21.02.

2024

Decizie nr. 2347/2021 din 29-sept-2021, Tribunalul Bucuresti, ordin de protectie (Minori si familie)

Decizie

din 29 Septembrie 2021

Text speţă

Persoană fizică, Persoană fizică vs

Cod ECLI ECLI:RO:TBBUC:2021:014.______

Dosar nr. ______________

ROMÂNIA

Tribunalul Bucureşti Secţia a V a Civilă

DECIZIA CIVILĂ NR. 2347A

Şedinţa publică din data de 29.09.2021

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE: A_____ B_______

JUDECĂTOR: M_____ G____

GREFIER: C_______ M_______

Din partea Ministerului Public, C________ C_ C_ C____ C_________ C________ a participat procuror
B____ P___ D__ S________.

Pe rol se află soluţionarea apelurilor civile formulate de către apelanta reclamantă A____ A_____ A___
şi de către apelanta pârâtă B_____ B____ împotriva sentinţei civile nr. 6546/10.09.2021 pronunţată de
Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. ______________ având ca obiect ordin de protecţie.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns apelanta reclamantă prin avocat cu împuternicire
avocaţială la dosar şi apelanta pârâtă personal şi asistată de avocat care depune împuternicire avocaţială la
dosar şi avocat din oficiu care depune delegaţia pentru asistenţă juridică gratuită.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă după care:

Tribunalul, în temeiul art. 219 alin 1 C__, procedează la legitimarea apelantei pârâte B_____ B____,
datele de identitate fiind consemnate în caietul grefierului de şedinţă.
 21.02.2024

Tribunalul stabileşte ca onorariul avocatului din oficiu să fie stabilit la jumătate şi constată că a încetat
mandatul acesteia prin prezenţa apărătorului ales.

Dând lămuriri instanţei, apelanta pârâtă precizează că renunţă la apelul formulat.

Tribunalul ia act de manifestarea de voinţă a apelantei pârâte în sensul renunţării la calea de atac.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat, tribunalul acordă cuvântul asupra probatoriului.

Apelanta reclamantă prin avocat, solicită încuviinţarea probelor administrate în faţă instanţei de fond.

intimata pârâtă, prin avocat, solicită încuviinţarea probelor administrate în faţa instanţei de fond şi proba
cu înscrisuri pe care le depune la acest termen de judecată, planşă foto pentru a dovedi atitudinea
manifestată de apelantă faţa de situaţia de fapt şi faţă de conflictul din ziua respectivă .

Apelanta reclamantă prin avocat, arată că înscrisurile depuse la acest termen de judecată de către
apărătorul apelantei reclamante nu au relevanţă în prezenta cauză.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că este de acord cu probele solicitate de către
părţi, mai puţin acea referire la solicitarea de încredinţare a copiilor care nu are nici o legătură cu prezenta
cauză. În ceea ce priveşte înscrisurile depuse la acest termen de judecată, respectiv cererea adresată
directorului şcolii, poate să demonstreze că una dintre părţi avea astfel de intenţii, chiar anterior
incidentului ce face obiectul prezentului dosar.

Tribunalul, deliberând, apreciind utile soluţionării apelului, în temeiul art. 255 C__ prin raportare la art.
258 C__ încuviinţează pentru ambele părţi proba cu înscrisuri, inclusiv planşele foto, şi o constată
administrată şi acordă cuvântul asupra apelului.

Apelanta reclamantă, prin avocat, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, admiterea cererii
de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, având în vedere că prima instanţă nu a acordat
prevalenţă necesară principiului esenţial în domeniul protecţiei victimelor împotriva violenţei domestice,
respectiv cel legat de aspectul preventiv.

Printre multiplele forme de violenţă prezentate cu titlul exemplificativ în lege, sunt incluse şi provocarea
de stări de tensiune care a fost şi este evidentă în prezenta cauză şi care rezultă din însuşi filmul realizat
de pârâtă. Mai mult, această stare de tensiune a fost exercitată faţă de cei doi minori care se aflau în
imediata vecinătate a părţilor: pârâta a înjurat -o pe reclamantă, de faţă cu cei doi copii şi a creat această
stare de tensiune; în urma acestei stări de tensiune, fata cea mare, Ranya, a rămas cu impresia că bunica
ei, intimata pârâtă, a vrut să îi facă rău şi să o bată. Pentru protejarea copiilor apreciază că se impune
emiterea unui ordin de protecţie împotriva intimatei pârâte pentru o perioadă de trei luni de zile şi
obligarea pârâtei de a păstra o distanţă de 500 mp faţă de apelanta reclamantă şi faţă de cei trei minori.

Fără cheltuieli de judecată.

 21.02.2024

Intimata pârâtă, prin avocat, solicită respingerea apelului, menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei
instanţei de fond, fără cheltuieli de judecată.

Învederează tribunalului că totul a degenerat de la situaţia creată în cadrul familiei în urma divorţului
dintre cele două părţi implicate.

Arată că în mod corect instanţa de fond a reţinut că actul de violenţă trebuia dovedit, dar acest act nu a
fost probat. Nu a fost probată nici o agresiune fizică. Din înregistrările de la dosar nu se poate pune
problema unei agresiuni nici fizică, nici psihică, nici asupra copiilor şi nici asupra apelantei, în ceea ce o
priveşte pe clienta sa. Toată scena s-a petrecut în faţa celorlalţi părinţi de la şcoală. Nu s-a pus problema
de vreo agresiune fizică.

În ceea ce priveşte cererea privind emiterea unui ordin de protecţie, în mod corect instanţa de fond a
considerat că trebuie respins acest capăt de cerere pentru că este o ingerinţă în libertatea de mişcare a
pârâtei.

Mai arată că, până să apară divorţul dintre cele două părţi, pârâta, bunica, a avut întotdeauna grijă de
copii, relaţia cu nepoţii a fost bună, bunica s-a ocupat de creşterea şi educarea copiilor.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, menţinerea
ca legală şi temeinică a sentinţei instanţei de fond.

Tribunalul reţine apelul spre soluţionare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelurilor civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare in judecata înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti la data de
08.09.2021, reclamanta B_____ B____ a solicitat în contradictoriu cu pârâta A____ A_____ A___
emiterea unui ordin de protecţie.

În motivare, reclamanta a arătat că în data de 06.09.2021 a fost la şcoala Jerusalem să îşi ridice nepoţii (3
copii) şi a făcut în acest sens o filmare video cu telefonul, pentru a-i rămâne amintire cu nepoţii, când ies
de la şcoală, grădiniţă. Acolo a văzut-o pe nora ei, fostă, N____-A_____ A___ că se năpusteşte abuziv şi
cu scandal asupra ei, îmbrâncind-o, ridicând mâna asupra ei şi dorind să-i smulgă telefonul din mână şi să
facă circ acolo în faţa şcolii.

Reclamanta a susţinut că toate acestea se pot vedea pe filmuleţul video pe care l-a făcut acolo, mai ales
felul în care nora ei merge spre ea, agresivă, imprevizibilă, şi recalcitrantă (la minutul 1:58). Reclamanta
a mai susţinut că numita N____-A_____ A___, văzând că este filmată s-a năpustit asupra ei să îi smulgă
telefonul din mână, a ţipat la ea, a tras de ea şi a lovit-o în acel timp, zgâriind-o pe mână.

Astfel, reclamanta a învederat că i-a fost frică pentru integritatea ei fizică şi emoţională, având grave
 21.02.2024

probleme cu inima, suferind de aritmie, tahicardie, are probleme grave cu genunchii.

Reclamanta a arătat că la minutul 1:58, pârâta a lovit-o, iar aceasta nu a fost atinsă de ea sau de fiul ei.

În urma evenimentului abuziv din partea pârâtei, reclamanta a precizat că de la şcoală s-a dus la INML
pentru a cere un certificat medico-legal, iar apoi s-a dus la Secţia 7 Poliţie.

Cererea nu a fost motivată în drept.

Reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri şi proba cu filmarea video depusă pe CD.

Pârâta nu a depus întâmpinare.

La data de 10.09.2021, înainte de ora fixată pentru soluţionarea cauzei, pârâta a învederat instanţei că în
aceeaşi zi la ora 10:30, s-a stabilit termen la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, pentru a se soluţiona
dosarul cu nr. _____/302/2021, având ca obiect ordin de protecţie, cerere formulată de numita A____
A_____ A___ împotriva pârâtei B_____ B____. Prin urmare, s-a lăsat cauza la a doua strigare.

În aceeaşi zi, înainte de ora fixată pentru soluţionarea prezentei cauze, prin Încheierea de şedinţă,
pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, a fost admisă excepţia conexităţii şi s-a dispus
conexarea dosarului cu nr. _____/302/2021 la prezentul dosar.

În dosarul cu nr. _____/302/2021, reclamanta A____ A_____ A___, a solicitat la data de 08.09.2021,
emiterea unui ordin de protecţie împotriva pârâtei B_____ B____, prin care să se instituie în favoarea ei
şi a copiilor ei minori, un ordin de protecţie pentru o perioadă de 3 luni, prin care pârâta să fie obligată să
păstreze o distanţă minimă de cel puţin 500 m faţă de ea şi cei trei copii ai ei: Rany, A___ şi Danya şi
interzicerea pârâtei, B_____ B____, în iniţierea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă
sau în orice alt mod cu ea şi cu minorii.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este căsătorită cu fiul pârâtei cu care are trei copii minori, iar
până la momentul părăsirii domiciliului de către fiul pârâtei, în luna iunie a anului curent, a locuit cu
împreună cu acesta şi cu cei trei copii la domiciliul lor comun din Calea 13 Septembrie. Aceasta a mai
susţinut că relaţiile dintre ea ei şi soţul ei sunt tensionate.

Referitor la incidentul din data de 06.09.2021, reclamanta a precizat că a fost la şcoală, în vederea
preluării copiilor la domiciliul acestora, iar în acest context s-a întâlnit cu pârâta în faţa şcolii, în jurul
orei 12:00, care intenţiona, probabil să preia copiii, aşteptând în maşina acesteia. Văzând-o acolo, pârâta
l-a chemat pe fiul ei, care între timp a sosit cu maşina lui.

Reclamanta a arătat că în momentul în care a ieşit, de mână cu fiul ei, A___, din clădirea şcolii, a început
un scandal, provocat exclusiv de pârâtă şi de către fiul acesteia, care strigau că trebuie să îl dea pe A___
către ei. În acest timp, fiul pârâtei l-a smuls efectiv pe A___, din mâna ei, trimiţându-l în maşina
personală.
 21.02.2024

A mai arătat reclamanta că în acel moment a încercat să le transmită celor doi agresori, faptul că A___ ar
trebui să se întoarcă la domiciliul său, respectiv fostul domiciliu comun din timpul căsătoriei, intrând în
maşină după A___.

Reclamanta a susţinut că, întrucât a observat că pârâta încerca să o filmeze cu telefonul mobil, i-a
transmis acesteia că se opune unei astfel de filmări. Ambii au început să ţipe şi să o jignească, iar fiul
pârâtei a tras-o violent din maşina acestuia. În momentul în care a fost trasă din maşină, pârâta a sărit
efectiv la gâtul ei, apucând-o cu putere de gât şi ameninţând-o şi jignind-o, afişând permanent un zâmbet
ostentativ în faţa ei.

Reclamanta a învederat că la cele relatate au fost de faţă şi minorii Ranya (care, între timp, ieşise de la
ore şi se afla în faţa şcolii, unde se desfăşurau violenţele asupra ei) şi A___ (care se afla în maşina fiului
pârâtei, în locul unde se desfăşurau violenţele). Ulterior, şi Danya, cel de-al treilea copil, a aflat de aceste
incidente, fiind extrem de afectată.

Mai departe, reclamanta a susţinut că, după ce a scăpat de violenţele fizice ale pârâtei, a apelat în primul
moment, serviciul de urgenţă 112, solicitând apoi telefonic inclusiv sprijinul fratelui ei. La sosirea
echipajului de poliţie, aceasta le-a relatat poliţiştilor toate cele întâmplate în mod concret, solicitând
totodată emiterea de urgenţă a unui ordin de protecţie împotriva pârâtei.

Reclamanta a mai învederat că pârâta nu a avut nicio reţinere în a afişa acest comportament agresiv faţă
de ea, chiar în faţa copiilor.

În drept, reclamanta din cererea conexată a indicat dispoziţiile Legii nr. 217/2003.

În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu martorul Karkhi Alessio.

Sub aspectul probatoriului, instanta de fond a încuviinţat pentru ambele părţi şi participanţi, proba cu
înscrisuri, precum şi proba cu înregistrarea video de pe telefonul reclamantei, fiind vizionată la termen de
instanţă şi părţi.

Prin sentinţa civilă nr. 6546/10.09.2021, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a respins cererea principală
de emitere a unui ordin de protecţie privind pe reclamanta B_____ B____, în contradictoriu cu pârâta
N____-A_____ A___, ca neîntemeiată, a stabilit onorariu parţial în cuantum de 250 lei pentru avocatul
desemnat din oficiu, pentru pârâta N____-A_____ A___, a dispus ca plata onorariilor în cuantum de: 250
lei al avocatului din oficiu pentru pârâta N____-A_____ A___ şi onorariul în cuantum de 500 lei al
avocatului din oficiu pentru reclamanta B_____ B____, să se facă din Fondurile Ministerului Justiţiei, a
respins cererea conexă de emitere a unui ordin de protecţie privind pe reclamanta N____-A_____ A___,
în contradictoriu cu pârâta B_____ B____, ca neîntemeiată, a stabilit onorariu parţial în cuantum de 250
lei pentru avocatul desemnat din oficiu, pentru pârâta B_____ B____ şi a dispus ca plata onorariului
respectiv să se facă din Fondurile Ministerului Justiţiei.
 21.02.2024

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

În drept, prima instanţă a reţinut aplicabilitatea art. 3-5, art. 23 din Legea 217/2003 pentru prevenirea şi
combaterea violenţei domestice.

În fapt, instanţa fondului a reţinut că reclamanta este soacra pârâtei, părţile având astfel calitatea de
persoane care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre părinţi şi copii, conform art. 5 lit. b.) din
Legea nr. 217/2003.

Din susţinerile reclamantei din cererea principală şi interogatoriul administrat acesteia, instanţa fondului
a reţinut că la data de 06.09.2021, în jurul prânzului, între reclamantă şi pârâtă s-a ivit un conflict, la
momentul la care pârâta s-a dus să îşi ridice copiii de la Şcoala Jerusalem, la faţa locului venind şi soţul
pârâtei, respectiv fiul reclamantei, aspecte de altfel susţinute şi de pârâtă, în cererea conexată.

Din filmarea depusă de reclamanta din cererea principală, rezultă următoarele:

La data de 06.09.2021, reclamanta s-a deplasat la şcoala la care învaţă nepoţii ei, efectuând o filmare
video, în care a surprins la momentul 00:00:42 o discuţie între pârâta N____-A_____ A___ şi soţul ei.
După câteva secunde pe filmare se vede cum pârâta îl ţine de mână pe fiul ei minor, se îndreaptă spre
maşina soţului ei şi se aşeză în maşină pe scaunul din faţă, partea şoferului, iar soţul acesteia îi spune să
iasă din maşină. În acest moment, pârâta i se adresează reclamantei, spunându-i „Da nu mai înregistraţi.
Nu vreau fac sandal aici", la care reclamanta îi răspunde: „Du-te fă de aici, c….. d……".

La momentul 00:01:55, camera video a telefonului este deviată de la filmare, pentru câteva secunde, după
care în înregistrare se vede pârâta care vorbeşte la telefon, soţul acesteia fiind lângă ea, acesta vorbind la
telefon, reclamanta continuând filmarea acesteia până la momentul 00:02:53.

Instanţa fondului a reţinut că atât reclamanta din cererea principală, cât şi reclamanta din cererea conexă
au invocat faptul că la data incidentului din data de 06.09.2021, au fost agresate, reclamanta din cererea
principală arătând că pârâta a ridicat mâna la ea cu intenţia de a-i smulge telefonul, a îmbrâncit-o, a lovit-
o, zgâriind-o pe mână, iar la rândul ei reclamanta din cererea conexată a învederat că pârâta ar fi sărit
efectiv la gâtul ei, apucând-o de gât, ameninţând-o şi jignind-o.

Toate aceste afirmaţii din partea ambelor părţi nu sunt susţinute de probele administrate în faţa instanţei.

Din dispoziţiile legale anterior menţionate, instanţa fondului a reţinut că ordinul de protecţie este o
modalitate de protejare a victimelor violenţei în familie ce poate fi dispusă în regim de urgenţă pentru a
înlătura de îndată expunerea la acţiuni violente, Legea 217/2003, prevăzând în acest sens trei condiţii
pentru emiterea acestuia, respectiv: constatarea comiterii unui act de violenţă, actul de violenţă să
producă sau să fie apt a produce un prejudiciu constând în suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale
ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate
şi actul să fie unul de violenţă în familie, în sensul în care este comis de un membru de familie al
 21.02.2024

victimei, în accepţiunea extinsă prevăzută de art. 5 din Legea 217/2003.

Astfel, prima instanţă a reţinut că pentru emiterea unui ordin de protecţie este necesar să se probeze
săvârşirea unui act de violenţă, în oricare din formele enumerate la art. 4 lit. a–h din Legea nr. 217/2003,
iar actul de violenţă să fie suficient de grav încât să se poată considera că îi pune în pericol victimei viaţa,
integritatea fizică sau psihică ori libertatea acesteia.

În egală măsură, instanţa de fond a subliniat şi prevederile art. 249C.proc.civ., potrivit cărora sarcina
probei incumbă celui care susţine o anumită situaţie de fapt sau existenţa unui anumit drept.

Emiterea ordinului de protecţie are ca scop protejarea victimei împotriva unei agresiuni concrete, recente,
or, reclamanta nu făcut dovada existenţei unor violenţe fizice, psihice sau verbale concrete şi recente,
exercitate de către pârât împotriva sa, care să o fi pus pe reclamantă într-o stare de pericol real, actual şi
concret.

Astfel, instanţa fondului a reţinut că, deşi ambele părţi au invocat agresiuni reciproce, ambele declinându-
şi calitatea de victimă, niciuna dintre ele nu a prezentat niciun mijloc de probă pentru a dovedi temerea
iminentă şi necesitatea ca instanţa să emită un ordin de protecţie împotriva pretinsului agresor în persoana
norei A____ A_____ A___, respectiv a soacrei B_____ B____, şi în sprijinul lor, ca victime.

Astfel, deşi reclamanta a depus la dosar un CD cu o înregistrare video de la data incidentului reclamat,
din vizionarea acestuia nu reiese situaţia de fapt invocată de reclamantă, şi nici cea relatată de reclamanta
din cererea conexată, neputând fi surprins niciun act de violenţă fizică exercitat din partea vreuneia dintre
cele două pretinse agresoare.

Instanţa fondului a concluzionat, că, pe baza filmării depuse la dosar, se poate reţine că, într-adevăr între
cele două părţi a existat o scurtă discuţie contradictorie, în care pârâta din cererea principală a rugat-o pe
reclamantă să nu mai filmeze, aceasta din urmă adresându-i cuvinte jignitoare.

Totodată, este de neînţeles cum reclamanta a continuat să o filmeze pe pârâtă şi ulterior pretinsei
agresiuni fizice exercitate asupra ei, cu toate că aceasta a invocat faptul că i-a fost frică pentru integritatea
ei fizică şi emoţională. Ba mai mult, din filmare se poate observa prezenţa fiului reclamantei, soţul
pârâtei, care nu s-a implicat nicio o secundă în pretinsa situaţie conflictuală dintre reclamantă şi pârâtă.
Astfel, că pe baza probelor administrate nu se poate reţine existenţa exercitării unor violenţe fizice din
partea reclamantei asupra pârâtei, sau din partea pârâtei asupra reclamantei.

De asemenea, mai reţine instanţa că evenimentul reclamat de către presupusa victimă a avut loc în
prezenţa multor persoane, părinţi care la rândul îşi aşteptau copiii să iasă de la şcoală. Or, în
eventualitatea unei presupuse agresiuni fizice, este greu de crezut că nu ar fi intervenit vreo persoană
pentru a aplana un conflict fizic.

Tot ce poate reţine din înregistrarea video vizionată de pe telefonul reclamantei, este că între părţi există
 21.02.2024

neînţelegeri, însă din acele imagini nu rezultă că s-ar fi exercitat violenţe fizice sau s-ar fi ameninţat vreo
persoană.

Totodată, lipsa unui pericol iminent rezultă şi din aceea că situaţia actuală dintre părţi nu reprezintă
altceva decât o continuare a conflictelor existente şi anterior pe parcursul căsătoriei părţilor, astfel cum a
relatat reclamanta, care nu este mulţumită de nora ei şi familia acesteia.

Instanţa fondului a apreciat că emiterea unui ordin de protecţie în prezenta cauză ar constitui o ingerinţă
în libertatea de mişcare a pârâtei (din cererea principală/cererea conexată), care ar fi justificată numai în
măsura în care ar fi absolut necesară, în sensul în care ar corespunde unei nevoi imperioase şi ar fi
proporţională cu scopul urmărit, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză. În plus, prin emiterea unui ordin
de protecţie în lipsa unui pericol real, concret şi actual s-ar ajunge la o încălcare a echilibrului just între
dreptul pârâtei la libertate de mişcare şi dreptul reclamantei la integritate fizică şi psihică.

În prezenta cauză, fără a nega importanţa respectării dreptului la integritate fizică ori necesitatea apărării
reclamantei de un potenţial pericol iminent, prima instanţă a constatat că niciuna dintre reclamante (din
cererea principală/cererea conexată), nu au făcut dovada unui minim temei probator care să creeze
premisele admiterii prezentului ordin de protecţie.

Faţă de această situaţie de fapt, instanţa fondului a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru
emiterea unui ordin de protecţie, motiv pentru care a respins ambele cereri formulate, ca neîntemeiate.

Referitor la solicitarea reclamantei din cererea conexată, de a se dispune păstrarea unei distanţe minime
faţă de copiii minori ai acesteia, faţă de soluţia ce s-a pronunţat, de respingere a emiterii unui ordin de
protecţie în favoarea reclamantei din cererea conexată, precum şi faţă de faptul că din probele
administrate nu rezultă că cei trei minori s-ar afla în pericol în prezenţa pârâtei, bunica paternă a acestora,
instanţa a respins, ca neîntemeiată, şi această solicitare.

Împotriva acestei sentinţe, la data de 13.09.2021, în termen legal a declarat apel reclamanta B_____
B____, fără a motiva calea de atac.

Pârâta N____-A_____ A___, reclamantă în cererea conexată, a formulat cerere de apel la 15.09.2021 prin
care a solicitat admiterea căii de atac şi schimbarea în tot a sentinţei civile apelate în sensul emiterii
ordinului de protecţie în favoarea sa şi a celor 3 minori conform acţiunii introductive.

În motivare, apelanta N____-A_____ A___ a susţinut că reglementarea legală în domeniul protecţiei

împotriva violenţei domestice trebuie interpretată în mod extensiv şi se circumscrie prevenirii săvârşirii
actelor de violenţă. Ordinul de protecţie are caracter preventiv.

Ceea ce a stat la baza formulării cererii de emitere a ordinului a fost amplificarea de către pârâtă a
efectelor traumatice ale comportamentului său violent, întreţinând artificial starea de tensiune. Această
formă de violenţă este prevăzută de art. 4 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 217/2003 care defineşte violenţa
 21.02.2024

psihologică, în cadrul acestei violenţe intrând şi provocarea de stări de tensiune, de suferinţă psihică în
orice mod şi prin orice mijloace.

Analiza situaţiei de fapt trebuie să aibă în vedere situaţia concretă de fapt, prin raportare inclusiv la
modul în care victima în cauză poate fi afectată. Prima instanţă a analizat doar chestiuni generale, fără
nicio legătură cu persoanele implicate şi cu gradul acestora de resimţire a efectelor acţiunilor violente ale
intimatei-pârâte. Analiza trebuie să aibă în vedere în concret capacitatea persoanelor de a face faţă
eventualelor încercări sau acţiuni ale părţii agresoare de tensionare sau de producere de suferinţe psihice,
art. 6 lit. a) din Legea 217/2003 având rolul de a asigura protecţia victimei din toate punctele de vedere.
Aşadar, este lipsită de relevanţă prezenţa unor acţiuni efective de violenţă fizică ori verbală, precum şi a
localizării în timp imediat anterior formulării cererii de emitere a ordinului de protecţie, în acord cu art. 1
alin. 1 şi 2, art. 2 din Legea 217/2003. Toate aceste principii au fost încălcate de prima instanţă.

Apelanta a mai afirmat că minorii ar trebui să aibă posibilitatea de a se detaşa de evenimentele traumatice
produce în viaţa lor, iar prima instanţă nu a ţinut cont de faptul că aceştia au fost practic puşi de către
intimată în ipostaza de participant pasiv la acţiunile sale de violenţă.

În drept a invocat disp. Legii 217/2003.

În dovedire a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale cu 2 martori.

La 14.09.2021 apelanta B_____ B____ a depus o cerere prin care a susţinut că doreşte să anuleze
acţiunea de apel în acest dosar, datorită stării sale de sănătate.

La termenul din 29.09.2021 apelanta B_____ B____ a precizat că renunţă la calea de atac formulată, iar
tribunalul a încuviinţat proba cu înscrisurile de la dosar.

Analizând apelurile declarate în cauză, prin raportare la criticile formulate, Tribunalul expune
următoarele considerente:

În ceea ce priveşte apelul declarat de apelanta-reclamantă B_____ B____, potrivit art. 406 alin. 1 şi 5
C.p.c., „Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de
judecată, fie prin cerere scrisă. Când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de
atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după
caz, a hotărârilor pronunţate în cauză.".

Procesul civil porneşte la iniţiativa reclamantului care fixează prin actul de sesizare obiectul şi limitele
procesului, iar asupra acestuia, în condiţiile legii, are un drept de dispoziţie, drept reglementat prin
dispoziţiile art. 9C.pr.civ., manifestat inclusiv prin posibilitatea acestuia ca, potrivit art. 406 alin. (1)
C.pr.civ., să renunţe la judecarea cauzei oricând, în tot sau în parte, verbal în şedinţa de judecată ori prin
cerere scrisă.
 21.02.2024

În cauza de faţă, apelanta B_____ B____ a formulat cererea de renunţare la calea de atac la 14.09.2021.

Prin urmare, tribunalul va lua act de renunţarea apelantei B_____ B____ la judecarea apelului.

Referitor la apelul formulat de apelanta-pârâtă N____-A_____ A___, conform dispoziţiilor art. 479 alin.
1 C.proc.civ. „Instanţa de apel va verifica în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea
legii de către prima instanţă".

În fapt, astfel cum rezultă din înregistrarea video pe suport magnetic tip CD de la fila 20 dosar fond
corelată cu interogatoriul administrat apelantei-reclamante în şedinţa din 10.09.2021, la data de
06.09.2021, în jurul prânzului, între apelanta-reclamantă B_____ B____ şi apelanta-pârâtă N____-
A_____ A___ s-a ivit un conflict în momentul în care apelanta-pârâtă s-a dus să îşi ridice copiii de la
Şcoala Jerusalem, la faţa locului venind şi soţul acesteia, respectiv fiul apelantei-reclamantei. Incidentul a
avut loc în prezenţa celorlalţi părinţi care au venit să îşi ridice copiii de la şcoală. Din înregistrare reiese
că cele două părţi nu au ridicat vocea una la cealaltă şi au comunicat foarte puţin.

Prima instanţă a reţinut corect faptul că după câteva secunde pe filmare se vede cum apelanta-pârâtă îl
ţine de mână pe fiul ei minor, se îndreaptă spre maşina soţului ei şi se aşeză în maşină pe scaunul din faţă,
partea şoferului, iar soţul acesteia îi spune să iasă din maşină. În acest moment, apelanta-pârâtă i se
adresează reclamantei, spunându-i „Da nu mai înregistraţi. Nu vreau fac sandal aici", la care apelanta-
reclamanta i-a răspuns: „Du-te fă de aici, c…. d….".

De asemenea, conform capturii de ecran img_2971 aflată pe acelaşi suport magnetic tip CD de la fila 20
dosar fond, apelanta-pârâtă i-a comunicat prin sms apelantei-reclamante următoarele: „eşti rea, cum să
faci aşa ceva, eşti tâmpită, babă î……., ….. toată şcoala mâine o să râdă de tine ….."

În drept, conform art. 38 alin 1 din Legea nr. 217/2003 „În drept, instanţa reţine că potrivit disp. art. 38
alin. 1 din acest act normativ :

„Persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de
violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de
pericol, să emită un ordin de protecţie prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe
dintre următoarele măsuri - obligaţii sau interdicţii:

a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului
de proprietate;

b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei;

c) limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când
aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;

d) cazarea/plasarea victimei, cu acordul acesteia, şi, după caz, a copiilor, într-un centru de asistenţă dintre
 21.02.2024

cele prevăzute la art. 19;

e) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de membrii
familiei acesteia, astfel cum sunt definiţi potrivit prevederilor art. 5, ori faţă de reşedinţa, locul de muncă
sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;

f) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana
protejată le frecventează ori le vizitează periodic;

g) obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere;

h) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima;

i) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute;

j) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora."

Art. 3 din acelaşi act normativ prevede: „În sensul prezentei legi, violenţa domestică înseamnă orice
inacţiune sau acţiune intenţionată de violenţă fizică, sexuală, psihologică, economică, socială, spirituală
sau cibernetică, care se produce în mediul familial sau domestic ori între soţi sau foşti soţi, precum şi
între actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă agresorul locuieşte sau a locuit împreună cu victima."

Din situaţia de fapt descrisă mai sus reiese că ambele părţi şi-au adresat jigniri în cadrul conflictului
generat de problema ridicării copiilor de la şcoală în data de 06.09.2021, însă apelanta-pârâtă N____-
A_____ A___ nu a dovedit o stare de temere deosebită că integritatea sa fizică ori psihică a fost pusă în
pericol iminent ori că ar fi pe viitor supusă unui astfel de pericol. Dimpotrivă, lipsa oricărui pericol şi
lipsa oricărei forme de violenţă reies din înregistrarea video menţionată, contrar susţinerilor apelantei-
pârâte din cererea de apel.

Prima instanţă a interpretat corect probele şi a reţinut întocmai situaţia de fapt.

În privinţa susţinerii că prima instanţă nu a ţinut cont de faptul că minorii au fost practic puşi de către
apelanta-reclamantă în ipostaza de participant pasiv la acţiunile sale de violenţă, tribunalul constată că nu
este întemeiată, întrucât nici actele de violenţă fizică menţionate în cererea introductivă, nici actele de
violenţă psihică invocate de către apelanta-pârâtă prin cererea de apel (provocarea unei stări de tensiune
şi de suferinţă psihică) nu au fost dovedite, starea de tensiune fiind provocată de problemele de familie
generate de mutarea tatălui minorilor din domiciliul familiei. Mai mult, apelanta-pârâtă a participat la
crearea acestei stări de tensiune prin adresarea de cuvinte jignitoare în ziua anterioară incidentului şi în
legătură cu preluarea copiilor de la şcoală şi prin refuzul de a coborî din autoturismul soţului ei.

Tribunalul mai reţine că starea de tensiune nu a vizat copiii minori şi nu a fost de o asemenea intensitate
încât să justifice emiterea unui ordin de protecţie.

Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ., Tribunalul va respinge
 21.02.2024

apelul formulat de apelanta-pârâtă, ca nefundat, va stabili un onorariu de 250 lei pentru avocatul
desemnat să asigure asistenţa juridică gratuită a apelantei -reclamante în apel şi va dispune avansarea
acestei sume din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Ia act de renunţarea apelantei -reclamante B_____ B____, CNP _____________, cu domiciliul în

Bucureşti, ________________________ 4, ___________, ___________, sector 6, la judecata apelului.

Respinge apelul formulat de apelanta -pârâtă A____ A_____ A___, CNP _____________, cu domiciliul
ales la avocat O_____ I____ din Bucureşti, ___________________________ 2-4, sector 1, împotriva
sentinţei civile nr. 6546/10.09.2021 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în dosarul nr.
______________, ca nefondat.

Stabileşte onorariu de 250 lei pentru avocatul desemnat să asigure asistenţa juridică gratuită a apelantei -
reclamante în apel şi dispune avansarea acestei sume din fondurile Ministerului Justiţiei în contul
Baroului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29.09.2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

A_____ B_______ M_____ G____ C_______ M_______

Acest document este preluat şi procesat de o aplicaţie realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania
pentru Fundatia RoLII.

Conţinutul său poate fi preluat şi utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro