Hotărâre nr.

604/2015 din 03/12/2015 1 - Minori şi familie -

pretenţii logodnă
Tribunalul BOTOŞANI - Secţia I civilă (CivApelX)
Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX pretenţii logodnă

ROMÂNIA
TRIBUNALUL B_______
SECŢIA I CIVILĂ
Şedinţa publică din data de 03 decembrie 2015
Completul compus din:
PREŞEDINTE - A__________ M____
Judecător - C_________ M____
Grefier - C______ R_____

DECIZIA CIVILĂ NR. 604 A

La ordine pronunţarea asupra apelului ci vil formulat de pârâta-apelantă A_________ E____

B_____ domiciliată în loc. Suceava, ___________________, ______________,
___________________ şi reşedinţa în loc. Costeşti, _____________________________ şi
domiciliul procesual ales la Cabinet av. A___________ T______ - A___, cu sediul în B_______,
_________________________, ____________, jud. B_______ î n contradictoriu cu reclamantul-
intimat C___ A_____ M____ l , domiciliat în Bucureşti, intrarea A____ C_____ nr. 2, b l. S 41,
____________ sector 5 împotriva sentinţei civile nr. xxxxx/17.12.2014 a Judecătoriei B_______
pronunţată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, având ca obiect pretenţii logodnă.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în şedinţă publică din data de 19 noiembrie
2015, conform încheierii de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentinţă,
şi când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunţarea, pentru data de 26 noiembrie
2015, apoi pentru astăzi, 03 decembrie 2015, când,
T R I B U N A L U L,
Asupra apelului, de faţă;
Prin cererea înregistrată în data de 27.12.2012 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX pe rolul
Judecătoriei B_______ şi precizată ulterior, reclamantul C___ A_____ M____ a chemat în judecată
pe pârâta A_________ E____ B_____ solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce urmează a se

1
accesată pe platforma www.lege5.ro, la data de 13.03.2022
pronunţa, să fie obligată aceasta din urmă să restituie / să plătească reclamantului suma de 15.000
euro cu titlu de daune materiale, la cursul BNR din ziua plăţii, suma de 20.000 euro cu titlu de daune
morale şi cheltuieli de judecată.
În motivare , a ar ă tat că, în cursul anului 2010, reclamantul a cunoscut-o pe pârâtă prin
intermediul numitei B_____ L_______, iar din mesaje, convorbiri telefonice şi discuţii directe,
reclamantul şi-a conturat convingerea fermă că pârâta este prietena sa de suflet, viitoar ea soţie şi
partenera de viaţă, că i-a câştigat încrederea prin modul de a se adresa, repetând că-l iubeşte, că
doreşte să se căsătorească cu el , şi că pârâta i-a solicitat tot timpul ajutor material şi financiar
pentru a locui cu chirie în mun. Suceava, unde urma studiile la facultate, pentru întreţinere, pentru a-
şi asigura hainele necesare şi plata taxelor de şcolarizare. Ulterior, exigenţele pârâtei au crescut,
solicitând ca reclamantul să-i cumpere laptop, telefoane mobile, parfumuri, să-i expedieze pachete
cu bunuri alimentare şi nealimentare prin poşta specială rapidă şi să-i transmită bani pentru taxe
şcolare, întreţinere, cheltuieli curente.
În acest sens, arată reclamantul că a trimis pe numele pârâtei suma de aproximativ 20.000 eur o în
contul bancar al acesteia d eschis la Banca Transilvania şi prin sisteme de expediere internaţională
de bani, atunci când se afla în interes profesional în străinătate. S -a invocat că relaţia părţilor s-a
conturat şi prin inelul de logodnă, pe care reclamantul i l-a cumpărat şi oferit pârâtei, logodna
repetându-se constant, la diferite intervale de timp, până la despărţirea părţilor datorită atitudinii
exclusive a pârâtei. Astfel, în cursul anului 2012, reclamantul a aflat de la numita B_____ L_______
că pârâta avea o relaţie cu un alt bărbat, aspect confirmat de aceasta din urmă. S -a considerat că
scopul principal şi unic al pârâtei a fost să obţină bani, diverse bunuri şi cadouri de la reclamant prin
logodnă şi promisiune de căsătorie, creându-i permanent convingerea acestuia că banii şi bunurile
sunt oferite viitoarei soţii şi nicidecum unei persoane străine şi de conjunctură.
În final, apreciază reclamantul că există o îmbogăţire fără just temei, dintr-o cauză ilicită şi imorală,
logodna fiind ruptă intempestiv şi unilateral, daunele provocate fiind sub aspect moral şi material.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 15, 268, 269, 1345, 1349, 1350, 1357, 1635, 1638 Noul Cod
civil, art. 274 Cod procedură civilă.
În dovedire s-au depus la dosar mesaje de text, mesaje e-mail, chitanţe de depunere numerar,
chitanţe firmă curierat, adrese de la unităţi bancare, o declaraţie a unui cetăţean grec Christos
Tseviktzan şi traducerea din limba elenă în limba română.
Pentru acţiune s-a achitat o taxă judiciară de timbru în sumă de 3.037 lei.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta A_________ E____ B_____ a solicitat respingerea acţiunii, ca
nefondată.
În susţinerea întâmpinării, pârâta a ară tat că părţile s-au cunoscut prin intermediul numitei B_____
L_______ (prietena pârâtei), aceasta dezvoltând o relaţie cu un cetăţean grec, care îi trimitea bani
prin intermediul reclama ntului, acesta din urmă efectuând transfer uri bancar e în contul pârâtei
care, ulterior, remitea banii către B_____ L_______. De fiecare dată, pe lângă sumele destinate
numitei B_____ L_______, reclamantul depunea şi câte o sumă modică către pârâtă, fără ca
aceasta să-i pretindă acest lucru, pe consi derentul că îi era simpatică. S-a susţin ut că, treptat,
reclamantul a devenit din ce în ce mai obsedat de pârâtă, dorind ca părţile să aibă o relaţie, aspect
considerat inoportun de pârâtă datorită diferenţei de vârstă şi faptului că era deja i mplicată într-o
altă relaţie. S-a învederat că nu s-a făcut dovada existenţei vreunei logodne în sensul legii civile,
condiţiile de fond la care se referă art. 268 alin. 2 Noul Cod civil, neexistând consimţământul celor
două părţi, personal şi liber exprimat, în vederea încheierii logodnei. Potrivit art. 269 alin. 1 Noul Cod
civil, partea care rupe logodna în mod abuziv poate fi obligată la despăgubiri pentru cheltuielile
făcute sau contractate în vederea căsătoriei, în măsura în care au fost potrivite cu împrejurările,
precum şi pentru orice alte prejudicii cauzate. Însă, logodna nu a existat, astfel încât pârâta nu putea
rupe logodna şi nici nu poate fi obligată la plata de despăgubiri, sumele de bani neavând destinaţia
de daruri, disponibilităţile băneşti ajungând la alte persoane. Pe de altă parte nu s-a făcut dovada că
mesajele de text depuse la dosar de către reclamant, în dovedirea acţiunii, proveneau de la pârâtă,
precum şi că la dosar există doar dovezi de transmitere a unor sume de bani, nicio altă dovadă şi că
acestea erau destinate logodnei şi căsătorie i.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a menţionat că pârâta recunoaşte că a primit diverse
sume de bani, însă a susţin ut că reclamantul a fost un simplu intermediar între cetăţeanul gr ec şi
numita B_____ L_______. S-a invocat că alegaţia pârâtei este lipsită de temei, reclamantul fiind un
întreţinător direct al acesteia, transferându-i sume de bani din diverse ţări ca Spania, Italia sau
Portugalia, unde se deplasa în interes de serviciu. Mai mult, sumele de bani nu puteau fi destinate
numitei B_____ L_______, întrucât relaţia pe care aceasta o avea cu cetăţeanul grec s-a terminat în
cursul lunii noiembrie 2010, nejustificându-se ca acesta să dorească să îi vireze s ume de bani fostei
partenere. S-a mai preciz at că aflarea adevărului cu privire la pârâtă l-a afectat neurologic pe
reclamant, prin reactivarea unei afecţiuni mai vechi, dar vindecate în copilărie.
La solicitarea instanţei, Western Union Pa yment Services Ireland Limites S ucursala Bucureşti a
înaintat situaţia tranzacţiilor de transfer rapid de bani efectuate de reclamant, pârâtă şi numita
B_____ L_______ în perioada 01.01.xxxxxxxxxxxxx1 2 (filele 295-299 volum I, filele 1-7, 11-17
volum II).
Pentru justa soluţionare a cauzei, prima instanţ ă a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile
depuse de părţi, proba cu interogatoriul reclamantului (fila 289 volum I). De asemenea, s-a procedat
la audierea CD-ului cu transcriptul înregistrării dosarului penal nr. xxxxx/193/2013.
Prin sentinţa civilă nr. xxxxx din 17.12.2014, Judecătoria B_______ a admis, în parte, acţiunea şi a
obligat pârâta să restituie reclamantului suma de xxxxx lei, cât şi suma de 2580 euro şi a respins
restul pretenţiilor ca neîntemeiate.
De asemenea, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, respectiv la plata
sumei de 3037 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul C___ A_____ a cunoscut-o pe pârât a
A_________ E____ B_____ în cursul anului 2010 , prin intermediul numitei B_____ L_______
(prietenă/cunoştinţă a pârâtei).
Arată prima instanţă că din probatoriul administrat a mai rezultat faptul că pârâta A_________
E____ B_____ i-a solicitat reclamantului C___ A_____ ajutor ul material pentru a locui cu chirie în
mun. Suceava, unde urma studiile la facultate, pentru întreţinere, pentru a-şi asigura hainele
necesare şi plata taxelor de şcolarizare , că în acest sens reclamantul a trimis pe numele pârâtei
suma de a 43 . 555 lei şi 2.580 E uro în contul bancar al acesteia deschis la Banca Transilvania şi
prin sisteme de expediere internaţională de bani .
A mai rezultat faptul că, în cursul anului 2012, reclamantul a aflat de la numita B_____ L_______ că
pârâta avea o relaţie cu un alt bărbat, aspec t confirmat de aceasta din urmă, fapt ce a condus în
final la ruperea relaţiei.
A subliniat prima instanţă că Noul Cod Civil introduce instituţia log odn ei , recunoscând-o ca pe o
reali tate ce produce efecte juridice, că a ceastă nouă instituţie juridică este reglementată în art. 266
- 270 N.C. Civ., reprezentând promisiunea reciprocă a două persoane de a se căsători. Condiţiile
pentru încheierea logodnei sunt în principiu similare celor cerute pentru încheierea căsătoriei,
exceptând avizul medical şi autorizarea dată de organul administrativ. Logodna poate fi încheiată
doar între un bărbat şi o femeie şi doar prin consimţământul personal şi liber al acesto ra. Încheierea
logodnei nu este supusă niciunei formalităţi şi poate fi dovedită prin orice mijloc de probă. Logodna
nu reprezintă o etapă prealabilă obligatorie de parcurs în vederea încheierii căsătoriei şi nici nu este
o condiţionare sau o certitudine privind o viitoare căsătorie între cei doi. Ea poate fi ruptă oricând,
chiar şi unilateral, de oricare dintre logodnici, fără consimţământul celuilalt. Totuşi, ruperea logodnei
poate produce unele efecte juridice în anumite situaţii.
În continuare a reţinut prima instanţă că un efect al ruperii l ogodnei prevăzut de art. 268 N.C. Civ.
se referă la obligaţia de restituire a darurilor de logodnă. Astfel, sunt supuse restituirii darurile pe
care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în vederea căsătoriei,
cu excepţia darurilor obişnuite. Această obligaţie nu se naşte dacă logodna este urmată de căsătorie
sau a luat sfârşit prin decesul unui logodnic, având o cauză străină de această promisiune de
căsătorie.
Cel de al doilea efect are în vedere situaţia în care ruperea logodnei este abuzivă sau culpabilă,
atrăgând obligaţia desdăunării în sarcina logodnicului ,,vinovat’’ atât pentru cheltuielile făcute sau
contractate în vederea căsătoriei, a celebrării acesteia, a pregătirii locuinţei conjugale, cât şi pentru
orice alte prejudicii materiale sau morale cauzate.
Totodată, partea care, în mod culpabil, l-a determinat pe celălalt să rupă logodna poate fi obligată la
despăgubiri în condiţiile menţionate mai sus.
Aşa cum s-a menţionat mai sus, logodna nu este condiţionată de nicio formă specială şi, ca atare,
poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, deci inclusiv înscrisuri sub semnătură privată sau în
formă autentică. Eventualul caracter scriptic al actului de logodnă reiese din interpretarea art. 267
alin. 2 C .civ., care menţionează faptul că orice clauză penală stipulată pentru ruperea logodnei va fi
considerată nescrisă.
Că este culpabilă şi infidelitatea unui logodnic ce poate determina ruperea logodnei de către
logodnicul vătămat, acesta din urmă având dreptul de a solicita repararea prejudiciului. Totuşi, este
de apreciat că infidelitatea unui logodnic urmată de ruperea logodnei din propria sa iniţiativă nu
poate constitui un abuz în sensul dat de art. 269, întrucât între logodnici nu se instituie obligaţia de
fidelitate. Dimpotrivă, o atare ipoteză poate fi interpretată în sensul „bunei-credinţe” pe care
logodnicul infidel o dovedeşte faţă de cealaltă parte, bună-credinţă privită ca sinceritate în relaţia
dintre cei doi logodnici, cu condiţia ca infidelitatea să fi intervenit ulterior încheierii logodnei. Dacă
însă infidelitatea logodnicului este anterioară încheierii logodnei şi a continuat pe parcursul acesteia
sau logodnicul infidel rupe logodna fie la un interval deosebit de scurt după încheiere, fie cu puţin
timp înainte de căsătorie, caracterul abuziv poate fi reţinut.
Din punct de vedere al probatoriului, prima instanţă a constatat că reclamantul a depus la dosar o
________ documente ce emană de la Banca Transilvania S.A. sau de la instituţii financiare, prin
care a făcut dovada remiterii către pârâtă a sumei totale de 43 . 555 lei şi 2.580 E uro , în perioada
mai 2010 - septembrie 2012 (filele 19, 21, 23, 25, 27, 29, 31, 33, 35, 37, 39, 41, 43, 45, 47, 49, 51,
53, 55, …, 210, 224 - vol. I , respectiv fila 2, vol. II). Cu privire la frecvenţa la care aceste sume de
bani se trimiteau, prima instanţă a constatat că reclamantul vira în contul pârâtei diverse sume de
bani la intervale destul de scurte - 2, 3 sau 4 zile. A mai fost de reţinut că pârâta primea lunar de la
reclamant sume apreciate de instanţă ca fiind destul de consistente, raportat la nevoile pârâtei
(ţinând cont de vârstă, ocupaţie etc.). Astfel, s-a remarcat că în luna iunie 2010 pârâta a primit suma
de 2.560 lei, î n luna iulie 2010 a primit suma de 2.930 lei, în luna august 2010 pârâta a primit suma
de 4.530 lei, în luna septembrie 2010 a primit suma de 5.100 lei, în luna ianuarie 2011 a primit suma
de 3.500 lei, în luna noiembrie 2011 a primit suma de 3.285 lei, în luna ianuarie 2012 a primit suma
de 2.200 lei şi 500 de Euro, în luna februarie 2012 a primit suma de 2.010 lei şi 500 de Euro, în luna
aprilie 2012 a primit suma de 4.290 lei.
Pârâta a susţinut că B_____ L_______ (prietena pârâtei), dezvolt ase o relaţie cu un cetăţean grec
(prietenul reclamantului) , care îi trimitea bani prin intermediul reclamantului, iar acesta din urmă
efectua transfer bancar în contul pârâtei care, ulterior, remitea banii către B_____ L_______. Deşi
pârâta a menţionat că , pe lângă sumele destinate numitei B_____ L_______, reclamantul depunea
şi câte o sumă modică către pârâtă, fără ca aceasta să-i pretindă acest lucru , acest aspect nu este
confirmat de probatoriul administrat. Prima instanţă a apreciat că suma globală de 43 . 555 lei şi
2.580 E uro , trimisă în perioada mai 2010 - septembrie 2012 nu este nici pe departe una modică, în
condiţiile în care, aşa cum s-a arătat erau luni în care pârâta primea de la reclamant şi câte 4.000 -
5.000 lei. În plus, s-a putut observa că, în cuprinsul multor chitanţe de depunere numerar, la rubrica
obiectul tranzacţiei era inserată menţiunea „cadou”, rezultând de aici intenţia cu care reclamantul
trimitea bani pârâtei - în sensul unui dar de logodnă.
S-a mai susţinut că reclamantul nu a făcut dovada că mesajele de text depuse la dosar, în dovedirea
acţiunii, proveneau de la pârâtă . Prima instanţă nu a putu reţine nici această apărare deoarece din
conţinutul mesajelor rezultă cu claritate că iniţiatorul unora din mesaje era pârâta A_________
E____ B_____ , aceasta oferind date şi informaţii cu caracter personal, pe care doar ea le-ar fi ştiut.
Spre exemplificare, la fila 9 dosar, vol. II, pârâta îi comunică reclamantului datele sale personale:
Asa si a dresa mea este satul Costeşti, jud B_______ , ________, n r . xxxxxx eliberat d e politia
B_______ , valabilitate 27.04.04- 11.05.2014. De asemenea, la fila 10 dosar, vol. II, pârâta îi
comunică reclamantului datele sale personale: Atanasoaie E____ B_____ cnp: xxxxxxxxxxxxx
________ nr. xxxxxx sau ______________________________ B otosani ________:XT, nr.
xxxxxx,CNP: xxxxxxxxxxxxx. În acelaşi sens, la fila 11 dosar, vol. II, pârâta îi comunică
reclamantului datele sale personale: ______________________ nr 9, scara b apart 9. a tanasoaie e
lena b ianca . De asemenea, la fila 14 dosar, vol. II, pârâta îi comunică reclamantului: Atanasoaie
E____ Biank zi care adresa iti trebuie din buletin sau unde stau acum sau dragul meu nu tiam dat
nici un semn k am fost f ocupata cu licenta.am luat 9,80 o zi frumoasă să ai. Totodată, la fila 17
dosar, vol. II, pârâta îi comunică reclamantului: A_____ fieti mila d mn si iartama t implor am fost o
copila proasta sau A_____ nu implica persoane nevinovate care nu au nici o legătură . În acelaşi
sens, la fila 18 dosar, vol. II, pârâta îi comunică r eclamantului: Bună dimineata a_____. T rog ia si
gandestete si nu pune niste oameni nevinovati sa plateasca fieti mila d mn si iartama t implor am
fost o copila proasta sau A_____ nu implica persoane nevinovate care nu au nici o legătură .
Pârâta a mai susţinut că nu s-a făcut dovada existenţei vreunei logodne în sensul legii civile,
condiţiile de fond la care se referă art. 268 alin. 2 Noul Cod civil, neexistând consimţământul celor
două părţi, personal şi liber exprimat, în vederea încheierii logodnei. Aşa cum a arătat instanţa mai
sus, din cuprinsul discuţiilor purtate prin intermediul sms-urilor pârâta i-a creat convingerea
reclamantului că relaţia lor este una serioasă, ce se va finaliza cu încheierea căsătoriei. Spre
exemplificare, la fila 9 dosar, vol. II, pârâta îi comunică reclamantului: tu vei fi sotul meu pt totdeauna
sau Dragul meu la multh ani alaturi de mine bafta t pupa sotia ta. De asemenea, la fila 10 dosar, vol.
II, pârâta îi comunică reclamantului: sunt cuminte si sunt doar a ta t iubesc, sau eu p tn t iubesc nu p
altcineva si la tine acasa voi sta pt toata viata sau termin licenta si dupa ma mut la tine. În acelaşi
sens, la fila 11 dosar, vol. II, pârâta îi comunică reclamantului: Eu t iubesc doar p tn si nu am nevoie
d altcineva sa iti fie clar asta idiotule sunt doar a ta p vecie sau t iubesc la nebunie si vei fi sing
barbat din viata mea sau noapte buna sotul meu elegant adik tu adriane cotofane.
A mai susţinut pârâta că reclamantul a devenit din ce în ce mai obsedat de persoana sa, dorind ca
părţile să aibă o relaţie, aspect considerat inoportun de pârâtă datorită diferenţei de vârstă şi faptului
că era deja implicată într-o altă relaţie. Şi aceste aspecte sunt infirmate de cuprinsul sms-urilor.
Prima instanţă a constatat că, în cuprinsul acestor mesaje, pârâta i se adresează reclamantului,
folosind cuvinte şi expresii care nu pot fi reproduse în cuprinsul acestei hotărâri. Fără a exemplifica,
prima instanţă a reţinut că pârâta dorea să aibă o relaţie cu reclamantul, dorea ca după oficializ ar
ea căsătoriei să întreţină relaţii sexuale, asigurându-l, în repetate rânduri, că îi va fi fidelă, că nu va
mai exista vreun alt bărbat în viaţa ei. În plus, pârâta i-a ascuns tot timpul faptul că ar avea o altă
relaţie. Abia spre sfârşit a recunoscut acest lucru, cerându-şi scuze de la reclamant, promiţându-i
chiar că îi va restitui toate sumele de bani.
În concluzie, prima instanţă a apreciat că din mesaje, convorbiri telefonice şi discuţii directe,
reclamantul şi-a conturat convingerea fermă că pârâta este prietena sa de suflet, viitoarea soţie şi
partenera de viaţă. Urmare a comportamentului pârâtei, s-a produs ruperea logodnei, prima instanţă
constatând că aceasta s-a rupt din cauza comportamentului culpabil al pârâtei, în cauză fiind
incidente dispoziţiile art. 268 N.C.Civ.
În acest sens, prima instanţă a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să restituie reclamantului
suma de 43.555 lei, cât şi suma de 2.580 euro, cu titlu de dar de logodnă şi a respins restul
pretenţiilor (suma de 20.000 euro cu titlu de daune morale) ca neîntemeiate, deoarece reclamantul
nu a administrat probe în acest sens.
A mai fost de precizat că, spre deosebire de situaţia daunelor materiale, în evaluarea prejudiciului
moral nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecinţele,
pe orice plan, suferite de partea civilă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală (C. S_______,
C_______ B_____ - D____ civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Hamangiu, 2008. pag. 153).
În cauză însă, reclamantul nu a produs dovezi în ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului pretins a fi
suferit ca urmare a ruperii logodnei. Desigur, este de admis că orice încălcare a drepturilor
personale atrage producerea unei suferinţe.
Cu toate acestea, prima instanţă a apreciat că admiterea acţiunii în modul arătat constituie prin ea
însăşi o reparaţie echitabilă a suferinţei pricinuite.
Raportat la soluţia pronunţată, prima instanţă a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către
reclamant, respectiv la plata sumei de 3.037 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta A_________ E____ B_____, calificat prin
încheierea de şedinţă din 19 noiembrie 2015, ca apel, arătând că sentinţa este nelegală, întrucât
instanţa de fond a încălcat prevederile art.24 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii
287/2009 privind noul cod civil. Astfel, se arată că potrivit acestui text de lege, " dispoziţiile privind
logodna sunt aplicabile numai în cazul în care aceasta a fost încheiată după data intrării în vigoare a
Codului civil". Deşi nu este analizat acest aspect şi anume, momentul încheierii presupusei logodne,
din motivarea hotărârii rezultă foarte clar că acesta se situează în luna mai a anului 2010, întrucât
restituirea darurilor de logodnă dispusă de instanţă, respectiv a sumelor de bani primite, se situează
în intervalul mai 2010-septembrie 2012. Ori, Noul Cod Civil a intrat în vigoare la data de 01.10.2011,
astfel încât momentul încheierii logodnei, după aprecierea instanţei este clar anterior intrării în
vigoare a Noului Cod Civil, ce introduce pentru prima oară instituţia logodnei, ca instituţie juridică,
cuprinzând ansamblul normelor juridice care reglementează logodna, ca act juridic civil pe care îl
încheie bărbatul şi femeia care îşi promit reciproc încheierea căsătoriei.
A mai arătat apelanta că potrivit art.6 alin. (1) din Codul civil: „Legea civilă este aplicabilă cât timp
este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă" şi aşa cum a arătat şi în faţa instanţei de fond, l-a
cunoscut pe C___ A_____ M_____ în vara anului 2010 prin intermediul prietenei sale, B_____
L_______ care, la rândul ei, l-a cunoscut pe reclamant şi pe prietenul acestuia grec la Popasul
Cucorăni , din B_______, unde C___ A_____ împreună cu cetăţeanul grec obişnuiau să ia masa.
Că în timp, prietena sa a dezvoltat o relaţie cu cetăţeanul grec, care îi trimitea bani prin intermediul
reclamantului, care făcea transfer bancar în contul ei, iar ea la rândul ei îi remitea ei şi că de fiecare
dată, pe lângă sumele destinate prietenei sale, depunea şi câte o sumă modică şi pentru ea, fară ca
ea să-i pretindă vreodată acest lucru.
Arată în continuarea motivării că reclamantul C___ A_____ a devenit din ce în ce mai obsedat de ea
şi insista să accepte să aibă o relaţie, dar a considerat că este mult mai în vârstă şi a refuzat. Mai
mult, în primăvara anului 2011 l-a cunoscut pe actualul său prieten şi că i-a spus atunci să înceteze
cu telefoanele, invitaţiile, să nu o mai hărţuiască pentru că nu îşi doreşte să aibă o relaţie cu el, de
nici o natură.
Consideră că reclamantul şi-a imaginat un scenariu, o poveste, din ce motive nu ştie, însă bănuieşte
că, în realitate a urmărit doar să o determine să accepte o relaţie cu el, în sensul de a accepta să se
întâlnească cu el, în timpul cât el avea „treburi" în Suceava, să fiu amanta lui, în schimbul unor sume
de bani.
Arată apelanta că nu i-a promis niciodată că se va căsători cu el, nu a fost vorba vreodată de
existenţa vreunei logodne în sensul legii civile, condiţiile de fond la care se referă art.268 al.2 Cod
Civil nefiind îndeplinite, astfel încât arătă că nu a existat consimţământul personal şi liber în vederea
încheierii logodnei. Mai mult, nu s-a rupt ceva ce nu a existat vreodată, în speţa de faţă logodna.
În mod greşit a apreciat instanţa de fond că această logodnă a fost încheiată într-un mod valabil,
raţionamentul bazându-se pe "mesaje, convorbiri telefonice şi discuţii directe". Consideră că
reclamantul intimat nu a probat în nici un fel existenţa promisiunilor de căsătorie, discuţiile directe
nefiind o probă de administrat şi de avut în vedere la fundamentarea unei sentinţe judecătoreşti. Mai
mult, transcriptul unor sms-uri ce ar fi fost primite de la ea, au fost contestate încă de la bun început
prin întâmpinarea depusă, despre care se poate observa că sunt trunchiate, nefiind susţinute de
elementele electronice de pe care s-a făcut transcriptul, nu au forţă probantă prin ele însele,
veridicitatea lor nefiind dovedită.
Mai mult, deşi din redactarea motivelor în fapt din cererea de chemare în judecată, nu reieşea foarte
clar care era destinaţia acelor bani trimişi, pentru că art.269 Cod Civil, prevede foarte clar că „partea
care rupe logodna în mod abuziv poate fi obligată la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau
contractate în vederea căsătoriei, în măsura în care au fost potrivite cu împrejurările, precum şi
pentru orice prejudicii cauzate", totuşi, fară ca din probatoriul administrat să rezulte fără dubiu
destinaţia acelor sume, prima instanţă a obligat-o la restituirea lor.
Pentru ca să opereze restituirea darurilor, apreciază teoreticienii, în cazul în care foştii logodnici nu
se înţeleg şi se ajunge la un litigiu, "instanţa ar trebui să stabilească următoarele aspecte: 1. dacă
cei doi parteneri, respectiv bărbatul şi femeia au fost logodiţi, în caz contrar neexistând nici un drept
la restituire (speţa de faţă); 2. dacă cei doi parteneri au fost logodiţi, întrebarea care se pune este
dacă darul s-a făcut în timpul logodnei sau în considerarea încheierii acesteia, în caz contrar
neexistând niciun drept la restituire; 3. dacă a încetat logodna prin consimţământul foştilor logodnici
sau prin ruperea ei de către unul dintre ei, situaţie în care există dreptul la restituirea darurilor dacă
aceasta s-a făcut abuziv şi nu dacă pur şi simplu s-a rupt.
Este de menţionat aspectul că, din punct de vedere al răspunderii, nu interesează faptul că s-a
produs ruperea logodnei, ci circumstanţele în care a avut loc această ruptură, astfel încât nu
contează care dintre logodnici nu a mai dorit încheierea căsătoriei, ci care dintre ei este în culpă.
Consideră că atunci când se vorbeşte despre ruperea abuzivă a logodnei, ar trebui să se aibă în
vedere şi faptul că aici abuzul priveşte doar maniera, modul în care a avut loc ruperea logodnei, fără
a interesa temeiul deciziei. Chiar dacă oricare dintre logodnici are dreptul de a denunţa logodna, de
a o rupe, acest lucru nu îl autorizează prin nimic în a-1 umili, în a-1 pune într-o situaţie ofensatoare
pe celălalt.
A mai arătat apelanta că în această materie, act abuziv înseamnă adoptarea unui comportament
culpabil, cu ocazia exercitării unui drept şi ar putea chiar să se considere că dreptul de a rupe
logodna, de a nu mai contracta încheierea căsătoriei este un drept discreţionar, adică un drept care
nu este susceptibil de abuz, aceasta fiind opinia doamnei Lect. univ. dr. A____-Renate M_____ în
lucrarea Consideraţii privind instituţia logodnei în Codul civil Român, opinie pe care o îmbrăţişează şi
o consideră relevantă în interpretarea instituţiei de drept a logodnei, nou introdusă în Noul Cod Civil,
neexistând încă jurisprudenţă suficientă în această materie.
Legal citat, intimatul C___ A_____ M_____ a depus întâmpinare, prin care arată că la
începutul anului 2010, a sosit in municipiul B_______ împreuna cu un prieten de cetăţenie greaca
Christos Tseviktzan, cu scopul de a se interesa de unele oportunităţi de afaceri in zona respectiva,
astfel încât servind masa la Popasul Cucorani , prietenul său a cunoscut o persoana, respectiv
numita B_____ L_______, cu care, prin oficiile sale de translator, a intrat in relaţii de prietenie.
Arată intimatul că în deplasările sale cu prietenul menţionat, numita B_____ L_______ i-a
făcut cunoştinţa cu numita Atanasoaie E____- B_____, fostă colega cu aceasta la liceu si colega ei,
la momentul respectiv, si la Universitatea „Ş_____ cel Marea" din mun. Suceava, jud. Suceava
(Facultatea de comunicare si relaţii publice).
Mai arată intimatul că din luna martie 2010 si pana in luna septembrie 2012 a avut mai
multe întâlniri cu numita Atanasoaie E____- B_____, a schimbat enorm de multe mesaje, a avut
foarte multe convorbiri zilnice la telefon, relaţia dintre ei devenind foarte apropiata.
 In tot acest răstimp numita Atanasoae E____-B_____ a construit un adevărat eşafodaj
prin care i-a creat convingerea ca doreşte sa se căsătorească cu el, asa cum reiese din mesajele
multiple pe care le-a schimbat cu aceasta si din angajamentele personale in întâlnirile cu ea, că este
prietena sa de suflet, viitoarea sa soţie si partenera de viata, afirmând mereu ca fiind virgina se va
culca cu el numai dupa căsătoria lor. Castigandu-i încrederea prin modul de a i se adresa, repetând
mereu ca îl iubeşte, ca doreşte sa se căsătorească cu el si ca relaţia lor este profunda, i-a solicitat
tot timpul ajutorul material si financiar pentru a sta in chirie in mun. Suceava unde urma studiile la
facultate, pentru întreţinere, pentru a-si asigura hainele necesare si plata taxelor de şcolarizare.
De asemenea, arată că odată cu trecerea timpului, exigentele sale au crescut,
solicitandu-i sa-i cumpere laptop, telefoane mobile, parfumuri, sa-i expedieze pachete, prin posta
speciala rapida, cu bunuri alimentare si nealimentare la apartamentele închiriate in mun. Suceava si
sa-i trimită bani pentru taxe şcolare, întreţinere, cheltuieli curente si diverse dorinţe pe care si le
exprima frecvent fata de mine.
Mai precizează faptul că, făcând un total aproximativ, a trimis pe numele lui Atanasoaie
E____-B_____ cca. 20.000 de Euro in contul sau bancar deschis la Banca Transilvania si prin
remiteri repetate de sume importante in valuta, prin sisteme de expediere internaţionala de bani,
atunci cand se afla in interes profesional in străinătate. La aceste sume de bani s-au adăugat
cadourile solicitate de aceasta (haine, bijuterii, parfumuri etc.) pentru a-i face viata mai uşoara si
sa-si poată aloca mai mult timp studiului la facultate.
Că relaţia sa cu apelanta s-a cimentat prin inelul de logodna pe care i l-a cumpărat si
oferit la sfârşitul lunii noiembrie 2011, moment in care şi-au conturat definitiv logodna, cu dorinţa de
a întemeia o familie frumoasa si întemeiata pe deplina afecţiune.
Că prin natura muncii sale a fost plecat perioade mai lungi in străinătate, ceea ce nu a
afectat cu nimic încrederea sa si afecţiunea sincera pe care a oferit-o apelantei A tan asoaie E____-
B_____ si pe care i-o ofe rea in mod egal, prin ceea ce î i scria si spunea mereu in convorbirile
zilnice si mesajele primite de la ea.
Ulterior, a apreciat şi a înţeles ca de facto logodna si promisiunea de căsătorie nu au
fost decât mijloace ilicite si aparente prin care s-a urmărit p rejudicierea sa sub aspect material si
moral. Dincolo de aspec tul moral, a constatat ca scopul principal si unic era ca numita A tanasoaie
E____-B_____ sa obţină bani de la el, dive rse bunuri si cadouri, creindu- i permanent convingerea
ca banii si toate bunurile oferite sunt date viitoarei soţii si nicidecum unei persoane străine si de
conjunctura. Este evident ca dincolo de aspectul moral, exista si aspectul material, al prejudiciului pe
care mi 1-a adus atat moral cat si material, al determinării mele sa fac plaţi fara cauza licita sau
morala către o persoana care prin mijloace dolosive a întreţinut o falsa convenţie de logodna pe care
a rupt-o unilateral si evident, fara echivoc.
Privind temeiul de dr ept al acţiunii intimatul a solicitat să se constate că din situaţia de
fapt descrisa in acţiunea introductiva de instanţa , cat si din notele de şedinţa , reiese caracterul
nuanţat si trivalent al daunelor: daune specifice unei logodne rupte abuziv, dauna materiala specifica
unei convenţii cu car acter matrimonial care s-a dovedit fictiva cat si dauna materiala si morala
determinat a de inducerea si menţinerea sa in eroare permanenta de către recurenta pentru
obţinerea unui avantaj sau folos necuvenit cu consecinţa unei plaţi nedatorate. De asemenea, arată
că consecinţele m orale si psiho-fizice asupra sa , sunt fapt generator de daune atat materiale cat si
morale, ceea ce implica o încadrare juridica ___________________ celei pe care a mentionat-o in
acţiunea introductivă.
Examinând sentinţa apelată prin prisma motivelor de apel formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile
în cauză, tribunalul va reţine că apelul este întemeiat şi va fi admis pentru cele ce în continuare se
vor arăta:
Acţiunea reclamantului este întemeiată pe dispoziţiile art. 268, care reglementează restituirea
darurilor în situaţia ruperii logodnei, instituţie nouă în dreptul civil care îşi are sediul materiei în art.
266- 270 introdusă odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod civil la data de 01 octombrie 2011.
Este de observat că reclamantul a solicitat restituirea sumelor achitate începând cu anul 2010 şi
până în luna iulie 2012, ca dar de logodnă în favoarea viitoarei sale soţii, respectiv suma totală de
43.555 lei şi 2580 euro, în perioada mai 2010 – septembrie 2012. Astfel, se remarcă după cum a
reţinut şi prima instanţă că în luna iunie 2010 pârâta a primit suma de 2560 lei, în luna iulie 2010 a
primit suma de 2930 lei, în luna august 2010, pârâta a primit suma de 4530 lei etc., situaţie din care
rezultă că relaţia apropiată dintre părţi, care poate fi asimilată cu o logodnă în sensul dispoziţiilor art.
266 – 270 Cod civil, se relevă începând cu anul 2010, continuând în anul 2011 şi, ulterior în 2012.
În acest context, tribunalul va constata că logodna dintre părţi s-a încheiat, s-a desfăşurat şi şi-a
produs efectele anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor care reglementează instituţia logodnei şi că
în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 24 din Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicarea legii
287/2009, privind Noul Cod civil, în care se arată „ dispoziţiile privind logodna sunt aplicabile numai
în cazul în care aceasta a fost încheiată după data intrării în vigoare a Codului civil”.
Momentul încheierii aşa-zisei logodne dintre părţi poate fi situat începând cu luna mai 2010, întrucât
cu acest moment s-a constatat trimiterea şi, respectiv primirea unor importante sume de bani care
pot fi asimilate cu darurile oferite în considerarea logodnei, deoarece reclamantul şi nici instanţa de
fond nu s-au preocupat să stabilească şi să determine momentul efectiv al promisiunii încheierii
căsătoriei între părţi, iar reclamantul a susţinut pe parcursul întregului proces că a înţeles să o
gratifice pe pârâtă pentru că a avut credinţa şi aceasta i-a promis că va fi soţia lui.
Prin urmare, faţă de cele ce preced, şi având în vedere dispoziţiile art. 6, alin. 1 în care se arată că
legea civilă nu are putere retroactivă, precum şi momentul intrării în vigoare a Noului Cod civil care
reglementează instituţia logodnei având ca efect restituirea darurilor oferite în vederea încheierii
căsătoriei, care este 01.10.2011, instanţa de apel va constata că dispoziţiile art. 266 – 270 nu pot fi
aplicabile relaţiei dintre părţi. În acest context nu se mai impune ca fiind necesare analizarea
celorlalte aspecte de fapt şi de drept aplicabile în speţa de faţă, fiind total de prisos în situaţia în
care aspectul rămas în discuţie este imposibilitatea retroactivării legii civile şi, implicit, a aplicabilităţii
dispoziţiilor 266 – 270, logodnelor încheiate anterior intrării în vigoare a Codului civil.
În consecinţă, pentru cele ce preced, tribunalul, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, va admite
apelul declarat de pârâta A_________ E____ B_____, va schimba în tot sentinţa civilă nr.
xxxxx/17.12.2014 şi va respinge acţiunea reclamantului, ca nefondată.
În temeiul 453 Cod pr. civilă, îl va obliga pe intimatul - reclamant C___ A_____ M_____ să
plătească apelantei – pârâte A_________ E____ B_____ suma de 1468,5 lei, cu titlu de cheltuieli de
judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :

Admite apelul declarat de apelanta A_________ E____- B_____ , CNP – xxxxxxxxxxxxx, domiciliată
în loc. Suceava, ___________________, ______________, ___________________ şi reşedinţa în
loc. Costeşti, _____________________________ şi domiciliul procesual ales la Cabinet av.
A___________ T______ - A___,cu sediul în B_______, _________________________,
____________, jud. B_______ în contradictoriu cu reclamantul intimat C___ A_____ M____ l , CNP
– xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în Bucureşti, intrarea A____ C_____ nr. 2, b l. S 41, ____________
sector 5 împotriva sentinţei civile nr. xxxxx din 17.12.2014, pronunţată de Judecătoria B_______.
Schimbă în tot sentinţa civilă nr. xxxxx/17.12.2014, pronunţată de Judecătoria B_______, în sensul
că respinge, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul C___ A_____ M_____ în
contradictoriu cu pârâta A_________ E____ - B_____.
Obligă pe C___ A_____ M_____ să plătească apelantei suma de 1468,5 lei, cu titlu de cheltuieli de
judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din 03 decembrie 2015.
Preşedinte, Judecător, Grefier,
A__________ M____ C_________ M____ C______ R_____
Hotărâre nr. 83/2016 din 11/05/20162 - Minori şi familie - pretenţii
logodnă
Curtea de Apel SUCEAVA - Secţia I civilă (C1R CIV)

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX - pretenţii –

ROMÂN I A
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECŢIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 83
Şedinţa publică din 11 mai 2016
Preşedinte P_______ D______
Judecător D_______ D______
Judecător V____ e L____
Grefier N______ L____

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul C___ A_____-M_____ , domiciliat în Bucureşti,

sector 5, Intrarea A____ C_____ nr. 2, ___________.2, _____________, împotriva deciziei civile nr.
604 A din 3 decembrie 2015, pronunţată de Tribunalul B_______ –secţia I civilă (dosar nr.
XXXXXXXXXXXXXX), intimată fiind pârâta A_________ E____-B_____, domiciliată în Suceava,
__________________, ____________, ___________________ în localitatea Costeşti,
________________________________, cu domiciliul ales la Cabine t avocat A___________
T______-A___ din B_______, __________________________, ___________.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă recurentul asistat de avocat U______
C_______ şi avocat A___________ T______ pentru intimata care este lipsă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care apărătoarele părţilor depun la dosar împuternicirile avocaţiale.
Fiind întrebate, apărătoarele părţilor precizează că nu mai au de formulat alte cereri.
Instanţa constatând recursul legal timbrat cu suma de 1550 lei, aşa cum rezultă din chitanţa aflată
la fila 3 dosar şi în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.

2
accesată pe platforma www.lege5.ro, la data de 13.03.2022
Avocat U______ C_______, pentru recurent, solicită admiterea recursului, casarea deciziei
tribunalului şi reţinând cauza spre rejudecare, să se admită cererea aşa cum a fost formulată iar în
subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.
Apărătoarea recurentului arată că motivele de recurs sunt întemeiate pe disp. art. 488 alin. 1 pct. 6
şi 8 C .pr.civ.
Susţine că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi se evidenţiază motive
contradictorii.
În considerentele hotărârii recurate se menţionează faptul că reclamantul şi-a întemeiat acţiunea
civilă pe o situaţie de fapt descrisă în acea cerere introductivă cât şi prin nişte note de şedinţă pe
care le-a depus ulterior şi ar reieşi din acestea un caracter nuanţat şi trivalent al daunelor: daune
sprecifice unei logodne ruptă abuziv, dauna materială specifică unei convenţii cu caracter
matrimonial care s-a dovedit fictivă cât şi dauna materială şi morală determinată de inducerea şi
menţinerea în eroare a reclamantului de către pârâtă pentru obţinerea avantajelor materiale cu
consecinţa unei plăţi nedatorate. De asemenea şi consecinţele morale şi psiho-fizice asupra
reclamantului sunt un fapt generator de daune atât materiale cât şi morale, ceea ce implică o
încadrare complexă.
Situaţia de fapt şi motivarea reţinută de instanţă este contradictorie, chiar lipsită de o motivare
argumentată reţinând că relaţia dintre părţi care poate fi asimilată, reţine instanţa, cu o logodnă, în
sensul dispoziţiilor art. 266 -270 Cod civil se relevă, începând cu anul 2010 şi se continuă până în
2012. Deşi în considerente se face trimitere la motivele acţiunii civile şi la probele administrate
instanţa de apel nu a motivat de ce nu a reţinut momentul efectiv al logodnei care a avut loc la
sfârşitul lunii noiembrie 2011, probat cu prietenul comun al lor, Chri stos Tseviktzan, care a fost
martor la momentul cumpărării inelului de logodnă şi oferirii acestuia intimatei.
Apărătoarea recurentului arată că logodna implică un act de voinţă al părţilor, după trecerea unui
timp de cunoaştere şi apreciere reciprocă.
Instanţa de apel a reţinut o situaţie de fapt descrisă de reclamant şi probată de acesta dar în
considerente, în final, a arătat că acea logodnă a fost încheiată la începutul relaţiei, în contra tuturor
evidenţelor şi a probelor administrate în cauză. Această motivare o consideră contradictorie pentru
că nu s-a bazat nici pe fapte şi nici pe probele administrate echivalând cu o lipsă de motivare în
contextul în care instanţa nu s-a referit deloc la probele administrate conform prevederilor art. 425
alin. 1 lit. b din noul Cod de procedură civilă. Nerespectarea acestor cerinţe exprese ale legii privind
conţinutul considerentelor unei hotărâri echivalează cu lipsa de motivare chiar şi atunci când
motivarea este superficială, fără trimitere la probele care au fost administrate în cauză.
Ca o expresie a motivării contradictorii din considerentele hotărârii este şi faptul că instanţa a
reţinut că ”în acest context, tribunalul va constata că logodna dintre părţi s-a încheiat, s-a
desfăşurat şi şi-a produs efectele...” iar pe de altă parte, dat fiind faptul că atât reclamantul cât
şi instanţa de fond nu s-a preocupat să stabilească şi să determine momentul efectiv al promisiunii
căsătoriei dintre părţi, a înţeles să afirme că poate fi situat începând cu luna mai 2010. În acest
context, a acestei motivări contradictorii se poate concluziona că hotărârea nu este motivată.
Un alt aspect esenţial este că instanţa nu a analizat temeiul legal integral al acţiunii. Consideră că
temeiul este unul complex care s-a bazat pe multe prevederi legale, respectiv, art. 15, art. 268, art.
269, 1345, 1349, 1350, 1357, 1635 şi art. 1638 din noul cod civil, instanţa reţinând doar art. 268 noul
Cod civil, ceea ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii.
Apărătoarea recurentului arată că, deşi acţiunea a fost bazată pe articolele menţionate, instanţa a
reţinut doar prevederile art. 268 noul Cod civil şi nu a pus în discuţia părţilor şi nu a analizat temeiul
de drept al acţiunii.
În motivarea hotărârii se reţine că reclamantul a precizat în cererea introducitvă şi în precizările
ulterioare că acţiunea civilă priveşte o situaţie de fapt din care reiese caracterul nuanţat şi trivalent al
daunelor specifice unei logodne rupte abuziv, dauna materială specifică unei convenţii cu caracter
matrimonial care s-a dovedit fictivă, dauna materială şi morală determinată de inducerea şi
menţinerea în eroare permanentă a reclamantului de către pârâtă pentru obţinerea unui avantaj sau
folos necuvenit cu consecinţa unei plăţi nedatorate . De asemenea, consecinţele morale şi psiho-
fizice asupra reclamantului sunt la rândul lor generatoare de daune atât materiale cât şi morale, fiind
o încadrare juridică complexă care nu a fost reţinută de instanţă existând în acest context o
contradicţie între considerente şi partea dispozitivă a hotărârii privind încălcarea şi aplicarea greşită
a normelor de drept material.
Pentru motivele expuse pe larg atât în scris cât şi oral, solicită admiterea recursului aşa cum a fost
formulat, casarea hotărârii din apel şi reţinând cauza spre rejudecare, să se admită acţiunea
reclamantului şi intimata să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru.
A vocat A___________ T______ , pentru intimată, solicită respingerea recursului, să se constate că
decizi recurată este legală şi temeinică şi că aceasta cuprinde toate elementele necesare pentru a-şi
produce efectele.
Susţine că în mod corect instanţa de apel a constatat, analizând chiar cererea de chemare în
judecată, că acţiunea reclamantului a fost întemeiată strict pe dispoziţiile art. 268 din noul Cod civil
care reglementează restituirea darurilor în situaţia ruperii logodnei, care este o instituţie nouă în
Codul civil.
Susţinerile din recurs şi chiar prin întâmpinarea formulată în apel potrivit cărora acel temei de drept
ar fi fost unul complex invocându-se temeiurile răspunderii contractuale, delictuale civile şi altele
menţionate în motivele de recurs nu au fost menţionate prin cererea de chemare în judecată
întrucât la momentul judecării fondului instanţa a solicitat în mod expres reclamantului să-şi
precizeze care este temeiul de drept şi care este motivarea în fapt a solicitărilor sale, în speţă,
reclamantul conchizând că izvorul obligaţiilor îl apreciază ca fiind acela rezultând din încheierea şi
ruperea logodnei.
Instanţa de apel în mod corect a reţinut că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 24 din legea de
aplicare a normei procedurale pentru că acestea sunt de strictă interpretare în sensul că se
apreciază că dispoziţiile noului Cod civil cu privire strict la logodnă se aplică doar dacă aceasta a
fost încheiată şi nu dacă a continuat, s-a desfăşurat şi a produs vreun efect. Deci trebuie făcută
raportarea strict la momentul încheierii acestei presupuse logodne înc ercat a fi dovedită de către
reclamant. Susţinerile din recurs şi din întâmpinare cum că momentul efectiv al încheierii logodnei s-
a produs la sfârşitul anului 2011 nu are nici un element probator. Această susţinere este contrazisă
de motivarea în fapt a cererii reclamantului care solicită restituirea darurilor de logodnă începând cu
luna mai 2010. Nu se face vorbire de alt moment de la început, de la momentul introducerii acţiunii,
ci doar după ce pârâta a contestat existenţa logodnei cum că această logodnă s-ar fi încheiat
favorabil reclamantului la sfârşitul lunii noiembrie, la o lună după ce Codul civil a intrat în vigoare.
Apărătoarea intimatei arată că decizia tribunalului este temeinică şi legală prin prisma analizării
motivelor menţionate. Acesta nu a reţinut că s-ar fi încheiat în vreun fel vreo logodnă, ci se exprimă
strict pe afirmaţia că, momentul încheierii ”aşa-zisei logodne”, fără a reţine existenţa ei, motiv
pentru care consideră că celelalte motive ar fi fost de prisos analizate.
De asemenea susţine că din întreg probatoriul administrat în cauză nu rezultă încheierea logodnei,
nu s-a dovedit răspunderea intimatei pentru o rupere care ar fi fost considerată şi dovedită ca fiind
abuzivă. Nu a existat un consimţământ liber, public pentru că, aşa cum prevede art. 269 Cod civil se
aplică dispoziţiile de la art. 271, art. 277 Cod civil privind încheierea căsătoriei, mai puţin avizul
medical.
Pentru toate aceste considerente apărătoarea intimatei apreciază că recursul este nefondat, solicită
respingerea acestui şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul
de avocat conform chitanţei depusă la dosar.
Faţă de susţinerile apărătoarei recurentului, instanţa pune în vedere apărătoarei intimatei să pună
concluzii şi cu privire la celelalte temeiuri de drept invocate de aceasta întrucât reglementează
diferite forme de răspundere, respectiv civilă, delictuală, contractuală, logodnă. De
asemenea, arată că în recurs s-au invocat două aspecte şi s-a criticat hotărârea sub
aceste aspecte care ţin de legalitatea deciziei, respectiv, nemotivare şi necercetare fond.
Apărătoarea intimatei precizează că reclamantului, prin avocat, anterior încheierii dezbaterilor şi
înainte de administrarea probelor, judecătorul de la fond i-a cerut explicaţii şi acesta a precizat că îşi
întemeiază pretenţiile ca fiind rezultate din ruperea logodnei.
Susţine de asemenea că tribunalul nici nu era obligat să se pronunţe pentru că însuşi reclamantul a
acceptat motivarea instanţei de fond doar prin prisma dispoziţiilor art. 268 Cod civil, cu privire la
logodnă. Apreciază că judecătorul fondului, după ce reclamantul şi-a precizat acţiunea şi, analizând
motivele de fapt, indepenedent de motivele invocate de către părţi, a putut aprecia temeiul juridic al
solicitărilor prin prisma motivării în fapt. Câtă vreme tribunalul nu a fost învestit cu apel de către
reclamant acesta nu a putut să se pronunţe altfel. Dacă reclamantul ar fi fost nemulţumit de sentinţa
instanţei de fond care i-a analizat pretenţiile doar prin prisma logodnei ar fi formulat apel.
Instanţa, în raport de dispoziţiile art. 3 din Legea de punere în aplicare a noului Cod de procedură
civilă pune în discuţie dacă temeiurile în baza cărora s-a formulat recursul sunt aplicabile în cauză.
Avocat U______ C_______, pentru recurent, consideră că sunt aplicabile în cauză prevederile
noului Cod de procedură civilă având în vedere momentul depunerii recursului. Totodată, în replică,
susţine că niciodată nu şi-a modificat temeiurile de dre pt al acţiunii, aceasta a fost întemeiată de la
început pe toate dispoziţiile legale menţionate şi în cererea de recurs. O singură dată i s-a pus în
vedere să precizeze exact care sunt daunele morale şi materiale pe care le solicită şi atunci a făcut
note de şedinţă în care a reluat toată acţiunea, inclusiv temeiurile de drept şi a precizat daunele
materiale şi morale, astfel că nu se poate spune că şi-a modificat cererea de chemare în judecată şi
a invocat doar temeiurile privind logodna.
Apărătoarea intimatei consideră că în cauză nu sunt aplicabile prevederile noului Cod de procedură
civilă raportat la legea de aplicare a acestuia şi la momentul promovării acţiunii. Cu privire la
susţinerile apărătoarei recurentului, arată că tribunalul nu se putea pronunţa asupra a ceea ce nu s-
a cerut la fond.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

CURTEA

Asupra recursului de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată în data de 27.12.2012 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX pe rolul Judecătoriei
B_______ şi precizată ulterior, reclamantul C___ A_____ M____ a chemat în judecată pe pârâta
A_________ E____ B_____ solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce urmează a se pronunţa, să fie
obligată aceasta din urmă să restituie / să plătească reclamantului suma de 15.000 euro cu titlu de
daune materiale, la cursul BNR din ziua plăţii, suma de 20.000 euro cu titlu de daune morale şi
cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că, în cursul anului 2010, reclamantul a cunoscut-o pe pârâtă prin intermediul
numitei B_____ L_______, iar din mesaje, convorbiri telefonice şi discuţii directe, reclamantul şi-a
conturat convingerea fermă că pârâta este prietena sa de suflet, viitoarea soţie şi partenera de viaţă,
că i-a câştigat încrederea prin modul de a se adresa, repetând că-l iubeşte, că doreşte să se
căsătorească cu el, şi că pârâta i-a solicitat tot timpul ajutor material şi financiar pentru a locui cu
chirie în mun. Suceava, unde urma studiile la facultate, pentru întreţinere, pentru a-şi asigura hainele
necesare şi plata taxelor de şcolarizare. Ulterior, exigenţele pârâtei au crescut, solicitând ca
reclamantul să-i cumpere laptop, telefoane mobile, parfumuri, să-i expedieze pachete cu bunuri
alimentare şi nealimentare prin poşta specială rapidă şi să-i transmită bani pentru taxe şcolare,
întreţinere, cheltuieli curente.
În acest sens, a arătat reclamantul că a trimis pe numele pârâtei suma de aproximativ 20.000 euro
în contul bancar al acesteia deschis la Banca Transilvania şi prin sisteme de expediere
internaţională de bani, atunci când se afla în interes profesional în străinătate. S-a invocat că relaţia
părţilor s-a conturat şi prin inelul de logodnă, pe care reclamantul i l-a cumpărat şi oferit pârâtei,
logodna repetându-se constant, la diferite intervale de timp, până la despărţirea părţilor datorită
atitudinii exclusive a pârâtei. Astfel, în cursul anului 2012, reclamantul a aflat de la numita B_____
L_______ că pârâta avea o relaţie cu un alt bărbat, aspect confirmat de aceasta din urmă. S-a
considerat că scopul principal şi unic al pârâtei a fost să obţină bani, diverse bunuri şi cadouri de la
reclamant prin logodnă şi promisiune de căsătorie, creându-i permanent convingerea acestuia că
banii şi bunurile sunt oferite viitoarei soţii şi nicidecum unei persoane străine şi de conjunctură.
În final, a apreciat reclamantul că există o îmbogăţire fără just temei, dintr-o cauză ilicită şi imorală,
logodna fiind ruptă intempestiv şi unilateral, daunele provocate fiind sub aspect moral şi material.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 15, 268, 269, 1345, 1349, 1350, 1357, 1635, 1638 Noul Cod
civil, art. 274 Cod procedură civilă.
În dovedire s-au depus la dosar mesaje de text, mesaje e-mail, chitanţe de depunere numerar,
chitanţe firmă curierat, adrese de la unităţi bancare, o declaraţie a unui cetăţean grec Christos
Tseviktzan şi traducerea din limba elenă în limba română.
Pentru acţiune s-a achitat o taxă judiciară de timbru în sumă de 3.037 lei.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta A_________ E____ B_____ a solicitat respingerea acţiunii, ca
nefondată.
În susţinerea întâmpinării, pârâta a arătat că părţile s-au cunoscut prin intermediul numitei B_____
L_______ (prietena pârâtei), aceasta dezvoltând o relaţie cu un cetăţean grec, care îi trimitea bani
prin intermediul reclamantului, acesta din urmă efectuând transferuri bancare în contul pârâtei care,
ulterior, remitea banii către B_____ L_______. De fiecare dată, pe lângă sumele destinate numitei
B_____ L_______, reclamantul depunea şi câte o sumă modică către pârâtă, fără ca aceasta să-i
pretindă acest lucru, pe considerentul că îi era simpatică. S-a susţinut că, treptat, reclamantul a
devenit din ce în ce mai obsedat de pârâtă, dorind ca părţile să aibă o relaţie, aspect considerat
inoportun de pârâtă datorită diferenţei de vârstă şi faptului că era deja implicată într-o altă relaţie. S-
a învederat că nu s-a făcut dovada existenţei vreunei logodne în sensul legii civile, condiţiile de fond
la care se referă art. 268 alin. 2 Noul Cod civil, neexistând consimţământul celor două părţi, personal
şi liber exprimat, în vederea încheierii logodnei. Potrivit art. 269 alin. 1 Noul Cod civil, partea care
rupe logodna în mod abuziv poate fi obligată la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contractate
în vederea căsătoriei, în măsura în care au fost potrivite cu împrejurările, precum şi pentru orice alte
prejudicii cauzate. Însă, logodna nu a existat, astfel încât pârâta nu putea rupe logodna şi nici nu
poate fi obligată la plata de despăgubiri, sumele de bani neavând destinaţia de daruri,
disponibilităţile băneşti ajungând la alte persoane. Pe de altă parte nu s-a făcut dovada că mesajele
de text depuse la dosar de către reclamant, în dovedirea acţiunii, proveneau de la pârâtă, precum şi
că la dosar există doar dovezi de transmitere a unor sume de bani, nicio altă dovadă şi că acestea
erau destinate logodnei şi căsătoriei.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a menţionat că pârâta recunoaşte că a primit diverse
sume de bani, însă a susţinut că reclamantul a fost un simplu intermediar între cetăţeanul grec şi
numita B_____ L_______. S-a invocat că alegaţia pârâtei este lipsită de temei, reclamantul fiind un
întreţinător direct al acesteia, transferându-i sume de bani din diverse ţări ca Spania, Italia sau
Portugalia, unde se deplasa în interes de serviciu. Mai mult, sumele de bani nu puteau fi destinate
numitei B_____ L_______, întrucât relaţia pe care aceasta o avea cu cetăţeanul grec s-a terminat în
cursul lunii noiembrie 2010, nejustificându-se ca acesta să dorească să îi vireze sume de bani fostei
partenere. S-a mai precizat că aflarea adevărului cu privire la pârâtă l-a afectat neurologic pe
reclamant, prin reactivarea unei afecţiuni mai vechi, dar vindecate în copilărie.
La solicitarea instanţei, Western Union Payment Services Ireland Limites Sucursala Bucureşti a
înaintat situaţia tranzacţiilor de transfer rapid de bani efectuate de reclamant, pârâtă şi numita
B_____ L_______ în perioada 01.01.xxxxxxxxxxxxx12 (filele 295-299 volum I, filele 1-7, 11-17
volum II).
Pentru justa soluţionare a cauzei, prima instanţă a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile
depuse de părţi, proba cu interogatoriul reclamantului (fila 289 volum I). De asemenea, s-a procedat
la audierea CD-ului cu transcriptul înregistrării dosarului pe nal nr. xxxxx/193/2013.
Prin sentinţa civilă nr. xxxxx din 17.12.2014, Judecătoria B_______ a admis, în parte, acţiunea
şi a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de xxxxx lei, cât şi suma de 2580 euro şi a respins
restul pretenţiilor ca neînteme iate.
De asemenea, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, respectiv la plata
sumei de 3037 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul C___ A_____ a cunoscut-o pe pârâta
A_________ E____ B_____ în cursul anului 2010, prin intermediul numitei B_____ L_______
(prietenă/cunoştinţă a pârâtei).
A arătat prima instanţă că din probatoriul administrat a mai rezultat faptul că pârâta A_________
E____ B_____ i-a solicitat reclamantului C___ A_____ ajutorul material pentru a locui cu chirie în
mun. Suceava, unde urma studiile la facultate, pentru întreţinere, pentru a-şi asigura hainele
necesare şi plata taxelor de şcolarizare, că în acest sens reclamantul a trimis pe numele pârâtei
suma de a 43.555 lei şi 2.580 Euro în contul bancar al acesteia deschis la Banca Transilvania şi prin
sisteme de expediere internaţională de bani.
A mai rezultat faptul că, în cursul anului 2012, reclamantul a aflat de la numita B_____ L_______ că
pârâta avea o relaţie cu un alt bărbat, aspect confirmat de aceasta din urmă, fapt ce a condus în
final la ruperea relaţiei.
A subliniat prima instanţă că Noul Cod Civil introduce instituţia logodnei, recunoscând-o ca pe o
realitate ce produce efecte juridice, că această nouă instituţie juridică este reglementată în art. 266 -
270 N.C.Civ., reprezentând promisiunea reciprocă a două persoane de a se căsători. Condiţiile
pentru încheierea logodnei sunt în principiu similare celor cerute pentru încheierea căsătoriei,
exceptând avizul medical şi autorizarea dată de organul administrativ. Logodna poate fi încheiată
doar între un bărbat şi o femeie şi doar prin consimţământul personal şi liber al acestora. Încheierea
logodnei nu este supusă niciunei formalităţi şi poate fi dovedită prin orice mijloc de probă. Logodna
nu reprezintă o etapă prealabilă obligatorie de parcurs în vederea încheierii căsătoriei şi nici nu este
o condiţionare sau o certitudine privind o viitoare căsătorie între cei doi. Ea poate fi ruptă oricând,
chiar şi unilateral, de oricare dintre logodnici, fără consimţământul celuilalt. Totuşi, ruperea logodnei
poate produce unele efecte juridice în anumite situaţii.
În continuare a reţinut prima instanţă că un efect al ruperii logodnei prevăzut de art. 268 N.C.Civ. se
referă la obligaţia de restituire a darurilor de logodnă. Astfel, sunt supuse restituirii darurile pe care
logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în vederea căsătoriei, cu
excepţia darurilor obişnuite. Această obligaţie nu se naşte dacă logodna este urmată de căsătorie
sau a luat sfârşit prin decesul unui logodnic, având o cauză străină de această promisiune de
căsătorie.
Cel de al doilea efect are în vedere situaţia în care ruperea logodnei este abuzivă sau culpabilă,
atrăgând obligaţia desdăunării în sarcina logodnicului ,,vinovat’’ atât pentru cheltuielile făcute sau
contractate în vederea căsătoriei, a celebrării acesteia, a pregătirii locuinţei conjugale, cât şi pentru
orice alte prejudicii material e sau morale cauzate.
Totodată, partea care, în mod culpabil, l-a determinat pe celălalt să rupă logodna poate fi obligată la
despăgubiri în condiţiile menţionate mai sus.
Aşa cum s-a menţionat mai sus, logodna nu este condiţionată de nicio formă specială şi, ca atare,
poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, deci inclusiv înscrisuri sub semnătură privată sau în
formă autentică. Eventualul caracter scriptic al actului de logodnă reiese din interpretarea art. 267
alin. 2 C .civ., care menţionează faptul că orice clauză penală stipulată pentru ruperea logodnei va fi
considerată nescrisă.
Că este culpabilă şi infidelitatea unui logodnic ce poate determina ruperea logodnei de către
logodnicul vătămat, acesta din urmă având dreptul de a solicita repararea prejudiciului. Totuşi, este
de apreciat că infidelitatea unui logodnic urmată de ruperea logodnei din propria sa iniţiativă nu
poate constitui un abuz în sensul dat de art. 269, întrucât între logodnici nu se instituie obligaţia de
fidelitate. Dimpotrivă, o atare ipoteză poate fi interpretată în sensul „bunei-credinţe” pe care
logodnicul infidel o dovedeşte faţă de cealaltă parte, bună-credinţă privită ca sinceritate în relaţia
dintre cei doi logodnici, cu condiţia ca infidelitatea să fi intervenit ulterior încheierii logodnei. Dacă
însă infidelitatea logodnicului este anterioară încheierii logodnei şi a continuat pe parcursul acesteia
sau logodnicul infidel rupe logodna fie la un interval deosebit de scurt după încheiere, fie cu puţin
timp înainte de căsătorie, caracterul abuziv poate fi reţinut.
Din punct de vedere al probatoriului, prima instanţă a constatat că reclamantul a depus la dosar o
________ documente ce emană de la Banca Transilvania S.A. sau de la instituţii financiare, prin
care a făcut dovada remiterii către pârâtă a sumei totale de 43.555 lei şi 2.580 Euro, în perioada mai
2010 - septembrie 2012 (filele 19, 21, 23, 25, 27, 29, 31, 33, 35, 37, 39, 41, 43, 45, 47, 49, 51, 53,
55, 210, 224 - vol. I, respectiv fila 2, vol. II). Cu privire la frecvenţa la care aceste sume de bani se
trimiteau, prima instanţă a constatat că reclamantul vira în contul pârâtei diverse sume de bani la
intervale destul de scurte - 2, 3 sau 4 zile. A mai fost de reţinut că pârâta primea lunar de la
reclamant sume apreciate de instanţă ca fiind destul de consistente, raportat la nevoile pârâtei
(ţinând cont de vârstă, ocupaţie etc.). Astfel, s-a remarcat că în luna iunie 2010 pârâta a primit suma
de 2.560 lei, în luna iulie 2010 a primit suma de 2.930 lei, în luna august 2010 pârâta a primit suma
de 4.530 lei, în luna septembrie 2010 a primit suma de 5.100 lei, în luna ianuarie 2011 a primit suma
de 3.500 lei, în luna noiembrie 2011 a primit suma de 3.285 lei, în luna ianuarie 2012 a primit suma
de 2.200 lei şi 500 de Euro, în luna februarie 2012 a primit suma de 2.010 lei şi 500 de Euro, în luna
aprilie 2012 a primit suma de 4.290 lei.
Pârâta a susţinut că B_____ L_______ (prietena pârâtei), dezvoltase o relaţie cu un cetăţean grec
(prietenul reclamantului), care îi trimitea bani prin intermediul reclamantului, iar acesta din urmă
efectua transfer bancar în contul pârâtei care, ulterior, remitea banii către B_____ L_______. Deşi
pârâta a menţionat că, pe lângă sumele destinate numitei B_____ L_______, reclamantul depunea
şi câte o sumă modică către pârâtă, fără ca aceasta să-i pretindă acest lucru, acest aspect nu este
confirmat de probatoriul administrat. Prima instanţă a apreciat că suma globală de 43.555 lei şi
2.580 Euro, trimisă în perioada mai 2010 - septembrie 2012 nu este nici pe departe una modică, în
condiţiile în care, aşa cum s-a arătat erau luni în care pârâta primea de la reclamant şi câte 4.000 -
5.000 lei. În plus, s-a putut observa că, în cuprinsul multor chitanţe de depunere numerar, la rubrica
obiectul tranzacţiei era inserată menţiunea „cadou”, rezultând de aici intenţia cu care reclamantul
trimitea bani pârâtei - în sensul unui dar de logodnă.
S-a mai susţinut că reclamantul nu a făcut dovada că mesajele de text depuse la dosar, în dovedirea
acţiunii, proveneau de la pârâtă. Prima instanţă nu a putut reţine nici această apărare deoarece din
conţinutul mesajelor rezultă cu claritate că iniţiatorul unora din mesaje era pârâta A_________
E____ B_____, aceasta oferind date şi informaţii cu caracter personal, pe care doar ea le-ar fi ştiut.
Spre exemplificare, la fila 9 dosar, vol. II, pârâta îi comunică reclamantului datele sale personale:
Asa si adresa mea este satul Costeşti, jud B_______, ________, nr. xxxxxx eliberat de politia
B_______, valabilitate 27.04.04- 11.05.2014. De asemenea, la fila 10 dosar, vol. II, pârâta îi
comunică reclamantului datele sale personale: Atanasoaie E____ B_____ cnp: xxxxxxxxxxxxx
________ nr. xxxxxx sau ________________________ jud Botosani ________:XT, nr. xxxxxx,CNP:
xxxxxxxxxxxxx. În acelaşi sens, la fila 11 dosar, vol. II, pârâta îi comunică reclamantului datele sale
personale: ______________________ nr 9, scara b apart 9. atanasoaie e____ b_____ . De
asemenea, la fila 14 dosar, vol. II, pârâta îi comunică reclamantului: Atanasoaie E lena Biank zi care
adresa iti trebuie din buletin sau unde stau acum sau dragul meu nu tiam dat nici un semn k am fost
f ocupata cu licenta.am luat 9,80 o zi frumoasă să ai. Totodată, la fila 17 dosar, vol. II, pârâta îi
comunică reclamantului: A_____ fiet i mila d mn si iartama t implor am fost o copila proasta sau
A_____ nu implica persoane nevinovate care nu au nici o legătură . În acelaşi sens, la fila 18 dosar,
vol. II, pârâta îi comunică reclamantului: Bună dimineata a_____. T rog ia si gandestete si nu pune
niste oameni nevinovati sa plateasca fieti mila d mn si iartama t implor am fost o copila proasta sau
A_____ nu implica persoane nevinovate care nu au nici o legătură.
Pârâta a mai susţinut că nu s-a făcut dovada existenţei vreunei logodne în sensul legii civile,
condiţiile de fond la care se referă art. 268 alin. 2 Noul Cod civil, neexistând consimţământul celor
două părţi, personal şi liber exprimat, în vederea încheierii logodnei. Aşa cum a arătat instanţa mai
sus, din cuprinsul discuţiilor purtate prin intermediul sms-urilor pârâta i-a creat convingerea
reclamantului că relaţia lor este una serioasă, ce se va finaliza cu încheierea căsătoriei. Spre
exemplificare, la fila 9 dosar, vol. II, pârâta îi comunică reclamantului: tu vei fi sotul meu pt totdeauna
sau Dragul meu la multh ani alaturi de mine bafta t pupa sotia ta. De asemenea, la fila 10 dosar, vol.
II, pârâta îi comunică reclamantului: sunt cuminte si sunt doar a ta t iubesc, sau eu p tn t iubesc nu p
altcineva si la tine acasa voi sta pt toata viata sau termin licenta si dupa ma mut la tine. În acelaşi
sens, la fila 11 dosar, vol. II, pârâta îi comunică reclamantului: Eu t iubesc doar p tn si nu am nevoie
d altcineva sa iti fie clar asta idiotule sunt doar a ta p vecie sau t iubesc la nebunie si vei fi sing
barbat din viata mea sau noapte buna sotul meu elegant adik tu adriane cotofane.
A mai susţinut pârâta că reclamantul a devenit din ce în ce mai obsedat de persoana sa, dorind ca
părţile să aibă o relaţie, aspect considerat inoportun de pârâtă datorită diferenţei de vârstă şi faptului
că era deja implicată într-o altă relaţie. Şi aceste aspecte sunt infirmate de cuprinsul sms-urilor.
Prima instanţă a constatat că, în cuprinsul acestor mesaje, pârâta i se adresează reclamantului,
folosind cuvinte şi expresii care nu pot fi reproduse în cuprinsul acestei hotărâri. Fără a exemplifica,
prima instanţă a reţinut că pârâta dorea să aibă o relaţie cu reclamantul, dorea ca după oficializarea
căsătoriei să întreţină relaţii sexuale, asigurându-l, în repetate rânduri, că îi va fi fidelă, că nu va mai
exista vreun alt bărbat în viaţa ei. În plus, pârâta i-a ascuns tot timpul faptul că ar avea o altă relaţie.
Abia spre sfârşit a recunoscut acest lucru, cerându-şi scuze de la reclamant, promiţându-i chiar că îi
va restitui toate sumele de bani.
În concluzie, prima instanţă a apreciat că din mesaje, convorbiri telefonice şi discuţii directe,
reclamantul şi-a conturat convingerea fermă că pârâta este prietena sa de suflet, viitoarea soţie şi
partenera de viaţă. Urmare a comportamentului pârâtei, s-a produs ruperea logodnei, prima instanţă
constatând că aceasta s-a rupt din cauza comportamentului culpabil al pârâtei, în cauză fiind
incidente dispoziţiile art. 268 N.C.Civ.
În acest sens, prima instanţă a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să restituie reclamantului
suma de 43.555 lei, cât şi suma de 2.580 euro, cu titlu de dar de logodnă şi a respins restul
pretenţiilor (suma de 20.000 euro cu titlu de daune morale) ca neîntemeiate, deoarece reclamantul n
u a administrat probe în acest sens.
A mai fost de precizat că, spre deosebire de situaţia daunelor materiale, în evaluarea prejudiciului
moral nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecinţele,
pe orice plan, suferite de partea civilă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală (C. S_______,
C_______ B_____ - D____ civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Hamangiu, 2008. pag. 153).
În cauză însă, reclamantul nu a produs dovezi în ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului pretins a fi
suferit ca urmare a ruperii logodnei. Desigur, este de admis că orice încălcare a drepturilor
personale atrage producerea unei suferinţe.
Cu toate acestea, prima instanţă a apreciat că admiterea acţiunii în modul arătat constituie prin ea
însăşi o reparaţie echitabilă a suferinţei pricinuite.
Raportat la soluţia pronunţată, prima instanţă a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către
reclamant, respectiv la plata sumei de 3.037 lei reprezentând taxă judiciară de timbru .
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta A_________ E____ B_____, calificat prin
încheierea de şedinţă din 19 noiembrie 2015, ca apel , arătând că sentinţa este nelegală, întrucât
instanţa de fond a încălcat prevederile art.24 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii
287/2009 privind noul cod civil. Astfel, s-a arătat că potrivit acestui text de lege, " dispoziţiile privind
logodna sunt aplicabile numai în cazul în care aceasta a fost încheiată după data intrării în vigoare a
Codului civil". Deşi nu este analizat acest aspect şi anume, momentul încheierii presupusei logodne,
din motivarea hotărârii rezultă foarte clar că acesta se situează în luna mai a anului 2010, întrucât
restituirea darurilor de logodnă dispusă de instanţă, respectiv a sumelor de bani primite, se situează
în intervalul mai 2010-septembrie 2012. Ori, Noul Cod Civil a intrat în vigoare la data de 01.10.2011,
astfel încât momentul încheierii logodnei, după aprecierea instanţei este clar anterior intrării în
vigoare a Noului Cod Civil, ce introduce pentru prima oară instituţia logodnei, ca instituţie juridică,
cuprinzând ansamblul normelor juridice care reglementează logodna, ca act juridic civil pe care îl
încheie bărbatul şi femeia care îşi promit reciproc încheierea căsătoriei.
A mai arătat apelanta că potrivit art.6 alin. (1) din Codul civil: „Legea civilă este aplicabilă cât timp
este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă" şi aşa cum a arătat şi în faţa instanţei de fond, l-a
cunoscut pe C___ A_____ M_____ în vara anului 2010 prin intermediul prietenei sale, B_____
L_______ care, la rândul ei, l-a cunoscut pe reclamant şi pe prietenul acestuia grec la Popasul
Cucorăni , din B_______, unde C___ A_____ împreună cu cetăţeanul grec obişnuiau să ia masa.
Că în timp, prietena sa a dezvoltat o relaţie cu cetăţeanul grec, care îi trimitea bani prin intermediul
reclamantului, care făcea transfer bancar în contul ei, iar ea la rândul ei îi remitea ei şi că de fiecare
dată, pe lângă sumele destinate prietenei sale, depunea şi câte o sumă modică şi pentru ea, fară ca
ea să-i pretindă vreodată acest lucru.
A arătat în continuarea motivării că reclamantul C___ A_____ a devenit din ce în ce mai obsedat de
ea şi insista să accepte să aibă o relaţie, dar a considerat că este mult mai în vârstă şi a refuzat. Mai
mult, în primăvara anului 2011 l-a cunoscut pe actualul său prieten şi că i-a spus atunci să înceteze
cu telefoanele, invitaţiile, să nu o mai hărţuiască pentru că nu îşi doreşte să aibă o relaţie cu el, de
nici o natură.
Consideră că reclamantul şi-a imaginat un scenariu, o poveste, din ce motive nu ştie, însă bănuieşte
că, în realitate a urmărit doar să o determine să accepte o relaţie cu el, în sensul de a accepta să se
întâlnească cu el, în timpul cât el avea „treburi" în Suceava, să fie amanta lui, în schimbul unor sume
de bani.
A arătat apelanta că nu i-a promis niciodată că se va căsători cu el, nu a fost vorba vreodată de
existenţa vreunei logodne în sensul legii civile, condiţiile de fond la care se referă ar t.268 al.2 Cod
Civil nefiind îndeplinite, astfel încât a susţinut că nu a existat consimţământul personal şi liber în
vederea încheierii logodnei. Mai mult, nu s-a rupt ceva ce nu a existat vreodată, în speţa de faţă
logodna.
În mod greşit a apreciat instanţa de fond că această logodnă a fost încheiată într-un mod valabil,
raţionamentul bazându-se pe "mesaje, convorbiri telefonice şi discuţii directe". A considerat că
reclamantul intimat nu a probat în nici un fel existenţa promisiunilor de căsătorie, discuţiile directe
nefiind o probă de administrat şi de avut în vedere la fundamentarea unei sentinţe judecătoreşti. Mai
mult, transcriptul unor sms-uri ce ar fi fost primite de la ea, au fost contestate încă de la bun început
prin întâmpinarea depusă, despre care se poate observa că sunt trunchiate, nefiind susţinute de
elementele electronice de pe care s-a făcut transcriptul, nu au forţă probantă prin ele însele,
veridicitatea lor nefiind dovedită.
Mai mult, deşi din redactarea motivelor în fapt din cererea de chemare în judecată, nu reieşea foarte
clar care era destinaţia acelor bani trimişi, pentru că art.269 Cod Civil, prevede foarte clar că „partea
care rupe logodna în mod abuziv poate fi obligată la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau
contractate în vederea căsătoriei, în măsura în care au fost potrivite cu împrejurările, precum şi
pentru orice prejudicii cauzate", totuşi, fară ca din probatoriul administrat să rezulte fără dubiu
destinaţia acelor sume, prima instanţă a obligat-o la restituirea lor.
Pentru ca să opereze restituirea darurilor, apreciază teoreticienii, în cazul în care foştii logodnici nu
se înţeleg şi se ajunge la un litigiu, "instanţa ar trebui să stabilească următoarele aspecte: 1. dacă
cei doi parteneri, respectiv bărbatul şi femeia au fost logodiţi, în caz contrar neexistând nici un drept
la restituire (speţa de faţă); 2. dacă cei doi parteneri au fost logodiţi, întrebarea care se pune este
dacă darul s-a făcut în timpul logodnei sau în considerarea încheierii acesteia, în caz contrar
neexistând niciun drept la restituire; 3. dacă a încetat logodna prin consimţământul foştilor logodnici
sau prin ruperea ei de către unul dintre ei, situaţie în care există dreptul la restituirea darurilor dacă
aceasta s-a făcut abuziv şi nu dacă pur şi simplu s-a rupt.
Este de menţionat aspectul că, din punct de vedere al răspunderii, nu interesează faptul că s-a
produs ruperea logodnei, ci circumstanţele în care a avut loc această ruptură, astfel încât nu
contează care dintre logodnici nu a mai dorit încheierea căsătoriei, ci care dintre ei este în culpă.
A arătat că atunci când se vorbeşte despre ruperea abuzivă a logodnei, ar trebui să se aibă în
vedere şi faptul că aici abuzul priveşte doar maniera, modul în care a avut loc ruperea logodnei, fără
a interesa temeiul deciziei. Chiar dacă oricare dintre logodnici are dreptul de a denunţa logodna, de
a o rupe, acest lucru nu îl autorizează prin nimic în a-1 umili, în a-1 pune într-o situaţie ofensatoare
pe celălalt.
A mai arătat apelanta că în această materie, act abuziv înseamnă adoptarea unui comportament
culpabil, cu ocazia exercitării unui drept şi ar putea chiar să se considere că dreptul de a rupe
logodna, de a nu mai contracta încheierea căsătoriei este un drept discreţionar, adică un drept care
nu este susceptibil de abuz, aceasta fiind opinia doamnei Lect. univ. dr. A____-Renate M_____ în
lucrarea Consideraţii privind instituţia logodnei în Codul civil Român, opinie pe care o îmbrăţişează şi
o consideră relevantă în interpretarea instituţiei de drept a logodnei, nou introdusă în Noul Cod Civil,
neexistând încă jurisprudenţă suficientă în această materie.
Legal citat, intimatul C___ A_____ M_____ a depus întâmpinare, prin care arată că la începutul
anului 2010, a sosit in municipiul B_______ împreuna cu un prieten de cetăţenie greaca Christos
Tseviktzan, cu scopul de a se interesa de unele oportunităţi de afaceri in zona respectiva, astfel
încât servind masa la Popasul Cucorani , prietenul său a cunoscut o persoana, respectiv numita
B_____ L_______, cu care, prin oficiile sale de translator, a intrat in relaţii de prietenie.
A arătat intimatul că în deplasările sale cu prietenul menţionat, numita B_____ L_______ i-a făcut
cunoştinţa cu numita Atanasoaie E____- B_____, fostă colega cu aceasta la liceu si colega ei, la
momentul respectiv, si la Universitatea „Ş_____ cel M___" din mun. Suceava, jud. Suceava
(Facultatea de comunicare si relaţii publice).
A mai arătat intimatul că din luna martie 2010 si pana in luna septembrie 2012 a avut mai multe
întâlniri cu numita Atanasoaie E____- B_____, a schimbat enorm de multe mesaje, a avut foarte
multe convorbiri zilnice la telefon, relaţia dintre ei devenind foarte apropiata.
Î n tot acest răstimp numita Atanasoae E____-B_____ a construit un adevărat eşafodaj prin care i-a
creat convingerea că doreşte să se căsătorească cu el, aşa cum reiese din mesajele multiple pe
care le-a schimbat cu aceasta si din angajamentele personale in întâlnirile cu ea, că este prietena sa
de suflet, viitoarea sa soţie si partenera de viata, afirmând mereu ca fiind virgina se va culca cu el
numai dupa căsătoria lor. Castigandu-i încrederea prin modul de a i se adresa, repetând mereu ca îl
iubeşte, ca doreşte sa se căsătorească cu el si ca relaţia lor este profunda, i-a solicitat tot timpul
ajutorul material si financiar pentru a sta in chirie in mun. Suceava unde urma studiile la facultate,
pentru întreţinere, pentru a-si asigura hainele necesare si plata taxelor de şcolarizare.
De asemenea, a a r ătat că odată cu trecerea timpului, exigentele sale au crescut, solicitandu-i sa-i
cumpere laptop, telefoane mobile, parfumuri, sa-i expedieze pachete, prin posta speciala rapida, cu
bunuri alimentare si nealimentare la apartamentele închiriate in mun. Suceava si sa-i trimită bani
pentru taxe şcolare, întreţinere, cheltuieli curente si diverse dorinţe pe care si le exprima frecvent
fata de el.
A mai precizat faptul că, făcând un total aproximativ, a trimis pe numele lui Atanasoaie E____-
B_____ cca. 20.000 de Euro î n contul sau bancar deschis la Banca Transilvania ş i prin remiteri
repetate de sume importante î n valut ă , prin sisteme de expediere internaţional ă de bani, atunci
cand se afla î n interes profesional in străinătate. La aceste sume de bani s-au adăugat cadourile
solicitate de aceasta (haine, bijuterii, parfumuri etc.) pentru a-i face via ţ a mai uşoara si sa-si poată
aloca mai mult timp studiului la facultate.
Că relaţia sa cu apelanta s-a cimentat prin inelul de logodna pe care i l-a cumpărat ş i oferit la
sfârşitul lunii noiembrie 2011, moment î n care şi-au conturat definitiv logodna, cu dorinţa de a
întemeia o familie frumoasa si bazată pe deplina afecţiune.
Că prin natura muncii sale a fost plecat perioade mai lungi in străinătate, ceea ce nu a afectat cu
nimic încrederea sa ş i afecţiunea sincera pe care a oferit-o apelantei Atanasoaie E____-B_____ ş i
pe care i-o oferea î n mod egal, prin ceea ce îi scria ş i spunea mereu î n convorbirile zilnice si
mesajele primite de la ea.
Ulterior, a apreciat şi a înţeles c ă de facto logodna ş i promisiunea de căsătorie nu au fost decât
mijloace ilicite ş i aparente prin care s-a urmărit prejudicierea sa sub aspect material si moral.
Dincolo de aspectul moral, a constatat ca scopul principal ş i unic era ca numit ă Atanasoaie E____-
B_____ sa obţină bani de la el, diverse bunuri ş i cadouri, cre â ndu-i permanent convingerea c ă
banii ş i toate bunurile oferite sunt date viitoarei soţii si nicidecum unei persoane străine si de
conjunctura. Este evident ca dincolo de aspectul moral, exista si aspectul material, al prejudiciului pe
care i 1-a adus atat moral cat si material, al determinării sale sa facă plaţi fara cauza licita sau
morala către o persoana care prin mijloace dolosive a întreţinut o falsa convenţie de logodna pe care
a rupt-o unilateral si evident, f ă r ă echivoc.
Privind temeiul de drept al acţiunii intimatul a solicitat să se constate că din situaţia de fapt descrisa
in acţiunea introductiva de instanţa, cat si din notele de şedinţa, reiese caracterul nuanţat si trivalent
al daunelor: daune specifice unei logodne rupte abuziv, dauna materiala specifica unei convenţii cu
caracter matrimonial care s-a dovedit fictiva cat si dauna materiala si morala determinata de
inducerea si menţinerea sa in eroare permanenta de către recurenta pentru obţinerea unui avantaj
sau folos necuvenit cu consecinţa unei plaţi nedatorate. De asemenea, a arătat că consecinţele
morale si psiho-fizice asupra sa, sunt fapt generator de daune atat materiale cat si morale, ceea ce
implica o încadrare juridica complexa de natura celei pe care a mentionat-o in acţiunea introductivă.
Prin decizia civilă nr. 604 din 3 decembrie 2015, Tribunalul B_______ a admis apelul declarat
de apelanta A_________ E____-B_____, în contradictoriu cu reclamantul intimat C___ A_____
M_____, împotriva sentinţei civile nr. xxxxx din 17.12.2014, pronunţată de Judecătoria B_______; a
schimbat în tot sentinţa civilă nr. xxxxx/17.12.2014, pronunţată de Judecătoria B_______, în sensul
că a respins ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul C___ A_____ M_____ în
contradictoriu cu pârâta A_________ E____ – B_____; a obligat pe C___ A_____ M_____ să
plătească apelantei suma de 1468,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut următoarele:
Acţiunea reclamantului este întemeiată pe dispoziţiile art. 268, care reglementează restituirea
darurilor în situaţia ruperii logodnei, instituţie nouă în dreptul civil care îşi are sediul materiei în art.
266- 270 introdusă odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod civil la data de 01 octombrie 2011.
Este de observat că reclamantul a solicitat restituirea sumelor achitate începând cu anul 2010 şi
până în luna iulie 2012, ca dar de logodnă în favoarea viitoarei sale soţii, respectiv suma totală de
43.555 lei şi 2580 euro, în perioada mai 2010 – septembrie 2012. Astfel, se remarcă după cum a
reţinut şi prima instanţă că în luna iunie 2010 pârâta a primit suma de 2560 lei, în luna iulie 2010 a
primit suma de 2930 lei, în luna august 2010, pârâta a primit suma de 4530 lei etc., situaţie din care
rezultă că relaţia apropiată dintre părţi, care poate fi asimilată cu o logodnă în sensul dispoziţiilor art.
266 – 270 Cod civil, se relevă începând cu anul 2010, continuând în anul 2011 şi, ulterior în 2012.
În acest context, tribunalul a constatat că logodna dintre părţi s-a încheiat, s-a desfăşurat şi şi-a
produs efectele anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor care reglementează instituţia logodnei şi că
în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 24 din Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicarea legii
287/2009, privind Noul Cod civil, în care se arată „ dispoziţiile privind logodna sunt aplicabile numai
în cazul în care aceasta a fost încheiată după data intrării în vigoare a Codului civil”.
Momentul încheierii aşa-zisei logodne dintre părţi poate fi situat începând cu luna mai 2010, întrucât
cu acest moment s-a constatat trimiterea şi, respectiv primirea unor importante sume de bani care
pot fi asimilate cu darurile oferite în considerarea logodnei, deoarece reclamantul şi nici instanţa de
fond nu s-au preocupat să stabilească şi să determine momentul efectiv al promisiunii încheierii
căsătoriei între părţi, iar reclamantul a susţinut pe parcursul întregului proces că a înţeles să o
gratifice pe pârâtă pentru că a avut credinţa şi aceasta i-a promis că va fi soţia lui.
Prin urmare, faţă de cele ce preced, şi având în vedere dispoziţiile art. 6, alin. 1 în care se arată că
legea civilă nu are putere retroactivă, precum şi momentul intrării în vigoare a Noului Cod civil care
reglementează instituţia logodnei având ca efect restituirea darurilor oferite în vederea încheierii
căsătoriei, care este 01.10.2011, instanţa de apel a constatat că dispoziţiile art. 266 – 270 nu pot fi
aplicabile relaţiei dintre părţi. În acest context nu se mai impune ca fiind necesare analizarea
celorlalte aspecte de fapt şi de drept aplicabile în speţa de faţă, fiind total de prisos în situaţia în
care aspectul rămas în discuţie este imposibilitatea retroactivării legii civile şi, implicit, a aplicabilităţii
dispoziţiilor 266 – 270, logodnelor încheiate anterior intrării în vigoare a Codului civil.
În consecinţă, pentru cele ce preced, tribunalul, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, a admis
apelul declarat de pârâta A_________ E____ B_____, a schimbat în tot sentinţa civilă nr.
xxxxx/17.12.2014 şi a respins acţiunea reclamantului, ca nefondată.
În temeiul 453 Cod pr. civilă, l-a obligat pe intimatul - reclamant C___ A_____ M_____ să plătească
apelantei – pârâte A_________ E____ B_____ suma de 1468,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva aceste decizii a declarat recurs reclamantul C___ A_____-M_____, criticând-o
pentru nelegalitate şi netemeinicie motivat de următoarele:
1. H otărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază , cuprinde motive contradictorii ori numai
motive străine de natura cauze i ( art.488 alin.l p c t .6 noul C.pr.civ. ).
2 . H otărârea a fost dat ă cu încălcarea ş i aplicarea greşit ă a normelor de drept material (art. 488
alin . 1 p ct . 8 noul C.pr.civ.).
Recurentul arată că î n considerentele hotărârii recur ate se menţionează faptul că şi-a întemeia t
acţiunea civilă î n daune pe o si t uati e de fapt descris ă în acţiunea introductiv ă de instanţă c â t şi
în notele d e şe din ţă din care reiese caracterul nuanţat ş i trivale n t al daunelor: daune specifice
unei logodne rupte abuziv, dauna material ă specific ă unei convenţii cu carcater matrimonial care s-
a dovedit fictiv ă câ t ş i dauna material ă şi morală determinat ă de inducerea şi menţinerea î n
eroare permanent ă de către p ârâtă pentru obţinerea unui avantaj sau f olos necuvenit cu
consecinţa unei pla ţi nedatorate. De asemenea, consecinţele morale şi psiho-fizi ce asupra
reclamantului, sunt fapt generator de daune at â t materiale câ t si morale , c eea ce implic ă o
încadrare juridic ă complex ă de natura celei care a fost men ţionată î n acţiunea introductiv ă de
instanţ ă.
S ituaţia de fapt şi motivarea reţinută în final de instanţă este contradictorie sau chiar lipsit ă d e o
motivare argumentat ă, re ţ in â ndu-se c ă „relaţia apropiat ă dintre p ărţi, care poate fi asimilată cu
o logodn ă î n sensul dispoziţiilor art . 266-270 Co d civil, se relevă începând cu anul 2010, continu
ând î n anul 2011 şi ulterior în 2012” .
D eş i s e face trimitere î n considerente la motivele acţiunii civile ş i la probele administrate, instanţa
d e apel nu motivează de ce nu a reţinut momentul efectiv al log odnei din luna noiembrie 2011 câ
nd înainte de sărbătorile de C răciun reclamantul a cumpărat şi a î nm â nat p â r â tei inelul d e
logodn ă, î n fa ţa prietenilor, fă r ă echivoc, c â nd p ărţile ş i-au declarat expres dorinţa ferma de a
se c ă s ă tori dup ă o perioad ă de timp de relaţii de prietenie.
Logodna implică un act d e voinţ ă al p ă r ţ ilor implicate, dup ă trecerea unui timp firesc de
cunoaştere ş i apreciere reciproc ă, mai ales în contextul î n care reclamantul a trecut printr-un
proces dc divorţ, fiica acestuia fiind incr edinţ at ă acestuia ş i de care a avut grij ă î ntr-o perioad ă
dificil ă câ nd copilul a urmat un tratament traumatic determinat de o leucemie cu consecinţe ce
puteau fi faste pentru ace a sta.
D eş i instanţa re ţine o situaţie de fapt descris ă de reclamant ş i probat ă de acesta, î n
considerente a reţinut î n final c ă logodna ar fi fost încheiată la începutul relaţiei în contra evidenţ ei,
a probelor ş i a unei logici fireşti determinat ă d e natura relaţiilor interumane.
Aceast ă motivare din considerente este contradictorie, nu s e bazează pe fapte ş i probe
administrate, echivalând î n final cu o lips ă de motivare în contextul î n ca re instanţa nici nu a făcut
referire la probele administrate conform obligaţiei legale, procedurale prevăzute de disp. art. 425
alin.l lit. b NCPC. Norma legal ă menţionată prevede expres c ă hotărârea va cuprinde ”
considerentele, î n care se vor ar ă ta obiectul cererii ş i susţinerile pe scurt ale p ărţilor , expunerea
situaţiei de fapt reţinut ă de instanţ ă pe baza probelor administrate, motivele de fapt ş i de drept pe
care se întemeiază soluţia, ar ătându-se at â t motivele pentru care s-au admis, c â t ş i cele pentru
care s-au înlăturat cererile p ărţilor ".
Nerespectare a cerinţelor exprese ale legii procesual civile privind conţinutul considerentelor unei
hotărâri judecătoreşti echivalează cu lipsa de motivare, chiar ş i atunci c â nd motivarea este
superficial ă , f ără tri mitere la probele administrate î n cauz ă , con siderent ele fi i nd structura de
rezisten ţă a hotărâ rii care reprezintă o garanţie că aceasta nu este arbitrar ă ş i singurul mijloc prin
care s e dă posibilitatea de a se e xercita real controlul judiciar.
Ca o expresie a motivării contradictorii din considerentele hotărârii este ş i faptul c ă instanţa retine c
ă „ în acest context, tribunalul va constata c ă logodna dintre părţ i s-a încheiat, s-a desfăşurat ş i ş i-
a produs efectele …. " iar pe de alta parte instanţe retine c ă „ momentul încheierii a şa-zisei logodne
dintre părţi….”.
De asemenea instanţa motivează c ă „...deoarece reclamantul ş i nici instanţa d e fond nu s-au
preocupat s ă stabilească ş i s ă determine momentul efectiv al promisiunii încheierii căsătoriei î ntre
p ărţi….” şi ulterior î n mod contradictoriu re ţine că „ momentul încheierii aş a-zise logodne dintre p
ă r ţ i poate f i situat î ncepând cu luna mai 2010 ….”.
Î n acest context al motivării ambigui, contradictorii s e poate concluziona logic ş i raţional c ă hot ă r
â rea judecătoreasc ă nu este motivată ş i nu prezintă garanţiile procesuale c ă aceasta reprezintă
adevărul rezultat din situaţia de fapt descris ă ş i probele administrate.
De asemenea instanţa d e apel nu a analizat temeiul legal integral al acţiunii, determinat de situaţia
de fapt expus ă ş i d e consecinţele unei răspunderi î n daune (materiale ş i morale ) cu nuanţele
specifice raportului complex dintre p ărţi .
Instanţa de apel re ţine doar temeiul prevăzut de art. 268 NCC în condiţiile î n care nu a pus î n
discuţia p ărţilor ş i nu a analizat temeiul de drept al acţiunii respectiv dispoziţiile art. 15, a rt. 268,
art.269, art.1 345, art. 1 349, ar t. 1350, art. 1357, art. 1635, art. 1638 Cod civil nou, ac easta
echivalând cu o nemotivare a hotărârii judecătoreşti.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, apărătoarea recurentului arată că acţiunea civilă
a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 15. art. 268, art. 269, art. 1345 , art. 1349, art. 1350, art. 1357,
art. 1635, art. 1638 din noul Cod civil.
Prin cererea introductiv ă de instanţă a solicitat ca prin hotărâre judecătorească s ă se dispună o
bligarea p ârâtei s ă -i restituie / plătească reclamantului suma de 15 .000 euro î n lei, la cursul BNR
din ziua plaţii, cu titlu de daunelor materiale , obligarea p ârâtei la plata de daunele morale în
cuantum de 20.000 euro şi a cheltuielilor de judecată.
Temeiul legal al acţiunii civile în răspundere a fost în mod expres prevăzut î n cerer ea introductivă
de instanţă si prevede următoarele dispoziţii din noul Cod civil: art. 15, a rt. 268, art.269, art.1 345,
art. 1 349, ar t. 1350, art. 1357, art. 1635, art. 1638 .
Ins tanţa de apel re ţ ine doar temeiul prevăzut d e art. 268 din noul cod civil în condiţiile în care nu a
pus î n discuţia pârtilor ş i nu a analizat temeiul de drept al acţiunii , respectiv dispoziţiile mai sus
enunţate, aceasta echivalând cu o nemotivare a hotărârii judecătoreşti.
Î n motivarea hotărârii, respectiv î n considerentele acesteia , se re ţ ine c ă reclamantul a precizat î
n cererea introductiv ă de instanţ ă şi î n pr ecizările ulterioare prin note de ş edin ţă c ă acţiunea
civila priveşte o situaţie d e fapt din care reiese caracterul nuanţat şi tri valent al daunelor: daune
specifice unei logod ne rupte abuziv, dauna materială specifică unei convenţii cu car a cter
matrimonial care s-a dovedit fictivă c ât şi dauna materială şi morală determinată de inducerea şi
menţinerea în eroare permanentă a reclamantului de către p ârâtă pentru obţinerea unui avantaj sau
folos necuvenit cu consecinţa unei plaţi nedatorate. De asemenea, consecinţele morale si ps iho-
fizice asupra reclamantului sunt fapt generator de daune at ât materiale câ t si mora l e, ceea ce
implic ă o încadrare juridic ă complex ă de natura celei care a fost men ţ ionat ă î n acţiunea
introductiv ă de instanţ ă .
Î n acest context, exist ă o contradicţie între considerente ş i partea dispozitiv ă a hotărârii
judecătoreşti privind încălcarea ş i aplicarea greşit ă a normelor de drept material.
În continuare recurentul a prezentat pe larg situaţia de fapt pe care o consideră relevantă în cauză,
aceeaşi situaţie care se desprinde atât din acţiunea introductivă de primă instanţă cât şi din
întâmpinarea depusă în faţa instanţei de apel.
În drept cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 483 şi ale art. 488 alin. 1 pct. 6, 8 din
Noul Cod de procedură civilă.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Examinând actele şi lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, Curtea reţine următoarele:
În primul rând trebuie să stabilim dacă în prezenta cauză sunt aplicabile dispoziţiile noului Cod de
procedură civilă, dispoziţii invocate de recurent, ori dispoziţiile din vechiul Cod de procedură civilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.
134/2010, privind Codul de procedură civilă, prevederile Codului de procedură civilă se aplică numai
proceselor şi executările civile începute după intrarea acestuia în vigoare.
Prezentul dosar, în care a fost declarată calea extraordinară de atac a recursului, a fost înregistrat la
instanţa de fond la data de 27.XII.2012 (f. 1 dosar fond).
Prin urmare, procesul a început înainte de data de 15.II.2013, când a intrat în vigoare Legea nr.
134/2010, şi, în aceste condiţii, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile din noul Cod de procedură
civilă invocate prin memoriul de recurs, respectiv prevederile art. 483 şi art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8, ci
dispoziţiile din vechiul Cod de procedură civilă.
Raportând conţinutul motivelor de casare evidenţiate în memoriul de recurs, la dispoziţiile din vechiul
Cod de procedură civilă, dispoziţii ce reglementează asupra situaţiilor în care se poate cere
modificarea sau casarea unor hotărâri, constată instanţa de recurs, că în cauză, în calea
extraordinară de atac ce a fost promovată, urmează să analizăm incidenţa situaţiilor prevăzute de
dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 din vechiul Cod de procedură civilă.
Aceste prevederi reglementează două cazuri de modificare a hotărârii atacate şi anume: când
hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine
de natura pricinii; când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea
sau aplicarea greşită a legii.
În ceea ce priveşte aceste motive de recurs, raportat la ceea ce se invocă prin memoriul cu care a
fost învestită instanţa de control judiciar, reţine Curtea următoarele:
Motivarea hotărârii presupune arătarea în scris a raţiunilor care îi determină pe judecători să admită
sau să respingă o cerere.
Astfel, hotărârea trebuie să cuprindă considerentele de fapt şi de drept care au condus la
pronunţarea unei soluţii.
Motivarea hotărârii este, de regulă, expresă, arătându-se motivele de fapt şi de drept care au format
convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor ori mijloacele lor de
apărare.
Însă motivarea hotărârii poate fi şi implicită, prin admiterea unui mijloc de apărare care justifică
respingerea altui mijloc, deoarece mijlocul de apărare respins nu poate coexista cu cel admis.
În ceea ce priveşte celelalte două situaţii cuprinse de dispoziţiile art. 304 pct. 7 Cod procedură
civilă, reţine Curtea că acestea vizează una şi aceeaşi chestiune – nemotivarea hotărârii.
Aceasta, întrucât formularea unor considerente contradictorii sau străine de natura pricinii
echivalează cu o nemotivare.
Analizând decizia atacată, prin prisma consideraţiilor teoretice mai sus enunţate, reţine Cureta că în
speţă nu poate fi reţinută nici una dintre situaţiile reglementate de art. 304 pct. 7 Cod procedură
civilă.
Astfel, hotărârea cuprinde motivele pe care se sprijină şi nu cuprinde motive contradictorii ori străine
de natura pricinii.
Instanţa de apel a evidenţiat într-adevăr faptul că nici reclamantul şi nici instanţa de fond nu s-au
preocupat de stabilirea momentului efectiv al promisiunii încheierii căsătoriei între părţi însă aceeaşi
instanţă de apel a determinat în cuprinsul deciziei atacate acest moment, raportat la înscrisurile
administrate în cauză, din care rezultă datele la care pârâta a primit sumele de bani pe care
reclamantul i le-a trimis, înscrisuri pe care le-a coroborat cu susţinerile părţii reclamante, susţineri
făcute pe parcursul întregului proces, în sensul că a înţeles să o gratifice pe pârâtă pentru că a avut
credinţa că aceasta va fi soţia lui.
A arătat în mod expres instanţa de apel faptul că ”momentul încheierii aşa zisei logodne dintre părţi
poate fi situat începând cu mai 2010, întrucât cu acest moment s-a constatat trimiterea şi respectiv
primirea unor importante sume de bani care pot fi asimilate cu darurile oferite în considerarea
logodnei”.
Ceea ce a stabilit practic tribunalul a fost faptul că reclamantul a trimis acele sume de bani cu titlu de
daruri de logodnă, în virtutea convingerii pe care o avea că pârâta îi este logodnică şi a promisiunii
din partea acesteia, că îi va fi soţie.
Stabilirea acestui moment de început al logodnei, la nivelul lunii mai 2010, nu poate coexista cu
stabilirea unui alt moment, la o altă dată, legat de alte împrejurări faptice, în condiţiile în care
tribunalul nu a putut înlătura credinţa reclamantului, că o gratifică pe pârâtă cu importante sume de
bani, începând cu mai 2010, în virtutea promisiunilor acesteia că îi va fi soţie.
Nemulţumirea recurentului este legată practic nu de faptul că tribunalul nu ar fi stabilit momentul
încheierii logodnei, ci efectiv de momentul stabilit, pe care partea încearcă a-l evidenţia ca fiind altul
şi nu cel indicat de instanţa de apel.
Posibilitatea de a se critica în calea extraordinară de atac a recursului a situaţiei de fapt stabilită de
instanţa de apel, o vom analiza în cuprinsul acestor considerente, după ce vom stabili dacă, în
cauză, poate fi reţinut al doilea motiv de modificare a hotărârii, indicat de partea recurentă.
În susţinerea acestui motiv de recurs, reclamantul a evidenţiat caracterul nuanţat şi trivalent al
daunelor pe care le-a solicitat prin acţiunea introductivă de primă instanţă şi faptul că acţiunea civilă
a fost întemeiată pe mai multe dispoziţii reglementate de Codul civil şi nu numai pe cele care dispun
asupra restituirii darurilor în cazul ruperii logodnei.
Prin sentinţa civilă nr. xxxxx din 17.12.2014, pronunţată de Judecătoria B_______, secţia civilă, în
dosarul nr. XXXXXXXXX/2013, a fost admisă în parte acţiunea reclamantului şi a fost obligată
pârâta să restituie reclamantului suma de xxxxx lei, cât şi suma de 2580 euro. Restul pretenţiilor
reclamantului au fost respinse ca neîntemeiate.
Practic pârâta a fost obligată să restituie reclamantului sumele de bani dovedite a fi trimise acesteia
în perioada mai 2010- septembrie 2012, temeiul în drept al acestei obligaţii fiind reţinut art. 268 Cod
civil.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel numai pârâta A_________ E____-B_____ .
Prin urmare se pune în discuţie faptul dacă, în calea de atac promovată de partea adversă,
tribunalul trebuia să analizeze acţiunea introductivă de primă instanţă, acţiune promovată de
reclamant, în raport cu toate categoriile de daune solicitate şi cu toate temeiurile de drept invocate.
Răspunsul nu poate fi decât unul negativ, din mai multe considerente.
În primul rând, hotărârea instanţei de fond nu a fost atacată sub aspectul neanalizării tuturor
temeiurilor juridice pe care a fost întemeiată acţiunea introductivă de primă instanţă şi nici sub
aspectul neacordării tuturor daunelor solicitate, indiferent de caracterul ”nuanţat şi trivalent” al
acestora, caracter invocat de reclamantul recurent.
Prin urmare vorbim de aspecte care, nesupuse controlului judecătoresc în stadiul procesual al
apelului, au intrat în puterea de lucru judecat.
În al doilea rând, spre deosebire de acţiunea introductivă de primă instanţă, apelul este o cale de
atac, nu împotriva părţii, ci a hotărârii pronunţate de prima instanţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 255 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, instanţa de apel trebuia să verifice, în
limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă.
Vorbim aici de caracterul devolutiv al apelului şi de faptul, mai sus evidenţiat, că obiectul apelului îl
constituie hotărârea primei instanţe, ulterioară acţiunii reclamantului.
Efectul devolutiv al apelului este limitat prin două reguli, în sensul că nu se devoluează decât ceea
ce s-a apelat şi nu se devoluează decât ceea ce s-a judecat.
Prin urmare, în mod corect tribunalul, ca instanţă de apel, învestită cu calea de atac declarată de
pârâtă, a procedat la rejudecarea litigiului, însă nu peste ceea ce s-a apelat şi nici peste ceea ce s-a
judecat la nivelul primei instanţe.
Limitarea caracterului devolutiv al apelului, în sensul îngrădirii devoluţiunii totale şi complete, prin
aplicarea principiului tantum devolutum quantum appellatum, este logică şi raţională, întrucât, în
lipsa îngrădirii efectului devolutiv al acestei căi ordinare de atac, n-ar mai avea deplină semnificaţie
principiul non reformatio in peius şi, pe cale de consecinţă, s-ar deturna pentru părţi rostul garantării
prin lege a căilor de atac.
În al treilea rând, pentru că tot am amintit mai sus de principiul non reformatio in peius, trebuie să
evidenţiem şi acest efect esenţial al exercitării căii de atac a apelului, şi anume neagravarea situaţii
părţii în propria sa cale de atac. Este un efect reglementat de prevederile art. 296 teza a II-a Cod
procedură civilă.
Ţinând seama de poziţia şi situaţia părţii care a declanşat calea de atac, de interesul ei concret, de
limitele învestirii instanţei de control judiciar, în cele din urmă sensul exercitării controlului este
unilateral: identificarea eventualelor împrejurări de fapt sau de drept favorabile - şi numai favorabile
– titularului căii de atac.
Astfel, în calea de atac a apelului declarat de către partea pârâtă, tribunalul nu putea să analizeze
acţiunea introductivă de primă instanţă, promovată de către reclamant, prin prisma temeiurilor
juridice indicate în cerere, neanalizate şi nereţinute de instanţa de fond în cuprinsul hotărârii atacate
cu apel şi nu putea să reţină îndreptăţirea părţii reclamante la plata tuturor daunelor solicitate prin
cererea principală.
Cu alte cuvinte, în calea de atac promovată de partea adversă, respectiv în apelul declarat de
pârâtă, tribunalul nu putea analiza şi cerceta alte temeiuri juridice decât cele reţinute de prima
instanţă şi nici îndreptăţirea sau nu a reclamantului de a beneficia de alte daune, în afara celor
stabilite de instanţa de fond.
În ceea ce priveşte posibilitatea instanţei de recurs de a cenzura situaţia de fapt stabilită de instanţa
de apel, reţine Curtea următoarele:
Recursul, aşa cum este reglementat de dispoziţiile procedural civile, reprezintă acea cale
extraordinară, nedevolutivă, comună şi, în principiu nesuspensivă de executare, ce poate fi
exercitată numai pentru motive de nelegalitate a hotărârii atacate.
Dispoziţiile art. 304 din Codul de procedură civilă stabilesc că modificarea sau casarea unei hotărâri
se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, textul enumerând apoi motivele de recurs la pct.
1 – 9.
Caracterul de cale extraordinară de atac este dat de criteriul condiţiilor necesare pentru exercitarea
acestei căi de atac.
Dacă o cale ordinară de atac poate fi formulată pentru orice motiv pe care se justifică nemulţumirea
părţii care o exercită, calea extraordinară de atac poate fi formulată numai pentru motivele expres şi
limitativ stabilite de lege.
În ce priveşte recursul, pornind de la dispoziţiile enunţate mai sus, este unanim acceptat că acesta
nu poate fi exercitat decât pentru motive de nelegalitate (art. 304 alin. 1 din Codul de procedură
civilă).
Motivele de nelegalitate a hotărârii trebuie să îmbrace forma unor critici aduse acesteia, a unor
aspecte referitoare la modul de aplicare a legii de către instanţă la situaţii concrete, nicidecum nu pot
fi formulate sub forma unor susţineri de fapt.
Pentru a conduce la modificarea hotărârii recurate, recursul nu se poate l imita doar la indicarea
textelor de lege , condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând încadrarea lor în situaţiile
prevăzut e de dispoziţiile procedural civile.
În cauză, din observarea criticilor formulate de recurent, se constată că motivele invocate în
susţinerea recursului, cu referire la momentul încheierii pretinsei logodne, nu se subscriu motivelor
de recurs prevăzute la art. 304 pct. 7 şi 9 din Codul de procedură civilă, toate criticile formulate
vizând situaţia de fapt sau aspecte de apreciere a probelor.
Astfel, recurentul îşi exprimă nemulţumirea faţă de modul de interpretare a probelor administrate,
situaţie care nu se încadrează în motivele de nelegalitate, calea de atac a recursului neavând
caracter devolutiv, care să permită reaprecierea probelor.
Dezvoltarea acestor critici nu face, deci, posibilă încadrarea lor în motivele prevăzute de art. 304 din
Codul de procedură civilă.
Aşa cum mai sus s-a arătat, c riticile esenţiale, pe aspectul mai sus indicat , pe care se ax ează
motivarea recursului , vizează aprecierea incorectă a probelor administrate de instanţa de apel, ceea
ce a condus, în opinia recurentului, la o soluţie greşită.
Totodată, recurentul a făcut o expunere pe larg a stării de fapt.
Se constată astfel de către Curte că motivele expuse pe larg în memoriul de recurs, cu privire la
aspectul mai sus evidenţiat , vizează exclusiv netemeinicia deciziei recurate, respectiv reaprecierea
probelor şi expunerea stării de fapt a cauzei, neputând fi supuse controlului instanţei de recurs.
Faţă de toate considerentele mai sus expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură
civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă recurentul va fi obligat să plătească intimatei
suma de 1100 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, cf. chitanţei
nr.1038 din 10.05 .2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C___ A_____-M_____ , domiciliat în

Bucureşti, sector 5, Intrarea A____ C_____ nr. 2, ___________.2, _____________, împotriva
deciziei civile nr. 604 A din 3 decembrie 2015, pronunţată de Tribunalul B_______ –secţia I civilă
(dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX), intimată fiind pârâta A_________ E____-B_____, domiciliată în
Suceava, __________________, ____________, ___________________ în localitatea Costeşti,
________________________________, cu domiciliul ales la Cabine avocat A___________
T______-A___ din B_______, _________________________, ____________.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 1100 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică din 11 mai 2016.

Preşedinte, Judecători, Grefier,

Red. V.L.
Judec. fond: M____ C.
Judec. apel: A__________ M.
C_________ M.
Tehnored. N.L., 2 ex., 18.05.2016