Asociaţia Română pentru Custodia Comună

[ngo380]

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREŞTI SECŢIA CIVILĂ

DOSAR NR. 16349/300/2011 ÎNCHEIERE ŞEDINŢA PUBLICA DE LA 14.09.2012

INSTANŢA CONSTITUITĂ DIN: PREŞEDINTE: AMG GREFIER: ADS

S-a luat în examinare cauza civilă având ca obiect divorţ, privind pe

reclamanta-pârâtă MCI şi pe pârâtul-reclamant GFN.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă reclamanta-pârâtă,

personal şi asistată de avocat CE, din Baroul Bucureşti, cu împuternicire avocaţială

emisă în baza contractului de asistenţă juridică nr.492671/11.09.2012,

pârâtul-reclamant, personal şi asistat de avocat CC, din cadrul SC A „BPA" - Baroul

Bucureşti, cu împuternicire avocaţială emisă în baza contractului de asistenţă juridică

nr. 172608/2012, martorii MA, GM şi MGA, lipsind reprezentantul Autorităţii Tutelare

sector 2 Bucureşti.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, învederându-se depunerea

la dosar a raportului de psihodiagnostic şi evaluare psihologică întocmit de DGASPC

sector 2, a unui set de înscrisuri, de către pârâtul- reclamant, a unei adrese prin care

doamna avocat I.M. aduce la cunoştinţa instanţei că în data de 12.09.2012 i s-a

comunicat că a încetat mandatul de reprezentare acordat de reclamanta pârâtă, adresă

însoţită de setul de înscrisuri ce îi fusese comunicat, de către apărătorii pârâtului-

reclamant, în data de 11.09.2012.

Instanţa comunică reclamantei pârâte un exemplar al înscrisurilor depuse la

dosar de pârâtul reclamant.

Apărătorul reclamantei-pârâte depune la dosar un set de înscrisuri, un exemplar

fiind comunicat pârâtului reclamant.

întrucât apărătorii părţilor declară că nu solicită termen pentru a lua
cunoştinţă de cuprinsul înscrisurilor, instanţa procedează la administrarea

interogatoriilor şi la audierea martorilor, răspunsurile părţilor şi declaraţiile, luate sub

jurământ, al martorilor, fiind consemnate şi depuse la dosar, după care, nemaifiind

cereri de formulat ori probe de administrat, constată cauza în stare de judecată şi acordă

cuvântul pe fond.

Av. CE pune concluzii de admitere a cererii principale şi de respingere a cererii

reconvenţionale, solicitând desfacerea căsătoriei din vina pârâtului-reclamant,

stabilirea locuinţei minorului la mamă, exercitarea autorităţii părinteşti de mamă,

încuviinţarea exercitării dreptului tatălui de a menţine relaţiile personale cu minorul

conform programului propus de reclamanta pârâtă şi numai în prezenţa mamei sau a

unei persoane desemnată de aceasta, stabilirea contribuţiei părinţilor la întreţinerea

copilului conform veniturilor pe care le realizează, fără cheltuieli de judecată. Solicită

amânarea pronunţării pentru a depune concluzii scrise.

Av. CC, pentru pârâtul reclamant, solicită desfacerea căsătoriei din vina ambilor

soţi, stabilirea locuinţei copilului la mamă, cu exercitarea în comun a autorităţii

părinteşti, încuviinţarea programului de vizită propus de tată, obligarea mamei să

furnizeze tatălui informaţii cu privire la minor şi încuviinţarea executării obligaţiei de

întreţinere a tatălui parţial în bani, prin plata sumei de 800 lei lunar, şi parţial în

natură, în limita sumei de 400 lei, prin achiziţionarea de alimente, îmbrăcăminte,

jucării, medicamente, cosmetice, rechizite şi alte bunuri necesare acestuia.

Declară că nici pârâtul reclamant nu solicită cheltuieli de judecată şi solicită

amânarea pronunţării pentru a depune concluzii scrise.

INSTANŢA

în conformitate cu prevederile art. 150, art. 146 şi art. 260 din Codul de

procedură civilă, instanţa declară dezbaterile închise şi reţine cauza spre soluţionare

dar, pentru a da părţilor posibilitatea să depună concluzii scrise urmează să amâne

pronunţarea, motiv pentru care

DISPUNE: Amână pronunţarea la 21.09.2012.

Pronunţată în şedinţă publică, azi

Preşedinte
DOSAR NR.39272/300/201 1

SENTINŢA CIVILĂ NR. 12668 ŞEDINŢA

PUBLICĂ DE LA 21.09.2012 INSTANŢA CONSTITUITĂ

DIN: PREŞEDINTE: AMG GREFIER: ADS

S-a luat în examinare cauza civilă având ca obiect divorţ, privind pe

reclamanta-pârâtă MCI şi pe pârâtul-reclamant GFN.

Dezbaterile pe fondul cauzei s-au desfăşurat în şedinţa publică de la 14.09.2012,

fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată când, din lipsă de timp,

instanţa a amânat pronunţarea la data de 21.09.2012.

I N S T A N Ţ A

deliberând, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, la data de

09.05.2011, sub nr. 16349/300/2011, reclamanta MCI a chemat în judecată pe pârâtul

GFN solicitând instanţei de judecată ca, reţinând culpa exclusivă a pârâtului în

destrămarea relaţiilor de familie, să dispună desfacerea căsătoriei încheiate la data de

19.04.2008, încredinţarea spre creştere şi educare a minorului Grama A.-T., cu

obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere. Totodată, a solicitat obligarea

pârâtului să îi predea bunurile personale rămase în apartamentul nr.21 al imobilului

din Bucureşti, Şos. XX, nr. XX, ce a constituit locuinţa comună. A solicitat obligarea

pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

în motivarea cererii reclamanta arată că relaţia de cuplu s-a deteriorat treptat,

între soţi instalându-se o stare tensionată, iar în prezent nu mai există comunicarea,

prietenia, încrederea şi sprijinul moral ce pe care se întemeiază căsătoria.

Susţine că vinovat de această situaţie este pârâtul, care nu s-a implicat în

problemele de familie şi gospodăreşti, nu avea timp să se ocupe de creşterea şi educarea

minorului, dedicându-şi foarte mult timp activităţii profesionale şi efectuând ore

suplimentare pentru a realiza venituri mai mari, care, însă, nu au fost aduse ca aport în

gospodărie, contribuţia la întreţinerea familiei fiind egală cu aceea a soţiei sale.

Arată că încercările sale de a restabili un climat normal în familie au
eşuat, iar in luna septembrie 2010 soţii s-au despărţit în fapt, mutându-se mai întâi în

camere separate iar, ulterior, reclamanta a părăsit locuinţa comună, mutându-se,

împreună cu minorul, în apartamentul nr. XXX al imobilului din Bucureşti, sector 6, str.

XXX nr. XXX, Bloc XXX, scara XX, proprietatea sa.

Argumentând solicitarea de încredinţare a minorului, reclamanta arată că este

părintele care s-a ocupat de minor, ajutată fiind de bunici materni, copilul îi este

puternic ataşat şi îi poate asigura tot ceea ce îi este necesar pentru o creştere şi educaţie

corespunzătoare.

A arătat că, din luna septembrie 2010, pârâtul nu a mai contribuit benevol la

întreţinerea fiului său, în ultimele luni plătind, la insistenţa reclamantei, diferite sume

de bani care nu corespund nevoilor copilului şi nici posibilităţilor tatălui.

Arată că, la plecarea din locuinţa comună, a luat numai lucrurile sale personale

şi ale minorului, în posesia pârâtului aflându-se bunuri proprii, deţinute dinaintea

căsătoriei, respectiv un pat pentru două persoane - tip divan şi o vitrină denumită

„argintar", dar şi un dulap cu 3 uşi, cumpărat în timpul căsătoriei fără nicio contribuţie

din partea soţului său.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 617 alin.2 din Codul de

procedură civilă, art.37 alin 2, art.38, art.42, art.86, art.94, art.97, art.100 şi urm. din

Codul familiei, art.112, art.2XXX, art.607 şi urm. Cod procedură civilă, art. 1074 Cod

Civil, pe cele ale Legii nr.272/2004.

În dovedire solicită încuviinţarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului

şi testimonială.

Cerere timbrată cu suma de 50 lei, s-a aplicat timbru judiciar de 0,6

lei.

în data de 28.10.2011 pârâtul depune la dosar întâmpinare şi cerere

reconvenţională, prin care arată că nu este de acord cu desfacerea căsătoriei din vina sa

şi solicită desfacerea căsătoriei din vina ambilor soţi, stabilirea locuinţei minorului la

tată, în imobilul ce a constituit domiciliul conjugal, cu exercitarea în comun a autorităţii

părinteşti, stabilirea contribuţiei fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare,

învăţătură şi pregătire profesională şi încuviinţarea executării în natură a obligaţiei de

întreţinere.

În subsidiar a solicitat ca, în situaţia în care se va stabili locuinţa copilului la

mamă, să i se încuviinţeze exercitarea dreptului de a menţine relaţiile personale cu fiul

său conform următorului program: în primul si al

treilea sfârşit de săptămâna din luna, de vineri la prânz, până duminică seara; prima

jumătate din vacanţele de vară şi de iarnă; în anii impari, sărbătoarea de Crăciun; în anii

pari, sărbătoarea de Paşte; în anii pari, zilele de 1 iunie şi 8 septembrie (ziua de naştere a

minorului); în anii impari zilele de nume ale copilului - Sf T. şi Sf A. şi, în fiecare an, zilele de

naştere (12-martie) şi de nume (Duminica Floriilor şi Sf Nicolae) ale tatălui.

Contestând susţinerile soţiei sale privind motivul neînţelegerilor dintre soţi,

pârâtul arată că relaţiile s-au deteriorat după naşterea minorului, când, pentru a o ajuta

la îngrijirea copilului, în apartamentul soţilor s-au mutat şi părinţii reclamantei,

prezenţa permanentă a acestora şi influenţa pe care au exercitat-o asupra soţiei sale

generând discuţii aprinse şi certuri care au culminat cu părăsirea de către reclamantă a

domiciliului conjugal.

Precizează că, în perioada în care soţii au convieţuit, reclamanta a făcut tot

posibilul să îi ţină la distanţă pe bunicii paterni, nefiind de acord nici cu vizitele acestora

şi nici cu vizitarea lor la Braşov, iar după separarea în fapt numai cu greu au reuşit să

îşi vadă nepotul, pentru scurt timp şi în prezenţa mamei.

în motivarea solicitării de stabilire a locuinţei copilului la tată, pârâtul reclamant

arată că în imobilul proprietatea sa, ce a constituit domiciliul conjugal, copilul

beneficiază de cele mai bune condiţii de creştere şi educare, iar in ceea ce priveşte

exercitarea autorităţii părinteşti, subliniază că regula o reprezintă exercitarea în comun

şi că ambii părinţi îşi cunosc drepturile şi îndatoririle pe care le au cu privire la persoana

şi bunurile fiului lor.

Arată şi că doreşte să îşi execute în natură obligaţia de întreţinere, prin

asigurarea a tot ce este necesar pentru traiul minorului, pentru educarea sa, învăţătura

şi pregătirea sa profesională şi susţine că a contribuit în permanenţă la întreţinerea

fiului său, trimiţând lunar diferite sume de bani, astfel că nu este de acord cu obligarea

sa la plata întreţinerii începând cu data introducerii cererii de divorţ.

A precizat că, după părăsirea domiciliului conjugal, soţia sa şi-a luat toate

bunurile proprii.

în probaţiune a solicitat înscrisuri, martori, interogatoriul reclamantei şi anchetă

psihosocială.

în drept au fost invocate dispoziţiile art.374, art.397, art.398, art.401, art.402,

art.496 alin.3 şi 5, art.530 alin. 1 Cod Civil, raportate la art.39 alin. 1 din Legea

nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr.287/2009

privind Codul civil.

Cererea reconvenţională a fost timbrată cu suma de 47 lei, s-a aplicat timbru

judiciar de 0,3 lei.

în data de 08.03.2011, urmare a intrării în vigoare a codului civil, reclamanta

pârâtă a modificat cererea introductivă de instanţă, solicitând stabilirea locuinţei

copilului la mamă, în Bucureşti, str. XXX nr. XXX, bloc XXX, scara XX, etaj XX, ap. XX,

sector 6, unde mama şi copilul locuiesc începând cu data de 9 mai 2011, şi exercitarea

autorităţii părinteşti numai de către mamă.

Totodată, a formulat întâmpinare la cererea reconvenţională, invocând, pe cale

de excepţie, inadmisibilitatea acesteia în raport de dispoziţiile art.614 din Codul de

procedură civilă, întrucât a fost semnată de avocat care nu a făcut dovada calităţii de

reprezentant.

Pe fond, şi-a menţinut solicitarea de desfacere a căsătoriei din vina exclusivă a

pârâtului reclamant, arătând că susţinerile acestuia nu sunt reale şi că a avut

suficientă răbdare şi a făcut tot ce i-a stat în putinţă să stabilească un climat echilibrat

in familie, însă soţul său a avut o atitudine de respingere totală a eforturilor sale, fiind

singurul vinovat de situaţia tensionată ce există între soţi şi care face imposibilă

continuarea căsătoriei.

Cu privire la capătul de cerere privind autoritatea părintească, a învederat că

pârâtul reclamanta formulat o cerere, pe cale de ordonanţă preşedinţială, ce a format

obiectul dosarului nr. 41887/300/2011, respinsă prin sentinţa civila

1264/01.02.2012.

Reiterând apărările pe care le-a formulat în acel dosar, reclamanta pârâtă arată

că, din luna ianuarie 2012, paratul nu şi-a mai manifestat intenţia de a avea relaţii

personale cu minorul şi nu numai că nu 1-a vizitat sau căutat din proprie iniţiativă, dar

nu a dat curs nici invitaţiei mamei de a veni să îl vadă.

Susţine că a fost nevoită să părăsească domiciliul conjugal din cauza atitudinii

paratului, a refuzului său de a se implica în problemele de familie, a dezinteresului

manifestat faţă de nevoile minorului, şi a pericolului la care acesta şi-a expus familia ca

urmare a unui conflict cu un fost coleg de serviciu.

Arată şi că pârâtul refuză să recunoască că are probleme de comportament, de

identitate, că a urmat şi urmează un tratament psihiatric, că suferă de apnee în somn,

de tulburări de panică, sindrom vertiginos,

sincopă, stare depresivă anxioasă, având crize repetate, neexistând nicio garanţie că,

din cauza bolii şi a tratamentului pe care îl presupune, este în măsură să supravegheze

minorul dacă ar fi lăsat singur cu acesta.

Arată că nu a intenţionat să izoleze minorul de tatăl său şi este de acord să

menţină relaţiile cu acesta, propunând ca exercitarea dreptului de vizită al pârâtului

reclamant să se realizeze în prezenţa sa, în primul şi al treilea sfârşit de săptămână,

sâmbăta şi duminica, între orele 10,00 şi 16,00 şi, oricând, în zilele de sărbătoare

menţionate în cerere, fie la domiciliul copilului, fie la plimbare, program ce corespunde

interesului superior al minorului date fiind vârsta sa şi problemele sale de sănătate dar

şi siguranţa si stabilitatea pe care paratul reclamant a dovedit că i le poate oferi.

Referitor la locuinţa minorului, susţine că acesta nu a fost în nici un fel afectat de

mutarea din fostul domiciliu, fiindu-i cunoscut apartamentul proprietatea mamei sale,

imobil ce îi oferă condiţii optime de viaţă, în care are camera lui, mobilată adecvat, şi

beneficiază şi de îngrijirea bunicii materne, de care este puternic ataşat şi care, în

condiţiile în care nu poate fi dus încă la grădiniţă, deoarece are o imunitate scăzută, o

ajută pe mamă să îi asigure un program de viaţă adecvat vârstei, cu program de masa cu

mâncare gătită ecologic, în casă şi nu cumpărată, program de somn, program de joacă,

de mers în aer liber, de mers la cursuri organizate special pentru copii.

Susţine că nu poate fi primită cererea de exercitare în comun a autorităţii

părinteşti, deoarece copilul trebuie îngrijit si supravegheat zi de zi, trebuie luate

hotărâri imediat şi care să corespundă interesului acestuia, şi nu atunci când îşi aduce

aminte pârâtul reclamant.

Arată că nu poate fi primită nici solicitarea de încuviinţare a executării în natură

a obligaţiei de întreţinere, întrucât copilului trebuie sa i se asigure zilnic necesarul de

hrana, îmbrăcăminte, jucării educative, să fie antrenat in jocuri recreative şi sportive, sa

participe la diverse acţiuni organizate, periodic sa meargă la consult medical, să i se facă

toate vaccinurile adecvate, etc., nevoi care presupun costuri ce nu pot fi acoperite prin

prestarea întreţinerii în natură, fiind necesar a se stabili o sumă de bani cu care tatăl va

contribui la întreţinerea fiului său.

În drept au fost invocate prevederile art.263, art.402, art.529 alin.l şi

alin.2 din Codul civil.

 În apărare pe cererea reconvenţională a solicitat administrarea probelor cu

înscrisuri, interogatoriul pârâtului reclamant, martori şi expertiza psihiatrică a

pârâtului reclamant.

Cererea reconvenţională a fost modificată la data de 09.03.2012, pârâtul

solicitând desfacerea căsătoriei din culpă comună, exercitarea în comun a autorităţii

părinteşti asupra minorului Grama A. T., încuviinţarea executării obligaţiei de întreţinere

ce îi incumbă prin plata unei pensii lunare în sumă de 800 lei şi prin asigurarea de bunuri

necesare copilului în limita sumei de 400 lei lunar, încuviinţarea dreptului de a avea

legături personale cu minorul conform următorului program: în prima si a treia săptămâna

a fiecărei luni, începând de vineri de la ora 18.00 si pana duminica la ora 18.00, la

reşedinţa tatălui; o săptămâna în perioada sărbătorilor de Paşti, săptămâna care să

înceapă in ziua de vineri dinaintea primei zile de Paşti, ora 12.00 şi să se sfârşească in

vinerea următoare ora 18.00; alternativ, perioada 22 decembrie, ora 12.00 - 29 decembrie,

ora 18,00, în anii pari, cu perioada 27 decembrie, ora 12.00 - 3 ianuarie, ora 18.00, în anii

impari ; o luna in perioada de vara, propunând luna iulie, începând din prima zi a lunii de la

ora 12.00 şi pana in ultima zi a lunii la ora 18.00; în anii pari, ziua de 1 iunie şi ziua de

naştere a minorului - 8 septembrie şi, în anii impari, zilele de nume ale minorului - 17

februarie, Sf. T. si 30 noiembrie, Sf. A., urmând a prelua minorul de seara dinaintea acestor

zile de la ora 18.00, cu preluarea copilului în seara de dinaintea acestor zile, de la ora 18.00

şi a-l readuce în domiciliul mamei la ora 18.00 a acestor zile; în fiecare an, de ziua de

naştere a pârâtului - 12 martie si zilele de nume - Duminica Floriilor si Sf. Nicolae - 6

decembrie, cu preluarea copilului în seara de dinaintea acestor zile, de la ora 18.00 şi a-l

readuce în domiciliul mamei la ora 18.00 a acestor zile şi obligarea mamei să îi furnizeze

toate informaţiile cu privire la minor, inclusiv fişele medicale actualizate.

Arată pârâtul reclamant că, în ceea ce priveşte exercitarea autorităţii părinteşti,

trebuie avut în vedere că este în interesul copilului de a i se prezenta şi a se crea în jurul

lui o imagine a existenţei unei familii, chiar daca părinţii săi sunt separaţi în fapt si în

drept. Ambii părinţi trebuie sa vegheze asupra copilului şi ambii trebuie să se implice în

viaţa acestuia, iar exercitarea autorităţii părinteşti, împreună şi în mod egal, constituie

o protecţie a drepturilor copilului care trebuie sa crească alături de ambii părinţi şi să

menţină relaţii personale si contacte directe cu aceştia, astfel

cum aceste drepturi sunt consacrate în dispoziţiile art. 14,15, 16 si 30 alin. 1 din Legea

nr. 272/2004.

Totodată, subliniază că art. 397 din Codul Civil instituie ca regulă exercitarea în

comun a autorităţii părinteşti după divorţ şi numai dacă există motive întemeiate

instanţa hotărăşte ca autoritatea părinteasca sa fie exercitata doar de către unul dintre

părinţi (art. 398 alin. 1 Cod civil)

Referitor la obligaţia de întreţinere a copilului, solicită a se avea în vedere faptul

că, în conformitate cu Codul Civil şi Legea nr. 272/2004, copilul minor este întreţinut de

părinţii săi, ambii având aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copiii lor minori şi fiind în

egala măsura responsabili pentru creşterea copiilor lor, în limitele stabilite la art.529

alin 2 din Codul civil, coroborat cu prevederile art. 529 alin. 1 din actul normativ, care

prevede că întreţinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere, iar suma pe

care el o oferă, de 1.200 lei lunar este îndestulătoare pentru nevoile minorului la această

vârstă.

Solicită ca la stabilirea modalităţii de executare a obligaţiei de întreţinere să fie

avute în vedere dispoziţiile art. 530 Cod civil, care permit executarea în natură a

obligaţiei, iar în ceea ce priveşte programul propus pentru exercitarea dreptului de a

menţine relaţiile personale cu fiul său, arată că este în interesul copilului să crească

alături de ambii părinţi, să se bucure de afecţiune atât din partea mamei, cât şi din

partea tatălui, şi să i se ofere un cadru familial adecvat în care să se dezvolte armonios.

Invocând prevederile art. 15 lit.f, art.30, art.31 şi art.33 din Legea nr. 272/2004,

arată că solicitarea de a fi obligată reclamanta pârâtă să îi furnizeze informaţii cu privire

la minor este una rezonabilă şi perfect legală, întrucât numai un părinte bine informat

despre activităţile copilului său poate să-şi îndeplinească în mod corect obligaţiile pe

care le are faţă de acesta, mai ales ca respectarea şi garantarea drepturilor copilului se

realizează prin respectarea si promovarea cu prioritate a interesului superior al

copilului, prin responsabilizarea părinţilor cu privire la exercitarea drepturilor si

îndeplinirea obligaţiilor părinteşti si prin primordialitatea responsabilităţii părinţilor cu

privire la respectarea si garantarea drepturilor copilului, aşa cum prevăd dispoziţiile art.

6 din Legea nr. 272/2004, iar în ceea ce priveşte programul de vizită, arată că nu există

niciun motiv întemeiat pentru a nu putea petrece împreună cu copilul timpul solicitat,
pentru a fi alături de el şi a-1 îndruma in viaţă.
 În susţinerea cererii solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, martori,

interogatoriu, evaluare psihologica a minorului, orice alte probe ce vor reieşi din

dezbateri si vor duce la o soluţionare corecta a cauzei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 272/2004, art. 397, art. 398 alin.

1 Cod civil, art. 529, art. 530 Cod civil, temeiurile de drept indicate in cererea

reconvenţională şi orice alte dispoziţii incidente in cauza.

În şedinţa publică de la 09.03.2012, reclamanta pârâtă a depus la dosar cerere de

renunţare la petitul privind obligarea pârâtului la restituirea bunurilor proprii,

confirmând susţinerile acestuia privind ridicarea lor, iar la data de 04.05.2012 a depus

la dosar întâmpinare la cererea reconvenţională modificată.

A reiterat susţinerile privind motivele desfacerii căsătoriei, iar în ceea ce priveşte

noua modalitate în care pârâtul reclamant a propus să fie exercitate, după divorţ,

drepturile şi obligaţiile părinţilor faţă de minor, a arătat că autoritatea părintească nu

poate fi exercitată în comun, deoarece pârâtul reclamant acordă prioritate nevoilor sale

şi nu nevoilor copilului, până în prezent demonstrând fără echivoc că nu este interesat

să se implice în deciziile privind creşterea, educarea şi starea de sănătate ale fiului său.

Au existat perioade lungi în care nu a dat nici un semn de viaţă, a însoţit-o numai la trei

dintre grădiniţele vizitate pentru a stabili grădiniţa la care va fi înscris copilul, nu a fost

prezent la prima zi de grădiniţă a copilului, tratează cu uşurinţă şi, uneori, ignoră

problemele de sănătate ale acestuia, în condiţiile în care preşcolarii necesită o atenţie şi

o supraveghere deosebite.

A arătat că nu este de acord cu modalitatea în care tatăl propune să îşi execute

obligaţia de întreţinere, susţinând că nu poate fi primită propunerea de executare în

natură, întrucât copilului trebuie să i se asigure zilnic necesarul de hrană,

îmbrăcăminte, jucării educative, să fie antrenat în activităţi recreative şi sportive, să

participe la diverse acţiuni organizate, să meargă periodic la consult medical, să i se

administreze vaccinurile adecvate, toate acestea presupunând costuri ce nu pot fi

acoperite cu executare în natură.

De asemenea, arată că nu poate fi primită solicitarea pârâtului reclamant de a i se

stabili contribuţia la întreţinerea minorului numai de la pronunţarea hotărârii, întrucât

a prestat numai sporadic întreţinere iar sumele de bani trimise nu au reprezentat 25%

din venitul net lunar, astfel că se impune obligarea sa la pensie de întreţinere începând

cu data introducerii
acţiunii.

Susţine că este lipsit de interes capătul de cerere privind stabilirea unui program

pentru exercitarea legăturilor personale cu minorul, deoarece i s-a permis să îşi vadă fiul

ori de câte ori a dorit, atât singur cât şi însoţit de bunicii paterni, însă fotografiile depuse

la dosar evidenţiază că, în loc să îşi petreacă timpul jucându-se cu copilul, tatăl a vorbit

la telefonul mobil sau s- a jucat cu telefonul mobil, iar atunci când 1-a scos la plimbare

1-a ţinut pe bancă şi nu în locurile special amenajate pentru copii.

Arată şi că programul de vizită solicitat nu este potrivit, deoarece copilul trebuie

să îşi petreacă ziua de naştere cu ambii părinţi, tatăl nu a petrecut singur cu copilul nici

măcar o singură zi, astfel că nu poate pretinde să îl ia o lună întreagă, şi nici începând

cu ora 12,00, deoarece termină programul la ora 18,00.

Critică solicitarea pârâtului reclamant de a fi obligată să îi furnizeze informaţii

privind programul minorului in luna următoare, copii de pe actele medicale şi orice alte

informaţii cu privire la acesta, arătând că este neîntemeiată, deoarece programul

copilului pentru luna următoare este unul pur orientativ, raportat la programul de la

grădiniţă, la starea de sănătate a copilului şi la dorinţele acestuia, iar fişele medicale nu

se comunică, pârâtul reclamant având posibilitatea să se intereseze despre starea de

sănătate a fiului său direct la medicii curanţi, după cum poate obţine informaţii despre

comportamentul şi evoluţia acestuia direct de la grădiniţa la care este înscris.

A solicitat obligarea pârâtului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

în apărare a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul

pârâtului-reclamant şi testimonială.

Probele solicitate de părţi în dovedirea susţinerilor reciproce au fost discutate în

şedinţa publică de la 04.05.2012, fiind încuviinţată administrarea dovezilor cu

înscrisuri, interogatoriu şi martori, în această calitate fiind audiaţi numiţii MA, GMşi

MGA. Totodată, s-a dispus şi s-a efectuat ancheta psihosocială la domiciliul părţilor,

precum şi evaluarea psihologică a soţilor şi a minorului, rapoartele fiind depuse la dosar

în datele de 20.07.2011, 19.12.2011 şi 13.09.2012 (file 21, 46 şi 192-194)

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa constată
că raporturile dintre soţi sunt grav vătămate iar continuarea căsătoriei nu mai este

posibilă în condiţiile în care niciunul nu mai doreşte reluarea convieţuirii.

Cât priveşte culpa în destrămarea relaţiilor de familie, instanţa apreciază că nu

se poate reţine, astfel cum reclamanta pârâtă a susţinut, că singurul vinovat este soţul

său; problemele medicale ale pârâtului reclamant, cunoscute de reclamantă încă

dinaintea căsătoriei şi accentuate ulterior, pe fondul suprasolicitării la locul de muncă,

nu pot constitui motiv de divorţ decât în ipoteza reglementată la art.373 lit.d din Codul

civil, respectiv atunci când sunt invocate de soţul a cărui stare de sănătate face

imposibilă continuarea căsătoriei, şi, în respectarea îndatoririi de sprijin moral,

reclamanta pârâtă avea obligaţia să îi acorde tot sprijinul pentru a depăşi starea de

depresie, şi nu îi poate reproşa soţului său faptul că parte din timpul liber şi-1 petrecea

la psiholog.

Nu poate fi reţinut ca motiv de divorţ imputabil pârâtului reclamant nici faptul că

a existat o perioadă în care se întorcea acasă foarte târziu; nu s-a susţinut că lipsea

nejustificat din domiciliul conjugal, ci era la serviciu, iar martorul Mirea a declarat că

perioada în care acesta a lucrat la Vodafone a fost extrem de solicitantă.

Cunoscând profesia soţului său, reclamanta pârâtă ştia sau trebuia să ştie ce

presupune activitatea desfăşurată de acesta, cu atât mai mult cu cât era angajat la o

companie importantă, astfel că, deşi a nemulţumit-o, absenţa îndelungată din domiciliu

a soţului său nu poate fi apreciată ca dezinteres faţă de viaţa de cuplu.

Pe de altă parte, deşi neimputabilă, această situaţie a constituit una dintre

cauzele principale ale destrămării relaţiilor dintre soţi, deoarece a permis implicarea

exagerată a mamei reclamantei pârâte în viaţa familiei, după naşterea copilului aceasta

mutându-se practic în locuinţa cuplului. Prezenţa permanentă a soacrei sale în imobilul

proprietatea sa, în condiţiile în care, astfel cum a rezultat din declaraţiile martorilor

Grama şi Mirea, părinţii săi nu erau bine primiţi, reclamanta pârâtă având mereu ceva

de reproşat, 1-a nemulţumit pe pârâtul reclamant, tensiunile determinând în cele din

urmă separarea în fapt.

Reclamanta nu a probat că ar fi fost jignită sau umilită în faţa familiei sale sau a

prietenilor comuni; dimpotrivă, martora Murgan, mama sa, a declarat că niciodată

pârâtul reclamant nu i-a reproşat ceva soţiei sale şi nici

nu a vorbit de rău despre ea, despre problemele soţilor martora aflând de la fiica sa, iar

martorul Mirea, aflat în relaţii apropiate cu soţii, a relatat că în două ocazii a fost pus

într-o situaţie neplăcută, asistând la discuţii provocate de reclamanta pârâtă care avea

o atitudine de evidentă nemulţumire, a devenit agresivă verbal şi şi-a admonestat soţul.

În consecinţă, în temeiul art.379 şi art.373 lit.b din Codul civil, aplicabile în

temeiul art.39 din Legea nr.71/2011, instanţa va desface, din vina ambilor soţi,

căsătoria încheiată la data de 19 aprilie 2008, în Bucureşti, sector 2, act de căsătorie

nr.445, conform certificatului de căsătorie seria CD nr.956701.

În conformitate cu prevederile art.385 alin. 1 din Codul civil, urmează a se

constata că regimul matrimonial a încetat între soţi la data de 09.05.2011.

În conformitate cu prevederile art. 396 - art.397 din Codul civil, autoritatea

părintească cu privire la minorul Grama A.-T. revine ambilor părinţi, neexistând nici un

motiv pentru a se considera că unul dintre ei nu este apt să îşi exercite drepturile ori să

îşi îndeplinească obligaţiile cu privire la persoana sau bunurile acestora, evenimentele

prezentate de reclamanta pârâtă drept dovezi ale iresponsabilităţii tatălui, temerea

acestuia că îi va fi agresată familia de colegul cu care a avut un diferend, incidentul cu

bormaşina şi acela cu volanul de jucărie amplasat la scaunul de maşină neavând

relevanţa pe care aceasta încearcă să le-o confere.

Dimpotrivă, faptul că pârâtul reclamant s-a temut pentru siguranţa familiei sale

din cauza unui incident pe care nu 1-a provocat şi nu 1-a dorit, dovedeşte că este un

părinte responsabil; joaca cu bormaşina s-a petrecut, conform declaraţiei bunicii

materne, în prezenţa mamei copilului şi a bunicilor materni, situaţie în care, dacă s-ar

aprecia că minorul a fost pus în pericol, vinovaţi sunt toţi adulţii aflaţi în jurul lui, iar

lovirea copilului de volanul de jucărie ataşat scaunului de maşină s-a datorat faptului că

acesta, aflat cu mama pe bancheta din spate, nu fusese asigurat cu centura de

siguranţă, afirmaţiile pârâtului reclamant nefiind contestate de reclamanta pârâtă.

în aceste condiţii şi având în vedere că evaluarea psihologică a copilului şi a

relaţiei cu fiecare dintre părinţi a evidenţiat că ambii dovedesc abilităţile parentale

necesare creşterii şi dezvoltării sale şi au disponibilitatea

de a se implica în activităţi alături de acesta, solicitarea reclamantei-pârâte de a i se

încuviinţa exercitarea exclusivă a autorităţii părinteşti este neîntemeiată.

In ceea ce priveşte locuinţa copilului, având în vedere nu numai prevederile

art.400 alin.l din Codul civil, potrivit cu care locuinţa copilului se stabileşte la părintele

cu care acesta locuieşte în mod statornic, acesta fiind în prezent mama, dar şi

recomandările psihologului, instanţa va stabili locuinţa minorului la mamă.

Potrivit art. 401 din Codul civil, tatăl are dreptul de a avea legături personale cu

fiul său, iar în ceea ce priveşte modalitatea de exercitare a acestui drept instanţa

apreciază că programul de vizită propus de reclamanta pârâtă nu răspunde nevoilor

minorului întrucât nu asigură valorificarea optimă a dreptului acestuia de a menţine

relaţiile cu tatăl său, urmând a fi avut în vedere în principal programul solicitat prin

cererea reconvenţională.

Aceasta, întrucât potrivit art.6 lit. c) din Legea nr.272/2004, a da eficienţă

dreptului copilului de a menţine relaţiile personale cu părintele cu care nu locuieşte

presupune şi responsabilizarea acestuia din urmă cu privire la îndeplinirea obligaţiilor

părinteşti, ceea ce se poate realiza numai printr-un contact mai îndelungat între părinte

şi copil, într-un cadru în care să-şi poată dezvolta armonios şi nestingheriţi ataşamentul

reciproc. Or', vizitarea copilului numai în prezenţa mamei, o dată la două săptămâni,

timp de 6 ore, şi în zilele de sărbătoare nu poate ajuta la consolidarea relaţiei dintre cei

doi ci, dimpotrivă, riscă să expună copilul la noi discuţii contradictorii şi certuri între

părinţii săi.

Prin urmare, programul obişnuit de vizită se va desfăşura prin luarea copilului

timp de 2 ore într-una din zilele lucrătoare ale săptămânii, precum şi în prima şi a treia

săptămână a fiecărei luni, de vineri ora 18,00 şi până duminică ora 18,00, pentru ca

minorul să îşi poată vizita şi bunicii paterni.

În ceea ce priveşte perioada vacanţelor, instanţa va încuviinţa luarea minorului

în perioada cuprinsă între 1 iulie ora 12,00 şi 31 iulie, ora 20,00; parte din vacanţa de

iarnă, alternând perioada 24 decembrie ora 9,00 - 2 ianuarie, ora 18,00 cu perioada 3

ianuarie ora 9,00 - 12 ianuarie, ora 18,00, în vacanţa anului şcolar următor şi, în anii

pari, o săptămână în perioada vacanţei de Paşti, program ce asigură fiecăruia dintre

părinţi posibilitatea de a-şi petrece împreună cu copilul concediul de odihnă şi,

alternativ,
sărbătorile de iarnă şi de Paşti, fără a-1 condiţiona pe celălalt de respectarea dreptului

de vizită.

în perioada în care îl găzduieşte, tatăl are obligaţia de a asigura fiului său condiţii

locative corespunzătoare vârstei şi nevoilor sale.

în zilele de 8 septembrie şi 17 februarie, tatăl va putea lua copilul între orele

17,00 - 20,00, dacă nu participă la petrecerea de aniversare a zilei de naştere şi,

respectiv, onomastice ale fiului său şi, de asemenea, îşi va putea petrece cu acesta 2 ore

în zilele de 12 martie, Duminica Floriilor şi 6 decembrie, în intervalul 18,00 - 20,00.

Totodată, tatăl poate vizita minorul la instituţia de învăţământ pe care o

frecventează, conform programului stabilit de instituţia de învăţământ şi poate participa

la şedinţele cu părinţii ori la alte acţiuni ale instituţiilor de învăţământ.

Potrivit art. 14 alin.2 şi 3 din Legea nr.272/2004, copilul are dreptul de a-şi

cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea, precum şi cu alte persoane

alături de care s-a bucurat de viaţa de familie, iar părinţii nu îi pot împiedica relaţiile

personale cu acestea decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens şi, cum nu

s-a dovedit că menţinerea relaţiilor vreuna dintre aceste persoane ar fi de natură a

periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a minorului, urmează

ca fiecare dintre părinţi să stabilească, atunci când copilul se află sub îngrijirea sa,

condiţiile în care acesta menţine legătura cu membri familiei extinse.

Întrucât, conform art. 15 din Legea nr.272/2004, menţinerea relaţiilor personale

presupune şi corespondenţă ori altă formă de comunicare cu copilul precum şi

transmiterea de informaţii referitoare la copil, schimbul de informaţii cu privire la minor

se va realiza cel puţin săptămânal şi ori de câte ori evenimentele apărute în viaţa

acestuia impun anunţarea celuilalt părinte.

Potrivit art. 499 din Codul civil „Tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea

întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia,

învăţătura şi pregătirea sa profesională", textul de lege, alături de prevederile cuprinse la

art.525 alin.l din Codul civil, instituind prezumţia (prezumţie simplă) a stării de nevoie

în care se află descendentul minor care nu are un venit propriu şi care nu se poate

întreţine singur din munca sa.

Cum nu s-a dovedit că A. T., în vârstă de 4 ani, are venituri proprii, iar prestarea

unei munci care să ii asigure întreţinerea este exclusă,

acesta este în drept de a primi întreţinere din partea părinţilor.

în conformitate cu prevederile art.527 alin.l din Codul civil, „Poate fi obligat la

întreţinere cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste

mijloace.", alineatul 2 al textului de lege dispunând Că „La stabilirea mijloacelor celui care

datorează întreţinerea se ţine seama de veniturile şi bunurile acestuia, precum şi de

posibilităţile de realizare a acestora."

Potrivit prevederilor art.530 din Codul civil, obligaţia de întreţinere se execută de

regulă în natură, prin asigurarea celor necesare traiului copilului şi, după caz, a

cheltuielilor pentru educare, învăţătură şi pregătire profesională; executarea prin plata

unei pensii de întreţinere reprezintă situaţia de excepţie şi se dispune de instanţa de

judecată în caz de neîndeplinire a obligaţiei în natură fie pentru că aceasta nu se execută

de bunăvoie, astfel cum dispune textul de lege, fie pentru că situaţia particulară a

părţilor raportului de întreţinere impune o asemenea modalitate.

În speţă, întrucât tatăl nu mai locuieşte împreună cu fiul său, executarea

obligaţiei în principal prin plata unei pensii de întreţinere stabilite în bani, conform art.

530 alin.2 din Codul civil, corespunde interesului tuturor persoanelor implicate. Pe de

altă parte, în perioada programului de vizită, tatăl îi asigură singur cele necesare

traiului, astfel că, luând în considerare dispoziţiile art. 529 alin. 2 din Codul Civil,

potrivit cărora pensia poate fi stabilită până la o pătrime din venituri atunci când este

datorată pentru un copil, instanţa va dispune ca obligaţia de întreţinere a reclamantului

pârât să se execute atât în natură, în perioada în care copilul se află în grija sa, prin

plata sumei de 800 lei lunar, cu excepţia lunii iulie, sumă menită să acopere contribuţia

tatălui la cheltuielile curente necesare creşterii şi educării minorului. La această

contribuţie se va adăuga suma de 400 lei lunar, pe care tatăl o va depune într-un cont

deschis pe numele copilului şi care, până la împlinirea vârstei de 18 ani de către minor,

nu va putea fi disponibilizată fără acordul instanţei de tutelă.

Raportat la veniturile realizate de pârât (fila 57 din dosar), suma stabilită de

instanţă nu atinge maximul de 25%, astfel cum a solicitat reclamanta pârâtă, însă s-a

avut în vedere faptul că obligaţia de întreţinere incumbă ambilor părinţi iar mama

copilului, care în anul 2011 a realizat un venit mediu net de 4.700 lei (fila 111), sumă în

raport de care contribuţia maximă la întreţinerea fiului său este de 1.175 lei lunar, nu a

probat că
întreţinerea - incluzând şi eventualele consultaţii, vaccinuri si tratamente medicale - şi

educarea minorului presupun cheltuieli de peste 2.000 lei lunar, în condiţiile în care,

după introducerea acţiunii de divorţ, pârâtul reclamant a contribuit cu sume cuprinse

între 800 lei lunar (mai-septembrie 2011) şi 1150 lei lunar (noiembrie - septembrie

2012), sume de bani despre care reclamanta pârâtă nu a afirmat că nu ar fi suficiente.

Desigur, copilul are dreptul la cel mai ridicat nivel de trai pe care părinţii i-1 pot

asigura şi, pe măsura înaintării în vârstă, nevoile vor creşte şi se vor diversifica şi, dacă

tatăl nu va contribui de bună voie la acoperirea acestora, întinderea obligaţiei de

întreţinere va fi stabilită, din nou, de instanţa de tutelă, însă, la acest moment, nevoile

copilului nu pot depăşi 1.600 lei lunar. Din acest motiv instanţa a apreciat că este în

interesul copilului ca cei 400 lei lunar, pe care tatăl i-a oferit ca echivalent al întreţinerii

în natură, să fie economisiţi pentru a fi folosiţi în caz de nevoie sau, în perspectivă,

pentru acoperirea unor eventuale cheltuieli suplimentare impuse de pregătirea şcolară,

mai importantă decât cadourile pe care tatăl este dispus să i le ofere.

Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte, cererea principală restrânsă şi cererea reconvenţională

modificată, având ca obiect divorţul soţilor MCI, cu domiciliul în Bucureşti, str. XXX, nr.

xx, şi GFN, cu domiciliul în Bucureşti, str. XX, nr. XX, formulate în contradictoriu şi cu

Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei sector 2 Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, str.

Chiristigiilor nr. 11-13, sector 2.

Desface, din vina ambilor soţi, căsătoria încheiată la data de 19.04.2008, în

Bucureşti, sector 2, act de căsătorie 445.

Constată că regimul matrimonial a încetat între soţi la data de 09.05.2011.

În baza art. 397 din Codul Civil, autoritatea părinteasca asupra minorului A. T.,

născut la data de 08.09.2008, revine ambilor părinţi astfel:

Locuinţa minorului A. T. este la mamă, în Bucureşti, sector
XX, str. XXX nr. XXX, bloc XXX, scara XX, ap. XXX, putând fi schimbată fără acordul

prealabil tatălui numai dacă prin schimbare nu este afectat programul de exercitare a

dreptului acestuia de a menţine relaţiile personale cu fiul său.

Dreptul tatălui de a menţine relaţiile personale cu minorul se va exercita conform

următorului program:

1. programul obişnuit de vizită:

- în fiecare zi de miercuri, între orele 18,00 - 20,00 sau în orice altă zi

stabilită prin acordul părţilor;

- în prima şi a treia săptămână a fiecărei luni, de vineri ora 18,00 până

duminică ora 18,00;

program ce se suspendă în luna august, dacă mama petrece concediul cu copilul în

afara Bucureştiului.

2. În perioada vacanţei de vară, în luna iulie începând cu 1 iulie, ora 12,00,

până în data de 31 iulie, ora 20,00.

3. în perioada sărbătorilor (vacanţei) de iarnă, alternativ, perioada 24

decembrie ora 9,00 - 2 ianuarie, ora 18,00 cu perioada 3 ianuarie ora 9,00 - 12 ianuarie,

ora 18,00, în anul următor. în iarna 2012-2013, tatăl va lua minorul în perioada 24

decembrie - 2 ianuarie.

4. în anii pari, o săptămână în perioada vacanţei de Paşti, începând cu ora

18,00 din Vinerea Mare, până în vinerea următoare, ora 20,00.

5. în zilele de 8 septembrie şi 17 februarie, între orele 17,00 - 20,00 dacă

tatăl nu participă la petrecerile de aniversare a zilei de naştere şi, respectiv,

onomastice, ale fiului său şi, în anii impari, în perioada 29 noiembrie, ora

18,00 - 1 decembrie, ora 20,00.

6. în zilele de 12 martie, Duminica Floriilor şi 6 Decembrie, între orele 18,00

- 20,00,

cu luarea copilului din domiciliul mamei şi readucerea lui la sfârşitul programului de

vizită.

Totodată, tatăl poate vizita minorul la instituţia de învăţământ pe care o

frecventează, conform programului stabilit de instituţia de învăţământ şi poate

participa la şedinţele cu părinţii ori la alte acţiuni ale instituţiilor de învăţământ.

Programul de vizită astfel stabilit poate fi modificat prin acordul părinţilor sau de

către instanţa de tutelă în cazul schimbării împrejurărilor

avute în vedere la pronunţarea prezentei hotărâri.

Niciunul dintre părinţi nu poate părăsi ţara împreună cu minorul decât cu

acordul expres al celuilalt.

îngrijirea şi supravegherea minorului în lipsa părinţilor se realizează de bunicii

materni.

Schimbul de informaţii cu privire la copil se va realiza cel puţin săptămânal şi ori

de câte ori evenimentele apărute în viaţa copilului impun anunţarea celuilalt părinte.

Părinţii decid împreună cu privire la toate aspectele importante ce privesc

educaţia, dezvoltarea fizică şi psihică a fiului lor.

La ocaziile şi evenimentele speciale din viaţa minorului pot participa ambii

părinţi, iar menţinerea contactului cu copilul când acesta este cu celălalt părinte se

realizează zilnic, prin telefon/email; condiţiile în care minorul menţine legătura cu

membri familiei extinse sunt stabilite de părintele la care se află.

Deciziile privind sănătatea fizică şi psihică a copilului se iau de ambii părinţi, cu

excepţia problemelor de sănătate minore, ce intră în competenţa medicului pediatru,

care pot fi luate de oricare dintre părinţi. Ambii părinţi participă activ pentru rezolvarea

oricăror probleme de sănătate ale fiului lor, suportând în mod egal eventualele

cheltuieli.

Tatăl va contribui la întreţinerea fiului său prin plata sumei de 800 lei lunar, mai

puţin luna iulie a fiecărui an, cănd copilul se va afla în îngrijirea sa, începând cu luna

octombrie 2012 şi până la intervenirea unei cauze legale de modificare a împrejurărilor

avute în vedere de instanţă la pronunţarea prezentei hotărâri. Totodată, tatăl va depune,

lunar, suma de 400 lei într-un cont deschis pe numele copilului, în condiţiile cele mai

avantajoase pentru un cont de economii, suma acumulată neputând fi disponibilizată

fără acordul instanţei de tutelă până la împlinirea vârstei de 18 ani a copilului.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 21.09.2012.

Preşedinte,

AMG

Rfd. th.rrd AMC.