stiintifica
sint determinate de urgenta cu care trebuie sa se actioneze, legea
referindu-se la situatiile cind e!ista pericol de disparitie a unor
mijloace de proba sau de sc"imbare a unor situatii de fapt ori cind
este necesara lamurirea urgenta a unor fapte si imprejurari.
6ormularea acestor cazuri fiind foarte larga, organele de urmarire
penala recurg, de regula, la o constatare te"nico-stiintifica de aceea,
legea prevede ca in cursul judecatii este admisibila numai
completarea sau refacerea constatarii te"nico-stiintifice efectuate in
cursul urmaririi penale.
'onstatarea te"nico-stiintifica se poate efectua de specialisti sau
tehnicieni, care functioneaza in cadrul sau pe linga organul de
urmarire penala astfel de specialisti sau te"nicieni pot functiona in
compartimentele criminalistice de la inspectoratele de politie, in
cadrul *inisterului Apararii 4ationale pentru organele de cercetare
militare, in cadrul *inisterului 5ransporturilor pentru capitanii
porturilor etc. +e poate recurge si la specialisti sau te"nicieni care
functioneaza in cadrul altor organe, c"iar in laboratoarele de
e!pertiza. 3!pertiza nu se poate efectua insa decit in institutiile si
laboratoarele de e!pertiza sau de e!perti oficiali.
A doua deosebire care particularizeaza constatarea te"nico-
stiintifica de e!pertiza consta in procedura simplificata potrivit careia
se dispune si se efectueaza, adecvata caracterului urgent al
constatarii. Daca organul de urmarire penala considera ca este
necesar sa recurga la cunostintele unui specialist sau te"nician pentru
lamurirea urgenta a unor imprejurari de fapt, dispune prin rezolutie
efectuarea unei constatari te"nico-stiintifice, aratindu-se ce
imprejurare trebuie lamurita si prin ce cunostinte de specialitate,
intrebarile la care urmeaza a se raspunde, identitatea specialistului
sau a te"nicianului ce va face constatarea si termenul de depunere a
raportului de constatare. Dupa ce a stabilit aceste date, organul de
DPPpg%%2
urmarire penala c"eama pe specialist sau te"nician si-i pune in
vedere sa efectueze constatarea te"nico-stiintifica si sa raspunda la
intrebarile puse, prezentindu-i totodata datele si materialele necesare.
+pecialistul sau te"nicianul insarcinat cu aceasta lucrare poate cere
e!plicatii suplimentare si, daca este cazul, completarea datelor sau
materialelor ce i se pun la dispozitie.
3ste interzis specialistului sau te"nicianului de a-si insusi atributii
de organ de urmarire penala #sa asculte persoane, sa faca
investigatii$, activitatea sa limitindu-se la lamurirea imprejurarii
pentru care sint necesare cunostintele sale de specialitate. Pentru
e!pertize se prevede o procedura comple!a.
Despre operatiile efectuate si concluziile rezultate, specialistul sau
te"nicianul intocmeste un raport de constatare tehnico-stiintifica, ce
se depune la organul de urmarire ce a dispus efectuarea lucrarii. Deci
constatarea te"nico-stiintifica nu este un mijloc de proba propriu-zis,
ci este un procedeu probatoriu, deoarece specialistul sau te"nicianul
pleaca de la date cunoscute si, in urma unor operatii te"nico-
stiintifice, trage concluzii asupra imprejurarii ce trebuie lamurita
mijlocul de proba il constituie raportul de constatare te"nico-
stiintifica, iar acesta contine probele concluziile specialistului sau
te"nicianului.
2) Constatarea medico6legala 'art0 ++47++5(
|n cazurile in care este necesara lamurirea urgenta a unei c"estiuni
care implica cunostinte medicale, organul de urmarire penala poate
dispune efectuarea unei constatari medico-legale. 0egea prevede
urmatoarele situatii in care efectuarea unei constatari medico-legale
este obligatorie:
in caz de moarte violenta
in caz de moarte a carei cauza nu se cunoaste ori este suspecta
cind este necesara o e!aminare corporala asupra invinuitului sau
inculpatului ori asupra persoanei vatamate, pentru a se constata
pe corp e!istenta urmelor infractiunii.
|n celelalte cazuri, efectuarea constatarii medico-legale se dispune
numai daca organul de urmarire penala apreciaza necesitatea ei.
+pre deosebire de constatarea te"nico-stiintifica, ce se efectueaza
de specialisti sau te"nicieni din cadrul organului de urmarire penala,
constatarea medico-legala se efectueaza de organul medico-legal
caruia ii revine competenta, potrivit normelor de organizare a
institutiilor si serviciilor medico-legale #Decretul nr. &&9Q1@99$.
Dispunind, prin rezolutie, efectuarea constatarii medico-legale,
organul de urmarire penala stabileste ce anume trebuie sa
lamureasca medicul legist, formuleaza intrebarile la care trebuie sa
raspunda si termenul de efectuare. 3!"umarea in vederea constatarii
cauzelor mortii se face numai cu incuviintarea procurorului.
Despre operatiile efectuate si concluziile la care s-a ajuns, organul
medico-legal intocmeste un raport scris de constatare medico-legala,
pe care-l prezinta organului de urmarire penala.
3) 1aloarea probanta a rapoartelor de constatare
te&nico6stiinti#ica si medico6legala
'oncluziile specialistilor si te"nicienilor care au efectuat
constatarea te"nico-stiintifica sau ale organului medico-legal
competent, care a efectuat constatarea medico-legala, produc, de
regula, incredere in ce priveste conformitatea cu adevarul a
concluziilor formulate, deoarece acestia au pregatirea necesara
pentru a raspunde intrebarilor ce li se pun si corectitudinea de a trage
concluzii e!acte. |n practica se constata, totusi, si cazuri in care
DPPpg%%&
comple!itatea imprejurarilor de lamurit depaseste cunostintele unor
specialisti din cadrul organului de urmarire penala sau acestia nu dau
dovada de atentia sau de corectitudinea necesara. 'a urmare,
rapoartelor de constatare te"nico-stiintifica si medico-legala nu li se
acorda o valoare deosebita de cea acordata celorlalte mijloace de
proba, ele fiind retinute numai daca, prin incadrarea lor in ansamblul
probelor administrate, produc incredere ca sint conforme cu adevarul.
'ind organul de urmarire penala apreciaza ca nu s-a raspuns la
toate intrebarile puse sau raspunsurile nu sint precise, dispune
completarea sau refacerea constatatii te"nico-stiintifice sau medico-
legale ori, daca nu mai e!ista urgenta, dispune efectuarea unei
expertize. |n cazul in care cauza a ajuns in fata instantei de judecata,
aceasta dispune, de regula, efectuarea unei e!pertize daca nu are
incredere in concluziile constatarii te"nico-stiintifice sau medico-
legale instanta de judecata poate insa dispune si refacerea sau
completarea constatarii te"nico-stiintifice sau medico-legale, in care
scop se trimite lucrarea procurorului, pentru ca acesta sa ia masuri in
vederea refacerii sau completarii lucrarii.
2. E'perti%a 'art0 ++.7+19(
1) E'perti%a si #elurile ei
+e numeste expert persoana fizica avind cunostinte de specialitate
intr-un anumit domeniu al stiintei, te"nicii sau artei, abilitata oficial in
calitate de e!pert, c"emata pentru lamurirea in procesul penal a
c"estiunilor care necesita astfel de cunostinte. 'ercetarea pe care o
intreprinde e!pertul, numita expertiza, consta din operatii specifice
efectuate pe baza cunostintelor sale de specialitate si cu aparatajul
corespunzator, in urma carora ajunge la concluzii cu privire la
c"estiunea ce trebuie lamurita. !oncluziile e!pertului sint probe, iar
raportul de expertiza in care sint cuprinse constituie mijlocul de
proba. 'a si constatarea te"nico-stiintifica si constatarea medico-
legala, e!pertiza este un procedeu probatoriu, care a dat, prin
e!tindere, denumirea de e!pertiza si mijlocului de proba.
Dupa c"estiunea care trebuie lamurita prin e!pertiza, se poate
dispune efectuarea de e!pertize criminalistice, medico-legale,
contabile, te"nice, de arta, psi"ologice etc. "xpertizele criminalistice
constau, in special, in identificarea sau stabilirea apartenentei de
grupa a persoanelor sau obiectelor care au lasat urme la fata locului
sau a ramasitelor de materie care pot duce la identificare si cuprinde,
intr-o clasificare larga, e!pertiza urmelor lasate de om, a urmelor
lasate de obiecte si a urmelor de materie. "xpertiza medico-legala se
poate referi la cauzele mortii, in cazul infractiunilor contra vietii, la
e!istenta si gravitatea vatamarii, in cazul infractiunilor impotriva
integritatii corporale sau a sanatatii, la probleme specifice in cazul
infractiunilor privitoare la viata se!uala, la starea psi"ica a unor
persoane #e!pertiza medico-legala psi"iatrica$. Atunci cind este
necesara verificarea documentelor contabile, pentru a se constata
e!istenta si intinderea lipsurilor din gestiune, legalitatea actelor
justificative de c"eltuieli etc., se procedeaza la efectuarea unei
expertize contabile, iar atunci cind se pun probleme te"nice in
legatura cu producerea unui accident de munca, de cale ferata, de
circulatie auto etc., se efectueaza o expertiza tehnica. "xpertiza
psihologica poate fi folosita pentru a determina nivelul de dezvoltare
al unui minor intre 1&19 ani, capacitatea unei persoane de a depune
o marturie veridica etc.
Din enumerarea unora din c"estiunile care pot fi lamurite prin
e!pertize rezulta importanta pe care o are acest mijloc de proba in
DPPpg%%7
solutionarea justa a cauzelor penale. 4ici organului de urmarire
penala si nici judecatorilor nu li se poate cere sa posede cunostinte de
specialitate in toate domeniile stiintei, te"nicii sau artei, pentru a
lamuri personal c"estiunile care solicita asemenea cunostinte., de
altfel, se apreciaza ca este preferabil ca lamurirea unor asemenea
c"estiuni sa fie facuta de o persoana care nu are calitate judiciara
oficiala, deoarece concluziile acestor persoane pot fi probe in proces,
in timp ce concluziile organului de urmarire penala sau ale
judecatorilor pot fi doar argumente in sustinerea unei solutii.
/mportanta e!pertizei sporeste odata cu noile descoperiri ale stiintei si
te"nicii aplicate in activitatea judiciara, probatiunea intemeindu-se
astfel pe date stiintifice, cu caracter obiectiv, fata de relatarile unor
persoane #parti sau martori$ influentate de subiectivism. De aceea,
autoritatile judiciare apeleaza frecvent la serviciile e!pertilor in
lamurirea c"estiunilor care cer cunostinte de specialitate.
De regula, e!pertiza este facultativa, in sensul ca autoritatea
judiciara apreciaza daca intr-o cauza concreta este sau nu necesara
efectuarea unei e!pertize. 0egea prevede si cazuri cind e!pertiza este
obligatorie, deci cind se considera ca solutionarea justa a cauzei
depinde de concluziile unui e!pert:
'onform art. 11:, e!pertiza medico-legala psi"iatrica este
obligatorie: in caz de omor deosebit de grav #c"iar si in stare de
tentativa$ si atunci cind organul de urmarire penala sau instanta
are indoiala asupra starii psi"ice a invinuitului sau inculpatului,
rezultata din antecedentele sale medicale.
3!pertiza medico-legala este obligatorie pentru a se stabili cauzele
mortii, daca nu s-a intocmit un raport medico-legal, pentru a se
stabili daca sint intrunite conditiile pentru incadrarea faptei ca
pruncucidere si pentru a se constata boala grava de care sufera
inculpatul in vederea suspendarii urmaririi penale #art. %2@$ sau a
judecatii #art. 2<2$ ori boala grava a condamnatului in vederea
aminarii sau intreruperii e!ecutarii pedepsei #art. &72 lit. a, art.
&77$.
|n toate aceste cazuri, judecarea si solutionarea unei cauze penale
fara efectuarea e!pertizei corespunzatoare atrage nelegalitatea
"otaririi pronuntate.
2) Organi%area e#ectuarii e'perti%ei$
|n ce priveste efectuarea e!pertizei, 'odul nostru adopta regula
oficialitatii. Potrivit art. 11@, daca e!ista e!perti oficiali in specialitate
sau medico-legali, nu poate fi numita o alta persoana decit in cazul
cind imprejurari deosebite ar cere aceasta. 8 asemenea dispozitie se
justifica prin necesitatea ca la aflarea adevarului in cauzele penale sa
contribuie, in primul rind, persoanele care, obtinind calitatea de
e!pert oficial, au dovedit pregatirea corespunzatoare unui anumit
domeniu al stiintei si te"nicii.
Pentru formarea corpului de e!perti oficiali s-a procedat in doua
moduri:
+-au infiintat institute si laboratoare specializate in efectuarea
e!pertizelor, in care sint incadrati specialisti de inalta calificare,
care au atributia de a efectua e!pertize judiciare si de a
intreprinde cercetari pentru perfectionarea metodelor si
mijloacelor de e!pertiza. 3!pertii care lucreaza in aceste institute
si laboratoare de specialitate trebuie sa aiba studii superioare,
vec"ime in munca de specialitate, sa fie declarati reusiti la
e!amenul de e!pert. Astfel sint organizate:
DPPpg%%9
in domeniul e!pertizei criminalistice laboratoarele
judetene de e!pertiza criminalistica Jucuresti si 'luj-4apoca si
laboratorul central de e!pertiza criminalistica Jucuresti
laboratorul interjudetean efectueaza prima e!pertiza, iar
laboratorul central efectueaza o noua e!pertiza
in domeniul e!pertizei medico-legale:
/nstitutul de cercetari medico-legale ,Prof.dr. *ina
*inovici- din Jucuresti, filialele sale din 'luj-4apoca, /asi si
5imisoara
serviciile medico-legale judetene
cabinetele medico-legale locale
prima e!periza medico-legala se efectueaza de cabinetele
medico-legale locale, afara de urmatoarele e!pertize date in
competenta serviciilor medico-legale judetene: cele privitoare
la omor, lovituri cauzatoare de moarte si moarte suspecta, la
deficiente in acordarea asistentei medicale si e!pertizele
psi"iatrice o noua e!pertiza se efectueaza de serviciile medico-
legale judetene cind prima e!pertiza apartine cabinetului
medico-legal local, si de /nstitutul de cercetari medico-legale
sau filialele acestuia cind prima e!pertiza a fost efectuata de
serviciul medico-legal judetean
expertiza metalelor pretioase si a pietrelor pretioase se
efectueaza de serviciul de e!pertiza al Jancii 4ationale.
Pentru expertizele contabile si tehnice
72
, in baza 8.A. nr. 97Q1@@&
privind organizarea activitatii de e!pertiza contabila si a
contabililor autorizati, e!pertii contabili sint organizati intr-un 'orp
al e!pertilor contabili, primirea lor avind loc in baza unui e!amen,
cu indeplinirea conditiilor cerute in acest scop. (eglementarea
e!pertizelor te"nice a ramas prevazuta de Decretul nr. :@Q1@:1. 8
reglementare speciala o are si e!pertiza in domeniul navigatiei
civile, in baza Decretului nr. %1%Q1@=1.
Pentru cazuri speciale, se prevede posibilitatea efectuarii
e!pertizei si de alte persoane decit cele care au calitatea de e!pert
oficial #membrii unei Academii, profesorii si conferentiarii din
invatamintul superior, doctorii docenti sau doctorii in stiinte$. Prima
e!pertiza se efectueaza de un e!pert contabil sau te"nic recomandat
de 'orpul e!pertilor contabili sau de biroul de e!pertiza te"nica, iar
pentru o noua e!pertiza se poate desemna un alt e!pert, de aceeasi
specialitate, sau o comisie de e!perti, avind recomandare de la
aceleasi organisme.
3!pertiza se efectueaza de e!pert, persoana fizica, nu de
laboratorul sau institutul de e!pertiza sau de biroul local de e!pertiza.
De aceea, se prevad cazuri cind o persoana, desi are calitatea de
e!pert, este incompatibila sa efectueze e!pertiza #art. 7& combinat cu
art. &=$. 4u poate fi e!pert:
persoana care intr-o cauza concreta care se urmareste sau se
judeca, in calitate de judecator a pronuntat o "otarire asupra
fondului
72
/niDial #prin Decretul nr. :@Q1@:1 privind e!pertiza contabilB Ci e!pertiza
te"nicB$ s-a prevBzut un mod comun de organizare, prin incadrarea e!perDilor
contabili Ci te"nici in birouri locale de e!pertize pe lingB AdministraDiile
financiare judeDene in cadrul acestor birouri erau admiCi ca e!perDi specialiCti
cu studii superioare, funcDionind in aparatul administrativ sau economic,
avind cel puDin un stagiu de 7 ani in specialitatea contabilB sau te"nicB,
bucurindu-se de o reputaDie neCtirbitB Ci care au reuCit la e!amenul de e!pert.
DPPpg%%:
persoana care, in calitate de procuror a pus in miscare actiunea
penala, a emis mandatul, a dispus trimiterea in judecata ori a pus
concluzii in fond la instanta de judecata
persoana care a fost aparator sau reprezentant al vreuneia din
parti
persoana care a depus ca martor
e!ista imprejurari din care sa rezulte ca persoana, sotul sau vreo
ruda apropiata are interese sub orice forma in cauza respectiva.
3!pertul care este incompatibil trebuie sa se abtina de la
efectuarea e!pertizei, altfel poate fi recuzat procedura de abtinere si
de recuzare a judecatorului se aplica in mod corespunzator #art 7&$.
3) Po%itia procesuala a e'pertului
'u privire la pozitia procesuala a e!pertului s-au emis mai multe
pareri.
+-a sustinut ca e!pertul este un martor stiintific si, ca urmare,
trebuie sa i se aplice reglementarea privitoare la martori, in special
ascultarea orala aceasta parere, sustinuta mai ales in dreptul
englez, nu are in vedere ca martorul relateaza fapte si imprejurari
percepute personal, in timp ce e!pertul aplica cunostintele sale de
specialitate la imprejurari a caror lamurire necesita astfel de
cunostinte parerea se intemeiaza pe necesitatea supunerii
e!pertului interogarii orale de catre partile din proces in sedinta de
judecata. 'odul nostru instituie incompatibilitatea intre calitatea
de martor si cea de e!pert, calitatea de martor avind intiietate
#art. 7& al. %$ insa 'odul prevede si posibilitatea ca e!pertul sa fie
ascultat in sedinta de judecata cu privire la acele concluzii care nu
sint clare, situatie in care e!pertului i se aplica regulie de la
ascultarea martorilor.
+-a emis parerea ca e!pertul este un auxiliar al justitiei, lamurind
imprejurarile care necesita cunostinte de specialitate, dar facind si
investigatii ce sint proprii organelor de urmarire penala
#descoperirea de urme, cautarea unor obiecte, ascultarea unor
persoane$ legea noastra interzice e!pertului sa-si insuseasca sau
sa i se incredinteze atributii de organ de urmarire penala sau de
control #art. 11= combinat cu art. 112$, activitatea sa servind
numai prin concluziile pe care le trage, deci prin calitatea de izvor
de proba.
3!pertul a fost asimilat si cu judecatorul, fiind considerat
judecatorul imprejurarii pe care trebuie sa o lamureasca prin
cunostintele sale de specialitate probele neavind valoare dinainte
stabilita, instanta fiind indrituita sa le aprecieze in mod liber, cu
posibilitatea inlaturarii concluziilor unui e!pert, in mod evident nu i
se poate recunoaste e!pertului calitatea de judecator al c"estiunii
supuse e!pertizei.
/pecificul pozitiei procesuale a expertului consta in cercetarea cu
caracter stiintific, te"nic, artistic pe care o efectueaza si in concluziile
pe care le trage din aceasta cercetare, activitate pe care nu o
efectueaza nici martorul, nici organul de cercetare penala, nici
judecatorul. De aceea, desi legea asimileaza uneori pe e!pert cu
judecatorul sau procurorul #cazurile de incompatibilitate, abtinere,
recuzare$ sau cu martorul #drepturi si obligatii procesuale, conditii de
ascultare, raspundere penala$, e!pertul are o pozitie procesuala
proprie, ceea ce determina a se considera e!pertiza ca un mijloc de
proba distinct de celelalte mijloace de proba.
DPPpg%%=
4) Procedura de e#ectuare a e'perti%ei
3fectuarea e!pertizei se dispune, la cererea partilor sau din oficiu,
prin rezolutie sau ordonanta de organul de urmarire penala, si prin
inc"eiere de catre instanta de judecata. |n actul procedural prin care
se dispune efectuarea e!pertizei trebuie sa se aprecieze obiectul
acesteia, intrebarile la care urmeaza sa raspunda e!pertul, termenul
de efectuare si onorariul cuvenit.
|n ceea ce priveste desemnarea e!pertului, 'odul nostru combina
sistemul expertizei oficiale, necontradictorii, cu sistemul expertizei
contradictorii. |n cazul e!pertizelor ce se efectueaza la serviciile
medico-legale, la laboratoarele de e!pertiza criminalistica, la alte
institutii specializate, organul de urmarire sau instanta de judecata
care dispune efectuarea e!pertizei se adreseaza institutiei
specializate corespunzatoare, iar conducerea acesteia desemneaza
e!pertul care va efectua e!pertiza, dintre e!pertii acelei institutii sint
cazuri cind numarul e!pertilor este obligatoriu de trei #e!pertiza
medico-legala psi"iatrica$. Pentru celelalte e!pertize #contabile,
te"nice, psi"ologice, de arta$ e!pertiza este contradictorie. Jiroul
local de e!pertize te"nice si filiala corpului de e!perti contabili, la
cererea organului judiciar, recomanda acestuia un numar de e!perti
oficiali in specialitatea necesara organul de urmarire penala sau
instanta de judecata numeste dintre acestia e!pertul care va face
lucrarea. 6iecare dintre parti are dreptul de a cere numirea si a unui
e!pert oficial recomandat de ea, care sa participe la efectuarea
e!pertizei. 3!pertiza se numeste contradictorie pentru ca poate fi
efectuata de e!perti desemnati si de organul judiciar, si de partile
care au interese contrare, e!pertii acestora efectuind e!pertiza de pe
pozitia intereselor lor. 'ind partile au cerut numirea si a unui e!pert
din partea lor, e!pertiza se efectueaza de o comisie de e!perti, fiecare
dintre e!perti participind cu drepturi egale la efectuarea e!pertizei. 0a
numirea e!pertilor se are in vedere ca persoana sa nu se afle in
vreunul din cazurile de incompatibilitate.
'ind e!pertiza se efectueaza la institutiile sau laboratoarele
specializate, organul de urmarire penala sau instanta de judecata
trimite acesteia actul prin care s-a dispus efectuarea e!pertizei, cu
toate datele necesare, precum si materialul ce trebuie e!pertizat.
Pentru e!pertiza scrisului, 'odul prevede dispozitii speciale in ceea ce
priveste recoltarea scriptelor de comparatie organul judiciar poate
ordona institutiilor si persoanelor fizice care poseda scripte de
comparatie sa le prezinte cind este cazul, se poate dispune ca
invinuitul sau inculpatul sa prezinte o piesa scrisa cu mina sa sau sa
scrie dupa dictarea ce i se face. +criptele de comparatie, vizate de
persoana care le-a luat, se trimit la laboratorul de e!pertiza
criminalistica ce urmeaza a efectua e!pertiza scrisului. 3!pertul caruia
i s-a repartizat e!pertiza procedeaza la efectuarea operatiilor
necesare pentru lamurirea c"estiunii pentru care s-a dispus e!pertiza,
dupa care se intocmeste raportul de e!pertiza. 'oncluziile e!pertizei
nu apatin institutiei specializate, ci e!pertului care a efectuat-o, insa
e!pertiza se bucura de autoritatea institutiei. |n cazul cind e!pertiza
medico-legala psi"iatrica este obligatorie, este necesara internarea
invinuitului sau inculpatului in unitatea spitaliceasca de specialitate si
efectuarea tuturor investigatiilor clinice si de laborator care se cer
#art. &2 din (egulamentul de aplicare a Decretului nr. &&9Q1@99$.
'ind e!pertiza se efectueaza de un e!pert oficial numit de organul
judiciar, acesta este c"emat in fata sa, in prezenta partilor. 'u
aceasta ocazie, organul de urmarire penala sau instanta de judecata
DPPpg%%@
aduce la cunostinta e!pertului si a partilor obiectul e!pertizei si
intrebarile la care trebuie sa raspunda si li se pune in vedere ca au
dreptul sa faca observatii cu privire la aceste intrebari, cerind
modificarea sau completarea lor. |n principiu, e!pertul numit nu poate
refuza efectuarea e!pertizei, astfel incit neprezentarea sa la
c"emarea facuta poate fi sanctionata cu amenda judiciara #art. 1@=
lit. c$. Daca sint motive temeinice de refuz, e!pertul numit poate fi
inlocuit cu un alt e!pert. Acceptind efectuarea e!pertizei, e!pertul,
impreuna cu e!pertii desemnati la recomandarea partilor,
definitiveaza, cu organul judiciar care l-a numit, intrebarile la care
urmeaza sa raspunda, materialele de care trebuie sa ia cunostinta,
cere sa i se dea lamuririle necesare si poate cere ingaduinta de a
obtine de la parti e!plicatiile de care are nevoie. 8rganul de urmarire
penala sau instanta de judecata ii poate pune la dispozitie e!pertului
numai materialele supuse e!pertizei sau poate sa-i prezinte intregul
dosar, daca crede de cuviinta.
0a efectuarea e!pertizei, e!pertul nu poate incredinta altei
persoane efectuarea lucrarilor, nu poate divulga datele de care a luat
cunostinta cu ocazia e!pertizei, trebuie sa respecte termenul de
depunere a raportului de e!pertiza. |ncalcarea acestor obligatii atrage
sanctiuni disciplinare din partea conducerii institutiei specializate, a
'orpului e!pertilor contabili sau a biroului local de e!pertize te"nice si
aplicarea unei amenzi judiciare. De asemenea, e!pertul trebuie sa
efectueze e!pertiza cu buna credinta si de o calitate corespunzatoare
reua credinta se sanctioneaza penal #art. %9< 'od penal$. |ndeplinirea
obligatiilor asumate confera e!pertului dreptul la o retributie #art. 1@<
al. &$, precum si restituirea c"eltuielilor ce a facut.
0a terminarea lucrarii, e!pertul intocmeste un raport de expertiza
scris un singur raport se intocmeste si atunci cind e!ista o comisie de
e!perti, c"iar daca au opinii diferite. |n cazul e!pertizelor te"nice,
raportul de e!pertiza trebuie sa fie avizat de birourile locale de
e!pertiza.
(aportul de e!pertiza cuprinde #art. 1%2$:
partea introductiva in care se consemneaza imprejurarile care au
determinat efectuarea e!pertizei, precum si intrebarile la care
urma sa se raspunda
partea descriptiva in care se descriu operatiile efectuate,
obiectiile si e!plicatiile partilor, analiza acestora in lumina celor
constatate de e!pert
concluziile care cuprind raspunsurile la intrebarile puse e!pertul
poate ajunge la concluzii categorice fie afirmative, fie negative
insa poate formula si concluzii probabile in sensul ca nu este
e!clus un raspuns afirmativ la intrebarea pusa, insa nu e!ista
suficiente date sau temeiuri stiintifice pentru a se afirma aceasta
categoric #concluzia probabila se poate corobora cu celelalte probe
administrate, devenind astfel utila in solutionarea cauzei$ e!pertul
mai poate face si afirmatia ca nu poate raspunde la intrebari
datorita insuficientei materialului dat spre e!pertizare sau
conditiilor in care a fost recoltat.
(aportul de e!pertiza este insotit de material ilustrativ sc"eme,
sc"ite, grafice, fotografii etc.
3!pertul depune sau trimite raportul de e!pertiza organului care a
dispus efectuarea e!pertizei. 8rganul de urmarire penala poate
comunica partilor concluziile la care a ajuns e!pertul in cursul
judecatii partile iau cunostinta de continutul raportului de e!pertiza
prin consultarea dosarului.
DPPpg%2<
5) "uplimentul de e'perti%a si e#ectuarea unei noi
e'perti%e
'ind organul judiciar constata, din proprie initiativa sau in urma
obiectiilor facute de parti, ca raportul de e!pertiza nu raspunde la
toate intrebarile formulate sau ca, e!istind materiale noi, este necesar
ca si acestea sa fie e!aminate de e!pert, dispune efectuare unui
supliment de expertiza de catre e!pertul sau comisia de e!perti care
a efectuat e!pertiza. +uplimentul de e!pertiza se poate efectua in
doua modalitati: in scris, prin depunerea unui raport suplimentar de
e!pertiza, sau prin lamuriri orale date de e!pert. 'ind suplimentul de
e!pertiza se dispune de organul de urmarire penala sau se efectueaza
la o institutie specializata, e!pertul depune un raport scris
suplimentar instanta de judecata poate dispune ascultarea e!pertului
in sedinta de judecata, pentru lamuriri suplimentare, dupa procedura
de ascultare a martorilor #art. 1%& al. %$.
Partile nemultumite de concluziile trase de e!pert pot face obiectii
motivate si, ca urmare, pot cere efectuare unei noi expertize si
organul judiciar, din proprie initiativa, poate dispune efectuarea unei
noi e!pertize, daca are indoiala asupra e!actitatii concluziilor
e!pertului #art. 1%7$. 4oua e!pertiza, avind acelasi obiect ca si prima
e!pertiza, se efectueaza de regula de o comisie de e!perti #altii decit
cei care au efectuat e!pertiza$, desemnati in acelasi mod ca si primii
e!perti. |n cazul e!pertizelor ce se efectueaza la institutii specializate,
pentru noua e!pertiza se recurge la unitatea superioara #laboratorul
central de e!pertize criminalistice filialele sau c"iar /nstitutul central
de cercetari medico-legale$. 4oua e!pertiza se efectueaza in aceleasi
conditii ca si e!pertiza si se finalizeaza prin depunerea raportului de
e!pertiza la organul care a dispus-o.
6) 1aloarea probanta a raportului de e'perti%a
'oncluziile e!pertilor sint luate in consideratie la luarea "otaririi
numai in masura in care au format convingerea organului judiciar ca
sint conforme cu adevarul, neavind o valoare prioritara fata de
probele rezultate din alte mijloace de proba. |n mod firesc organele
judiciare au incredere in concluziile e!pertilor oficiali, intemeiate pe o
cercetare de specialitate. 3!ista insa posibilitatea ca, datorita slabei
pregatiri profesionale a unui e!pert sau incorectitudinii sale,
concluziile trase de acesta sa nu corespunda adevarului. De aceea,
organul de urmarire penala sau instanta de judecata, daca are
indoiala asupra corectitudinii e!pertului sau a caracterului stiintific al
concluziilor acestuia, procedeaza la efectuarea unei noi e!pertize,
daca c"estiunea ce trebuie lamurita necesita cunostinte de
specialitate. 4oua e!pertiza poate ajunge la aceleasi concluzii ca si
prima e!pertiza in acest caz indoiala dispare si se poate acorda
incredere concluziilor e!pertilor. 'ind noua e!pertiza ajunge la
concluzii diferite, c"iar contrare primei e!pertize, se pune problema
de a sti caror concluzii trebuie sa li se dea incredere. |n legatura cu
valoarea probanta, legea nu face distinctie intre e!pertiza si noua
e!pertiza, astfel incit, in principiu, magistratul poate motivat sa
dea incredere concluziilor oricareia dintre ele, daca sint confirmate de
ansamblul probelor administrate in cauza. 3ste insa de preferat, cind
se dau interpretari diferite acelorasi date, sa se recurga la specialisti
de inalta calificare care sa lamureasca c"estiunea supusa e!pertizei. |
n cazul e!pertizelor medico-legale, care ajung la concluzii contrare,
este obligatorie obtinerea avizului comisiei superioare de control si
avizare. |n raport de convingerea pe care si-a format-o, in baza
analizei critice si obiective a e!pertizelor efectuate, a concluziilor
DPPpg%21
specialistilor de inalta calificare la care s-a apelat, precum si in raport
de ansamblul probelor administrate in cauza, se poate da incredere
noii e!pertize si inlatura prima e!pertiza sau invers, cu obligatia de a
se motiva alegerea facuta. |n acelasi mod se rezolva si contrazicerile
dintre e!pertiza si constatarile te"nico-stiintifice sau medico-legale
efectuate in cauza.
I.27. dministrarea probelor prin comisie rogatorie
si delegare
1) dministrarea probelor de alte organe decit cele
care e#ectuea%a urmarirea penala sau *udeca
procesul
'ind un organ de urmarire penala sau o instanta de judecata nu
are posibilitatea sa efectueze un act procedural de competenta sa, se
poate adresa pentru efectuarea acestuia unui alt organ sau unei alte
instante, care are aceasta posibilitate in acest caz, se procedeaza la
efectuarea actului procedural prin comisie rogatorie sau prin
delegare. Prin comisia rogatorie se poate efectua ascultarea unui
martor, o cercetare la fata locului, ridicarea de obiecte si inscrisuri,
perc"ezitii sau orice alt act procedural. 4u pot forma obiectul unei
comisii rogatorii sau delegari actele procesuale ale organelor judiciare
#prin care se dispune efectuarea unor probatorii$ si cele prin care se
e!ercita o functie procesuala #cum ar fi punerea in miscare a actiunii
penale, luarea masurilor preventive etc.$. Dintre actele procesuale cu
caracter probatoriu nu poate face obiect al comisiei rogatorii sau al
delegarii ascultarea invinuitului sau inculpatului, deoarece aceasta
constituie si mijloc de aparare, de e!ercitare a functiei procesuale de
aparare.
'omisia rogatorie si delegarea se dispun, dupa caz, prin rezolutie
sau prin inc"eiere, in care se cuprind toate precizarile necesare
pentru efectuarea in bune conditii de catre organul rogat sau delegat
a actului procesual solicitat. Daca actul procedural consta in
ascultarea unui martor, se formuleaza de catre organul care dispune,
eventual si de catre parti, intrebarile la care martorul trebuie sa
raspunda. 'ind comisia rogatorie sau delegarea se efectueaza de o
instanta de judecata, la sedinta de judecata a instantei rogate partile
pot fi citate, la cerere, iar inculpatul arestat va fi reprezentat, din
oficiu, de un aparator.
2) Comisia rogatorie
!omisia rogatorie este actul procedural prin care organul de
urmarire penala sau instanta de judecata, avind competenta potrivit
legii, cere unui alt organ de urmarire penala sau instante de judecata,
de aceeasi categorie si de acelasi grad, sa efectueze un act
procedural necesar cauzei pe care o instrumenteaza
7&
. Deci prin
comisie rogatorie se face o transmitere a dreptului de a efectua un act
procedural unui alt organ de urmarire penala sau unei alte instante de
judecata cu aceeasi competenta functionala, dar cu alta raza
teritoriala.
3) Delegarea
+pre deosebire de comisia rogatorie, delegarea consta in
transmiterea dreptului de a efectua un act procedural unui organ
ierar"ic inferior, c"iar daca nu este corespunzator ca functie
procesuala. 1n organ de urmarire penala central poate delega un
organ de urmarire local sa efectueze o cercetare la fata locului, o
7&
un procuror de la un parc"et de pe lingB tribunal unui alt procuror de la
un alt parc"et de pe lingB un tribunal o judecBtorie unei alte judecBtorii
DPPpg%2%
perc"ezitie etc. Procurorul poate delega, intr-o cauza de competenta
sa, organul de cercetare al politiei dintr-o alta localitate decit cea a
sediului parc"etului sa efectueze unele acte procedurale #art. %1: al.
%$ de asemenea, poate dispune ca masura asiguratorie sa fie adusa
la indeplinire de catre secretarul procuraturii #art. 19& al. &$. /nstanta
de judecata poate delega procurorul sa efectueze o perc"ezitie #art.
1<% al. %$. Deci la delegare se transmite dreptul de a efectua un act
procedural unui organ competent ca raza teritoriala, dar necompetent
functional sa efectueze in cauza urmarirea sau judecata.
I.28. !i*loacele de constringere procesuala si
#elurile lor
1) Notiunea de masuri procesuale si importanta lor
|n vederea desfasurarii normale a procesului penal si a realizarii
scopului sau, se poate ivi necesitatea folosirii unor mijloace de
constringere impotriva invinuitului sau inculpatului, impotriva partii
responsabile civilmente ori a altor persoane, prin care sa fie
impiedicata obstructionarea de catre acestea a urmaririi penale si a
judecatii sau sustragerea lor de la e!ecutarea pedepselor si a
celorlalte sanctiuni de drept penal sau de la repararea pagubelor
cauzate prin infractiune. 'onstringerea poate consta in privarea de
libertate a acestor persoane, in limitarea libertatii lor sau in limitarea
altor drepturi si libertati consacrate prin 'onstitutie. Astfel, privarea
sau limitarea libertatii individuale a invinutului sau inculpatului
impiedica sustragerea acestuia de la urmarire si de la judecata,
precum si de la e!ecutarea pedepsei inc"isorii limitarea dreptului de
a dispune de bunurile proprii asigura e!ecutarea unor pedepse
pecuniare, a confiscarii speciale, precum si repararea de catre
inculpat si partea responsabila civilmente a pagubei cauzate prin
infractiune. 0ibertatea individuala a partilor, a martorilor, e!pertilor
poate fi limitata prin aducerea silita a acestora in fata autoritatii
judecatoresti, prin scoaterea lor din sedinta de judecata in cazul cind
produc tulburari in desfasurarea acesteia.
*asurile de constringere procesuala se pot lua numai in cursul
procesului penal inainte de inceperea urmaririi penale nu se pot lua
masurile de constringere prevazute de 'odul de procedura penala in
afara de aducerea silita c"iar daca s-a constatat savirsirea
infractiunii si se cunoaste cine este faptuitorul. (etinerea unei
persoane cea mai urgenta masura de constringere procesuala nu
poate avea loc decit dupa inceperea urmaririi penale, cind faptuitorul
devine invinuit. Prin 0egea nr. 91Q1@@1 pentru sanctionarea faptelor
de incalcare a unor norme de convituire sociala, a ordinii si linistii
publice, se ingaduie retinerea pe o durata de cel mult %& ore si
arestarea pe cel mult 7 zile a celor care au savirsit contraventiile
sanctionate de lege cu inc"isoare contraventionala privarea de
libertate in aceste cazuri nu se face in legatura cu o infractiune, deci
nu este o masura procesuala penala.
Titlul V !I5LOCELE PROCE"ULE {I
PROCEDURLE PENLE
Cap. I. !asurile procesuale
DPPpg%22
*asurile luate in cursul procesului penal au un scop procesual, de a
se asigura normala desfasurare a procesului penal, e!ecutarea
pedepsei aplicate si repararea pagubei cauzate prin infractiune. |n
unele cazuri masurile procesuale au scopul de a preveni savirsirea
unor infractiuni, fie prin privarea de libertate a invinuitului pentru care
e!ista temerea ca ar pregati savirsirea de infractiuni, fie prin
internarea medicala sau obligarea la tratament medical, daca prezinta
pericol pentru societate.
1nele din masurile de constringere procesuala atrag atingerea
unor drepturi si libertati fundamentale ale cetatenilor #libertatea,
proprietatea$ potrivit 'odului de procedura penala, ele se numesc
masuri procesuale. Alte masuri de constringere aduc atingere unor
drepturi procesuale sau intervin pentru a se asigura indeplinirea unor
obligatii procesuale, cum ar fi obligatia de a se prezenta in fata
autoritatii judecatoresti sau interzicerea dreptului de a fi prezent la
sedinta de judecata aceste masuri de constringere se numesc masuri
procedurale.
|ntrucit masurile procesuale se refera la constringerea adusa unor
drepturi si libertati fundamentale ale cetateanului, garantate prin
'onstitutie, in partea generala a 'odului de procedura penala sint
reglementate intr-un titlu distinct, sub denumirea ,*asurile
preventive si alte masuri procesuale-. 'a urmare, in partea generala a
dreptului procesual penal se studiaza reglementarea masurilor
procesuale, ca institutie distincta.
Prin masuri procesuale se inteleg mijloacele prevazute de lege
de privare sau limitare a unor drepturi fundamentale ale cetatenilor,
prin care organele judiciare asigura desfasurarea normala a
procesului penal, e!ecutarea sanctiunilor aplicate si repararea
pagubei produse prin infractiune, ori previn savirsirea de fapte
antisociale.
'onstituind o privare sau limitare a unor drepturi garantate prin
'onstitutie, masurile procesuale au un caracter de exceptie de
aceea, legea trebuie sa prevada masurile procesuale ce se pot lua,
precum si cazurile si conditiile in care pot fi luate. 5otodata, legea
trebuie sa stabileasca durata lor ma!ima, sa prevada si posibilitatea
revocarii lor si sa reglementeze cazurile cind acestea inceteaza de
drept. Autoritatea judiciara are facultatea de a lua sau nu masura
preventiva, iar in cazul cind a luat-o trebuie sa o motiveze, prin
e!istenta cazului si conditiilor care justifica luarea acestei masuri de
constringere. |n cazurile prevazute de lege, apreciate ca prezentind
importanta deosebita pentru realizarea tragerii la raspundere penala
si civila a celor care au savirsit infractiuni, legea poate sa prevada
obligativitatea pentru autoritatea judecatoreasca de a lua masura
procesuala
77
.
2) Felurile masurilor procesuale
0uind drept criteriu valoarea sociala asupra careia se e!ericta
constringerea, masurile procesuale pot fi personale si reale.
77
de e!emplu in cazul infracDiunilor flagrante este obligatorie luarea
mBsurii reDinerii Ci arestBrii preventive a invinuitului, iar in cazul producerii
unor pagube proprietBDii publice devine obligatorie luarea mBsurilor
asiguratorii
DPPpg%2&
Masura procesuala personala consta in limitarea sau c"iar privarea
de libertate a invinuitului sau inculpatului
79
. *asurile procesuale se iau
numai impotriva invinuitului sau inculpatului.
Masura procesuala reala aduce limitarea dreptului invinuitului sau
inculpatului ori al partii responsabile civilmente de a dispune de
bunurile sau veniturile proprii
7:
astfel se impiedica sustragerea de la
e!ecutarea pedepselor pecuniare sau de la repararea pagubei.
'odul de procedura penala clasifica masurile procesuale dupa
importanta lor in procesul penal, in masuri preventive si alte masuri
procesuale printre celelalte masuri procesuale, 'odul nominalizeaza
masurile de ocrotire, masurile de siguranta, masurile asiguratorii,
restituirea lucrurilor si restabilirea situatiei anterioare savirsirii
infractiunii.
I.29. !asurile pre+enti+e 'art0 +-.7+.;
1<
(
1. Notiunea si #elurile masurilor pre+enti+e
1) Notiunea de masuri pre+enti+e
Potrivit art. 129, masurile preventive sint mijloacele de
constringere prevazute de lege pe care le pot lua autoritatile judiciare
in vederea asigurarii unei bune desfasurari a procesului penal ori a
impiedicarii sustragerii invinuitului sau inculpatului de la urmarirea
penala, de la judecata sau de la e!ecutarea pedepsei. |nvinuitul sau
inculpatul poate incerca, initial, sa ascunda comiterea infractiunii, sa
impiedice dovedirea vinovatiei sale etc. el poate incerca sa se
sustraga de la urmarire si de la judecata, pentru a intirzia tragerea sa
la raspundere penala in fine, inculpatul condamnat definitiv poate
incerca sa se sustraga de la e!ecutarea pedepsei, prin ascundere,
plecare in strainatate. |mpotriva incercarilor invinuitului sau
inculpatului de a obstructiona realizarea scopului procesual penal,
toate legislatiile moderne pun la indemina autoritatilor judiciare
mijloace de constringere necesare prin care sa le poata preveni de
aici, denumirea de masuri preventive.
+copul de prevenire poate fi atins, in cazul unor invinuiti sau
inculpati, printr-o atingere minima adusa libertatii lor individuale
7=
in
alte cazuri devine necesara privarea de libertate pe o anumita
perioada de timp sau c"iar pe intreaga durata a procesului. De aceea,
in reglementarea masurilor preventive se recomanda instituirea unor
masuri de grad diferentiat de constringere a libertatii individuale sau
a altor drepturi si libertati, astfel incit autoritatea judiciara sa poate
alege, in raport cu fiecare cauza concreta, masura preventiva care
poate asigura scopul urmarit prin cea mai mica constringere.
|ntrucit masurile preventive aduc atingere libertatii individuale,
consfintita ca un drept fundamental al cetateanului, trebuie instituite
garantiile juridice necesare care sa impiedice orice abuz in luarea si
79
prin obligarea invinuitului de a nu pBrBsi localitatea in care locuieCte ori
de a face tratament medical se limiteazB, in scop procesual, libertatea
individualB a acestuia prin reDinerea Ci arestarea invinuitului sau inculpatului
ori prin internarea sa intr-un institut medical de specialitate, acesta este
privat de libertate, pe o anumitB perioadB de timp, in vederea desfBCurBrii
normale a procesului penal Ci a garantBrii e!ecutBrii pedepsei inc"isorii, ori a
evitBrii unui pericol social
7:
indisponibilizarea prin sec"estru sau prin poprire a bunurilor sau
veniturilor invinuitului sau inculpatului ori ale pBrDii responsabile civilmente,
restituirea bunurilor aparDinind persoanei vBtBmate, restabilirea situaDiei
anterioare sBvirCirii infracDiunii constituie mBsuri procesuale reale
7=
obligarea de a nu pBrBsi localitatea in care locuieCte fBrB o invoire
specialB, de a se prezenta periodic la poliDie, de a depune o cauDiune etc.
DPPpg%27
mentinerea masurilor preventive. /mportante garantii au fost
prevazute in art. %2 din 'onstitutie, ceea ce le da caracter
constitutional, si nu pot fi inlaturate sau restrinse printr-o lege
organica sau ordinara. Alte garantii sint inscrise in art. 7 'od
procedura penala, in modificarea adusa prin 0egea nr. 2%Q1@@<,
precum si prin celelalte dispozitii ale 'odului, ridicindu-se astfel
reglementarea masurilor preventive la nivelul legislatiilor occidentale.
2) Felurile masurilor pre+enti+e
|n 'odul de procedura penala din 1@29 erau reglementate, ca
masuri preventive, retinerea si arestarea preventiva, ambele masuri
privative de libertate. |n mod e!ceptional, si numai ca urmare a
liberarii provizorii a celui arestat preventiv, se putea interzice acestuia
deplasarea intr-o anumita localitate ori parasirea localitatii in care
locuia. 'odul de procedura penala din 1@9= a introdus, pe linga
retinere si arestare preventiva, si o masura preventiva limitativa de
drepturi, denumita obligarea de a nu parasi localitatea. |n ce priveste
arestarea preventiva, aceasta a fost reglementata sub forma arestarii
preventive a invinuitului si arestarii preventive a inculpatului.
Pentru a pune de acord reglementarea masurilor preventive cu
cerintele actelor internationale privind drepturile omului, 0egea nr.
2%Q1@@< a introdus doua noi masuri preventive, limitative de drepturi:
liberarea provizorie sub control judiciar si liberarea provizorie pe
cautiune spre deosebire de masurile preventive care implica o
privare de libertate, ultimele doua masuri preventive inlocuiesc
privarea de libertate a inculpatului, ca masura a arestarii preventive,
cu o libertate limitata si cu caracter provizoriu, inculpatul fiind supus
unor obligatii, sub sanctiunea in cazul nerespectarii obligatiilor
asumate de a reveni la starea de privare de libertate
7@
.
3) Natura procesuala a masurilor pre+enti+e
'onstringerea realizata prin masurile preventive privative de
libertate, desi se aseamana cu constringerea realizata prin e!ecutarea
pedepsei inc"isorii, are totusi o natura procesuala. 0ipsirea de
libertate in cazul inc"isorii, ca pedeapsa, indeplineste rolul oricarei
pedepse prevenirea savirsirii de noi infractiuni fiind obligatorie, ca
urmare a "otaririi definitive de condamnare, si dureaza perioada de
timp stabilita prin "otarirea de condamnare de aceea, privarea de
libertate in e!ecutarea pedepsei inc"isorii incepe dupa epuizarea
procesului penal. Dimpotriva, privarea de libertate ca masura
preventiva are un caracter procesual, fiind luata numai in cursul
procesului penal, in vederea asigurarii bunei desfasurari a acestuia si
impiedicarii inculpatului de a se sustrage de la eventuala condamnare
la inc"isoare arestarea preventiva este facultativa, fiind dispusa
numai atunci cind este necesara si are o durata determinata, care nu
poate depasi momentul finalizarii procesului penal
9<
. Privarea de
libertate apare, deci, ca o masura de e!ceptie de la regula aflarii
inculpatului in stare de libertate.
Daca masura preventiva este de natura procesuala, ea consta
totusi in privare de libertate, constringere ec"ivalenta cu e!ecutarea
pedepsei inc"isorii ca urmare, masura preventiva se e!ecuta in
penitenciare sau in arestul politiei, de regula in conditii asemanatoare
7@
+pre deosebire de reglementarea liberBrii provizorii sub control judiciar,
prevBzutB de 0egea nr. 2%Q1@@<, legislaDia francezB reglementeazB controlul
judiciar ca o mBsurB preventivB de sine stBtBtoare, care poate fi luatB fBrB a fi
necesarB, in prealabil, arestarea preventivB a inculpatului.
9<
in cazul procedurii urgente pentru infracDiunile flagrante, arestarea este
insB obligatorie
DPPpg%29
cu cele ale e!ecutarii inc"isorii. 5ratamentul asemanator a determinat
adoptarea dispozitiilor potrivit carora timpul retinerii si arestarii
preventive se scade din durata pedepsei inc"isorii pronuntate de
instanta #art. == 'od penal$, iar cel nevinovat care a fost supus pe
nedrept unei masuri preventive are dreptul la repararea de catre stat
a pagubei suferite, ca si cel care, nevinovat fiind, a e!ecutat
pedeapsa inc"isorii #art. 7<&$.
'u privire la cea mai grava masura preventiva arestarea care
poate dura pina la finalizarea procesului penal printr-o "otarire
definitiva, s-au formulat numeroase obiectii, dintre care cele mai
multe intemeiate pe prezumtia de nevinovatie: persoana invinuita se
considera nevinovata pina la pronuntarea unei "otariri definitive de
condamnare, or arestarea preventiva se ia in temeiul unei convingeri
de vinovatie, care este contrara prezumtiei de nevinovatie instanta
de judecata, cind judeca un inculpat aresatat preventiv, este dispusa
sa-l considere vinovat, ceea ce poate conduce la grave erori judiciare.
Aceasta critica poate fi combatuta prin invocarea caracterului
procesual al arestarii preventive, luarea sau mentinerea ei
nee!primind convingerea de vinovatie, ci recurgerea la o masura care
sa asigure normala desfasurare a procesului si asigurarea e!ecutarii
unei eventuale condamnari. 'ritica a fost insa de natura sa atraga
modificari insemnate in reglementarea masurilor preventive, fiind
adoptate unele masuri care sa nu atraga privarea de libertate, ci
impunerea unor obligatii
91
.
Pentru a contracara ideea ca arestarea preventiva estompeaza
prezumtia de nevinovatie, legea noastra de procedura instituie
drepturi procesuale pentru inculpatul arestat preventiv pe care nu le
are inculpatul aflat in stare de libertate:
ascultarea sa are loc numai in prezenta unui aparator ales sau
numit din oficiu #art. 1:% al. %$
i se comunica o copie dupa actul de sesizare a instantei spre a lua
cunostinta de faptele pentru care este trimis in judecata #art. 212$
nu poate fi judecat in lipsa #art. 21&, 2:7, 2=7
11
$
este obligatorie asistenta juridica in cursul urmaririi penale si al
judecatii #art. 1:1$.
Potrivit art. &< din 0egea nr. %2Q1@9@ pentru e!ecutarea
pedepselor, inculpatul arestat preventiv are dreptul sa trimita scrisori,
inclusiv organului care efectueaza urmarirea penala, procurorului
ierar"ic superior, altor autoritati, plingindu-se impotriva oricarei
masuri sau activitati procesuale ilegale. /nculpatul detinut preventiv
nu poarta uniforma celor condamnati definitiv la pedeapsa inc"isorii.
2. Procedura de luare a masurilor pre+enti+e
1) Conditiile cerute de lege pentru luarea masurilor
pre+enti+e
Pentru a putea fi luata o masura preventiva impotriva invinuitului
sau inculpatului, legea cere indeplinirea urmatoarelor conditii:
a4 In#ractiunea pentru care se des#asoara
procesul penal sa #ie pedepsita de lege cu
inc&isoarea
+e indeplineste aceasta conditie si atunci cind pedeapsa prevazuta
de lege este alternativa inc"isoare sau amenda. 4u este insa
indeplinita conditia atunci cind, dupa ce s-a pronuntat o condamnare
la amenda, la rejudecarea cauzei dupa apelul sau recursul inculpatului
91
controlul judiciar instituit in 6ranDa in 1@:< liberarea provizorie sub
control judiciar ori pe cauDiune, introdusB in (om)nia in 1@@<
DPPpg%2:
nu se mai poate pronunta pedeapsa inc"isorii ca urmare a regulii
neagravarii situatiei partii in propriul sau apel sau recurs #art. 2:%,
2=7
=
$.
b4 E'ista probe sau indicii temeinice ca
in+inuitul sau inculpatul a sa+irsit o #apta
pre+a%uta de legea penala 'art0 +4-(
5ermenul de ,proba- este e!plicat prin dispozitiile art. 92 si 9&, in
sensul unui element de fapt care provine dintr-unul din mijloacele de
proba prevazute de lege. Pentru ,indicii temeinice- se da urmatoare
e!plicatie in art. 1&2 al. 2: ,atunci cind din date e!istente in cauza
rezulta presupunerea ca persoana fata de care se efectueaza
urmarirea penala a savirsit fapta- deci elementele de fapt provin din
alte mijloace de informare decit din mijloacele legale de proba #o
plingere, un denunt, suprinderea in apropierea locului faptei etc.$.
Astfel de indicii temeinice pot justifica luarea masurii preventive a
retinerii, care este de natura urgenta si dureaza numai %& de ore,
pentru a se putea stringe primele probe este firesc insa ca arestarea
preventiva sa nu se sprijine numai pe indicii temeinice, ci pe probe,
efectuate potrivit legii.
c4 E'ista unul din ca%urile pre+a%ute in art$ 7;:
Aceste opt cazuri #a"$ pot fi grupate in urmatoarele situatii mai
semnificative:
invinuitul sau inculpatul nu poate fi identificat #lit. a$, a fugit sau
s-a ascuns in scopul de a se sustrage de la urmarire, judecata ori
de la e!ecutarea pedepsei sau a facut pregatiri de aceasta natura
#lit. c$
infractiunea este flagranta #lit. b$
invinuitul sau inculpatul a incercat sa zadarniceasca aflarea
adevarului, prin influentarea martorilor si e!pertilor, distrugerea
mijloacelor materiale de proba ori prin alte asemenea actiuni #lit.
d$
fapta si faptuitorul prezinta un grad sporit de pericol social,
e!istind circumstante agravante #lit. g$, este recidivist #lit. f$, a
comis sau este gata sa comita o noua infractiune #lit. e$
lasarea in libertate a invinuitului sau inculpatului ar prezenta un
pericol pentru ordinea publica, indignarea publica neputind fi
satisfacuta altfel #lit. "$.
Aceste cazuri, comune pentru luarea masurii retinerii si arestarii
preventive, se diferentiaza insa in raport de masura care urmeaza a fi
luata:
daca trebuie luata masura retinerii este suficient sa e!iste una din
imprejurarile aratate, oricare ar fi limitele de pedeapsa cu
inc"isoarea prevazute de lege pentru fapta savirsita
daca urmeaza a se lua masura arestarii preventive a invinuitului
sau inculpatului, este indispensabila cumularea cu o noua conditie,
prevazuta in art. 1&=, privind gravitatea pedepsei prevazute de
lege, pentru unele cazuri fiind stabilit un ma!im de pedeapsa a
inc"isorii mai mare de un an, iar pentru ultimul caz mai mare de %
ani
9%
.
2) Procedura de luare a masurilor pre+enti+e
Potrivit dispozitiilor art. 129, retinerea cade in atributiile organului
de cercetare penala procurorul, avind dreptul sa efectueze orice act
de competenta organului de cercetare penala, in mod firesc poate lua
9%
limita de pedeapsB de un an Ci % ani poate fi apreciatB ca prea redusB,
arestarea preventivB fiind justificatB doar in cazul faptelor grave, pentru care
ma!imul pedepsei inc"isorii este mult mai ridicat
DPPpg%2=
si personal aceasta masura. 'elelalte masuri preventive obligarea
de a nu parasi localitatea, arestarea preventiva a invinuitului sau a
inculpatului, liberarea provizorie sub control judiciar si cea pe
cautiune nu pot fi luate decit de procuror si de instanta de judecata.
|ntrucit prin luarea unei masuri preventive se instituie un raport
procesual adiacent, este competent sa ia masura preventiva numai
organul judiciar in fata caruia se afla raportul procesual principal, si
anume: in faza de urmarire penala retinerea se dispune de organul de
cercetare penala, iar celelalte masuri preventive de catre procurorul
care efectueaza urmarirea penala sau care o supraveg"eaza in faza
de judecata masura preventiva este luata de instanta sesizata cu
judecarea cauzei.
0uarea masurii preventive fiind facultativa, determinata de la caz
la caz de imprejurarile concrete ale cauzei, de persoana faptuitorului,
se lasa procurorului si instantei de judecata mai intii optiunea de a lua
sau nu o masura preventiva si, apoi, in cazul cind aceasta este
necesara, facultatea de a alege masura preventiva care corespunde
cel mai bine scopului urmarit. 1neori este suficienta numai obligarea
invinuitului sau inculpatului de a nu parasi localitatea unde locuieste,
iar alteori este necesara retinerea, arestarea invinuitului si apoi
arestarea inculpatului. |n legatura cu aceasta alegere a masurii celei
mai potrivite, se prevad in art. 129 al.ult. si criteriile ce trebuie avute
in vedere: scopul acesteia, gradul de pericol social al infractiunii,
sanatatea, virsta, antecedentele si alte situatii privind persoana fata
de care se ia masura deci pentru aceeasi infractiune se va putea lua
numai masura obligarii de a nu parasi localitatea, daca faptuitorul
este in virsta, infractor primar, bolnav, in timp ce pentru un infractor
cu antecedente penale, periculos pentru ordinea publica, masura
potrivita poate fi arestarea preventiva.
*asura preventiva este luata de organul de cercetare penala si de
procuror prin ordonanta motivata, iar de instanta de judecata prin
"otarire #inc"eiere, sentinta, decizie$. Actul procedural prin care s-a
dispus masura preventiva trebuie sa cuprinda fapta care face obiectul
invinuirii, te!tul de lege in care aceasta se incadreaza, pedeapsa
prevazuta de lege pentru infractiunea savirsita si temeiurile concrete
care au determinat laurea masurii preventive #art. 12:$. |n cazul
arestarii preventive se emite si un mandat de arestare preventiva.
3. 2nlocuirea- re+ocarea si incetarea de drept a
masurilor pre+enti+e
1) 2nlocuirea si re+ocarea masurilor pre+enti+e
|n cazul in care temeiul pentru care s-a luat masura preventiva s-a
sc"imbat, masura poate fi inlocuita cu alta, fie mai usoara, fie mai
grava
92
.
%evocarea masurii preventive se dispune atunci cind nu mai e!ista
nici un temei care sa justifice mentinerea ei revocarea se dispune la
cererea invinuitului sau inculpatului sau din oficiu. /ne!istenta vreunui
92
DacB mBsura arestBrii inculpatului a fost luatB pe motivul cB acesta a
incercat sB influenDeze martorii Ci sB se sustragB de la urmBrire, dupB
stringerea probelor Ci terminarea cercetBrii, nemaie!istind temeiul care sB
justifice privarea sa de libertate in cursul judecBDii, ci numai acela de a
asigura prezentarea sa la CedinDa de judecatB, se poate inlocui arestarea
preventivB cu obligarea de a nu pBrBsi localitatea. DacB mBsura obligBrii de a
nu pBrBsi localitatea a avut ca temei garantarea prezenDei inculpatului la
judecatB, iar in timpul judecBDii, prin incBlcarea obligaDiei luate, inculpatul
provoacB gtemerea cB va incerca sB se sustragB de la e!ecutarea pedepsei,
se poate lua impotriva sa mBsura arestBrii preventive.
DPPpg%2@
temei care sa mai justifice mentinerea masurii preventive este
apreciata de organul in fata caruia se afla cauza, tinindu-se seama de
disparitia temeiului pentru care a fost luata si lipsa oricarui alt temei
prevazut in art. 1&=. 'a urmare, c"iar daca masura preventiva a fost
luata de procuror, atunci cind cauza a ajuns in fata instantei de
judecata, aceasta este singura autoritate care poate dispune
revocarea masurii. Pentru a intari garantiile libertatii individuale, in
art. %2 al. 9 din 'onstitutie se prevede ca eliberarea celui retinut sau
arestat este obligatorie daca motivele pentru care au fost luate aceste
masuri au disparut.
|n cazul cind se dispune inlocuirea masurii preventive, invinuitul
sau inculpatul ramine supus unei constringeri prevazute de noua
masura preventiva cind s-a dispus revocarea masurii preventive,
invinuitul sau inculpatul este repus in starea de drept initiala, fara a fi
supus vreunei constringeri decurgind din masuri preventive.
8 situatie speciala o prezinta noile masuri preventive instituite,
deoarece liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune este
o masura preventiva care inlocuieste arestarea preventiva, redindu-se
inculpatului starea de libertate sub anumite conditii in acest caz este
vorba de o inlocuire a unei masuri preventive cu alta in cazul in care,
insa, inculpatul nu-si indeplineste obligatiile asumate prin noua
masura preventiva, aceasta este revocata, dar nu se revine la starea
de libertate deplina, ci dimpotriva, se revine la masura arestarii
preventive. Deci, in acest caz, nu este o revocare propriu-zisa a
masurii preventive, ci primul act pentru inlocuirea liberarii provizorii
cu masura arestarii preventive.
2) 2ncetarea de drept a masurilor pre+enti+e
+pre deosebire de revocare, care implica o apreciere privind
ine!istenta vreunui temei pentru mentinerea masurii preventive,
incetarea de drept a masurii preventive constituie un obstacol legal in
mentinerea ei, autoritatea in fata careia se afla cauza fiind obligata
sub raspundere disciplinara si c"iar penala #art. %99 'od penal$ sa
puna in libertate pe cel retinut sau arestat preventiv ori sa ridice de
indata obligatia de a nu parasi localitatea sau alte obligatii impuse de
controlul judiciar.
'azurile in care inceteaza de drept masura preventiva sint
determinate de intervenirea, in cursul procesului, a unor obstacole in
mentinerea masurii sau in desfasurarea procesului si in solutionarea
cauzei. Aceste cazuri sint diferite dupa faza procesuala in care
intervin.
|n faza de urmarire penala, masura preventiva luata inceteaza de
drept:
la e!pirarea termenelor prevazute de lege sau stabilite
de procuror cu privire la durata masurii preventive luate
9&

in cazul in care durata arestarii preventive a atins

jumatatea ma!imului pedepsei inc"isorii prevazute de lege
pentru infractiunea pentru care este urmarit inculpatul
in cazul in care s-a dispus scoaterea de sub urmarire sau
incetarea urmaririi, deoarece nu mai poate interveni
condamnarea inculpatului.
|n faza de judecata, incetarea de drept a masurii preventive
intervine #art. 27<$:
9&
de e!emplu, la e!pirarea celor %& de ore prevBzute de lege, reDinerea
invinuitului inceteazB de drept dacB nu s-a luat impotriva sa mBsura arestBrii
preventive ca invinuit sau ca inculpat
DPPpg%&<
in cazul cind, inainte de pronuntarea unei "otariri de
condamnare la prima instanta, durata arestarii preventive a
atins jumatatea pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea
care formeaza obiectul invinuirii
in caz de ac"itare sau de incetare a procesului penal
in caz de condamnare la pedeapsa inc"isorii pe o durata
egala cu durata retinerii si arestarii preventive de condamnare
la pedeapsa inc"isorii cu suspendarea conditionata a e!ecutarii
pedepsei #art. =1 'od penal$, cu suspendarea e!ecutarii
pedepsei sub supraveg"ere #art. =9
1
'od penal$, cu e!ecutarea
pedepsei la locul de munca #art. =9
:
'od penal$ ori cu aplicarea
in intregime a gratierii
in caz de condamnare la amenda.
/mediat ce a intervenit cazul de incetare de drept a masurii
preventive, autoritatea judiciara in fata careia se afla cauza dispune
de indata punerea in libertate a celui retinut sau arestat preventiv ori
inlaturarea obligatiilor ce i s-au impus in cazul celorlalte masuri
preventive, comunicindu-se despre aceasta organelor competente.
4. .arantiile pri+ind legalitatea masurilor pre+enti+e
1) .arantiile instituite in cursul urmaririi penale
|n baza dispozitiei cuprinse in art. %2 al. & din 'onstitutie, celui
retinut sau arestat i se aduc de indata la cunostinta, in limba pe care
o intelege, motivele retinerii sau ale arestarii, iar invinuirea in cel mai
scurt timp, in prezenta unui avocat ales sau numit din oficiu. |n acest
mod, invinuitul sau inculpatul afla de ce a fost privat de libertate,
constata legalitatea sau ilegalitatea masurii preventive luate
impotriva sa si o poate ataca in fata autoritatii competente.
|n redactarea initiala a 'odului de procedura penala, invinuitul sau
inculpatul care fusese supus unei masuri preventive avea dreptul sa
se plinga procurorului ierar"ic superior celui care a luat masura
preventiva, cu solicitarea de a se verifica legalitatea luarii acestei
masuri. 'onsiderindu-se ca o asemenea reglementare nu este
satisfacatoare, deoarece restringerea adusa libertatii individuale
trebuie sa fie controlata de instantele de judecata, compuse din
judecatori independenti si supusi numai legii, prin 0egea nr. 2%Q1@@<
s-a inscris o garantie importanta, recunoscindu-se celui fata de care
s-a luat o masura preventiva dreptul de a se plinge la instanta careia
i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond. Aceasta garantie a
fost consacrata si in art. %2 al. & din 'onstitutie, ceea ce i-a dat un
caracter de dispozitie ce nu poate fi inlaturata decit printr-o lege
constitutionala.
Dispozitia anterioara, prin care invinuitul sau inculpatul se putea
plinge procurorului ierar"ic superior impotriva masurii preventive
considerata nelegala, nu a fost abrogata in mod e!pres, astfel ca s-a
pus problema daca au ramas in vigoare atit plingerea la procuror, cit
si plingerea la instanta de judecata. 6ara indoiala ca plingerea la
instanta de judecata ramine cea mai puternica si eficienta garantie cu
privire la controlul legalitatii luarii masurii preventive aceasta nu
impiedica, insa, ca invinuitul sau inculpatul sa foloseasca plingerea la
procurroul ierar"ic superior cale desc"isa impotriva oricaror masuri
si acte de urmarire penala efectuate cu incalcarea legii
reglementata in art. %:7, fara ca prin recurgerea la o asemenea
plingere sa piarda si dreptul de a se plinge si instantei de judecata.
Pentru a fi solutionata imediat, plingerea facuta la instanta de
judecata trebuie sa ajunga la aceasta in termen de %& de ore,
fi!indu-se un termen imediat de solutionare. 0a termenul fi!at,
DPPpg%&1
invinuitul sau inculpatul arestat este adus in fata instantei si va fi
asistat de un aparator ales sau numit din oficiu. /nstanta de judecata,
cu participarea procurorului, se pronunta in aceeasi zi, prin inc"eiere,
asupra legalitatii masurii, dupa ascultarea invinuitului sau
inculpatului, dispunind mentinerea masurii preventive, daca a fost
legal luata, sau, in caz contrar, revocarea ei. Potrivit art. 1&<
1
,
inc"eierea pronuntata de instanta de judecata este supusa recursului,
in termen de 2 zile.
8 alta garantie importanta referitoare la legalitatea masurii
preventive este dispozitia potrivit careia persoana arestata are
dreptul sa ceara punerea in libertate provizorie sub control judiciar
sau pe cautiune, procurorul fiind obligat sa se pronunte asupra acestei
cereri corespunzator acestui drept e!ista, pentru procuror, obligatia
de a dispune eliberarea celui retinut sau arestat daca motivele
acestor masuri au disparut #art. %2 al. 9 din 'onstitutie$.
2) .arantiile pre+a%ute pentru #a%a de *udecata
|nc"eierea data de prima instanta prin care se dispune luarea,
inlocuirea, revocarea sau incetarea de drept a masurii preventive
poate fi atacata cu recurs de catre procuror sau inculpat #art. 1&1$.
+pre deosebire de 'odul anterior, actuala reglementare supune
inc"eierea privind masurile preventive unei cai de atac, ceea ce
permite instantei de recurs sa verifice legalitatea si temeinicia unei
asemenea inc"eieri. |n interpretarea data in practica judiciara,
inc"eierea de mentinere a masurii preventive deci de respingere a
cererii de revocare a masurii preventive nu este supusa recursului
se sustrage astfel controlului instantei de recurs inc"eierea data in
acest sens, ceea ce inlatura controlul indeplinirii obligatiei de punere
in libertate atunci cind nu mai e!ista motive pentru justificarea
masurii preventive
97
.
Pentru a nu intirzia desfasurarea normala a procesului penal,
termenul de recurs impotriva inc"eierii prin care s-a luat, inlocuit,
revocat sau s-a incetat de drept masura preventiva este de 2 zile de
asemenea, pentru a nu impiedica e!ercitarea constringerii
procesuale, se prevede ca recursul inculpatului nu suspenda aplicarea
masurii, dar recursul procurorului suspenda punerea in libertate a
inculpatului.
'ind se dispune arestarea preventiva a invinuitului sau
inculpatului, procurorul sau instanta de judecata are obligatia sa ia
masura de ocrotire a incunostintarii, in termen de %& de ore, a unui
membru din familia acestuia ori alta persoana pe care o desemneaza
invinuitul sau inculpatul, consemnindu-se aceasta intr-un proces-
verbal.
5. Reglementarea masurilor pre+enti+e
1) Retinerea 'art0 +4-7+44(
Retinerea este o masura privativa de libertate pe o durata de cel
mult 14 de ore, care se ia, de regula, la inceputul urmaririi penale,
cind identitatea sau domiciliul invinuitului nu sint cunoscute ori cind
acesta a incercat sa fuga, sa se ascunda sau sa distruga urmele
infractiunii.
(etinerea nu poate fi dispusa decit in faza de urmarire penala,
dupa inceperea ei, daca sint indeplinite conditiile prevazute de lege:
pentru fapta savirsita legea prevede pedeapsa inc"isorii
97
A. 5"eodoru: ,orice inc"eiere datB cu privire la libertatea individualB a
inculpatului trebuie sB fie supusB unei cBi de atac, garanDie fireascB a uneia
din libertBDile fundamentale ale cetBDeanului-
DPPpg%&%
e!ista unul din cazurile prevazute in art 1&=, oricare ar fi limitele
pedepsei legale pentru fapta savirsita
sint probe sau indicii temeinice ca invinuitul a savirsit fapta de
care este invinuit.
(etinerea se dispune de organul de cercetare penala prin
ordonanta, in care, pe linga mentiunile generale ce se cer in cazul
luarii masurii de preventie, trebuie sa se mentioneze ziua si ora la
care retinerea a inceput. Pe baza ordonantei de retinere, invinuitul
este lipsit de libertate in locul de retinere al organului de politie, la
dispozitia organului de urmarire penala.
(etinerea dureaza %& de ore, calculate potrivit art. 1==, ora la care
incepe si la care se sfirseste termenul intrind in durata retinerii.
|n cazul in care organul de cercetare penala considera necesara
prelungirea duratei privarii de libertate a invinuitului peste cele %& de
ore ale retinerii, inainteaza procurorului, inlauntrul termenului de %&
de ore, un referat motivat pentru luarea masurii arestarii preventive.
Daca procurorul nu este de acord cu luarea masurii preventive a
arestarii invinuitului sau daca organul de cercetare penala a
considerat ca retinerea trebuie sa inceteze, emite o ordonanta de
punere in libertate in care, pentru verificarea respectarii legii, trebuie
mentionata ziua si ora la care retinerea a incetat.
2) Obligarea de a nu parasi localitatea 'art0 +45(
Aceasta masura preventiva neprivativa de libertate, aplicata destul
de rar in practica judiciara, consta in indatorirea impusa invinuitului
sau inculpatului de a nu parasi localitatea in care locuieste fara
incuviintarea autoritatii care a dispus masura. Prin aceasta masura se
asigura prezenta invinuitului sau inculpatului la orice c"emare care i
s-ar face. (iscul incalcarii obligatiei impuse consta in facultatea
acordata organului judiciar de a proceda la inlocuirea acestei masuri
cu arestarea invinuitului sau inculpatului.
Pentru luarea masurii obligatorii de a nu parasi localitatea se cere
indeplinirea primelor doua conditii pentru luarea oricarei masuri
preventive savirsirea unei fapte penale sanctionate cu inc"isoarea si
e!istenta unor probe sau indicii temeinice ca invinuitul sau inculpatul
a savirsit fapta care face obiectul urmaririi penale.
|n cursul urmaririi penale obligarea de a nu parasi localitatea se ia
de catre procuror, prin ordonanta motivata, pe cel mult -; de zile
impotriva ordonantei se poate face plingere la instanta de judecata
competenta sa judece cauza #art. 1&<
1
$. |n cursul judecatii, instanta
de judecata poate lua aceasta masura, prin inc"eiere motivata, pe tot
timpul cit dureaza judecata inc"eierea poate fi atacata cu recurs.
8 obligatie similara se prevede si in cazul masurii liberarii provizorii
sub control judiciar #art. 19<
%
lit. a$ spre deosebire de obligarea de a
nu parasi localitatea, care constituie o masura preventiva ce se ia
initial de organul judiciar, aceeasi obligatie, in cadrul liberarii
provizorii sub control judiciar, se poate lua numai dupa ce, initial, s-a
luat masura arestarii preventive a inculpatului, dupa care s-a apreciat
ca privarea de libertate poate fi inlocuita cu o libertate provizorie sub
anumite obligatii.
3) restarea pre+enti+a a in+inuitului 'art0 +4.7+49(
'ind privarea de libertate a invinuitului trebuie mentinuta peste
durata celor %& de ore a retinerii, dar fara a depasi 7 zile, procurorul
poate dispune, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala,
prin ordonanta motivata, arestarea preventiva a invinuitului. Aceasta
masura preventiva poate fi luata daca, in afara de cele doua conditii
DPPpg%&2
e!aminate anterior, e!ista si vreunul din cazurile prevazute in art.
1&=.
|n ordonanta procurorului trebuie sa se specifice temeiurile care
justifica luarea masurii si durata masurii, care nu poate depasi 5 zile.
Dupa intocmirea ordonantei, procurorul emite un mandat de arestare
a invinuitului, care trebuie sa cuprinda mentiunile prevazute in art.
171. 3!ecutarea mandatului de arestare preventiva a invinuitului se
realizeaza prin privarea de libertate a acestuia si detinerea intr-un loc
de detinere, la dispozitia organului care efectueaza urmarirea penala.
0a e!pirarea celor 7 zile, daca invinuitul nu a fost pus sub inculpare
si nu a fost luata masura arestarii ca inculpat, este de drept pus in
libertate si se emite, in acest sens, o ordonanta de punere in libertate.
*n cursul judecatii, o persoana poate deveni invinuit cind instanta
dispune e!tinderea procesului penal impotriva sa #art. %@@$ daca
instanta sesizeaza procurorul cu privire la aceasta persoana, ca
masura preventiva poate dispune, prin inc"eiere motivata, arestarea
preventiva a invinuitului #art. 22=$, in scopul ca aceasta sa nu se
sustraga de la prezentarea in fata procurorului. 'onditiile de arestare
preventiva a invinuitului sint aceleasi ca si in cursul urmaririi penale.
Pe baza inc"eierii instantei de judecata, presedintele completului
de judecata emite mandatul de arestare preventiva a invinuitului, il
retine pe acesta si-l trimite procurorului impreuna cu procesul-verbal
de constatare a infractiunii de audienta, cu inc"eierea de e!tindere a
procesului penal si cu mandatul de arestare preventiva. Durata
arestarii preventive a invinuitului luata de instanta de judecata nu
poate depasi 5 zile. 0a e!pirarea acestui termen trebuie emisa
ordonanta de punere in libertate, cu e!ceptia cazului in care invinuitul
a fost pus sub inculpare si s-a dispus arestarea acestuia ca inculpat.
4) restarea pre+enti+a a inculpatului 'art0 +4@7+.;(
Dupa punerea in miscare a actiunii penale se poate lua masura
arestarii preventive a inculpatului, o masura mai grava, caci privarea
de libertate poate dura pina la pronuntarea unei "otariri definitive. De
aceea, pentru luarea acestei masuri preventive, legea cere
indeplinirea a inca doua conditii:
sa fie pusa in miscare actiunea penala, deci sa e!iste inculpat in
cauza
inculpatul sa fi fost ascultat de catre procuror sau de instanta de
judecata inainte de a dispune masura preventiva, ca o garantie ca
e!plicatiile date de inculpat ar putea impiedica luarea acestei
masuri #in sensul nulitatii mandatului de arestare$. 'u toate
acestea, atunci cind inculpatul se afla in strainatate, este disparut
sau se sustrage de la urmarire sau de la judecata, masura arestarii
inculpatului poate fi luata si fara ascultarea sa, nerealizata din
culpa sa procesuala.
Arestarea preventiva a inculpatului se dispune de procuror prin
ordonanta motivata, iar de instanta de judecata prin inc"eiere. 'ind
procurorul dispune punerea in miscare a actiunii penale prin
rec"izitoriu, arestarea preventiva a inculpatului se poate dispune tot
prin rec"izitoriu, cu indeplinirea in prealabil a obligatiei de ascultare a
acestuia. Daca arestarea preventiva a inculpatului apare necesara in
urma e!tinderii procesului penal si asupra altei persoane in cursul
judecatii in prima instanta, este necesara declaratia procurorului ca
pune in miscare actiunea penala, apoi ascultarea inculpatului asupra
faptelor pentru care s-a e!tins procesul penal si abia apoi se poate
dispune arestarea preventiva a inculpatului.
DPPpg%&&
*andatul de arestare este individual daca prin aceeasi ordonanta
sau inc"eiere se poate dispune arestarea mai multor inculpati, pentru
fiecare trebuie insa sa se emita cite un mandat de arestare, deoarece
acesta este actul de procedura in temeiul caruia locul de detinere
preventiva primeste si il detine pe cel arestat.
*andatul de arestare preventiva se e!ecuta imediat daca
inculpatul se afla in fata procurorului sau in fata instantei de judecata
daca arestarea preventiva s-a dispus in lipsa inculpatului, mandatul
de arestare se e!ecuta de politie. |n cazul in care persoana arestata
pe baza mandatului de arestare face obiectii cu privire la identitatea
sa cu persoana la care se refera mandatul de arestare, procurorul
locului unde a fost gasit inculpatul va rezolva obiectiile, dispunind fie
mentinerea arestarii, fie liberarea celui arestat gresit. 8rice alte
obiectii se rezolva de organul care a emis mandatul de arestare
preventiva sau in fata caruia se afla cauza. Daca persoana prevazuta
in mandat nu a fost gasita de politie, se inc"eie un proces-verbal si
este data in urmarire generala.
Potrivit art. 1&@ al. 1, durata arestarii preventive a inculpatului
dispusa de catre procuror in cursul urmaririi penale nu poate depasi o
luna, afara de cazul cind a fost prelungita potrivit legii. |n art. %2 din
'onstitutie s-a prevazut ca mandatul de arestare emis de magistrat
are o durata de cel mult -; de zile, asigurindu-se astfel o aceeasi
durata pentru toti inculpatii arestati preventiv
99
. Dispozitia
constitutionala avind aplicabilitate imediata, s-a considerat modificata
dispozitia art. 1&@ al. 1, in sensul ca durata arestarii preventive a
inculpatului este de cel mult 2< de zile, procurorul avind dreptul sa
fi!eze si o durata mai mica. |ntrucit te!tul constitutional prevede o
durata limita a ,arestarii preventive- de cel mult 2< de zile, fara a
specifica daca se refera la arestarea invinuitului sau inculpatului,
e!ista opinia intemeiata ca in cele 2< de zile ale arestarii
inculpatului trebuie incluse si cele 7 zile cit a fost arestat ca invinuit
9:
.
5ermenul de arestare preventiva incepe sa curga de la data
emiterii mandatului, daca privarea de libertate se continua sau se
poate e!ecuta imediat, iar atunci cind mandatul a fost emis in lipsa
inculpatului, termenul curge de la data prezentarii sau aducerii
acestuia la magistratul care l-a emis, acesta fiind obligat, inainte de a
dispune arestarea, sa-l asculte pe inculpat. 0a calcularea termenului
de 2< de zile se socoteste in durata acesteia atit ziua de la care curge,
cit si ziua la care se sfirseste termenul #art. 1==$. |n cazul cind o cauza
trece de la un organ de urmarire penala la altul, mandatul de arestare
preventiva emis ramine valabil pina la e!pirarea lui, daca nu a fost
prelungita arestarea potrivit legii.
Arestarea preventiva a inculpatului dispusa de instanta in cursul
judecatii dureaza #art. 1&@ al.ult.$ pina la solutionarea definitiva a
cauzei, afara de cazul cind instanta dispune revocarea ei. Aceeasi
durata s-a acceptat in practica si in cazul mandatului de arestare
preventiva a inculpatului emis de procuror, cind acesta sesizeaza prin
rec"izitoriu instanta de judecata, daca sesizarea s-a facut inlauntrul
termenului de valabilitate a mandatului, cu argumentul ca la primul
termen instanta este obligata sa verifice legalitatea masurii
preventive si, daca nu a revocat-o, inseamna ca se confirma masura
99
luna are o duratB variabilB #%=21 zile$
9:
dacB invinuitul a fost arestat in prealabil pe o duratB de 7 zile, durata
arestBrii sale ca inculpat nu poate depBCi %7 de zile, pentru ca sB fie
indeplinitB cerinDa ca arestarea sB nu depBCeascB 2< de zile
DPPpg%&7
preventiva pe durata judecatii. 'urtea 'onstitutionala
9=
a statuat ca
dispozitiile art. 1&@ al.ult., prin care se prevede durata arestarii
preventive dispuse de instanta pina la pronuntarea unei "otariri
definitive sint neconstitutionale in masura in care se interpreteaza in
sensul ca durata arestarii dispusa de instanta in cursul judecatii poate
depasi 2< de zile fara a fi necesara prelungirea ei in conditiile art. %2
din 'onstitutie. Deci si mandatul de arestare emis de instanta in
cursul judecatii are valabilitate de cel mult 2< de zile, urmind a fi
prelungit in momentul e!pirarii termenului de valabilitate. 'urtea
'onstitutionala considera ca privarea de libertate este un act grav, iar
garantiile prevazute de 'onstitutie privind inviolabilitatea persoanei
au un caracter general, fara a se face distinctie in functie de fazele
procesuale in care se afla procesul, astfel incit, daca arestarea se
dispune de instanta, mandatul nu poate avea o alta durata decit cea
prevazuta de 'onstitutie cel mult 2< de zile. /nstanta poate insa
prelungi durata mandatului, potrivit legii. Decizia 'urtii 'onstitutionale
urmeaza sa se aplice si in cazul cind arestarea s-a dispus de procuror,
iar instanta a fost sesizata inlauntrul termenului de 2< de zile de
valabilitate a mandatului de arestare. |n literatura de specialitate s-au
e!primat pareri diferite, unii sustinind punctul de vedere al 'urtii
'onstitutionale, iar altii nefiind de acord cu ei.
Prelungirea duratei arestarii preventive a inculpatului se poate
dispune in caz de necesitate si numai motivat. Prin necesitatea
prelungirii se intelege ca temeiurile pentru care a fost dispusa
arestarea preventiva nu au disparut si ca se impune in continuare
privarea de libertate a inculpatului de asemenea, c"iar daca au
disparut temeiurile initiale pentru care s-a dispus arestarea
preventiva, prelungirea poate fi dispusa daca au aparut alte temeiuri
prevazute de lege care justifica mentinerea in stare de privare de
libertate a inculpatului. Motivarea solutiei de prelungire a duratei
arestarii preventive constituie o garantie pentru inculpat, dar si pentru
societate, deoarece atit procurorul care solicita prelungirea, cit si
instanta care o acorda, trebuie sa arate temeiurile concrete care au
determinat solutia luata aceste temeiuri sint supuse verificarii
instantei de recurs ca atare, trebuie sa se refere la imprejurari
concrete legate de cauza, si nu la cazuri generale in care se poate
dispune.
|n redactarea initiala a 'odului de procedura penala, prelungirea
duratei arestarii preventive a inculpatului se acorda de catre
procurorul sef al unitatii de procuratura sau de catre procurorul
ierar"ic superior, de cel mult 2 ori si de fiecare data pe cel mult o
luna, orice alta prelungire unrmind a fi data de catre instanta de
judecata prin modificarea intervenita prin 0egea nr. 2%Q1@@< s-a
restrins dreptul procurorului de a prelungi durata arestarii preventive
a inculpatului la o singura data pe cel mult o luna. Pe linia instituirii
unor garantii mai puternice pentru libertatea individuala, in art. %2 din
'onstitutie s-a prevazut ca prelungirea arestarii preventive a
inculpatului se aproba numai de instanta de judecata, iar modificarea
art. 177 prin 0egea nr. &7Q1@@2 a reglementat in mod amanuntit
procedura de prelungire desfasurata in fata instantei. Astfel,
propunerea de prelungire a duratei arestarii preventive se face de
procurorul care supraveg"eaza cercetarea penala sau o efectueaza si
se confirma de catre prim-procurorul parc"etului sau, in anumite
cazuri, de catre procurorul sef de sectie din Parc"etul Aeneral, cu cel
putin = zile inainte de e!pirarea duratei arestarii preventive. Acesta,
9=
Deciziile nr. 9<Q1@@& Ci %<Q1@@7
DPPpg%&9
daca socoteste ca propunerea este intemeiata, sesizeaza instanta
competenta cu cel putin 7 zile inainte de e!pirarea termenului.
+esizarea instantei se face intotdeauna de procurorul de la parc"etul
corespunzator instantei competente sa judece cauza in prima
instanta, care poate adauga si alte temeiuri decit cele cuprinse in
propunerea de prelungire a duratei arestarii preventive. Propunerea
se analizeaza de catre un complet de judecata prezidat de catre
presedintele instantei judecatoresti sau de un judecator desemnat de
acesta, participarea procurorului fiind obligatorie. /nculpatul este adus
in fata instantei si este asistat de aparator acesta are dreptul sa
consulte dosarul prezentat de procuror. |n cazul cind inculpatul
arestat, din cauza de boala sau din alte motive, nu poate fi adus in
fata instantei, propunerea de prelungire a duratei arestarii preventive
este e!aminata in lipsa acestuia, dar numai in prezenta aparatorului,
caruia i se da cuvintul pentru a pune concluzii. /nstanta se pronunta
asupra prelungirii arestarii inainte de e!pirarea duratei mandatului. |
nc"eierea prin care s-a "otarit asupra prelungirii poate fi atacata cu
recurs de procuror si de inculpat. /nstanta poate acorda si alte
prelungiri, fiecare neputind depasi 2< de zile, prin aceeasi procedura
aratata anterior. 0imita ma!ima a duratei arestarii preventive, prin
prelungirile acordate, nu poate depasi jumatatea ma!imului pedepsei
cu inc"isoare prevazute de lege pentru infractiunea imputata
inculpatului. |n cazul in care sint mai multi inculpati arestati preventiv,
parc"etul trebuie sa asigure procedura de prelungire a duratei
arestarii pe cit posibil odata pentru toti inculpatii.
6. 2nlocuirea arestarii pre+enti+e a inculpatului cu
masuri pre+enti+e nepri+ati+e de libertate
1) Ratiunea liberarii pro+i%orii sub control *udiciar si
pe cautiune
Apararea libertatii individuale in procesul penal presupune si
adoptarea unor masuri care, fara a fi privative de libertate, pot
asigura desfasurarea normala a procesului si e!ecutarea pedepsei
aplicate inculpatului in caz de condamnare. 0egea prevede ca masura
preventiva poate fi revocata, daca au disparut temeiurile care au
justificat luarea ei, precum si incetarea ei de drept atunci cind e!ista
vreunul din cazurile prevazute de lege. +e poate insa ajunge la
concluzia ca, desi temeiurile pentru luarea unei masuri preventive
subzista, totusi, din cauza unor imprejurari legate in special de
persoana inculpatului si comportarea sa in proces si fata de victima,
nu mai este necesara privarea sa de libertate. |n aceste cazuri,
libertatea individuala fiind regula, nu se mai justifica privarea de
libertate, preventia fiind realizata prin alte constringeri
9@
.
'a reactie impotriva unor abuzuri in legatura cu privarea de
libertate pe o durata indelungata a unor inculpati, imediat dupa 1@=@
s-au adoptat art. 19<
1
19<
1<
, prin care au fost consacrate liberarea
provizorie sub control judiciar si liberarea provizorie pe cautiune,
reglementare perfectionata prin 0egea nr. &7Q1@@2. Pentru a se da
stabilitate acestei reglementari, persoana arestata preventiv are
9@
'odul din 1@29 a cunoscut mBsura preventivB a libertBDii provizorii, cu
sau fBrB cauDiune, prevBzindu-se Ci condiDiile in care se poate dispune Ci cele
in care poate fi revocatB. |n 1@9= nu s-au prevBzut in 'odul de procedurB
penalB dispoziDii privitoare la liberarea provizorie, considerindu-se cB e!istB o
mBsurB preventivB neprivativB de libertate obligarea de a nu pBrBsi
localitatea. Pentru strBini s-a prevBzut, totuCi, prin Decretul nr. %&Q1@:< #azi
abrogat$ posibilitatea liberBrii provizorii pe cauDiune, dacB aceasta era plBtitB
in valutB.
DPPpg%&:
dreptul sa ceara punerea sa in libertate provizorie sub control judiciar
sau pe cautiune, dindu-se astfel caracter constitutional acestor masuri
preventive care inlocuiesc arestarea preventiva a inculpatului
:<
.
2) Liberarea pro+i%orie sub control *udiciar 'art0 +.;
1
7+.;
1<
(
3ste o masura preventiva limitativa de drepturi, instituita pentru a
inlocui arestarea preventiva cu o constringere mai putin grava,
suficienta insa pentru a asigura buna desfasurare a procesului penal
sau pentru prevenirea comiterii de fapte social periculoase. Dupa cum
o arata si denumirea, liberarea din starea de detinere este provizorie,
cit timp inculpatul se supune obligatiilor care i se impun daca aceste
obligatii nu sint respectate, liberarea se revoca si se dispune din nou
arestarea preventiva.
|nlocuirea masurii arestarii preventive cu o masura neprivativa de
libertate se poate justifica in cazul unor infractiuni mai putin grave,
luindu-se in considerare si persoana inculpatului, care prezinta
increderea ca va indeplini obligatiile ce i se impun.
0egea prevede o prima restrictie la luarea masurii liberarii
provizorii sub control judiciar prin indicarea sferei de infractiuni pentru
care masura nu este admisibila. Prevazind ca aceasta masura poate fi
luata in cazul infractiunilor savirsite din culpa, fara deosebire de
gravitatea faptei, precum si a infractiunilor intentionate pentru care
legea prevede pedeapsa inc"isorii care nu depaseste : ani, au fost
e!clusi de la aplicarea liberarii provizorii sub control judiciar inculpatii
care au savirsit infractiuni intentionate grave. 8 a doua restrictie se
refera la persoana inculpatului, masura nefiind admisibila in cazul cind
acesta este recidivist ori e!ista temerea ca va savirsi o noua
infractiune daca s-ar afla in stare de libertate. Daca starea de
recidivist este usor de stabilit, ,temerea- ca va savirsi o noua
infractiune este o conditie prea vaga, cu un vadit caracter subiectiv,
care ar putea fi interpretata diferit de la un procuror la altul, de la un
judecator la altul. De aceea, este necesar ca in actul prin care se
rezolva cererea de liberare provizorie sa se prevada concret
imprejurarile care motiveaza solutia luata, pentru a putea fi verificata
de instanta care efectueaza controlul asupra "otaririi pronuntate.
!ontrolul judiciar consta in impunerea respectarii de catre inculpat
a uneia sau unora din urmatoarele obligatii:
sa nu depaseasca limita teritoriala fi!ata decit in conditiile stabilite
de organul judiciar si sa comunice acestuia orice sc"imbare de
domiciliu sau de resedinta
sa nu mearga in locuri anume stabilite
sa se prezinte la organul de urmarire penala sau, dupa caz, la
instanta de judecata ori de cite ori este c"emat
sa nu intre in legatura cu anumite persoane determinate
sa nu conduca nici un autove"icul sau anumite autove"icule
sa nu e!ercite o profesie de natura aceleia de care s-a folosit la
savirsirea infractiunii.
'ontrolul judiciar instituit poate fi ridicat oricind, in totalitate sau in
parte, de catre procuror in cursul urmaririi penale, de instanta de
judecata in cursul judecatii.
:<
(eglementarea actualB a acestor mBsuri preventive neprivative de
libertate se aseamBnB, in principiu, cu cea prevBzutB in 'odul de procedurB
penalB din 1@29, in care liberarea provizorie ca mBsurB unicB putea fi
dispusB cu sau fBrB cauDiune.
DPPpg%&=
3) Liberarea pro+i%orie pe cautiune 'art0 +.;
&
7+.;
7
(
!autiunea este o suma de bani
:1
al carei cuantum este fi!at de
procuror sau de instanta de judecata, avind destinatia de a garanta
respectarea de catre inculpat a obligatiilor ce-i revin in timpul liberarii
provizorii in caz de nerespectare a acestor obligatii, pe linga
revocarea liberarii provizorii si privarea din nou de libertate a
inculpatului, se pierde si suma depusa drept cautiune
:%
.
'azurile in care nu se poate acorda liberarea provizorie pe
cautiune sint aceleasi ca si pentru liberarea provizorie sub control
judiciar: infractiunea este intentionata si pedepsita de lege cu mai
mult de : ani inc"isoare, iar inculpatul este recidivist ori e!ista date
care justifica temerea ca va savirsi o alta infractiune. +e cer si doua
conditii noi, care nu sint prevazute si pentru liberarea provizorie sub
control judiciar:
a fost asigurata repararea pagubei produse prin infractiune, ceea
ce inseamna fie acoperirea integrala a prejudiciului, fie e!istenta
unei garantii ca paguba produsa prin infractiune va fi reparata #de
e!emplu sec"estru asupra bunurilor inculpatului pina la valoarea
pagubei$
s-a depus cautiunea stabilita de organul judiciar competent.
Pe timpul liberarii provizorii pe cautiune se pot impune inculpatului
anumite obligatii: prezentarea la c"emarea organelor judiciare si
comunicarea oricarei sc"imbari a domiciliului sau resedintei. 0iberarea
provizorie pe cautiune nu se poate dispune decit dupa depunerea
dovezii de consemnare a cautiunii stabilite pe numele inculpatului si
la dispozitia organului judiciar care a stabilit cuantumul acesteia.
'autiunea se restituie in urmatoarele cazuri:
cind se revoca liberarea provizorie in temeiul descoperirii de fapte
si imprejurari ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de
liberare provizorie si care justifica arestarea inculpatului

#de
e!emplu ca era recidivist$
cind se constata, prin ordonanta sau inc"eiere, ca nu mai e!ista
temeiurile care au justificat masura arestarii preventive
cind se dispune, in cursul urmaririi penale, scoaterea de sub
urmarire sau incetarea urmaririi, iar in cursul judecatii ac"itarea
sau incetarea procesului penal
cind se pronunta pedeapsa amenzii sau pedeapsa inc"isorii cu
suspendarea conditionata a e!ecutarii pedepsei inc"isorii, cu
suspendare sub supraveg"ere sau cu e!ecutarea prin munca
cind se dispune condamnarea la pedeapsa inc"isorii.
'autiunea nu se restituie atunci cind se pronunta pedeapsa
inc"isorii, daca liberarea provizorie s-a revocat pe considerentul ca nu
s-au respectat de catre inculpat obligatiile asumate. |n acest caz
cautiunea se varsa la bugetul statului in momentul raminerii definitive
a "otaririi de condamnare.
'azurile de incetare de drept a masurilor preventive se aplica si
masurii liberarii provizorii pe cautiune, dispunindu-se incetarea starii
de liberare provizorie.
4) Procedura liberarii pro+i%orii sub control *udiciar
sau pe cautiune 'art0 +.;
9
7+.;
1<
(
0iberarea provizorie se poate obtine numai la cerere aceasta
inseamna ca din oficiu se poate proceda numai la revocarea arestarii
:1
in prezent: 1<.<<<1<<.<<< lei
:%
'uantumul actual al cauDiunii nu este stimulativ pentru cel liberat
provizoriu, de aceea s-a propus modificarea dispoziDiei actuale prin mBrirea
substanDialB a cuantumului cauDiunii.
DPPpg%&@
preventive, nu si la inlocuirea ei cu liberarea provizorie. 'ererea se
face de catre inculpat, sotul acestuia, rudele apropiate cind cererea
se prezinta de catre sot sau de o ruda apropiata, i se cere inculpatului
sa declare daca isi insuseste cererea, consemnindu-se declaratia sa
pe cerere refuzul inculpatului sa-si insuseasca cererea impiedica
luarea in consideratie a acesteia.
'ererea de liberare provizorie se adreseaza, in cursul urmaririi
penale, procurorului care o efectueaza sau o supraveg"eaza, iar in
cursul judecatii instantei sesizate cu judecarea cauzei. Daca cererea a
fost depusa la organul de cercetare penala sau la penitenciar, se
inainteaza cererea, dupa caz, procurorului sau instantei de judecata
competenta sa o solutioneze. ?ermenul de introducere a cererii este
in tot timpul urmaririi penale, iar in cursul judecatii pina la terminarea
cercetarii judecatoresti la prima instanta. 'ind cauza a trecut la
instanta de apel, cererea de liberare provizorie poate fi introdusa cit
timp dureaza cercetarea judecatoreasca, prin admiterea administrarii
de noi probe la instanta de recurs se poate cere liberarea provizorie
numai dupa casarea "otaririi recurate, cu rejudecarea cauzei pentru
administrarea de probe noi. De asemenea, se poate introduce si
atunci cind cauza se rejudeca de prima instanta, dupa desfiintarea
"otaririi apelate cu trimitere la prima instanta sau dupa casarea
"otaririi recurate cu trimitere spre rejudecare la prima instanta.
Procedura de solutionare a cererii de liberare provizorie incepe cu
o verificare prealabila, pentru a se constata daca cuprinde mentiunile
prevazute de lege, in caz contrar se iau masuri pentru completarea ei.
Daca cererea de liberare provizorie indeplineste cerintele
prevazute de lege, se trece la e!aminarea indeplinirii conditiilor de
fond obligatorii:
infractiunea sa fie dintre acelea pentru care se poate dispune
liberarea provizorie
inculpatul sa nu fie recidivist
sa nu e!iste temere ca va savirsi si alta infractiune daca este lasat
in libertate.
'onstatind indeplinite conditiile cerute de lege, procurorul sau
instanta fi!eaza, cind este cazul, cuantumul cautiunii ce trebuie
depuse si incunostinteaza despre aceasta persoana care a facut
cererea. Procedura de solutionare a cererii de catre procuror se
desfasoara in prezenta inculpatului, asistat de aparator inculpatul
este ascultat si aparatorul pune concluzii. |n fata instantei, inculpatul
este adus si ascultat, dupa care pun concluzii aparatorul si procurorul.
|n cazul in care se constata indeplinirea conditiilor obiective
prevazute de lege si cererea este intemeiata in ceea ce priveste
desfasurarea in continuare a procesului cu inculpatul in stare de
libertate, procurorul sau, dupa caz, instanta de judecata admite
cererea si dispune punerea in libertate a inculpatului arestat, sub
control judiciar sau pe cautiune. +olutionarea cererii se face de catre
procuror prin ordonanta motivata, iar de catre instanta prin inc"eiere
motivata. |n aceste acte se consemneaza si obligatiile ce urmeaza a fi
respectate de catre inculpat in timpul liberarii provizorii.
'opie dupa ordonanta sau dupa dispozitivul inc"eierii ori un e!tras
al acesteia se trimite administratiei locului de detinere, precum si
organului de politie in a carui raza locuieste inculpatul. De asemenea,
se instiinteaza si persoanele interesate. Administratia locului de
detinere este obligata sa puna in libertate pe inculpat. |nc"eierea
instantei este supusa recursului din partea procurorului in cazul cind
DPPpg%7<
acesta nu este de acotrd cu liberarea provizorie. 5ermenul de recurs
este de 2 zile si curge de la pronuntare.
|n cazul cind nu sint indeplinite conditiile prevazute de lege, cind
cererea nu este intemeiata sau cind aceasta a fost facuta de catre o
alta persoana si nu a fost insusita de inculpat, cererea de liberare
provizorie se respinge. Daca respingerea s-a dispus prin ordonanta de
procuror, se poate face plingere la instanta careia i-ar reveni
competenta sa judece cauza in fond. 0a solutionarea plingerii
inculpatul este ascultat, aparatorul si procurorul pun concluzii, iar
instanta o poate admite, liberind provizoriu pe inculpat, sau o poate
respinge, mentinind masura de arestare preventiva a inculpatului. |
nc"eierea prin care se solutioneaza plingerea este supusa recursului
de asemenea, este supusa recursului si inc"eierea prin care instanta a
respins cererea de liberare provizorie a inculpatului. 5ermenul de
recurs este de 2 zile si curge de la pronuntare pentru cei prezenti si
de la comunicare pentru cei lipsa. /nculpatul este adus la judecarea
recursului numai cind instanta considera necesar, fiind insa obligatorie
prezenta aparatorului ales sau numit din oficiu.
5) Re+ocarea liberarii pro+i%orii si rearestarea
inculpatului
|n cazul cind se constata, in cursul liberarii provizorii, ca aceasta a
fost dispusa fara temei sau ca inculpatul nu si-a respectat obligatiile
asumate, se poate revoca liberarea provizorie si dispune arestarea
preventiva a inculpatului, emitindu-se un nou mandat de arestare
impotriva acestuia. |n art. 19<
1<
se stabilesc doua cazuri de revocare a
liberarii provizorii:
cind se descopera fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute la
data admiterii cererii de liberare provizorie si care justifica
arestarea inculpatului #de e!emplu recidiva$
cind inculpatul nu indeplineste, cu rea credinta, obligatiile ce-i
revin prin actul de liberare provizorie sau incearca sa
zadarniceasca aflarea adevarului ori savirseste din nou, cu
intentie, o infractiune pentru care este urmarit sau judecat.
(evocarea se poate dispune de catre procuror prin ordonanta si de
instanta prin inc"eiere, dupa ascultarea inculpatului asistat de
aparator.
|mpotriva ordonantei procurorului prin care s-a revocat liberarea
provizorie se poate face plingere la instanta de judecata, iar
inc"eierea data de aceasta este supusa recursului in termen de 2 zile
devine recurabila si inc"eierea prin care s-a dispus de catre instanta
revocarea liberarii provizorii. /nculpatul este adus la judecata in recurs
cind instanta considera necesar.
I.30. lte masuri procesuale
1. !asurile de ocrotire si siguranta
1) Luarea masurilor de ocrotire 'art0 +.+(
|nvinuitul sau inculpatul asupra caruia urmeaza a se lua o masura
preventiva privativa de libertate poate avea in ocotirea sa un minor, o
persoana pusa sub interdictie sau careia i s-a instituit curatela ori o
persoana care are nevoie de ajutor datorita virstei, bolii sau altei
cauze. |n aceasta situatie, de regula, se ia masura obligarii de a nu
parasi localitatea, in scopul de a se da posibilitatea invinuitului sau
inculpatului de a avea grija de persoanele aflate in ocrotirea sa. |nsa
cind impotriva invinuitului sau inculpatului s-a luat masura arestarii
preventive, se impune ca organele de urmarire sau de judecata sa ia
DPPpg%71
masuri de ocrotire a persoanelor care, prin privarea de libertate a
invinuitului sau inculpatului, ramin lipsite de ocrotirea acestuia.
|n acest scop, organul de urmarire sau instanta de judecata are
obligatia de a incunostinta autoritatea competenta in vederea luarii
masurilor de ocrotire. Potrivit art. 117, 1&2 si 17& 'odul familiei,
trebuie instiintata autoritatea tutelara competenta, pentru a lua
masuri de incredintare a minorului aflat in ingrijirea celui arestat unei
institutii de ocrotire sau unei alte persoane, de numire a tutorelui, de
sc"imbare a tutorelui sau curatorului ori de luare a altei masuri de
ocrotire prevazute de lege. |n acest mod persoanele aflate in ocrotirea
e!clusiva a celui arestat preventiv nu vor avea de suferit prin lipsirea
de libertate a ocrotitorului lor.
2) Luarea in mod pro+i%oriu a unor masuri de
siguranta 'art0 +.1(
'odul penal prevede, printre masurile de siguranta care se pot lua
impotriva persoanelor care au comis fapte prevazute de legea penala,
obligarea la tratament medical #art. 112$ si internarea intr-un institut
medical de specialitate #art. 11&$ pina la insanatosire, daca din cauza
unei boli mintale sau a into!icarii cronice prin alcool, stupefiante sau
alte asemenea substante, prezinta pericol pentru societate. Aceste
masuri de siguranta pot fi luate provizoriu si in cursul urmaririi penale
sau al judecatii, daca sint intrunite conditiile prevazute de legea
penala, aratate anterior.
|n cursul urmaririi penale, cind se constata ca invinuitul sau
inculpatul se afla in vreuna din situatiile de mai sus, procurorul
dispune prin ordonanta luarea in mod provizoriu a masurii obligarii la
tratament medical sau a internarii intr-un institut medical de
specialitate aceasta masura poate fi luata si atunci cind procurorul
scoate de sub urmarire sau inceteaza urmarirea penala, cu e!ceptia
cazurilor prevazute in art. 1< lit. a, b si c intrucit masura nu poate fi
luata decit provizoriu de procuror, acesta trebuie sa sesizeze instanta
de judecata careia ii revine sau, in caz de scoatere de sub urmarire
sau incetarea urmaririi penale, i-ar fi revenit competenta de a judeca
in fond cauza, singura in drept sa confirme masura de siguranta luata,
iar aceasta numai dupa luarea avizului comisiei medicale. 6apta
savirsita de invinuit sau inculpat fiind prevazuta de legea penala,
masura de siguranta trebuie sa fie confirmata de o instanta penala, si
nu de instanta civila prevazuta in Decretul nr. 1%Q1@97 privind
internarea bolnavilor mintali si a to!icomanilor periculosi.
'onfirmarea masurii de siguranta provizorii de catre instanta de
judecata se face cu respectarea garantiilor procesuale penale, inclusiv
asistenta juridica obligatorie a inculpatului care, datorita bolii de care
sufera, nu-si poate face singur apararea #art. 1:1 al. 2 ultima teza$.
*asurile de siguranta provizorii prevazute in art. 112 si 11& 'od
penal pot fi luate si de instanta de judecata care judeca o cauza
penala, urmind a fi confirmate ulterior, dupa primirea avizului din
partea comisiei medicale. Fi in acest caz sint aplicabile dispozitiile
care garanteaza drepturile procesuale ale inculpatului. |nc"eierea prin
care s-a luat masura internarii medicale provizorii este supusa unui
recurs separat, dar care nu suspenda e!ecutarea masurii.
8data cu luarea masurii de siguranta, daca este cazul, se iau si
masurile de ocrotire corespunzatoare fata de cei aflati in ingrijirea
celui internat medical.
0a sesizarea unitatii sanitare, instanta poate dispune incetarea
internarii medicale provizorii.
DPPpg%7%
2. !asurile asiguratorii 'art0 +.-7+.@(
1) Notiunea de masuri asiguratorii
!asurile asiguratorii sint masuri de constringere reala si
constau in indisponibilizarea, pina la solutionarea definitiva a cauzei, a
bunurilor si veniturilor apartinind invinuitului, inculpatului sau partii
responsabile civilmente, in vederea asigurarii repararii pagubelor
cauzate prin infractiune, precum si pentru garantarea e!ecutarii
pedepselor pecuniare. 8data aplicata masura asiguratorie, invinuitul,
inculpatul sau partea responsabila civilmente nu mai pot instraina sau
greva bunurile sau veniturile supuse acestei masuri, astfel incit partea
civila isi poate realiza creanta nascuta din "otarirea de condamnare la
despagubiri, iar organele de stat pot e!ecuta pedeapsa pecuniara la
care a fost obligat inculpatul. 8rice instrainare a bunurilor
indisponibilizate este lovita de nulitate si atrage raspunderea penala
pentru infractiunea de sustragere de sub sec"estru #art. %&& 'od
penal$. 6iind o masura procesuala, masura asiguratorie nu constituie
prin ea insasi o acoperire a pagubei, ci numai garanteaza repararea
ei.
*asura asiguratorie se aplica asupra bunurilor si veniturilor
invinuitului, inculpatului si a partii responsabile civilmente pina la
concurenta valorii probabile a pagubei produse sau a pedepsei
pecuniare ce poate fi aplicata. 4u sint supuse masurii asiguratorii
bunurile e!ceptate de la urmarirea civila #art. &<9 si urm 'od
procedura civila si art. 1% din Decretul nr. %%1Q1@9<$.
2) Procedura luarii masurilor asiguratorii
*asura asiguratorie se ia la cererea partii civile sau din oficiu. |n
faza de urmarire penala, masura asiguratorie se dispune, prin
ordonanta motivata, de organul de cercetare penala sau de procuror
in cursul judecatii masura asiguratorie se ia de instanta, prin
inc"eiere.
Pentru a lua masura asiguratorie, organul de urmarire penala sau
instanta de judecata trebuie sa constate ca s-a produs o paguba prin
infractiunea pentru care este urmarit sau judecat invinuitul sau
inculpatul si ca e!ista temerea ca bunurile personale care ar putea
garanta repararea pagubei vor fi instrainate sau ascunse in scopul
sustragerii de la raspunderea civila de asemenea, ca invinuitul sau
inculpatul incearca sa se sustraga de la e!ecutarea unei eventuale
pedepse pecuniare.
|n urmatoarele cazuri luarea masurii asiguratorii este obligatorie:
cind prin infractiune s-a produs o paguba proprietatii publice, fara
deosebire daca e!ista sau nu constituita parte civila
cind cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de e!ercitiu
sau cu aceasta capacitate restrinsa.
|mpotriva ordonantei sau inc"eierii prin care s-a luat fara drept o
masura asiguratorie, partile si orice alta persoana interesata se pot
plinge organului care a dispus masura. |n cazul in care masura
asiguratorie a fost luata de organul de cercetare penala, plingerea se
poate adresa si procurorului care supraveg"eaza urmarirea penala,
pina la sesizarea instantei de judecata, dupa care plingerea se poate
adresa acelei instante.
*asura asiguratorie dureaza pina la solutionarea definitiva a
cauzei. 3a poate fi revocata si inainte de aceasta data, daca au
disparut temeiurile pentru care a fost luata, de catre aceleasi organe
care au dispus luarea ei sau de organul in fata caruia se afla cauza.
DPPpg%72
3) ducerea la indeplinire a masurilor asiguratorii
*asura asiguratorie luata de organul de cercetare penala se aduce
la indeplinire de catre acesta. |n cauzele in care efectueaza personal
urmarirea penala, procurorul poate dispune ca masura asiguratorie sa
fie aplicata de secretarul parc"etului. |nc"eierea instantei prin care
s-a dispus luarea masurii asiguratorii se aduce la indeplinire prin
e!ecutorul judecatoresc.
Despre aducerea la indeplinire a masurii asiguratorii se inc"eie un
proces-verbal. Partile si orice persoana interesata se pot plinge de
modul de aducere la indeplinire a masurii asiguratorii organului care a
dispus luarea acestei masuri ori celui in fata caruia se afla cauza
#pentru instanta de judecata intotdeauna instanta de fond$.
Gotarirea instantei de judecata data in legatura cu aceasta plingere
poate fi atacata cu recurs, fara a se suspenda aplicarea masurii.
Dupa solutionarea definitiva a cauzei, daca nu s-a facut plingere
impotriva modului de aplicare a masurii asiguratorii, se poate face
contestatie potrivit legii civile.
Aplicarea masurii asiguratorii asupra bunurilor mobile si imobile se
face prin sechestru. +e identifica bunurile apartinind persoanei
impotriva careia s-a luat masura asiguratorie si se inventariaza
printr-un proces-verbal, in care se descriu caracteristicile pe care le
au, starea de uzura, cantitatea si evaluarea lor in bani. Daca organul
care aplica masura nu poate face o corecta evaluare, se serveste de
un e!pert. Prin procesul-verbal inc"eiat, bunurile inventariate se
declara sechestrate, in total sau in parte.
Pentru bunurile mobile, sec"estrul poate imbraca mai multe forme:
cu lasarea bunurilor in custodia celui sec"estrat sau unei rude in
care caz sec"estrul poate fi cu sigilii sau fara sigilii
cu ridicarea bunurilor si incredintarea lor spre pastrare unor
persoane, unor institutii sau societati de profil bunurile ridicate se
ridica si se predau spre valorificare metalele sau pietrele pretioase
ori obiectele confectionate din acestea, sumele de bani se depun
la institutiile bancare competente in cazul sumelor de bani,
acestea se consemneaza pe numele celui sec"estrat, dar la
dispozitia organului care a dispus sec"estrul.
Pentru bunurile imobile, sec"estrul se aplica prin luarea unei
inscriptii ipotecare, care impiedica orice instrainare a acestora.
8 forma speciala de indisponibilizare este poprirea, care se aplica
sumelor de bani datorate celui sec"estrat. Daca un debitor are de
platit invinuitului, inculpatului sau partii responsabile civilmente sume
de bani, acestea se popresc pina la solutionarea definitiva a cauzei.
/ntra in aceasta situatie si sumele de bani datorate invinuitului sau
inculpatului de persoana pagubita #salarii, premii etc.$. Dupa poprire,
sumele de bani datorate nu mai pot fi platite celui impotriva caruia s-a
dispus poprirea, ci se depun la '3', recipisele fiind predate organului
care a dispus masura.
3. Restituirea lucrurilor si restabilirea situatiei
anterioare sa+irsirii in#ractiunii
1) Restituirea lucrurilor 'art0 +.,(
8rganul de urmarire penala sau instanta de judecata are dreptul sa
dispuna, ca masura procesuala, restituirea catre persoana vatamata a
lucrurilor ridicate de la invinuit sau inculpat ori de la orice persoana
care le-a primit pentru a le pastra, daca se constata ca sint
proprietatea persoanei vatamate si au fost luate pe nedrept din
posesia sau detentia sa. (estituirea lucrurilor, ca masura procesuala,
garanteaza repararea pagubei produse prin sustragerea lor.
DPPpg%7&
(estituirea lucrurilor se dispune prin rezolutie sau inc"eiere si are
caracter provizoriu, pina la solutionarea definitiva a cauzei. (estituirea
lucrurilor se dispune numai daca prin luarea acestei masuri nu se
sting"ereste aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei.
|n cazul in care o alta persoana decit persoana vatamata pretinde
un drept asupra lucrurilor ridicate de la invinuit sau inculpat, poate
cere organului in fata caruia se afla cauza sa stabileasca dreptul sau
si sa dispuna sa i se restituie lucrurile. (ezolvarea acesteui drept se
face cu caracter provizoriu pina la solutionarea definitiva a cauzei,
cind se vor stabili cu caracter definitiv drepturile asupra lucrurilor in
cauza.
2) Restabilirea situatiei anterioare 'art0 +9;(
'ind in urma savirsirii infractiunii s-a produs, in mod vadit, o
sc"imbare a situatiei de fapt sau de drept, se poate dispune ca
masura procesuala ce garanteaza repararea prejudiciilor produse prin
infractiune restabilirea situatiei anterioare, daca aceasta este
posibila. Aceasta masura are caracter provizoriu si se dispune fie de
organul de urmarire penala, dar cu aprobarea procurorului, fie de
instanta de judecata. +e aplica la fel ca restituirea lucrurilor
garantiile prevazute de lege.
I.31. cte procesuale si acte procedurale
1. Conditiile de +alabilitate a actelor procesuale si a
actelor procedurale penale
1) Distinctia dintre actele procesuale si actele
procedurale
+ub 'odul de procedura penala anterior nu se facea distinctie intre
actele procesuale si actele procedurale, folosindu-se pentru aceleasi
acte fie denumirea de acte procedurale, fie cea de acte procesuale.
6ara a se folosi denumiri distincte, unele acte erau considerate ca au
un rol activ, dinamic in desfasurarea procesului penal #ca trimiterea in
judecata, "otarirea de condamnare a inculpatului$, iar altele erau
considerate ca acte scrise de constatare, documente procedurale, in
care se consemneaza constatarile facute de autoritatile judiciare.
Prin denumirea 5itlului ? al partii generale ,Acte procesuale si
procedurale comune- 'odul de procedura penala din 1@9=
diferentiaza actele efectuate in cursul procesului penal in acte
procesuale si acte procedurale, iar prin prevederile art. 12% le
delimiteaza si stabileste trasaturile fiecarei categorii de acte. Astfel,
se prevede ca nu pot forma obiectul unei comisii rogatorii: punerea in
miscare a actiunii penale, luarea masurilor preventive, incuviintarea
de probatorii, precum si ,dispunerea celorlalte acte si masuri
procesuale-, caracterizind aceste acte, ca si alte acte de aceeasi
natura, ca acte procesuale penale enumerind actele care pot forma
obiectul unei comisii rogatorii sau al unei delegari #ca ascultarea unui
martor, efectuarea unei cercetari la fata locului, ridicarea de obiecte,
,efectuarea oricarui act procedural-$, legea incadreaza actele
enumerate, precum si alte acte de aceeasi natura, ca acte
procedurale penale. A revenit literaturii de specialitate sarcina de a
preciza trasaturile celor doua categorii de acte avute in vedere de
'odul de procedura penala.
Cap. II. ctele procesuale si actele procedurale$
Termene si sanctiuni procedurale
DPPpg%77
Actele denumite procesuale sint activitati prin care autoritatile
judiciare si partile din proces isi manifesta vointa, in conditiile si
formele prevazute de lege, de incepere si de desfasurare a procesului
penal in vederea realizarii scopului acestuia. Pentru a se ajunge la
condamnarea infractorilor sint necesare punerea in miscare a actiunii
penale, trimiterea in judecata a inculpatilor, judecarea si
condamnarea acestora in unele cazuri, urmarirea si judecarea
infractorilor depinde de plingerea prealabila a persoanei vatamate, de
retragerea ei, de cererea inculpatului de a se continua procesul penal,
de e!ercitarea cailor de atac. Deci actele procesuale sint acte
constitutive ale procesului penal, fara de care, in conditiile legii, nu se
poate realiza scopul procesului penal. 8 a doua caracteristica a
actelor procesuale consta in efectuarea acestor acte in e!ercitarea
drepturilor procesuale sau ale indatoririlor legale, potrivit functiilor
procesuale pe care le indeplinesc participantii la procesul penal.
Procurorul pune in miscare actiunea penala si dispune trimiterea in
judecata in e!ercitarea functiei de invinuire instanta de judecata
condamna pe inculpat in e!ercitarea functiei sale de jurisdictie
inculpatul foloseste asistenta juridica, e!ercita caile de atac in cadrul
functiei de aparare in fine, actele procesuale nu pot fi efectuate
valabil cu unele derogari prevazute de lege decit de organul
judiciar competent sa urmareasca sau sa judece cauza si de persoana
indrituita sa efectueze actul respectiv.
)ctul procesual penal poate fi definit ca acea parte constitutiva a
procesului penal, prevazuta de lege, prin care autoritatea judiciara
competenta si persoana indrituita dispune, in mod direct, in e!ercitiul
functiei sale procesuale, asupra desfasurarii procesului penal in
vederea realizarii scopului acestuia.
|n ce priveste actele procedurale, o caracteristica este natura lor
derivata, prin ele aducindu-se la indeplinire actele si masurile
procesuale. Astfel, dispozitia de admitere a ascultarii unor martori, ca
act procesual, este adusa la indeplinire prin c"emarea cu citatie a
acestora, prin ascultarea lor si apoi prin consemnarea declaratiilor in
acte procedurale scrise dispozitia de efectuare a unei reconstituiri se
aduce la indeplinire prin pregatirea acesteia si apoi prin reproducerea
imprejurarilor in care s-a produs o anumita fapta sau imprejurare
luarea masurii preventive, ca masura procesuala, se aduce la
indeplinire prin e!ecutarea mandatului de arestare, care este un act
procedural. |n temeiul art. 12% si 127, actele procedurale pot fi
indeplinite si de alte organe decit cele competente sa efectueze
urmarirea si judecata, daca acestea nu pot sa le efectueze personal. 8
categorie de acte procedurale o formeaza actele de constatare
documentele procedurale #ordonante, inc"eieri, procese-verbale$ in
care se consemneaza cele dispuse prin acte procesuale, precum si
cele constatate prin actele procedurale efectuate.
)ctul procedural penal poate fi definit ca acea activitate
desfasurata de organele judiciare si de parti, prin care se aduce la
indeplinire un act sau o masura procesuala ori se constata efectuarea
si se consemneaza continutul unui act sau al unei masuri procesuale
ori al unui act procedural.
2) Felurile si conditiile de +alabilitate a actelor
procesuale
6iind parti constitutive ale procesului penal, pentru fiecare act
procesual legea prevede organul judiciar sau partea care are
imputernicirea sau obligatia sa-l efectueze, in ce consta manifestarea
de vointa pe care o are in vedere, conditiile in care trebuie efectuat
DPPpg%79
de asemenea, legea fi!eaza modul in care ar trebui sa se produca
manifestarea de vointa, forma in care are loc, mentiunile pe care
trebuie sa le cuprinda actul procedural constator.
8rice act procesual trebuie sa cuprinda cel putin doua conditii de
fond:
sa fie efectuat de organul judiciar competent sau de persoana
abilitata prin lege
sa cuprinda manifestarea de vointa de a produce efectele juridice
pe care le are in vedere legea pentru acel act procesual
:2
.
Actul procesual trebuie sa indeplineasca si conditiile de forma
cerute de lege: o anumita forma procesuala, cu mentiunile necesare
prevazute de lege
:&
.
Actele procesuale penale pot fi:
imperative e!ista obligatia de a fi efectuate ori de cite ori sint
indeplinite conditiile prevazute de lege
:7

obligatorii la cerere se efectueaza in toate cazurile in care legea

prevede o anumita activitate ca raspuns la o anumita cerere, fara
a se lasa autoritatii judiciare facultatea de a decide
:9

facultative legea prevede posibilitatea efectuarii lor, dar

manifestarea de vointa este lasata la aprecierea autoritatii sau
persoanei abilitate in acest sens
::
.
|n cazul actelor imperative nu se poate ajunge la solutionarea
legala a cauzei fara efectuarea lor valabilitatea desfasurarii
procesului penal poate depinde de efectuarea sau nu a actelor
obligatorii la cerere neefectuarea actelor facultative nu influenteaza,
de regula, valabilitatea desfasurarii procesului penal.
Dupa forma in care se efectueaza, actele procesuale sint:
scrise trebuie sa se efectueze in scris, ca singura forma
valabila
:=

:2
de e!emplu punerea in miCcare a acDiunii penale se poate dispune
numai de un anumit procuror Ci trebuie sB cnDinB dispoziDia de punere in
miCcare a acDiunii penale impotriva invinuitului plingerea prealabilB a
persoanei vBtBmate nu poate fi niciodatB introdusB decit personal de
persoana care a suferit o vBtBmare prin infracDiune sau prin mandatar
special, cuprinzind cerereade a fi tras la rBspundere penalB Ci, ca o condiDie
de timp, introducerea ei in cel mult douB luni de la data cind persoana
vBtBmatB a cunoscut cine este fBptuitorul
:&
punerea in miCcare a acDiunii penale se dispune prin ordonanDB scrisB,
care trebuie sB cuprindB menDiunile constatatoare ale indeplinii condiDiilor de
fond plingerea prealabilB poate fi fBcutB in scris sau oral, in ultima situaDie
trebuie sB fie consemnatB intr-un proces-verbal din care sB rezulte cB sint
indeplinite condiDiile de fond
:7
cind e!istB temeiuri din care rezultB cB invinuitul a sBvirCit infracDiunea
pentru care este urmBrit Ci nu e!istB vreun caz legal de impiedicare, devine
obligatorie punerea in miCcare a acDiunii penale impotriva sa cind e!istB
probe suficiente din care rezultB cB fapta e!istB, cB a fost sBvirCitB de inculpat
Ci constituie infracDiune, in mod necesar trebuie sB se dispunB trimiterea in
judecatB a inculpatului
:9
in cazul in care instanDa este sesizatB cu plingere prealabilB pentru
vreuna din infracDiunile prevBzute in art. %:@ al. % lit. a, legal introdusB, este
obligatB sB procedeze la judecarea cauzei Ci sB soluDioneze acDiunea penalB
e!ercitatB
::
de e!emplu persoana vBtBmatB poate sau nu sB-Ci e!ercite dreptul sBu
de a face plingere prealabilB, de a se constitui parte civilB
:=
trimiterea in judecatB, scoaterea de sub urmBrire penalB se efectueazB
prin acte procesuale scrise #rec"izitoriu, ordonanDB$
DPPpg%7:
orale se efectueaza printr-o declaratie, relatare, concluzii orale
se pot efectua si in scris, dar valabilitatea actului depinde de
respectarea formei orale
:@
.
+int acte procesuale care se pot efectua si in forma scrisa, si in
forma orala, fiind valabile in oricare din cele doua forme astfel,
constituirea de parte civila se poate face prin cerere scrisa sau
printr-o declaratie orala in fata instantei de judecata. Actele
procesuale orale se consemneaza in intregime sau in rezumat in
documente procedurale scrise.
'odul penal din 1@9= reglementeaza, ca acte procesuale comune,
asistenta juridica si reprezentarea celelalte acte procesuale sint
reglementate fie in partea generala #de e!emplu luarea masurilor
preventive$, fie in partea speciala a 'odului #in cadrul urmaririi si al
judecatii$.
3) Felurile si conditiile de +alabilitate ale actelor
procedurale
6iind acte derivate, actele procedurale prin care se aduc la
indeplinire actele sau masurile procesuale trebuie sa se limiteze la
ceea ce s-a incuviintat prin actul procesual sau masura procesuala in
aceste limite, organul care efectueaza urmarirea penala sau judecata
#ori organul rogat sau delegat$ aduce la indeplinire actul procedural in
conditiile de loc, mod, timp prevazute de lege
=<
. 0egea prevede pentru
fiecare act procedural conditiile in care trebuie efctuat, nerespectarea
acestora atragind, de regula, nevalabilitatea actului.
'a forma, actele procedurale derivate pot fi scrise, orale si
materiale #faptice$. 'itatia, mandatul de aducere sint acte procedurale
scrise ascultarea unui martor, a persoanei vatamate se face oral
inminarea citatiei, ridicarea de obiecte si inscrisuri se realizeaza
faptic.
Actele procedurale de constatare, documente in care se
consemneaza efectuarea unui act procesual sau procedural, sint
numai scrise. (ezolutiile, ordonantele, rec"izitoriile scrise ale
organelor de urmarire penala, inc"eierile, sentintele si deciziile
instantelor de judecata sint acte procedurale constatatoare ale actului
sau actelor procesuale prin care s-a pus in miscare actiunea penala,
s-a dispus trimiterea in judecata, condamnarea sau ac"itarea unui
inculpat. Actul procedural de constatare este necesar pentru a se
inregistra ceea ce s-a "otarit, spre a nu se contesta in viitor, pentru a
se cunoaste temeiurile care au determinat actul sau masura
procesuala, in vederea unui control asupra legalitatii actului. Pentru
aceleasi motive si efectuarea actelor procedurale derivate este
consemnata in documente procedurale constatatoare.
Datorita intocmirii actelor constatatoare scrise, atunci cind se
efectueaza un act procesual sau se ia o masura procesuala, se
confunda uneori actul juridic cu documentul constatator. Astfel,
punerea in miscare a actiunii penale este un act de tragere la
raspundere penala a invinuitului, care devine inculpat dar acest act
juridic este consemnat intr-o ordonanta de punere in miscare a
:@
de e!emplu dezbaterile judiciare din CedinDa de judecatB trebuie sB aibB
loc oral, c"iar dacB ulterior se depun Ci concluzii scrise in susDinerea invinuirii
Ci apBrBrii
=<
DacB procurorul a dispus efectuarea unei perc"eziDii la domiciliul
invinuitului, actul procedural al efectuBrii propriu-zise a perc"eziDiei trebuie sB
respecte limitele dispuse numai la locuinDa invinuitului, in prezenDa a doi
martori asistenDi, a invinuitului sau a reprezentantului sBu, intre orele 9%<,
inc"eindu-se un proces-verbal despre rezultatul perc"eziDiei.
DPPpg%7=
actiunii penale, care contituie un act constatator condamnarea
inculpatului este un act procesual de dispozitie, dar este consemnat in
minuta sau in sentinta, care este un act constatator.
Actele scrise de constatare se redacteaza in limba rom&na 'odul
prevede pentru fiecare act constatator mentiunile pe care trebuie sa
le cuprinda, care variaza de la un act constatator la altul. *entiunile
cele mai generale sint: data si locul intcmirii, identitatea si calitatea
persoanei care l-a redactat, constatarea modului in care a fost
efectuat actul si a rezultatelor sale, semnatura persoanelor prevazute
de lege ca trebuie sa semneze.
Actele procedurale constatatoare sint acte oficiale daca legea cere
ca actul procedural sa fie intocmit in mai multe e!emplare #art. 17%$,
fiecare e!emplar are autenticitatea actului procedural oficial, fiind
semnat de persoana care l-a emis sau intocmit. Dupa actul procedural
constatator se pot scoate copii si e!trase copia reproduce in
intregime actul constatator #art. 212 al. %, art. 29<$ si poate fi
certificata pentru conformitate e!trasul reproduce numai elementele
esentiale ale actului procedural #art. &1= al. 2$.
4) !odi#icarea in indreptarea actelor procedurale
'art0 +,47+,.(
Actul procedural constatator nu trebuie sa cuprinda nici o
adaugire, corectura sau suprimare de te!t locurile nescrise in
cuprinsul unei declaratii sau proces-verbal se bareaza, astfel incit sa
nu se poata face adaugiri. 'ind este necesara o adaugire, o corectura
sau o suprimare de te!t, persoana care a intocmit si semnat actul
procedural trebuie sa confirme in scris, in curprinsul actului,
modificarea adusa, altfel aceasta nu poate fi luata in considerare.
*odificarile neconfirmate care nu sc"imba intelesul frazei sint
considerate valabile.
3ste posibil ca in cuprinsul unui act procedural constatator sa se
strecoare unele erori materiale, cum sint greselile din neatentie sau
dactilografiere, asupra numelui, calitatii partilor, asupra unor date sau
cifre. Pentru a nu se desfiinta actul procedural datorita acestor erori
materiale evidente, a fost instituita o procedura speciala de
indreptare a erorilor materiale. 0a cererea celui interesat ori din oficiu,
organul de urmarire penala sau instanta de judecata care a intocmit
actul dispune indreptarea erorilor materiale in acest scop, pot fi
c"emate partile pentru a da lamuriri. Despre indreptarea facuta,
organul de urmarire penala intocmeste un proces-verbal, iar instanta
de judecata da o inc"eiere, facindu-se mentiune despre indreptare si
in cuprinsul actului corectat. 3roarea trebuie sa fie materiala, in
sensul aratat, si evidenta, rezultind in mod vadit din actele dosarului
pe calea acestei proceduri nu se pot indrepta erorile de judecata, prin
care s-au dat solutii incomplete sau gresite
=1
.
Procedura de indreptare a erorilor materiale se aplica si in cazul in
care organul de urmarire penala sau instanta de judecata, ca urmare
a unor omisiuni vadite, nu s-a pronuntat cu privire la unele c"estiuni
adiacente judecatii de fond #sumele pretinse de martori, e!perti,
interpreti, aparatori art. 1=@ si 1@< restituirea lucrurilor si ridicarea
masurilor asiguratorii$. Procedura instituita este paralela cu dreptul
=1
.urisprudenDa a calificat ca greCeli de judecatB Ci nu erori materiale
modificarea despBgubirilor civile prin adBugirea folosului nerealizat, a datei la
care se datoreazB despBgubirile civile sau a cuantumului datorat de fiecare
inculpat, sc"imbarea beneficiarului despBgubirilor, modificarea sporului de
pedeapsB indicat in minutB, inlocuirea obligaDiei solidare cu obligaDia
subsidiarB etc.
DPPpg%7@
acordat martorului, e!pertului, interpretului, aparatorului, precum si
oricarei persoane vatamate de a declara apel impotriva "otaririi
primei instante #art. 29% lit. e$ in timp ce procedura prevazuta in art.
1@9 se aplica atunci cind e!ista o ,omisiune-, deci nu s-a pronuntat
deloc asupra unei c"estiuni adiacente, apelul se poate referi si la
gresita calculare a c"eltuielilor judiciare sau la restituirea numai
partiala a lucrurilor de asemenea, procedura speciala de inlaturare a
omisiunilor vadite se aplica si atunci cind impotriva "otaririi nu e!ista
cale de atac ordinara. |n jurisprudenta s-au constatat cazuri in care
s-a folosit gresit aceasta procedura pentru a se inlatura unele omisiuni
asupra c"estiunilor de fond ale cauzei, cum ar fi aplicarea masurii de
siguranta a confiscarii speciale sau precizarea inscrisurilor a caror
desfiintare s-a dispus prin "otarirea instantei de judecata.
|ntrucit inlaturarea omisiunilor vadite creaza obligatii de plata a
c"eltuielilor judiciare sau poate sc"imba detinatorul unor bunuri,
credem ca procedura trebuie sa se desfasoare cu c"emarea
obligatorie a partilor, pentru a da lamuririle necesare in
contradictoriu prevederea actuala prin care aceasta c"emare este
lasata la facultatea organului de urmarire sau a instantei de judecata
nu garanteaza suficient interesele legitime ale partilor din proces.
2. Unele acte procedurale comune
1) Citarea 'art0 +957+@+(
'ind este necesara prezenta unei persoane la desfasurarea
procesului penal, ea poate fi invitata, citata sau adusa prin
constringere. |ntrucit invitatia nu are caracter juridic, 'odul de
procedura penala reglementeaza numai citarea si mandatul de
aducere.
!itarea este actul procedural scris si individual prin care o
persoana este c"emata in fata autoritatii judiciare la o anumita data,
sub prevederea unei sanctiuni in caz de neprezentare. 6olosita si de
organele de urmarire penala, citarea are o mai mare aplicabilitate in
faza de judecata, care se desfasoara in sedinta, la o anumita data,
cind sint c"emate partile sa participe la activitatea de judecata. De
principiu, in cazul in care nu s-a indeplinit procedura de citare pentru
toate partile din proces, judecata nu poate avea loc in lipsa vreuneia
dintre ele. 'a urmare, citarea partilor si indeplinirea procedurii de
citare are un rol important in desfasurarea judecatii.
'itarea este un act procedural scris, considerindu-se ca persoana
c"emata are astfel posibilitatea reala de a cunoaste data si locul unde
trebuie sa se prezinte. 3ste permisa si citarea prin nota telefonica sau
telegrafica, dar este mai greu de stabilit daca persoana c"emata a
luat sau nu cunostinta de c"emarea ce i s-a facut. 'itarea este si un
act procedural individual, pentru fiecare persoana c"emata fiind
obligatorie emiterea unei citatii, altfel nefiind posibila determinarea
persoanelor care cunosc sau care nu au cunostinta de c"emarea
facuta.
'itatia are doua elemente: c"emarea si sanctiunea.
!hemarea cuprinde mentiuni care asigura cunoasterea datelor
necesare pentru a raspunde c"emarii si mentiuni care informeaza
despre motivul c"emarii. |n primele mentiuni se cuprind: denumirea
organului care emite citatia si sediul acestuia #adresa, etaj, camera$
numele, prenumele si adresa celui citat #in orase: localitatea, judetul,
strada, numarul, apartamentul, scara si etajul de la bloc in comune
se indica judetul, comuna, statul$ c"emarea la o anumita data #ora,
zi, luna, an$ si loc #daca locul este altul decit sediul autoritatii$
semnatura celui care a emis citatia #procuror, presedinte de instanta$.
DPPpg%9<
Aceste mentiuni fac ca citatia sa ajunga la cel c"emat sau ii aduc la
cunostinta data si locul unde trebuie sa se prezinte lipsa uneia sau
unora din aceste mentiuni atrage nulitatea citatiei, care opereaza
daca persoana nu a raspuns c"emarii. Alte mentiuni au caracter
informativ: data emiterii citatiei si numarul dosarului, calitatea in care
este citat si obiectul cauzei lipsa acestor mentiuni nu atrage nulitatea
citatiei, dar poate atrage aminarea judecarii cauzei, la cererea celui
citat, pentru a cunoaste motivele c"emarii si a se pregati in acest
scop.
/anctiunea cuprinde constringerea procedurala ce urmeaza a se
aplica in caz de neprezentare pentru parti sanctiunea consta in
judecarea cauzei in lipsa lor #art. %@1 al. %$ pentru martori, interpreti
si e!perti, neprezentarea poate atrage o amenda judiciara #art. 1@=
lit. c$ si, in caz de repetare, aducerea silita. +anctiunea este indicata
in citatie.
2ocul unde se trimite citatia prezinta importanta pentru o reala
incunostintare a partilor despre termenul de judecata si, totodata,
pentru evitarea sustragerii inculpatului de la judecata. De aceea,
legea prevede mai multe locuri unde poate fi citat inculpatul, in raport
de situatiile posibile in care s-ar afla. 'a regula generala, inculpatul se
citeaza la ,adresa unde locuieste-, ceea ce implica adresa efectiva
din momentul citarii, care poate fi diferita de aceea a domiciliului sau
stabil. Adresa unde locuieste inculpatul se stabileste prin investigatiile
organelor de urmarire penala daca inculpatul a dat o declaratie, in
care si-a aratat adresa unde doreste sa fie citat #in nici un caz la post
restant$, aceasta va deveni locul unde urmeaza a fi citat. |n caz de
sc"imbare a adresei aratate in declaratiile sale, inculpatul este obligat
sa incunostinteze despre sc"imbarea intervenita, dupa care citarea se
va face la noua adresa citarea la noua adresa este obligatorie si
atunci cind, din datele aflate la dosar, rezulta ca s-a produs o
sc"imbare de adresa. Daca nu se cunoaste adresa unde locuieste,
inculpatul se citeaza la adresa locului de munca, prin serviciul de
personal al unitatii unde lucreaza. Pentru situatia e!trem de rara cind
nu se cunoaste nici adresa unde locuieste, nici locul sau de munca,
inculpatul se citeaza printr-o procedura speciala, care consta din
afisarea citatiei la sediul primariei in a carei raza teritoriala s-a savirsit
infractiunea sau, daca activitatea infractionala s-a desfasurat in mai
multe locuri, la sediul primariei din localitatea unde se afla organul
care efectueaza urmarirea penala. 'a situatii speciale: bolnavii aflati
in spital sau intr-o casa de sanatate, detinutii aflati in penitenciare se
citeaza prin administratia acestora militarii incazarmati se citeaza la
unitatea din care fac parte, prin comandantul acesteia. /nculpatul care
locuieste in strainatate si a carui adresa se cunoaste se citeaza prin
scrisoare recomandata, recipisa de predare a scrisorii consituind
dovada de indeplinire a procedurii de citare. Dispozitiile care se refera
la citarea inculpatului se aplica si in cazul citarii celorlalte parti daca
partea este persoana juridica, se citeaza la sediul sau.
*nminarea citatiei se efectueaza de agenti anume insarcinati sau
prin mijlocirea serviciului postal. |nminarea citatiei cunoaste trei
ipostaze:
|nminarea citatiei se face personal celui citat, daca este gasit la
locul citat, iar acesta semneaza dovada de primire a citatiei daca
nu vrea sa primeasca citatia sau, primind citatia, nu vrea sau nu
poate sa semneze de primire, agentul lasa citatia celui citat ori, in
cazul refuzului de primire, o afiseaza pe usa locuintei acestuia,
inc"eind despre aceasta proces-verbal. |n situatia in care citarea
DPPpg%91
se face prin serviciul personal al locului de munca, prin
administratia unui spital, loc de detinere sau prin comandantul
unitatii militare, aceste organe sint obligate de a inmina citatia
persoanei citate sub luare de dovada de primire, certificindu-i
semnatura sau aratind motivul pentru care nu a semnat in acest
cazuri, citatia nu poate fi inminata altor persoane sau afisata.
'itatia adresata unei persoane juridice se preda, sub semnatura, la
registratura acesteia sau functionarului insarcinat cu primirea
corespondentei.
Daca persoana citata nu este gasita la adresa indicata, citatia
poate fi inminata sotului, unei rude apropiate sau unei persoane
care locuieste cu cel citat, fiind e!ceptati minorii sub 1& ani sau cei
lipsiti de uzul ratiunii. Daca cel citat locuieste intr-un imobil cu mai
multe apartamente sau intr-un "otel, citatia se preda
administratorului, portarului sau celui care in mod obisnuit il
inlocuieste. Persoana care primeste citatia semneaza dovada de
primire, iar agentul, certificind identitatea si calitatea, precum si
semnatura, inc"eie proces-verbal. Daca aceasta persoana nu vrea
sau nu poate sa semneze, citatia se afiseaza pe usa locuintei,
inc"eindu-se proces-verbal.
'ind nu este gasita nici una din persoanele prevazute de lege,
c"iar dupa investigatiile facute in acest scop, agentul afiseaza
citatia pe usa locuintei persoanei citate, inc"eind proces-verbal
cind apartamentul nu este prevazut in citatie, iar investigatiile nu
au condus la determinarea sa, citatia se poate afisa pe usa
principala a cladirii. Daca agentul procedural constata ca cel citat
si-a sc"imbat adresa, citatia se afiseaza pe usa locuintei aratate in
citatie si agentul se informeaza de noua adresa, consemnind in
proces-verbal cele constatate, urmind ca instanta sa "otarasca
unde se va emite o noua citatie in acelasi mod se procedeaza
atunci cind la adresa indicata nu mai e!ista imobilul unde a locuit
cel citat.
*ndeplinirea procedurii de citare se dovedeste prin dovada de
primire a citatiei sau prin procesul-verbal prin care se constata
predarea sau afisarea citatiei. Dovada de primire a citatiei trebuie sa
cuprinda datele prin care se identifica citatia #numele si prenumele
celui citat, adresa sa, unde si cind trebuie sa se prezinte cel citat$ de
asemenea, trebuie sa cuprinda datele din care rezulta inminarea
citatiei, semnatura sa, precum si certificarea de catre agent a acestor
date. |n cazul in care despre inminarea citatiei se inc"eie proces-
verbal, acesta trebuie sa cuprinda, corespunzator, atit datele care
identifica citatia, cit si cele care stabilesc modul in care a fost
indeplinita procedura de citare. Dovada sau procesul-verbal de
inminare a citatiei se trimite apoi organului care a emis citatia si face
dovada de indeplinire a procedurii de citare.
2) Comunicarea actelor procedurale 'art0 +@1(
!omunicarea este actul procedural scris prin care se transmite
unui participant la procesul penal un alt act procedural scris, spre a
lua cunostinta de cuprinsul sau. 'omunicarea actelor de procedura se
poate face prin transmiterea unei copii integrale dupa act sau a unei
copii partiale astfel, inculpatului arestat preventiv i se transmite o
copie integrala dupa actul de sesizare #art. 212 al. %$, iar dupa
condamnare o copie integrala dupa sentinta penala #art. 29< al. 2$
copii numai dupa dispozitivul sentintei penale se comunica partilor
care au lipsit atit de la dezbaterile judiciare, cit si la pronuntarea
"otaririi #art. 29< al. 1$.
DPPpg%9%
'omunicarea actelor procedurale scrise se face in conditiile
prevazute pentru citare, atit in legatura cu locul unde se trimite, cit si
cu modalitatile de inminare in loc de mentiunile prin care se asigura
la citatie ,c"emarea-, se inscriu mentiunile despre actul procedural
care se comunica.
Apropiata de comunicare este instiintarea, care consta in
incunostintarea unui participant la proces despre efectuarea unui act
procesual sau despre luarea unei masuri procesuale. Astfel, procurorul
instiinteaza persoana care a facut plingerea despre refuzul de a se
incepe urmarirea penala #art. %%= al.penult.$, despre scoaterea de sub
urmarire sau incetarea urmaririi penale #art. %&9, %&@$ partii civile i
se aduce la cunostinta suspendarea urmaririi penale #art. %&<$
persoana care a facut plingere procurorului este incunostintata de
modul in care aceasta a fost rezolvata #art. %::$. |nstiintarea se face
prin adresa scrisa, respectindu-se, corespunzator, dispozitiile
referitoare la citare.
3) !andatul de aducere 'art0 +@-7+@4(
|n cazul in care o persoana, c"emata prin citatie, nu s-a prezentat
in fata organului judiciar, acesta poate dispune aducerea ei silita,
emitind un mandat de aducere aceasta masura procedurala se poate
lua, in caz de urgenta, si inainte ca persoana sa fi fost c"emata prin
citatie.
Mandatul de aducere este un act procedural scris, cu aceleasi
mentiuni esentiale ca si ale citatiei, cuprinzind un ordin adresat
ofiterilor si subofiterilor de politie de a aduce in fata autoritatii
judiciare emitente persoana la care se refera. 3!ecutarea mandatului
de aducere se face prin prezentarea ofiterului sau subofiterului de
politie la persoana c"emata, cu invitarea de a-l urma si apoi cu
conducerea ei la autoritatea emitenta, sub amenintarea folosirii fortei
publice in caz de refuz. Daca persoana impotriva careia s-a emis
mandatul de aducere nu poate sa se prezinte sau nu este gasita la
locul indicat, se inc"eie proces-verbal de constatare, care se trimite
celui care a dispus aducerea cel care e!ecuta mandatul poate face
cercetari pentru a gasi persoana c"emata, dupa care e!ecuta
aducerea silita. 4ee!ecutarea mandatului de aducere de catre cel
insarcinat cu indeplinirea sa atrage aplicarea unei amenzi judiciare
#art. 1@= lit. b$.
I.32. Termenele 'art0 +@57+@@(
1. Conceptul de termene procesuale si clasi#icarea
lor
1) Rolul termenelor in des#asurarea procesului penal
?ermenul este intervalul de timp in decursul caruia se pot sau
trebuie indeplinite unele acte si masuri procesuale sau procedurale ori
acestea nu pot fi indeplinite. 'odul de procedura penala prevede, de
e!emplu, termenele in care trebuie declarate caile de atac, dar si
termenele in care se recomanda a fi indeplinite unele acte procesuale
#cum ar fi rezolvarea unor plingeri, inaintarea unui dosar,
desfasurarea unei activitati etc.$ de asemenea, 'odul prevede si
termenele in care nu se poate pune in e!ecutare o "otarire penala sau
in care se poate aplica o masura procesuala neprivativa sau privativa
de libertate.
+tabilirea de termene pentru desfasurarea procesului penal are in
vedere doua scopuri:
DPPpg%92
termenele scurte asigura desfasurarea rapida a procesului,
nelasindu-se organelor judiciare si partilor libertatea de a actiona
cind vor si pe orice durata de timp
termenele trebuie sa asigure partilor timpul necesar pentru a-si
e!ercita drepturile procesuale si a-si indeplini obligatiile prevazute
de lege, iar in cazul masurilor procesuale impiedica prelungirea
duratei constringerii peste limita necesara desfasurarii normale a
procesului.
Pentru urgentarea desfasurarii procesului penal, 'odul de
procedura penala, fara a stabili termen, foloseste e!presia ,de indata-
#art. %79, 2<<, 2<9$ sau ,de urgenta- #art. %@2$ dimpotriva, cind
trebuie sa se intervina pentru a inlatura o nedreptate, nu se fi!eaza
nici un termen, dindu-se astfel posibilitatea ca ,oricind- sa se
intervina in acest scop #art. 2@=, &1<$.
2) Termenele substantiale si termenele procedurale
5ermenele care asigura disciplina si sistematizarea desfasurarii
procesului penal sint denumite de 'odul de procedura penala
termene procedurale. 'odul prevede si unele termene care ocrotesc
drepturi e!traprocesuale #libertatea individuala, proprietatea etc.$
aceste termene, impreuna cu termenele prevazute de legea penala
privind prescriptia, reabilitarea, durata pedepselor, se numesc
termene substantiale. 'ele mai importante termene substantiale
prevazute de 'odul de procedura penala sint termenele de durata a
masurilor preventive.
5ermenele substantiale prevazute de 'odul de procedura penala
privind luarea, mentinerea sau revocarea masurilor preventive au un
regim deosebit de cel al termenelor procedurale. Astfel, termenele
substantiale isi au propriul regim de calcul #art. 1==$, in sensul ca ora
sau ziua de la care incepe si la care se sfirseste termenul intra in
durata acestuia de asemenea, luna si anul se socotesc implinite cu o
zi inainte de ziua corespunzatoare datei de la care au inceput sa
curga. Daca retinerea a inceput la ora @
2<
, ea se sfirseste a doua zi la
ora @
<<
arestarea preventiva de 7 zile inceputa in ziua de 1< a lunii se
sfirseste in ziua de 1& a aceleiasi luni.
|n regimul special al termenelor substantiale intra si sanctiunea
nerespectarii lor astfel, la e!pirarea duratei retinerii de %& de ore, a
arestarii preventive de 7 sau 2< de zile, masura preventiva inceteaza
de drept, sub sanctiunea penala pentru infractiunea de arestare
nelegala. 'a urmare, e!pirarea termenului de retinere sau arestare
intr-o zi nelucratoare nu atrage prorogarea termenului pentru ziua
lucratoare urmatoare, ci obliga la punerea in libertate a persoanei
retinute sau arestate in acea zi nelucratoare.
(egimul termenelor procedurale este diferit, atit in ce priveste
calculul, cit si sanctiunile procedurale ce li se aplica.
3) Clasi#icarea termenelor procedurale
5ermenele procedurale pot fi clasificate dupa mai multe criterii:
a$ Dupa factorul care le stabileste, termenele sint legale si judiciare.
?ermenul legal este stabilit de lege #termenul de apel, de recurs,
de contestatie in anulare etc.$.
?ermenul judiciar este stabilit de autoritatea in fata careia se
desfasoara urmarirea penala sau judecata organul de urmarire
penala stabileste termenul de depunere a raportului de e!pertiza,
iar presedintele instantei fi!eaza termenul de judecata, de aminare
a judecarii cauzei etc.
/mportanta distinctiei consta in aceea ca, de regula, termenele
legale nu pot fi modificate nici prelungite, nici abreviate in timp
DPPpg%9&
ce termenele judiciare pot fi modificate de autoritatea care le-a
fi!at, cu asigurarea incunostintarii partilor despre aceasta
modificare.
b$ Dupa natura lor, termenele sint imperative #peremptorii$,
prohibitive #dilatorii$ si orinduitorii.
?ermenul imperativ consta intr-un interval de timp in care trebuie
indeplinite anumite acte procesuale sau procedurale #recursul se
declara in termen de 1< zile$ daca actul nu este indeplinit in acest
termen, devine tardiv.
?ermenul prohibitiv constituie un obstacol pentru indeplinirea unor
acte procesuale sau procedurale #punerea in e!ecutare a "otaririi
de condamnare nu poate avea loc pina la e!pirarea termenului de
apel sau, dupa caz, de recurs, deoarece sentinta devine e!ecutorie
numai dupa aceasta data, daca nu s-a declarat apel sau recurs$
actul efectuat inainte de implinirea termenului pro"ibitiv este
prematur.
4erespectarea termenelor imperative si a celor pro"ibitive atrag
sanctiuni procedurale. |n cazul termenelor imperative, sanctiunea
consta in decaderea din dreptul de a mai efectua actul prevazut de
lege #trecerea termenului de 1< zile pentru declararea recursului
decade pe titularul dreptului de recurs din acest drept orice
declaratie de recurs facuta dupa e!pirarea termenului devine
tardiva si lovita de nulitate$.
?ermenele orinduitorii disciplineaza activitatea procesuala fara a
atrage sanctiuni procedurale, fiind mai mult termene de
recomandare #procurorului i se cere sa rezolve dosarul de
cercetare penala in cel mult 17 zile de la primirea lui art. %91
instantei i se recomanda sa pronunte sentinta in termen de 17 zile
si sa o redacteze in cel mult %< de zile art. 2<9 si 21< al. %$, dar
nerespectarea acestor termene nu are nici o consecinta asupra
valaiblitatii actului efectuat tardiv.
c$ Dupa modul cum sint fixate, termenele pot fi fixe, maxime si
minime.
5ermenul este fix atunci cind se stabileste o durata determinata in
care trebuie efectuat #cum este termenul de apel sau de recurs de
1< zile$.
5ermenul este maxim cind se stabileste durata ma!ima de timp
permisa pentru efectuarea actului, dar acesta poate fi efectuat si
intr-o durata de timp mai mica #de e!emplu procurorul trebuie sa
rezolve dosarul primit de la organul de cercetare penala in ,cel
mult 17 zile- art. %91 dar el poate sa-l rezolve si in aceeasi zi
cind l-a primit$.
5ermenul este minim cind se fi!eaza durata minima de timp ce
trebuie sa se scurga pentru ca un act procesual sa poata fi
considerat efectuat in termen #de e!emplu procedura de citare a
inculpatului trebuie indeplinita cu ,cel putin 2 zile- inaintea
termenului de judecata insa citarea se poate face cu mai multe
zile inaintea termenului de judecata$.
d$ Dupa sensul in care sint calculate, termenele procedurale pot fi de
succesiune si de regresiune. 'ele mai numeroase termene
procedurale sint de succesiune, calculindu-se in sensul curgerii
timpului. 5ermenele de regresiune se calculeaza in sensul invers
curgerii timpului, de la o anumita data inapoi #termenul de
inminare a citatiei se calculeaza inapoi cu 2 zile de la data cind
este fi!ata judecata$.
DPPpg%97
2. Calcularea termenelor procedurale
1) !odalitati de calculare a termenelor procedurale
5ermenul procedural curge intre doua momente: un moment
initial, de la care incepe sa curga termenul, denumit dies a quo, si un
moment final, la care se sfirseste termenul dies ad quem.
*omentul initial este determinat de data efectuarii actului
procedural care, potrivit legii, determina curgerea termenului. |n cazul
apelului si al recursului termenul curge, dupa caz, de la data
pronuntarii "otaririi ce se ataca #regula$ sau de la data primirii
comunicarii unei copii dupa dispozitivul "otaririi #in celelalte cazuri$
dar pentru recursul peste termen, data de la care curge termenul este
data inceperii e!ecutarii pedepsei sau a dispozitiilor privind
despagubirile civile. |n unele cazuri legea prevede data unui
eveniment viitor, neprecizat in timp #de e!emplu revizuirea poate fi
ceruta intr-un termen de un an de la data descoperirii unor imprejurari
noi de fapt$. |n stiinta dreptului procesual penal s-a sustinut teroria
echipolentei #ec"ivalentei$, potrivit careia actul procedural prevazut
de lege pentru curgerea termenului poate fi inlocuit cu un alt act
avind aceeasi finalitate #de e!emplu comunicarea unei copii dupa
dispozitivul "otaririi ce urmeaza a fi atacata sa fie inlocuita cu un act
din care rezulta ca partea a luat cunostinta de continutul "otaririi$.
Practica judiciara nu a imbratisat aceasta teorie, aplicind riguros
dispozitia legala care are in vedere actul pe care legea il considera ca
provoaca curgerea termenului.
Pentru determinarea lui dies ad quem este necesar sa cunoastem
durata termenului si modul de calcul. Durata termenului este
prevazuta de lege sau este stabilita de autoritatea judiciara. *odul de
calcul se deosebeste dupa cum termenele sint pe ore si zile sau pe
luni si ani. 'alcularea termenelor pe ore si zile se poate face in mai
multe feluri: astfel, in calculul termenelor se poate socoti si ora si ziua
cind incepe, dar si cind se sfirseste termenul #pe ore si zile pline$ se
poate calcula termenul fara a include ora si ziua cind incepe si se
sfirseste termenul #ore si zile libere$ sau in calculul termenului nu se
include ora si ziua cind termenul se sfirseste #sistemul mixt$. Pentru a
crea garantia unei mai largi posibilitati de a e!ercita un drept
procesual conditionat de un termen, 'odul actual, ca si cel anterior, a
adoptat sistemul de calcul pe ore si zile libere. 'a urmare, nu se ia in
calculul termenului ora sau ziua de la care incepe sa curga termenul si
nici ora sau ziua in care aceasta se implineste in acest mod,
termenele procedurale sint cu doua ore sau doua zile mai mari decit
termenele substantiale, care se calculeaza pe ore si zile pline. Astfel,
termenul de recurs de 1< zile, care curge de la pronuntarea "otaririi
din ziua de 1< martie, se va implini in ziua de %1 martie, care va fi
ultima zi de declarare a recursului.
5ermenele pe luni si ani se calculeaza calendaristic. 5ermenul pe
luni e!pira la sfirsitul zilei corespunzatoare ultimei luni, iar termenul
pe ani e!pira al sfirsitul zilei si lunii corespunzatoare din ultimul an.
Astfel, termenul de o luna care a inceput sa curga la data de 1<
martie se implineste la data de 1< aprilie, iar termenul de un an la
data de 1< martie a anului urmator. Daca ziua corespunzatoare cade
intr-o luna ce nu are o astfel de zi, termenul e!pira in ultima zi a
aceleiasi luni #de e!emplu termenul de o luna inceput la 21 ianuarie
e!pira, dupa caz, la %= sau %@ februarie$.
8 dispozitie importanta referitoare la termenele procedurale o
constituie prelungirea #prorogarea$ de drept a tuturor termenelor a
caror ultima zi cade intr-o zi nelucratoare, pina la prima zi lucratoare
DPPpg%99
care urmeaza, dindu-se astfel partilor posibilitatea de a efectua actul
procesual care, datorita repaosului legal, nu a fost inregistrat in ultima
zi a termenului. 'a o garantie pentru inculpat, si in cazul termenului
de citare, care se calculeaza regresiv, daca ultima zi este
nelucratoare, citatia trebuie inminata in ultima zi lucratoare
anterioara.
5ermenele substantiale se calculeaza diferit, iar acestora nu li se
aplica prorogarea de drept a termenului pentru prima zi lucratoare.
2) cte considerate #acute in termen
Pentru a nu pune partile in situatia de a pierde un termen datorita
intirzierii in transportul postal sau in inregistrarea corespondentei
sosite prin posta, in art. 1=: se prevede ca actul depus inlauntrul
termenului prevazut de lege la administratia locului de detinere ori la
unitatea militara sau la oficiul postal prin scrisoare recomandata este
considerat ca facut in termen, c"iar daca a fost inregistrat dupa
e!pirarea cestuia. Pentru determinarea datei depunerii, serveste ca
dovada inregistrarea sau atestarea facuta la administratia locului de
detinere sau la unitatea militara ori recipisa oficiului postal.
'onsiderarea actelor aratate ca facute in termen decurge ope legis.
De asemenea, actele efectuate de procuror sint considerate ca
facute in termen daca data la care au fost trecute in registrul de iesire
al parc"etului este inlauntrul termenului cerut de lege de la aceasta
regula fac e!ceptie caile de atac, pentru acestea data inregistrarii lor
la instanta de judecata trebuie sa se afle inlauntrul termenului
prevazut de lege, parc"etele functionind pe linga instantele
judecatoresti.
5ermenele procedurale nu se intrerup si nici nu se suspenda
numai prin legi speciale si in situatii e!ceptionale #razboaie,
calamitati$ se poate lua masura suspendarii sau intreruperii unor
termene.
I.33. "anctiunile procesual6penale
1. Felurile sanctiunilor procesual6penale
1) Conceptul de sanctiuni procesual6penale
Principiul legalitatii e!prima cerinta ca procesul penal sa se
desfasoare in conformitate cu dispozitiile prevazute de lege. 'a
urmare, organele judiciare, partile, aparatorii nu pot efectua in cursul
procesului penal decit actele procesuale si procedurale pe care legea
le admite si numai cu respectarea intocmai a conditiilor legale.
(espectarea dispozitiilor care reglementeaza desfasurarea
procesului penal poate fi privita sub aspect constitutiv si functional
sub aspect constitutiv, este necesar sa fie indeplinite toate actele
procesuale constitutive ale procesului penal, fara de care legea nu
admite condamnarea inculpatilor sub aspect functional, activitatile
procesuale si procedurale trebuie indeplinite potrivit conditiilor
prevazute de lege, care sint garantii ale realizarii functiei pentru care
au fost instituite. 8miterea efectuarii unor acte procesuale
constitutive sau efectuarea lor in alte conditii decit cele legale poate
influenta negativ solutionarea justa a cauzei.
Aarantarea aplicarii principiului legalitatii in procesul penal implica
instituirea de sanctiuni penale in cazul incalcarii unor norme esentiale
#de e!emplu infractiunile de cercetare abuziva, arestare ilegala$,
sanctiuni disciplinare pentru persoanele care abuzeaza de autoritatea
cu care au fost investite, amenzi judiciare pentru personalul au!iliar,
martori, e!perti, interpreti care nu respecta dispozitiile procedurale. |
nsa aplicarea unor asemenea sanctiuni nu are, de regula, consecinte
DPPpg%9:
directe asupra valabilitatii actelor efectuate fara permisiunea legii sau
cu incalcarea dispozitiilor care reglementeaza efectuarea lor. De
aceea, garantarea legalitatii procesului penal impune instituirea si de
sanctiuni care sa atraga nevalabilitatea actelor procesuale si
procedurale efectuate cu incalcarea legii si, eventual, obligarea celor
ce au incalcat legea sa le refaca in conditiile legale. /anctiunea
procesuala penala consta fie in pierderea unor drepturi procesuale, fie
in lipsirea de valabilitate a actelor procesuale si procedurale ori a
masurilor procesuale dispuse sau efectuate cu incalcarea dispozitiilor
care reglementeaza desfasurarea procesului penal.
/nstituirea de sanctiuni procesual-penale urmareste un scop
multiplu:
un scop preventiv de a preintimpina incalcarea legii, fiind un
avertisment ca aceasta nu va ramine nesanctionata
un scop sanctionator, distructiv de a desfiinta actele efectuate cu
incalcarea legii de procedura penala
un scop reparator #cind este posibil$ de a se reface actele
procesuale desfiintate, dar in conditiile si formele prevazute de
lege din acest ultim punct de vedere, sanctiunea procesual-penala
poate fi privita ca un remediu procesual.
Prin acest scop multiplu, sanctiunea procesual-penala constituie o
importanta garantie a realizarii principiului legalitatii, deoarece
previne incalcarea legii, o sanctioneaza atunci cind s-a produs si
asigura apoi respectarea legii in desfasurarea in continuare a
procesului. Dar sanctiunea procesual-penala constituie o garantie si a
principiului aflarii adevarului, actele procesuale si procedurale
efectuate cu incalcarea legii de procedura producind indoiala asupra
veracitatii probelor administrate abuziv si asupra corectitudinii
solutiilor adoptate fata de prevederile legii penale si a celei civile.
2) Felurile sanctiunilor procesual6penale
'odul de procedura penala are in vedere trei feluri de sanctiuni
procesual-penale: nulitatea #art. 1@:$, inadmisibilitatea #art. 2:@ pct.
1 lit. a si 2=7
17
pct. 1 lit. a$ si decaderea #art. 1=7 al. 1$. |n doctrina se
face referire si la inexistenta, ca una din sanctiunile procesual-penale.
Actul ine!istent este considerat ca o realitate de fapt, care nu poate
produce nici un efect juridic, datorita modului cum a fost conceput #de
e!emplu o "otarire judecatoreasca intocmita ca practica seminariala
de un student$ un asemenea act nu poate fi luat in considerare de
nici o autoritate judiciara si nu poate produce efecte juridice.
'ea mai frecventa sanctiune procesual-penala este nulitatea,
ratiune pentru care are si o reglementare amanuntita. 1n act
procesual sau procedural este lovit de nulitate atunci cind este
efectuat cu incalcarea dispozitiilor care reglementeaza desfasurarea
procesului penal raminerea sa in vigoare, desi s-au incalcat conditiile
de fond sau de forma prevazute de lege, ar putea conduce la o
solutionare gresita a cauzei. |n unele cazuri, nulitatea poate fi
determinata de omisiunea indeplinirii unor acte obligatorii #cum este
trimiterea in judecata a inculpatului fara sa i se fi prezentat materialul
de urmarire penala judecarea cauzei in lipsa unei parti care nu a fost
citata la judecata$ in alte cazuri, nulitatea sanctioneaza un act
procesual penal care a fost indeplinit cu incalcarea dispozitiilor de
care depinde valabilitatea sa #cum este emiterea unui rec"izitoriu
pentru omor de catre procurorul de la parc"etul de pe linga
judecatorie sau judecarea acestei infractiuni de judecatorie$. |ntrucit
nu toate dispozitiile legale care reglementeaza desfasurarea
procesului penal sint de egala importanta pentru realizarea scopului
DPPpg%9=
procesului penal, legislatiile prevad anumite conditii in care poate
opera nulitatea. Astfel, in art. 1@: al. 1 se prevede ca incalcarea
dispozitiilor care reglementeaza desfasurarea procesului penal atrage
nulitatea actului numai atunci cind s-a produs o vatamare care nu
poate fi inlaturata decit prin anularea acelui act. 4ulitatea, ca
sanctiune procesual penala, se caracterizeaza prin natura sa de
remediu procesual, in sensul ca actul nul trebuie refacut in conditiile
legale astfel, actul omis trebuie efectuat, iar actul viciat trebuie
refacut in conditiile legii.
#nadmisibilitatea este sanctiunea procesual-penala care impiedica
efectuarea unui act e!clus de lege daca totusi actul este efectuat, nu
poate produce efecte juridice, nu are valabilitate, fiind lovit de
nulitate. 'ind se efectueaza acte e!cluse de lege opereaza
intotdeauna nevalabilitatea lor, actul fiind lipsit de baza legala. Astfel,
legea prevede ca decizia prin care s-a respins recursul este definitiva
un nou recurs declarat impotriva acestei decizii este inadmisibil si nu
poate fi primit in nici un caz. +pre deosebire de nulitate, in cazul
inadmisibilitatii actul efectuat impotriva legii nu mai poate fi refacut,
legea interzicind efectuarea lui ca urmare, orice act de acest fel,
efectuat din nou impotriva legii, va fi nul. |n cazul constatarii ca un act
este inadmisibil, se da o solutie definitiva, pentru a impiedica
refacerea acestuia astfel, in cazul unui apel inadmisibil se dispune
respingerea acestuia #art. 2:@ pct. 1 lit. a$, "otarire care are
autoritate de lucru judecat pentru orice alt apel indreptat impotriva
aceleiasi "otariri.
'ind un drept procesual nu este e!ercitat in termenul imperativ
prevazut de lege, se produce decaderea titularului din acest drept,
ceea ce il impiedica sa-l mai e!ercite dupa e!pirarea termenului orice
act efectuat in temeiul unui drept din care s-a produs decaderea este
nul, nu produce efectul pentru care a fost efectuat
=%
. Decaderea se
apropie de inadmisibilitate, deoarece si intr-un caz si intr-altul este
efectuat fara drept insa la inadmisibilitate lipsa dreptului este ab
initio, iar la decadere lipsa dreptului este o consecinta a pierderii
dreptului prevazut de lege. Fi la decadere actul efectuat peste termen
nu are valabilitate, este nul oricite declaratii de recurs s-ar face in
e!ercitiul dreptului pierdut, sint toate nule. 'a urmare, si in cazul
decaderii actele nule nu se mai refac cind un recurs este declarat
peste termenul legal, este respins ca tardiv, ca si un recurs
inadmisibil, cu aceleasi efecte de autoritate de lucru jduecat. +pre
deosebire de inadmisibilitate, care atrage intotdeauna nulitatea, in
cazul decaderii din e!ercitiului unui drept procesual penal legea poate
permite, in anumite conditii, repunerea in termen, caz in care actul
procesual devine valabil si-si produce efectele juridice prevazute de
lege 'odul nostru reglementeaza repunerea in termenul de apel si de
recurs #art. 29& si 2=7
2
$.
Deci inadmisibilitatea si decaderea, ca sanctiuni procesual-penale,
sint operante prin intermediul nulitatii, avind insa trasatura specifica
de a interzice refacerea actelor inadmisibile sau tardive. 4ulitatea
fiind sanctiunea procesual-penala cu cea mai larga aplicare, in mod
firesc 'odul s-a preocupat in special de reglementarea ei.
=%
de e!emplu, la e!pirarea termenului de recurs, inculpatul care nu a
declarat recurs este decBzut din dreptul de recurs
DPPpg%9@
2. Conditiile pre+a%ute de lege pentru a inter+eni
nulitatea
1) Conceptia Codului de procedura penala cu pri+ire
la nulitati 'art0 +,9(
|n reglementarea nulitatilor se pot concepe mai multe sisteme:
|n conceptia cea mai formalista, orice incalcare a legii de
procedura penala trebuie sa atraga nulitatea si refacerea actului in
conditiile legii legislatiile moderne nu au primit aceasta conceptie,
prin care s-ar crea mari greutati in finalizarea tragerii la
raspundere penala a infractorilor.
8 conceptie opusa admite nulitatea numai in cazul incalcarii acelor
dispozitii legale pentru care se prevede in mod e!pres sanctiunea
nulitatii practica a dovedit ca interventia nulitatii poate fi necesara
si in alte cazuri decit cele prevazute e!pres de lege.
Dintr-o combinare a acestor doua conceptii, a fost consacrata
reglementarea potrivit careia se pot prevedea anumite dispozitii a
caror incalcare este sanctionata de lege in mod e!pres cu nulitatea
nulitatile exprese dar sanctiunea nulitatii poate fi aplicata si in
cazul incalcarii celorlalte dispozitii ale legii, daca sint intrunite
anumite conditii nulitatile virtuale.
'odul de procedura penala din 1@9=, ca si 'odul anterior, a
adoptat aceasta conceptie, perfectionind, insa, reglementarea
nulitatilor. +-au sanctionat un numar de dispozitii legale, e!pres
indicate in 'od, a caror incalcare atrage intotdeauna nulitatea
nulitati exprese, care sint si nulitati absolute in cazul celorlalte
dispozitii legale, nulitatea opereaza numai daca s-a produs o
vatamare care nu poate fi inlaturata decit prin anularea actului
nelegal nulitati virtuale invocate in anumite conditii, care sint
nulitati relative. +uperioritatea reglementarii prevazute de 'odul
actual consta in inlaturarea nulitatilor relative e!prese, reglementate
de 'odul anterior, si consacrarea ca nulitati relative numai a nulitatilor
virtuale.
Pentru nulitatile virtuale relative se prevad trei conditii in care
poate opera nulitatea:
sa e!iste o incalcare a dispozitiilor legale care reglementeaza
desfasurarea procesului penal
aceasta incalcare sa atraga o vatamare procesuala
vatamarea sa nu poata fi inlaturata decit prin anularea actului.
Pentru nulitatile absolute e!prese se cere indeplinirea numai a
primei conditii, deoarece e!ista intotdeauna o prezumtie irefragrabila
de vatamare ce impune anularea actului.
2) 2ncalcarea dispo%itiilor legale care reglementea%a
des#asurarea procesului penal
Prima conditie care se cere pentru nulitatea unui act procesual
este incalcarea unei dispozitii legale care reglementeaza desfasurarea
procesului penal. Din aceasta formulare care nu prevede nici o
limitare inseamna ca atrage nulitatea atit incalcarea dispozitiilor
care reglementeaza urmarirea penala, cit si a celor care
reglementeaza judecata in prima instanta, in apel si in recurs de
asemenea, incalcarea dispozitiilor legale care reglementeaza judecata
in caile de atac e!traordinare.
4ulitatea opereaza si atunci cind se incalca dispozitiile care
reglementeaza efectuarea actelor procesuale, dar si atunci cind
incalcarea se refera la efectuarea actelor prcedurale. De regula,
DPPpg%:<
nulitatea unui act procesual atrage si nulitatea actului constatator
=2
. Fi
nulitatea actului constatator poate atrage nulitatea actului procesual
pe care-l constata
=&
. 'ind actul procedural aduce la indeplinire un act
procesual sau o masura procesuala, e!istind o anumita autonomie a
actului procedural, nulitatea acestuia nu atrage si nulitatea actului
procesual
=7
.
1nele din dispozitiile care reglementeaza desfasurarea procesului
penal au fost selectate de legiuitor si inscrise in art. 1@: al. %,
incalcarea lor fiind considerata atit de grava incit atrage intotdeauna
nulitatea actelor efectuate cu incalcarea lor. 'onstituind o e!ceptie,
dispozitiile care le prevad trebuie interpretate restrictiv.
Pentru a opera nulitatea nu este suficienta incalcarea unei
dispozitii legale, ci este necesara indeplinirea si a celorlalte doua
conditii numai in cazul nulitatilor absolute, prevazute in art. 1@: al. %,
nu se mai cere indeplinirea acestor conditii, deoarece se considera ca
sint incluse in prima conditie, gravitatea incalcarii unor asemenea
dispozitii producind intotdeauna o vatamare ce nu poate fi inlaturata
decit prin anularea actului.
3) Producerea unei +atamari procesuale
Desi se refera la producerea unei ,vatamari-, 'odul din 1@9= nu
e!plica continutul acestei notiuni, ceea ce a determinat doctrina sa
preia aceasta sarcina, iar practica judiciara sa o consacre in cazurile
concrete judecate. Pentru a putea determina continutul notiunii de
,vatamare-, trebuie imbinate cele doua interese ce se confrunta:
interesele societatii cu cele ale partilor din proces vatamarea poate
aduce atingere directa atit intereselor societatii, cit si intereselor
legitime ale partilor din proces.
Atunci cind incalcarea unei dispozitii procedurale aduce atingere
garantiilor fundamentale ale justitiei, care apara societatea de
infractiuni, dar in anumite conditii si forme procesuale, legea
considera ca e!ista intotdeauna vatamare ce nu poate fi inlaturata in
nici un fel este cazul nulitatilor absolute, care se refera la incalcarea
dispozitiilor prevazute in art. 1@: al. %. |ntr-adevar, nu se poate
concepe raminerea in fiinta a unei "otariri date de o instanta
necompetenta dupa materie sau calitatea persoanei, intr-o
compunere contrara legii, fara participarea procurorului, a inculpatului
sau aparatorului, cind participarea lor este obligatorie potrivit legii.
'"iar daca partile ar considera ca nu li s-a produs nici o vatamare, ca
solutia este corecta, legea nu accepta valabilitatea actului efectuat,
prezumind, fara a se putea face dovada contrara #juris et de jure$, ca
s-a produs vatamare care impune cu necesitate nulitatea. Deci in
cazul incalcarii dispozitiilor prevazute in art. 1@: al. % vatamarea
e!ista deoarece se aduce atingere posibilitatilor de a se realiza scopul
procesului penal.
Partilor li se aduce vatamare atunci cind li se incalca un drept
procesual sau o garantie procesuala de natura a le asigura apararea
intereselor lor legitime in proces. Acordindu-le drepturi si garantii
procesuale, legea recunoaste ca solutionarea justa a cauzei, din
=2
de e!emplu judecarea unei cauze de cBtre o instanDB compusB cu
incBlcarea legii atrage nulitatea nu numai a judecBDii, dar Ci a actului
constatator al "otBririi pronunDate #sentinDa sau decizia$
=&
nulitatea sentinDei penale datoritB nesemnBrii ei de cBtre judecBtorii care
au dat soluDia atrage Ci nulitatea judecBDii Ci a soluDiei pronunDate, deCi
aceasta s-a desfBCurat legal
=7
nulitatea actului procedural al comunicBrii e!trasului dupB dispozitivul
sentinDei penale nu atrage Ci nulitatea actului procesual al soluDiei adoptate
DPPpg%:1
perspectiva intereselor legitime ale partilor, depinde de e!ercitarea
acestor drepturi si prin indeplinirea garantiilor procesuale. |
mpiedicarea unei parti de a e!ercita un drept procesual sau de a
beneficia de o garantie procesuala a dreptului sau la aparare produce
prin ea insasi o vatamare procesuala, care consta din restringerea
posibilitatilor de sustinere a intereselor ei legitime
=9
. 8 asemenea
conceptie este de natura a intari legalitatea procesului penal in ceea
ce priveste garantarea drepturilor procesuale ale partilor din proces,
deoarece altfel, sub prete!tul ca "otarirea pronuntata este justa, s-ar
putea nesocoti orice drept procesual al partii, oricit de important ar fi
pentru apararea intereselor sale legitime. 'it timp au fost impiedicate
sa-si e!ercite dreptul lor la aparare, vatamarea e!ista se poate insa
constata ca vatamarea a fost inlaturata in alt mod sau partea poate
declara ca nu invoca vreo vatamare si nu cere anularea actului.
0egea ingaduie in cazul incalcarii drepturilor procesuale ale
partilor, sa fie luata in considerare nulitatea si din oficiu #art. 1@: al.
&$, atunci cind ,anularea actului este necesara pentru aflarea
adevarului si justa solutionare a cauzei-. |n aceste cazuri, vatamarea
procesuala consta din indoiala pe care o are instanta de judecata cu
privire la aflarea adevarului si la solutionarea justa a cauzei datorita
nerespectarii drepturilor procesuale ale unei parti se confrunta,
astfel, solutia data cu o alta solutie, care ar fi fost posibila, daca nu
s-ar fi incalcat legea de procedura penala.
+intetizind aceste consideratii, se poate defini vatamarea
prevazuta in art. 1@: al. 1 ca atingerea adusa principiilor
fundamentale ale procesului penal din care rezulta posibilitatea de a
nu fi realizat scopul procesului penal.
4) 1atamarea produsa sa nu poata #i inlaturata decit
prin anularea actului
Daca vatamarea produsa prin incalcarea dispozitiilor procesuale
poate fi inlaturata in alt mod, devine inutila anularea actului pentru
acest motiv. Astfel, 'odul prevede ca organul de urmarire este
obligat, cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala, sa se
pronunte, prin ordonanta motivata, asupra cererilor de probe
formulate de inculpat #art. %7% combinat cu art. 9:$ in cazul in care
organul de urmarire penala nu s-a pronuntat asupra acestor probe si
s-a dispus trimiterea inculpatului in judecata, acestuia i s-a provocat o
vatamare, pentru ca nu si-a putut dovedi apararile instanta de
judecata, constatind incalcarea legii de catre organul de urmarire
penala, poate inlatura vatamarea prin admiterea probelor si
administrarea lor in fata ei.
|n cazul vatamarii prin impiedicarea partii de a-si e!ercita un drept
procesual, anularea actului poate fi evitata prin e!ercitarea altui drept
procesual, care sa duca la acelasi rezultat
=:
. |nlaturarea vatamarii are
loc intotdeauna cind prin "otarire se admite in intregime apararea
partii careia i s-a produs vatamarea.
=9
Dovedind sau demonstrind, de e!emplu, cB invinuirea nu este
intemeiatB, cB e!istB o imprejurare care ar putea atrage o altB incadrare
juridicB a faptei, cB e!istB circumstanDe atenuante su agravante etc. /nvocind
judecata in lipsB, deCi nu a fost legal citat la judecatB, inculpatul nu trebuie sB
prezinte apBrBrile pe care Ci le-ar fi fBcut dacB ar fi participat la judecatB, spre
a demonstra cB este nevinovat sau cB ar avea un grad mai redus de
vinovBDie vBtBmarea sa constB din impiedicarea prin necitare de a fi
prezent la judecatB Ci de a se apBra personal in faDa instanDei.
=:
de e!emplu vBtBmarea produsB pBrDii civile prin refuzul instanDei de a-i
da cuvintul in replicB poate fi inlBturatB prin depunerea de concluzii scrise
care au fost avute in vedere de instanDB la soluDionarea cauzei
DPPpg%:%
3. Nulitatile absolute si nulitatile relati+e
1) Trasaturile nulitatilor absolute
'odul de procedura penala a prevazut, sub sanctiunea nulitatii,
unele dispozitii care reglementeaza desfasurarea procesului penal
#art. 1@: al. %$, stabilind si trasaturile care caracterizeaza aceasta
nulitate #art. 1@: al. 2$. 0uind in considerare aceste trasaturi, doctrina
a dat acestor nulitati denumirea de nulitati absolute. Aceste trasaturi
sint:
a4 Nulitatea absoluta nu poate #i inlaturata in
nici un mod
Din aceasta trasatura decurge consecinta ca legea recunoaste
e!istenta unei vatamari procesuale in toate cazurile de incalcare a
dispozitiilor sanctionate cu nulitatea absoluta, vatamare ce nu poate fi
inlaturata in alt mod decit prin anularea actului. Deci e!ista o
prezumtie legala absoluta de vatamare #juris et de jure$, care nu
sufera proba contrara. 'a urmare, pentru a opera nulitatea absoluta
se cere indeplinirea unei singure conditii din cele trei analizate
anterior, anume sa se produca o incalcare a acelor dispozitii la care se
refera art. 1@: al. %, celelalte conditii fiind considerate e!istente ope
legis.
|n unele cazuri, legea a prevazut totusi, in mod e!pres,
posibilitatea inlaturarii vatamarii, c"iar daca a fost incalcata o
dispozitie sub sanctiunea nulitatii absolute. Astfel, desi incalcarea
dispozitiilor relative la sesizarea instantei este prevazuta sub
sanctiunea nulitatii absolute, legea permite inlaturarea neregularitatii
actului de sesizare fara a dispune anularea lui #art. 22<, 299 al. 2$.
b4 Nulitatea absoluta poate #i in+ocata in orice
stadiu al procesului
|ncalcarea dispozitiilor sanctionate cu nulitatea absoluta privind
acte de urmarire penala poate fi invocata in cursul urmaririi penale, al
judecatii in prima instanta, in apel si in recurs, precum si prin caile de
atac e!traordinare. 8ricind se descopera nulitatea absoluta trebuie sa
se actioneze pentru anularea actului efectuat cu incalcarea esentiala
a legii.
|n cazurile in care legiuitorul a inteles sa faca unele derogari de la
aceasta trasatura, le-a prevazut in mod e!pres. Astfel, nulitatea
actelor de cercetare efectuate de un organ de cercetare
necompetent, desi absoluta, nu poate fi invocata decit cel mai tirziu in
cursul cercetarii judecatoresti la prima instanta #art. 22%$.
c4 Nulitatea absoluta poate #i in+ocata de orice
parte din proces- de !inisterul Public- si se
ia in considerare din o#iciu de instanta de
*udecata
'ita vreme vatamarea aduce atingere principiilor fundamentale al
procesului penal, este firesc ca toti cei interesati la aflarea adevarului
si la respectarea legii sa poata invoca nulitatea absoluta si sa
provoace desfiintarea actelor lovite de o astfel de nulitate, in vederea
refacerii lor in conditiile legii.
2) Ca%urile de nulitate absoluta
'odul nostru de procedura penala a instituit regimul nulitatilor
absolute exprese fara te!t de lege, incalcarea unei dispozitii legale
nu poate atrage nulitatea absoluta. |n art. 1@: al. % sint enumerate
limitativ dispozitiile legale a caror nerespectare atrage nulitatea
absoluta aceste dispozitii se refera la organizare si competenta si la
cele care asigura dreptul la aparare al inculpatului. 'ele mai multe din
aceste dispozitii se refera la actele de judecata, dar sint lovite de
DPPpg%:2
nulitate absoluta si actele efectuate cu incalcarea unor norme care
reglementeaza urmarirea penala.
3ste sanctionata cu nulitatea absoluta incalcarea dispozitiilor
legale relative la:
a4 Competenta dupa materie si dupa calitatea
persoanei
4ulitatea absoluta opereaza in caz de necompetenta dupa materie
si calitatea persoanei a organelor de urmarire penala #art. %<9%<=$, a
procurorilor #art. %<@$ si a instantelor de judecata #art. %7%@, &<&1$
de asemenea, in caz de incalcare a normelor care se refera la
prorogarea instantei in caz de indivizibilitate si cone!itate #art. 2%
2:$, sc"imbarea incadrarii juridice a faptei de catre instanta ierar"ic
superioara #art. &1$ si c"estiuni prealabile #art. &&$.
b4 "esi%area instantei
+e au in vedere normele care reglementeaza sesizarea primei
instante prin rec"izitoriu #art. %9%%9&$ si prin plingerea prealabila a
partii vatamate #art. %:@ al. % lit. a$, precum si cele referitoare la
e!tinderea actiunii penale si punerea in miscare a actiunii penale in
cursul judecatii #art. 22722:$ sint sub aceeasi sanctiune si normele
privind e!ercitiul cailor de atac.
c4 Compunerea instantei de *udecata
3ste lovita de nulitate absoluta judecarea unei cauze penale, c"iar
la un singur termen de judecata, de catre o instanta:
compusa din judecatori care nu dobindisera, isi pierdusera aceasta
calitate sau nu aveau calitatea prevazuta de lege
dintr-un numar de judecatori diferit de cel cerut de lege
din judecatori incompatibili
cind la deliberare si la darea "otaririi au participat alti judecatori
sau in numar diferit de cei care au participat la dezbaterile
judiciare.
d4 Publicitatea sedintei de *udecata
+e au in vedere numai dispozitiile care asigura publicitatea sedintei
de judecata, nu si a celor care prevad sedinta secreta sau nepublica.
Publicitatea fiind o garantie pentru sedinta in care se desfasoara
judecata, credem ca dispozitiile care prevad sedinta publica pentru
pronuntarea "otaririi nu sint sanctionate, in caz de incalcare, cu
nulitatea absoluta.
e4 Participarea procurorului- cind este
obligatorie potri+it legii
4ulitatea absoluta opereaza in cazul in care judecata se desfasoara
in lipsa procurorului, desi participarea sa este obligatorie #art. 217,
2:9, 2=7
11
,&9<$, precum si atunci cind, desi prezent, nu-i este
asigurata participarea la activitatea de judecata.
#4 Pre%enta inculpatului- cind este obligatorie
potri+it legii
+int astfel de dispozitii cele care prevad prezenta obligatorie a
inculpatului arestat, c"iar in alta cauza #art. 21&, 2:7$, cu e!ceptiile
prevazute de lege #art. 12&, 2:7 al. &, 2=7
11
al. 2, &<% al. %, &9< al. %$,
si cind este minor #art. &@&, &@2$, afara de cazul cind minorul se
sustrage de la judecata.
g4 sistarea inculpatului de catre aparator-
cind este obligatorie potri+it legii
'azurile de asistenta juridica obligatorie sint prevazute in art. 1:1
al. % si 2, iar actele de urmarire si de judecata la care trebuie
asigurata prezenta aparatorului in art. 1:% si in art %2 al. 7 din
'onstitutie.
DPPpg%:&
&4 E#ectuarea anc&etei sociale in cau%ele cu
in#ractori minori
|n practica 5ribunalului +uprem s-a dat o aplicare corecta
dispozitiilor legale, in sensul ca neefectuarea anc"etei sociale atit in
cursul urmaririi penale cit si in cursul judecatii atrage nulitatea
absoluta.
S

S

S
Pentru a fi sanctionate cu nulitatea absoluta, dispozitiile de mai sus
trebuie sa se refere insa la conditiile esentiale de valabilitate a actelor
procesuale sau procedurale aplicindu-se in mod mecanic la orice
dispozitie care se refera la aspectele de procedura mentionate sub lit.
a", nulitatea absoluta in loc sa constituie o garantie a legalitatii
poate deveni un obstacol in realizarea scopului procesului penal.
3) Trasaturile nulitatilor relati+e
|n afara de dispozitiile prevazute in art. 1@: al. %, toate celelalte
dispozitii care reglementeaza desfasurarea procesului penal atrag, in
cazul incalcarii lor, nulitatea relativa. Pentru aceste nulitati relative se
cere indeplinirea celor trei conditii e!aminate: incalcarea unei
dispozitii legale de procedura care nu se incadreaza in art. 1@: al. %,
producerea unei vatamari care nu poate fi inlaturata altfel decit prin
anularea actului.
5rasaturile nulitatilor relative sint:
a4 Pot #i acoperite prin +ointa partilor
|n acest caz, actul efectuat cu incalcarea legii ramine valabil,
producind toate efectele prevazute de lege. |nlaturarea nulitatii prin
vointa partilor se realizeaza cind vatama mai multe parti, prin
intelegerea acestora de a accepta valabilitatea actului
==
. 'ind se
aduce vatamare numai uneia din parti, aceasta inlatura nulitatea prin
acceptarea actului, neinvocind nulitatea
=@
.
b4 Trebuie in+ocata intr6o anumita stare a
procesului
Depasirea acestui moment atrage tardivitatea e!ceptiei de nulitate
si valideaza actul. |n ce priveste momentul procesual pina cind se
poate invoca nulitatea relativa, legea are in vedere doua ipoteze:
cind partea este prezenta la efectuarea actului nulitatea trebuie
invocata ,in cursul efectuarii actului-, pentru a preveni organul
judiciar ca procedeaza contrar legii
@<

cind partea a fost absenta la efectuarea actului nulitatea poate fi

invocata cel mai tirziu la primul termen de judecata cu procedura
completa
@1
.
==
de e!emplu pBrDile pot accepta judecarea cauzei de instanDa
necompetentB din punct de vedere teritorial
=@
inculpatul, care a fost citat fBrB respectarea dispoziDiilor de a i se inmina
citaDia cu cel puDin 2 zile inainte de termenul de judecatB, poate accepta
judecarea cauzei in acel termen, ceea ce inlBturB nulitatea citBrii
@<
de e!emplu, dacB incursul dezbaterilor, deCi prezentB, pBrDii civile nu i se
dB cuvintul in apBrare, ea trebuie sB invoce nulitatea pinB la terminarea
dezbaterilor, pentru a preveni instanDa de nelegalitatea pe care o face
avertizatB, instanDa va lua mBsuri pentru respectarea legii Ci astfel nulitatea
este inlBturatB in cazul in care nu a invocat nulitatea pinB la terminarea
dezbaterilor, orice invocare ulterioarB este tardivB, numai instanDa din oficiu
mai poate lua in considerare nulitatea
@1
dacB nu s-a efectuat prezentarea materialului de urmBrire penalB unui
inculpat major Ci aflat in stare de libertate, inculpatul poate invoca nulitatea
relativB numai pinB la primul termen de judecatB, cu procedura de citare
indeplinitB
DPPpg%:7
4ulitatea relativa nu poate fi invocata direct la instanta de control
judiciar, afara de cazul in care s-a produs dupa inc"iderea dezbaterilor
judiciare la prima instanta. 'ind e!ceptia de nulitate relativa invocata
la prima instanta a fost respinsa, modul gresit in care s-a solutionat
e!ceptia de nulitate poate fi invocat la instanta de apel si de recurs.
c4 Poate #i in+ocata numai de partea care a
su#erit +atamarea prin incalcarea legii
|n cazul in care un inculpat a fost judecat in lipsa, desi procedura
de citare nu era indeplinita, nulitatea relativa nu poate fi invocata
decit de acel inculpat. 4ici procurorul nu poate invoca o nulitate
relativa in locul partii interesate deoarece, prin neinvocarea ei in
termen de partea interesata, nulitatea s-a acoperit insa procurorul
poate cere instantei de judecata sa invoce din oficiu nulitatea relativa.
S

S

S
Atunci cind prin incalcarea unei dispozitii legale aflate sub
sanctiunea unei nulitati relative s-a adus o vatamare nu numai
intereselor partii, ci si societatii, deoarece a fost impiedicata aflarea
adevarului si justa solutionare a cauzei, invocarea nulitatii actului
nelegal efectuat nu mai poate ramine doar o facultate a partii, ci trece
ca obligatie a instantei de judecata, care trebuie sa ia in considerare
din oficiu nulitatea relativa. Prin vointa legii ca e!ceptie nulitatea
relativa capata o trasatura a nulitatii absolute, de a putea fi invocata
din oficiu si in orice stare a procesului spre deosebire de nulitatea
absoluta, pentru care e!ista o prezumtie irefragrabila de vatamare, la
nulitatea relativa instanta o ia in considerare numai daca ,anularea
actului este necesara pentru aflarea adevarului si justa solutionare a
cauzei-.
4. Declararea nulitatii si e#ectele sale
1) Declararea nulitatii actelor procesuale si
procedurale penale
4ulitatea unui act procesual sau procedural nu opereaza din oficiu,
ci trebuie invocata in fata autoritatii judiciare de catre partea
interesata in cazul nulitatilor relative sau de orice parte din proces
ori din oficiu in cazul nulitatilor absolute. Fi nulitatea relativa poate fi
invocata din oficiu de catre instanta de judecata, daca sint intrunite
conditiile legale.
4ulitatea se invoca in cursul urmarii penale, precum si al judecatii
in prima instanta prin exceptia de nulitate. /nvocarea nulitatii
relative trebuie sa respecte conditiile de termen prevazute in art. 1@:
al. & invocarea nulitatii absolute se poate face in tot cursul procesului
pina la terminarea dezbaterilor judiciare la prima instanta. |n caile de
atac ordinare, nulitatile pot fi invocate ca motive de apel sau cazuri de
recurs ele mai pot fi invocate si in caile de atac e!traordinare
@%
.
Autoritatea in fata careia s-a invocat nulitatea trebuie sa constate
daca sint indeplinite conditiile legale pentru a opera nulitatea si, in
caz afirmativ, sa dispuna anularea actului procesual sau procedural
efectuat cu incalcarea legii si apoi sa procedeze la refacerea lui.
'onstatarea indeplinirii conditiilor prevazute de lege trebuie motivata,
in sensul ca prin incalcarea legii s-a produs o vatamare si ca aceasta
vatamare nu poate fi inlaturata altfel decit prin anularea actului viciat.
Atunci cind este cazul, trebuie constatata si influenta negativa pe care
a avut-o incalcarea legii asupra solutionarii juste a cauzei.
@%
recurs in anulare, contestaDie in anulare
DPPpg%:9
2) E#ectele nulitatii
Declararea nulitatii unui act procesual sau procedural atrage
lipsirea acestuia de efecte juridice. Actul este considerat nul din
momentul in care s-a declarat nulitatea lui. 'a urmare, nulitatea unui
act procesual poate atrage si nulitatea altor acte procesuale sau
procedurale, efectuate cu respectarea legii, dar care se intemeiaza pe
actul nul sau depind de valabilitatea acestuia. 0egatura de
dependenta este, de regula, cu actele concomitente si consecutive
actului procesual nul
@2
. 1neori nulitatea unui act procesual sau
procedural se e!tinde si asupra actelor anterioare pe care se
intemeiaza
@&
.
'ind nulitatea unui act de urmarire penala este declarata de prima
instanta, se pot anula toate actele de urmarire si de judecata ce i-au
urmat, cauza restituindu-se procurorului pentru refacerea actului nul
si a celorlalte acte constitutive ce ii urmeaza daca nulitatea unui act
de urmarire penala sau de judecata in prima instanta este declarata
intr-o cale de atac, poate fi dispusa fie reluarea urmaririi penale, fie a
judecatii in prima instanta, ceea ce inseamna anularea unei intregi
activitati procesuale si procedurale #art. 2:@ pct. % lit. b, 2=<, 2=7
17
pct. % lit. c, 2=7
19
$.
Anularea unui act procesual sau procedural are ca efect obligarea
autoritatii judiciare de a reface actul nul, in conditiile legii. 'ind
nulitatea este constatata c"iar de organul care a efectuat actul cu
incalcarea legii, obligatia de refacere revine acestui organ daca
nulitatea este constatata de alt organ, care actioneaza ulterior celui
ce a comis nulitatea, obligatia de refacere a actului poate reveni,
dupa caz, fie primului organ, fie celui subsecvent. De regula, actul
lovit de nulitate absoluta sau in cazurile e!pres prevazute de nulitate
relativa #art. 2:@ pct. % lit. b, 2=7
17
pct. % lit. c$ de lege. Actul lovit de
o nulitate relativa poate fi refacut, de regula, de autoritatea care a
constatat nulitatea, cu e!ceptia cazurilor de nulitate relativa indicate
mai sus
@7
.
|n cazul inadmisibilitatii si al decaderii, actul declarat nul nu mai
este refacut, fiind interzis de lege. (efacerea actelor nule poate fi
impiedicata si de intervenirea unei cauze care opreste inceperea sau
continuarea procesului penal #amnistia, retragerea plingerii
prealabile$ in acest caz refacerea actului devine inutila.
I.34. Unele masuri procedurale
1. C&eltuielile *udiciare 'art0 +@,7+,-(
1) C&eltuielile *udiciare si obligatia de a le suporta
1rmarirea si judecarea unei cauze penale ocazioneaza efectuarea
de c"eltuieli pentru intocmirea si transmiterea actelor de procedura,
pentru administrarea probelor si conservarea mijloacelor materiale de
proba, cu retribuirea aparatorilor, precum si cu orice alte c"eltuieli
necesare normalei desfasurari a procesului penal. |n c"eltuielile
ocazionate de administrarea probelor se includ si sumele cuvenite
@2
in cazul in care procedura de citare a inculpatului este nulB, iar acesta a
fost judecat in lipsB, intreaga judecatB va fi lovitB de nulitate
@&
de e!emplu dacB deliberarea Ci luarea "otBririi au avut loc cu un
judecBtor care nu a participat la dezbateri, nulitatea deliberBrii se e!tinde Ci
asupra dezbaterilor judiciare care au avut loc anterior
@7
dacB instanDa de apel constatB cB prima instanDB Ci-a intemeiat "otBrirea
pe declaraDiile unor martori, care nu sint semnate de cBtre aceCtia, constatind
nulitatea declaraDiilor poate dispune refacerea actului Ci ascultarea martorilor
in faDa ei
DPPpg%::
martorilor, e!pertilor si interpretilor, acoperind c"eltuielile efectuate
de acestia cu transportul si intretinerea pe durata c"emarii la
autoritatea judiciara, precum si pentru lipsirea martorilor de venitul ce
li s-ar fi cuvenit pentru perioada in care au absentat de la locul lor de
munca sau pentru retributia cuvenita e!pertilor si interpretilor pentru
serviciul care l-au adus justitiei #art. 1@<$. +pre deosebire de procesul
civil, unde sumele necesare acestor c"eltuieli sint avansate de catre
reclamant, prin plata ta!ei de timbru, la introducerea actiunii, in
cauzele penale, in care activitatea judiciara se desfasoara din oficiu,
sumele necesare c"eltuielilor de urmarire sau de judecata sint
avansate, de regula, de stat, prin organul judiciar in fata caruia se afla
cauza penala. 1nele c"eltuieli sint efectuate insa direct de catre
parti
@9
uneori partile suporta si c"eltuielile necesare pentru
transportul si intretinerea martorilor pe care i-au propus si pe care
i-au adus spre a depune marturie. 'ind partea nu are posibilitati de
plata, astfel de c"eltuieli sint avansate de stat.
'"eltuielile avansate de stat si cele facute de catre parti in
desfasurarea procesului penal poarta denumirea de cheltuieli
judiciare, intelegindu-se, pe de o parte, ca ele cuprind toate
c"eltuielile efectuate pina la finalizarea procesului penal inclusiv
cele privind caile de atac ordinare si e!traordinare iar pe de alta
parte ca, de regula, au un regim comun in ceea ce priveste obligatia
de a le suporta.
Daca avansarea c"eltuielilor judiciare de catre organele judiciare
isi are temeiul in necesitatea desfasurarii procesului penal din oficiu,
pentru ca nici un infractor sa nu ramina nepedepsit, o problema mai
comple!a o constituie determinarea temeiului juridic al obligatiei de a
suporta c"eltuielile judiciare avansate de stat sau de catre unele din
partile din proces. |ntr-adevar, in procesul civil obligatia de a suporta
c"eltuielile judiciare revine partii aflate in culpa procesuala, din a
carei vina s-a promovat procesul si s-au efectuat c"eltuielile, ceea ce
inseamna partii care a pierdut procesul in cauzele penale, insa,
promovarea si desfasurarea procesului penal nu isi are temeiul numai
intr-o culpa procesuala, caci inceperea si efectuarea urmaririi penale,
precum si desfasurarea judecatii este consecinta interventiei
autoritatii de stat, peste vointa celui tras la raspundere penala. De
aceea, temeiul obligatiei de a suporta c"eltuielile judiciare este
comple!, fiind diferit in raport de cel ce se afla in culpa si de felul
culpei care a dus la provocarea c"eltuielilor judiciare.
3fectuarea c"eltuielilor judiciare intr-o cauza penala este provocata
de savirsirea unei infractiuni, care impune desfasurarea urmaririi si a
judecatii pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o ca urmare,
c"eltuielile judiciare sint imputabile inculpatului condamnat pentru
savirsirea infractiunii, temeiul juridic fiind culpa sa infractionala,
deoarece fara savirsirea infractiunii astfel de c"eltuieli nu s-ar fi
efectuat. Daca inculpatul nu este vinovat, dar in cursul urmaririi
penale si al judecatii s-au efectuat totusi c"eltuieli judiciare, e!ista o
culpa procesuala a autoritatii judiciare, obligfatia de a suporta
c"eltuielile revenind statului in cazul in care unele c"eltuieli judiciare
se efectueaza ca urmare a unei interventii nejustificate a altei parti
din proces
@:
, obligatia de a le suporta revine partii aflate in culpa
@9
cind partea cere efectuarea unei e!pertize, se poate obliga sB avanseze
ea sumele cuvenite ca retribuDie e!pertului cind iCi angajeazB un avocat,
trebuie sB avanseze onorariul cuvenit acestuia
@:
de e!emplu plingere prealabilB a pBrDii vBtBmate naintemeiatB,
constituire de parte civilB deCi nu se produsese nici o pagubB
DPPpg%:=
procesuala. Pentru a e!ista culpa procesuala nu se cere rea credinta
in activitatea juridica se afla in culpa procesuala partea care, desi de
buna credinta, a pus in miscare o actiune penala sau o actiune civila
neintemeiata ori a e!ercitat o cale de atac sau a facut o cerere
provocatoare de c"eltuieli judiciare care i-a fost respinsa.
8bligatia inculpatului aflat in culpa infractionala de a suporta
c"eltuielile judiciare este principala si integrala intrucit savirsirea unei
infractiuni atrage in mod inevitabil desfasurarea urmaririi penale si a
judecatii in prima instanta, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului,
obligatia de a suporta c"eltuielile judiciare ii revine in principal
acestuia, c"iar daca partea vatamata si partea civila au determinat,
prin cererile lor, producerea unor c"eltuieli de asemenea, obligatia de
a suporta c"eltuielile judiciare este integrala, incluzind toate
c"eltuielile necesare pentru pronuntarea unei "otariri de condamnare
de catre prima instanta. 'ind c"eltuielile judiciare au fost provocate
de o cerere sau de o cale de atac a inculpatului, iar aceasta a fost
respinsa, obligatia de suportare se intemeiaza pe o culpa procesuala
si se refera numai la aceste c"eltuieli.
8bligatia de suportare a c"eltuielilor judiciare pentru celelalte parti
este subsidiara si limitata obligatia este subsidiara intrucit intervine
numai atunci cind o astfel de obligatie nu revine inculpatului este
limitata numai la c"eltuielile provocate prin culpa procesuala a partii.
8bligatia statului de a suporta c"eltuielile judiciare pe care le-a
avansat este subsidiara si integrala, in sensul ca ea intervine numai
atunci cind o astfel de obligatie nu incumba vreuneia din partile din
proces si cuprinde toate c"eltuielile efectuate cu desfasurarea
procesului penal.
2) Plata c&eltuielilor a+ansate de stat
'odul reglementeaza diferit obligatia de plata a c"eltuielilor
judiciare avansate de stat in raport de solutia ce se pronunta in cauza
si in baza temeiului juridic e!aminat anterior.
a4 2n ca% de condamnare
+tabilindu-se vinovatia inculpatului in savirsirea unei infractiuni
#culpa sa infractionala$, ii revine acestuia obligatia de a plati statului
toate c"eltuielile efectuate de la inceperea urmaririi penale si pina la
punerea in e!ecutare a "otaririi de condamnare daca pentru unele
infractiuni a fost ac"itat sau s-a dispus incetarea procesului penal, iar
c"eltuielile efectuate cu aceste infractiuni se pot separa, ele vor
ramine in sarcina statului. 'ind sint mai multi inculpati condamnati,
c"eltuielile judiciare se stabilesc de instanta pentru fiecare inculpat in
parte, luindu-se in considerare masura in care c"eltuielile au fost
provocate in legatura cu situatia sa
@=
.
'"eltuielile avansate de catre stat cu judecarea caii de atac,
e!ercitate de inculpatul condamnat si admisa ca intemeiata, cad in
sarcina statului, ca si cele provocate de orice cerere a condamnatului
in legatura cu e!ecutarea pedepsei, daca a fost admisa de instanta de
judecata c"eltuielile efectuate in legatura cu orice cere facuta de
inculpat sau de condamnat, respinsa ca neintemeiata, cad in sarcina
sa.
Daca in proces a figurat si partea responsabila civilmente, iar
aceasta a fost obligata, in solidar cu inculpatul, la reparatii civile, ii
@=
de e!emplu costul e!pertizei medico-legale psi"iatrice efectuate numai
in legBturB cu un inculpat condamnat va cBdea in sarcina sa de platB in cazul
in care inculpatul condamnat a beneficiat de asistenDB juridicB din oficiu, iar
onorariul a fost avansat de stat prin *inisterul .ustiDiei, suma va fi inclusB in
cuantumul c"eltuielilor judiciare la care va fi obligat, c"iar dacB este minor
DPPpg%:@
revine acesteia obligatia solidara si la plata c"eltuielilor judiciare
avansate de stat la care a fost obligat inculpatul pentru care raspunde
din punct de vedere civil.
b4 2n ca% de ac&itare
+e stabileste care din parti se afla in culpa procesuala. Astfel,
inculpatul ac"itat, daca a fost obligat la reparatii civile, aflindu-se in
culpa procesuala de a nu fi reparat paguba fara interventia justitiei, va
suporta c"eltuielile efectuate in legatura cu actiunea civila care a fost
admisa. Daca, dimpotriva, instanta a respins in intregime actiunea
civila, c"eltuielile judiciare avansate de catre stat si determinate de
partea civila vor fi suportate de aceasta parte. 'ind actiunea penala a
fost pusa in miscare la sau prin plingerea prealabila a partii vatamate
si s-a dovedit netemeinicia acestei plingeri prin ac"itarea inculpatului,
c"eltuielile judiciare avansate de stat vor fi suportate de aceasta
parte in masura in care le-a determinat prin culpa sa.
|n toate celelalte cazuri de ac"itare, c"eltuielile judiciare avansate
de stat ramin in sarcina acestuia. +-a considerat, insa, ca in cazul
ac"itarii pe temeiul lipsei de pericol social al faptei, c"eltuielile
avansate de stat sint suportate de inculpat, deoarece i s-a aplicat
totusi o sanctiune in cadrul judecatii penale.
c4 2n ca% de incetare a procesului penal
'"eltuielile judiciare ramin, de regula, in sarcina statului. +int
totusi situatii in care plata c"eltuielilor avansate de stat cade in
sarcina unora din partile din proces. Astfel:
inculpatul plateste aceste c"eltuieli daca s-a dispus inlocuirea
raspunderii penale
inculpatul si partea vatamata in situatia cind s-au impacat
partea vatamata in caz de retragere a plingerii prealabile
in aceste cazuri se considera ca partile trebuie sa suporte c"eltuielile
avansate de stat daca au fost provocate din culpa lor. Desi nu e!ista o
dispozitie e!presa, din economia art. 1@% pct. 2 se trage concluzia ca
partea vatamata suporta c"eltuielile judiciare avansate de catre stat
si atunci cind se stabileste ca plingerea sa este tardiva sau nula.
0uind in considerare si posibilitatea ca inculpatul sa ceara, in caz
de amnistie, presciptie sau retragere a plingerii prealabile,
continuarea procesului penal #art. 12$, 'odul prevede cui revine
obligatia de plata a c"eltuielilor avansate de stat:
in cazul in care se pronunta ac"itarea, obligatia revine partii
vatamate care si-a retras plingerea prealabila neintemeiata
cind nevinovatia inculpatului nu se dovedeste, mentinindu-se
solutia de incetare a procesului penal, obligatia de plata a
c"eltuielilor efectuate ca urmare a cererii sale revine acestuia.
|n cazul declararii apelului sau recursului ori al introducerii oricarei
alte cereri, c"eltuielile avansate de stat sint suportate de partea
careia i s-a respins calea de atac sau cererea facuta ori a retras-o in
caz de admitere a caii de atac sau a cererii, c"eltuielile ramin in
sarcina statului.
'ind mai multe parti sint obligate la plata c"eltuielilor judiciare
avansate de stat, instanta "otaraste partea din c"eltuielile judiciare
datorate de fiecare in raport de contributia pe care au avut-o la
producerea lor.
Daca urmarirea penala se finalizeaza prin clasare, scoatere de sub
urmarire sau incetarea urmaririi penale, obligatia de plata a
c"eltuielilor judiciare se va stabili dupa criteriile prevazute in actul de
procedura care consemneaza solutia de clasare, scoatere de sub
urmarire si de incetare a urmarii penale.
DPPpg%=<
3) Obligatia de restituire a c&eltuielilor #acute de
parti
|n principiu, partea care a fost obligata la plata c"eltuielilor
judiciare avansate de stat, care se afla in culpa procesuala sau
infractionala, are obligatia sa plateasca si c"eltuielile facute de parti.
Astfel, inculpatul condamnat are obligatia de a plati c"eltuielile facute
de partea vatamata, iar daca s-a admis actiunea civila si c"eltuielile
facute de partea civila, in intregime sau in parte, dupa cum pretentiile
civile au fost admise in total sau numai partial. Daca sint mai multi
inculpati condamnati, instanta stabileste partea din c"eltuielile
datorate de fiecare. Partea responsabila civilmente, obligata solidar
cu inculpatul la despagubiri civile, este obligata solidar si la
c"eltuielile facute de partea civila. 8bligatia de plata se refera la
c"eltuielile facute, dar necesare, nu si la cele e!agerate sau facute
din sicana.
|n caz de ac"itare, partea vatamata sau partea civila este obligata
sa plateasca inculpatului si partii responsabile civilmente c"eltuielile
facute, in masura in care a provocat efectuarea lor #plingere
prealabila neintemeiata, actiune civila respinsa$. |n caz de renuntare
la actiunea civila, instanta se pronunta asupra c"eltuielilor la cererea
partilor. |n toate celelalte cazuri privind restituirea c"eltuielilor
judiciare facute de parti in cursul procesului penal, instanta stabileste
obligatia de restituire potrivit legii civile obligatia de restituire poate fi
stabilita si in fata instantei civile.
2. menda *udiciara 'art0 +,@7+,,(
1) baterile sanctionate cu amenda *udiciara
|n cursul procesului penal se pot comite incalcari ale legii de
procedura penala, care constituie abateri judiciare aceste abateri pot
fi sanctionate cu o amenda judiciara, daca nu este cazul de a atrage o
raspundere penala.
Abaterile judiciare se pot comite de parti, de aparator, de martori,
e!perti, interpreti, de personalul au!iliar al instantelor judecatoresti,
de alte persoane angrenate in desfasurarea procesului penal.
Persoanele care pot savirsi abateri judiciare si incalcarile de lege care
atrag amenda judiciara sint prevazute in art. 1@=. 'ele mai frecvente
abateri judiciare sanctionate cu amenda constau in:
neindeplinirea sau indeplinirea gresita ori cu intirziere a lucrarilor
de intocmire a citatiilor si comunicarilor ori de inminare a lor
nee!ecutarea mandatelor de aducere
lipsa nejustificata a martorului, e!pertului, interpretului, legal
citati, ori a aparatorului desemnat din oficiu sau ales, de la sedinta
de judecata
tergiversarea de catre e!pert sau interpret a indeplinirii lucrarii ce i
s-a incredintat
nerespectarea de catre oricare din partile din proces si persoanele
care asista la judecata a masurilor de ordine si de solemnitate
luate de presedintele completului de judecata.
2) Procedura de aplicare a amen%ii *udiciare
'onstatind abaterea savirsita, organul de urmarire penala #prin
ordonanta$ si instanta de judecata #prin inc"eiere$ aplica amenda
judiciara in limitele prevazute de lege. Amenda judiciara se e!ecuta
de organul care a aplicat-o prin trimiterea unui e!tras de pe
ordonanta sau inc"eiere unitatii la care este salariata persoana
amendata sau, pentru cei nesalariati, la organul financiar.
Persoana amendata poate cere, pentru motive intemeiate, scutirea
sau reducerea amenzii. Aceasta cerere trebuie introdusa intr-un
DPPpg%=1
termen de 1< zile de la comunicarea ordonantei sau inc"eierii de
amendare, la organul care a aplicat-o. apreciind ca intemeiate
motivele invocate, organul judiciar poate dispune, dupa caz, prin
ordonanta sau inc"eiere, scutirea sau reducerea amenzii. |mpotriva
ordonantei prin care s-a respins cererea de scutire sau de reducere a
amenzii, se poate face plingere la procurorul care supraveg"eaza
cercetarea penala sau la procurorul ierar"ic superior impotriva
inc"eierii de respingere se poate declara apel si recurs in baza art.
29% lit. f si art. 2=7
%
.