PSIHIATRIA MEDICO – JUDICIARĂ

Psihiatria legală = disciplina ce se ocupă de expertizarea comportamentului

antisocial al bolnavilor psihici precum şi a capacităţii acestuia de a-şi exercita drepturile civile
(capacitate de exerciţiu), cu scopul de a preveni şi controla acţiunile sau inacţiunile
periculoase ale bolnavului.

Obiectivele medicului psihiatru în acest sens:

A. În privinţa pacienţilor obişnuiţi:
1. Legi care reglementează practica clinică:
- confidenţialitatea
- consimţământul la tratament
- internarea şi tratamentul obligatoriu ® vezi legea 487/2002 privind
internarea nevoluntară
2. Legislaţia civilă, care se ocupă de problemele personale ale bolnavilor psihici,
precum: capacitatea testamentară, capacitatea referitoare la proprietate,
moştenire, contracte (capacitatea de exerciţiu). Aici se include aprecierea
capacităţii de a exercita o profesie, de a conduce un autovehicul, instituirea
tutelei, curatelei sau interdicţiei.
B. Privitor la bolnavii psihici cu comportament antisocial (infractori), adică cei ce
săvârşesc acte penale şi suferă de tulburări mintale ® aceştia ridică probleme care se
referă la:
- discernământ (responsabilitate juridică)
- capacitate psihică
- necesitatea unui tratament care-l poate efectua în comunitate, în spital de
psihiatrie sau în închisoare.
Aceste cazuri constituie obiectul expertizei medico – legale psihiatrice.

Cadrul juridic procedual

Locul şi intervenţia psihiatriei în justiţie, sunt definite în Codul de Procedură Penală

art.112 şi în secţiunea a – X – a Expertizele (art.116 - 127).
„Efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în cazul infracţiunilor de omor
deosebit de grav, precum şi atunci când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată
are îndoială asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului”.

Fundamentul teoretic al expertizei medico – legale psihiatrice

Între raţiunile fundamentale pe care se bazează EMLP, se disting 3 categorii de

termeni operaţionali care funcţionează ca un întreg logic, dinamic şi eficient:
I. Termeni juridici
II. Termeni psihiatrici
III. Sistem motivaţional şi raport de cauzalitate

Subiecte – Psihiatrie Judiciară 1

 I. Termeni juridici
Periculozitate socială, potenţial antisocial
® Periculozitate socială = corespondentă oricărei fapte penale prin privare de
libertate pe o durată de 2 ani
® Potenţial antisocial = riscul ca o persoană cu tulburări psihice, indiferent de
intensitatea lor la momentul examinării sau încadrare nosologică, să se manifeste sau să
recidiveze în comportamentul său antisocial.
Vinovăţia este, conform principiului dreptului, condiţia juridică a răspunderii (a
aptitudinii de a accepta, înţelege şi suporta consecinţele penale ale faptei ilicite). Presupune 2
factori:
- intelectiv (cunoaşterea semnificaţiei sociale a faptei)
- volitiv (libertatea de deliberare a deciziei)
Culpa, ca formă a vinovăţiei poate consta din:
- neglijenţă (absenţa prevederii rezultatului acţiunii, deşi subiectul trebuia să o
facă)
- imprudenţă (subiectul prevede rezultatul acţiunii sale dar nu îl acceptă,
considerând neîntemeiat că el nu se va produce).
Infracţiunea fapta care prezintă pericol social, constând în încălcarea unei legi
penale în săvârşirea cu vinovăţie a unei abateri de la legea penală şi care este sancţionată de
lege.
Responsabilitatea este capacitatea persoanei de a-şi asuma integral obligaţiile ce
decurg dintr-o acţiune liber consimţită, pe care o deliberează şi o întreprinde şi capacitatea de
a înţelege consecinţele acestei acţiuni în deplină concordanţă cu mobilul sau scopul urmărit în
interesul persoanei şi fără a prejudicia interesul colectivităţii.
În determinarea responsabilităţii poate exista 3 trăsături psihologice fundamentale:
- de ordin cognitiv (percepţie, raţionament, cunoaştere)
- de ordin afectiv (emoţii, sentimente)
- cele referitoare la impulsuri, dorinţe, voinţă (de ordin conativ)
Iresponsabilitatea are la bază 2 criterii:
- criteriul medical – presupune „prezenţa unei boli psihice cronice, a unei tulburări
psihice temporare sau a unor stări morbide”;
- criteriul juridic – presupune „absenţa capacităţii de a fi conştient de acţiunile
săvârşite şi de a le stăpâni”.

II. Termeni psihiatrici

Capacitatea psihică = posibilitatea sau facultatea funcţiilor psihice conative, afectiv
– cognitive şi de sinteză de a acţiona corect şi adecvat în raport cu obiectele, fenomenele şi
categoriile mediului înconjurător în scopul adaptării suple şi armonioase a persoanei la
aceasta.
Capacitatea psihică reprezintă versantul psihologic, medical, al conceptului de
normalitate, iar responsabilitatea este versantul juridic.
Capacitatea psihică poate fi:
- integră (păstrată)
- scăzută (diminuată) ® în cazuri de oligofrenii şi deteriorări psihoorganice
- absentă (abolită) ® în toate tulburările nivelului conştiinţei, afecţiuni psihotice,
oligofrenii avansate, demenţe.
Conştiinţa = procesul de reflectare a propriului eu (conştiinţa eu-lui, a activităţii şi
continuităţii persoanei şi a lumii înconjurătoare (conştiinţa locului, ambianţei, timpului).

Subiecte – Psihiatrie Judiciară 2

 Structura conştiinţei:
- conştiinţa elementară (asigură starea de veghe)
- conştiinţa operaţional – logică (prin care procesele intelectuale au coerenţă şi
reflectă obiectiv realitatea)
- conştiinţa axiologică (de opţiune a valorilor după criteriile sociale cerute)
- conştiinţa etică (prin care persoana este capabilă să discearnă binele şi răul pe
care faptele sale le pot produce societăţii)
Discernământul = judecata de valoare asupra consecinţelor moral – juridice ale
propriilor acte, =rezultatul sintezei dintre personalitate şi conştiinţă.

III. Sistemul motivaţional şi raportul de cauzalitate

Motivaţia = acea condiţie biologică şi psihologică, socială, culturală sau patologică,
ce stă la baza actului antisocial ce poate influenţa momentul de conştiinţă, determinându-l să
ratifice săvârşirea acţiunii.
Mobilul actului antisocial = scopul săvârşirii acţiunii
Motivul actului antisocial = cauza care a determinat (direct sau indirect) trecerea
la îndeplinirea actului.
În EMLP, legătura de cauzalitate trebuie stabilită la următoarele niveluri:
1. Nivelul principal = al stabilirii legăturii dintre actul antisocial şi
constatările de ordin medical, cu ocazia expertizei
2. Al II-lea nivel = al stabilirii legăturii dintre simptomatologia obiectivă şi
subiectivă a celui expertizat.
3. Stabilirea corelaţiilor dintre constatările făcute la examenul clinic cu cele
ale investigaţiilor paraclinice
4. De stabilire a corelaţiilor de personalitate ale expertizatului şi elementele
constitutive ale actului social ce i se impută.

LEGISLAŢIA ACTUALĂ A EMLP

Actuala organizare este legiferată prin prevederile CP, CPP, Coduri civile şi OG
nr1/2000, cât şi prin HG comună din sept. 2000 privind regulamentul de aplicare a OG
nr1/2000.
Expertiza psihiatrico – judiciară, se face numai prin examinarea nemijlocită a
persoanei, în cadrul unei comisii = 1 medic legist (preşedintele comisiei) + 2 medici psihiatrii.
Atunci când expertiza priveşte un minor, unul dintre medicii psihiatrii trebuie să fie un
pedopsihiatru.
Modalităţi de efectuare a EMLP:
® în ambulator (când nu se pun probleme de diagnostic, sau când diagnosticul este
foarte clar – documente medicale, internări anterioare în spitalul de psihiatrie);
® prin internare = forma cea mai obişnuită;
® la domiciliu
® în sala de judecată
® în cabinetul anchetatorului
® prin corespondenţă
® expertiza post–mortem – se efectuează numai pe baza documentelor ce pot
oglindi starea psihică a expertizatului. Se efectuează în: decesul prin sinucidere şi decesul
până la judecată a unei persoane care a săvârşit o infracţiune.

Subiecte – Psihiatrie Judiciară 3

 Obiectivele EMLP
® să respecte actele normative în vigoare
® să pună la dispoziţia membrilor comisiei dosarele de expertiză şi datele solicitate
® să stabilească dacă persoana examinată prezintă tulburări psihice, ce anume şi în
ce stadiu evolutiv actual
® să precizeze structura de personalitate a persoanei examinate şi posibilele
asocieri între tipologia infracţionalităţii şi actul infracţional
® să stabilească capacitatea psihică în momentul examinării şi dacă subiectul
examinat poate fi supus judecăţii
® să aprecieze capacitatea psihică în momentul săvârşirii faptei şi să se pronunţe în
privinţa discernământului faţă de fapta incriminată
® să aprecieze evoluţia şi prognosticul tulburării psihice, precum şi nivelul potenţial
infractogen
® să se pronunţe în privinţa măsurilor de siguranţă şi profilaxie care se impun la data
examinării, în vederea securizării, prevenirii, tratării şi recuperării – reinserţiei sociale a celui
examinat
® să întocmească raportul de expertiză medico – legală psihiatrică

Periculozitatea bolnavului psihic

Sunt consideraţi periculoşi, bolnavii psihici care pun în pericol sănătatea, integritatea
corporală proprie ori a altora, importante valori materiale sau tulbură în mod repetat şi grav
condiţiile normale de muncă ori de viaţă, în familie sau în societate.
Gâldău:
® periculozitatea episodică trebuie diferenţiată de periculozitatea de tip remanent,
® periculozitatea derivă nu numai din boală, dar şi din situaţiile de marcaj social şi
existenţial al bolnavului, fiind deci şi un rezultat al codeterminismului familial sau social,
® periculozitatea bolnavului psihic este în funcţie de gradul dezvoltării economice,
de nivelul cultural al populaţiei, de capacitatea acestuia de toleranţă şi de asumare a unui risc
acceptat, de nivelul de asumare a unui risc acceptat, de nivelul asistenţei medicale şi sociale,
de gradul colaborării interdisciplinare.
Bolnavii psihici periculoşi se împart în funcţie de actul infracţional în două categorii:
1. care au săvârşit infracţiuni
2. care nu au săvârşit infracţiuni

Particularităţile EMLP în civil

 Interdicţia şi ocrotirea bolnavilor care nu au capacitatea de exerciţiu –

capacitatea de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii, încheind personal acte
juridice.
Capacitatea civilă:
- capacitatea de folosinţă = de a avea drepturi şi obligaţii
- capacitatea de exerciţiu = de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii
Capacitatea de folosinţă începe odată cu naşterea, şi chiar din momentul concepţiei.
Capacitatea de exerciţiu începe la data când persoana devine majoră.

Subiecte – Psihiatrie Judiciară 4

  Norme prevăzute de codul familiei
® Tutela = normă pentru ocrotirea copilului minor în perioada lipsei de capacitatea
de exerciţiu. Ocroteşte interesele minorului şi suplineşte lipsa părinţilor.
® Curatela = norme pentru ocrotirea unei persoane cu capacitate de exerciţiu, dar
care nu-şi poate satisface interesele din cauză de boală, infirmitate.
® Interdicţia = normă judecătorească pentru persoanele lipsite de discernământ,
datorită alienaţiei sau debilităţii mintale, în scopul ocrotirii intereselor lor. Se numeşte un tutore
care să reprezinte persoana şi să-i gestioneze bunurile.

Medicul psihiatru este chemat să-şi asume responsabilitatea şi în:

® căsătoria sau divorţul dintre sau cu bolnavi psihici, regulă generală = de a nu
consimţi actul căsătoriei atunci când aceştia nu sunt lucizi,
® pentru obţinerea permisului auto = barem cu bolile care interzic obţinerea acestuia
precum şi tratamente psihotrope,
® pentru permisul de port – armă,
® pentru satisfacerea serviciului militar,
® pentru aprecierea capacităţii aptitudinale în administraţia publică,
® pentru repararea unor prejudicii civile rezultate din fapte penale,
® în probleme legate de căutarea sau nerecunoaşterea paternităţii.

Raportul de expertiză medico – legală psihiatrică (EMLP)

I. Introducere
1. Preambul
- numele şi calitatea membrilor comisiei
- documentul de solicitate a EMLP-ului de procuror, judecător (numărul şi data
emiterii)
- date (datele succesive) întrunirii comisiei
- data redactării raportului de EMLP

2. Istoricul faptelor
- infracţiune sau act antisocial
- conţinutul faptei antisociale (plus locul şi momentul)
- mobilul, motivaţia infracţiunii
- mod de realizare
- circumstanţele particulare în care a avut loc
- atitudinea subiectului (expertizat):
 premergătoare faptei
 ulterioară - imediat după faptă
- în timpul anchetei/detenţiei
- date privind:
 sistemul conflictual, comportamentul victimei
 ± coautori
 modul de reacţie (raportat la infracţiune) a anturajului (familie,
colegi)

Subiecte – Psihiatrie Judiciară 5

 - în ce condiţii a fost reclamată/descoperită fapta
- alte date criminalistice privind:
 corpuri, delicte, instrumente, substanţe utilizate
 aspecte de la locul faptei (pete, sânge)
 bilete, scrisori, acte medicale

3. Examinările preliminare
- analiza documentelor medicale (certificate medicale, carnete de sănătate, fişe
medicale, reţete medicale, bilete de ieşire din spital, buletin de analize),
- obligatoriu (dacă au existat) FO clinice după internări în psihiatrie anterior faptei
sau după comiterea faptei.

4. Alte date semnificative:

- anchetă socială
- situaţia şcolară sau caracterizări de la locul de muncă
- date ce rezultă din autopsia ML a victimei

5. Obiectivele şi motivele solicitării expertizei MLP

- sunt formulate în dispoziţia/ordonanţa de efectuare a EMLP-ului emisă de
procuror în cursul anchetei
- încheierea instanţială de judecată pentru efectuarea EMLP (emisă de judecător
în cursul judecării)

II. Partea descriptivă de fond – examenul psihiatric

1. Descrierea simptomatologiei în momentul examinării actuale
- AHC, APP, în special neuropsihice
- comportament antisocial, alcool, droguri
- istoric familial (origine proprie), şcolarizare, profesie, loc de muncă
- evaluare – procese cognitive, afective, ? volitive, comportamentale
- evaluarea celor trei nivele de conştienţă:
 elementar
 operaţional – logic
 axiologic

2. Reconstituirea clinică a momentului faptei

- subiectul expertizat relatează conţinutul faptei, mobilul, modul de realizare,
circumstanţele de săvârşire, atitudine premergătoare şi ulterioară faptei
- se observă:
 încercările de disculpare, simulare, disimulare
 exprimarea sau nu a regretului
 indiferenţa, răceala afectivă, tendinţa de bravare
 lipsa de preocupare faţă de situaţia actuală în raport cu îndatoririle
aduse
3. Sinteză asupra:
- trăsăturilor de personalitate
- constatărilor investigaţilor medicului de specialitate efectuate la solicitarea
comisiei EMLP, diverse examene clinice (neurologie, interne), examinarea
psihologică (de către psiholog), examinări paraclinice: EEG, CT cerebral

Subiecte – Psihiatrie Judiciară 6

 - în cazul în care comisia de EMLP consideră necesară observaţia clinică şi
investigaţia de specialitate în condiţii de internare în psihiatrie (copiii ale FO în
raportul EMLP, se trece conţinutul sintetic al FO)
- se încheie şi se menţionează cu caracteristicele necesare prognosticul şi
semnificaţia diagnosticului referitoare la gradul de agresivitate, adaptare şi
recuperare.

III. Sinteza constatărilor:

- discuţia cazului şi concluziile expertizei
- scurte, clare
- obligaţia de a răspunde la toate obiectivele puse expertizei spre soluţionare
- este necesar de a înlătura (pe cât posibil) caracterul p……? din concluzii

Examenul de obiective generale pentru expertiza MLP din cauze penale:

- dacă subiectul are/nu tulburări psihice şi care este diagnosticul actual
- excluderea simulării, disimulării unei afecţiuni psihiatrice
- care sunt trăsăturile de personalitate ale membrilor şi ce legătură au cu o
anumită predispoziţie la acte antisociale
- care este capacitatea de discernământ a subiectului din momentul săvârşirii
faptei, examinării actuale, şi dacă poate fi anchetat şi judecat
- aprecieri prognostice asupra gradului de periculozitate în general şi actual
- orientarea măsurilor corectiv – terapeutice – presupune includerea în concluziile
EMLP a recomandării/propunerii de încadrare în cod penal 113 cu obligativitatea
tratamentului psihiatric în regim ambulator (sau în detenţie).

EXPERTIZA PSIHIATRICO- LEGALĂ.

I. ASISTENŢA BOLNAVULUI PSHIC PERICULOS

A. Dacă pacientul nu a săvârşit o faptă penală

Bolnavii psihici care, din cauza stării de tulburare în care se afla, pot pune în pericol viaţa,
sănătatea sau integritatea corporală proprie sau a altora, ori tulbură în mod repetat şi grav condiţiile
normale de viaţă sau de muncă, sau pot săvârşi fapte prevăzute de legea penală, sunt supuşi obligatoriu
la tratament medical într-o unitate sanitară potrivit legii (art. 108 din legea 3/1978 privind asigurarea
sănătăţii populaţiei = norma de trimitere spre decret 313/1980).

Decret 313/1980 precizează:

- obligativitatea membrilor majori ai familiei care locuiesc cu o persoana din a cărei comportare
s-ar deduce că e un bolnav psihic periculos, a celor ce vin în contact permanent cu persoana la domiciliu
sau la locul de muncă, a altor persoane ce au cunoştinţă de un asemenea caz sau a autorităţii tutelare,
tutorelui sau părinţilor minorului de a înştiinţa imediat în scris unităţile sanitare (dispensarul medical
teritorial sau dispensarul de întreprindere de la locul de muncă al persoanei)

- medicul de dispensar examinează persoana, îi acorda îngrijirile medicale necesare şi sesizează

Consiliul Local pe raza căruia se afla dispensarul. Consiliul Local va sprijini dispensarul pentru
obţinerea de informaţii şi declaraţii scrise privind manifestările bolnavului. Medicul va îndruma bolnavul
la dispensarul policlinic teritorial

Subiecte – Psihiatrie Judiciară 7

 - medicul psihiatru din dispensarul policlinic va examina bolnavul, va indica investigaţiile
necesare şi va stabili dacă este cazul ca bolnavul sa fie examinat de comisia medicală

- în cadrul spitalului sau secţiei de psihiatrie, bolnavul şi documentele trimise vor fi examinate în
termen de 24 ore de către o comisie formată din 3 medici psihiatri numită de conducerea unităţii şi
confirmată de Direcţia Sanitară. Comisa medicală poate hotărî după caz:
· tratament medical obligatoriu ambulator
· tratament medical obligatoriu în spital
· nu este necesara instituirea unui tratament medical obligatoriu
Comisia poate dispune efectuarea de examinări medicale suplimentare dacă este nevoie.
În termen de 24 ore de la luarea hotărârii privind instituirea tratamentului medical obligatoriu,
comisia înştiinţează în scris despre aceasta: bolnavul, pe unul din membri majori ai familiei, Consiliul
Local, dispensarul policlinic şi dispensarul teritorial (autoritatea tutelară, tutorele sau părinţii minorului
în cazul în care acesta este pus sub interdicţie).

- tratamentul medical obligatoriu se va aplica imediat

- comisia care a hotărât tratament medical obligatoriu în spital are obligaţia să reexamineze
bolnavul la cel mult 2 luni sau ori de câte ori este nevoie, precum şi la cererea medicului şef de secţie, a
unui membru major al familiei, altă persoană, autoritatea tutelară, tutorele sau părinţii minorului în cazul
în care acesta este pus sub interdicţie. În urma reexaminării, comisia hotărăşte după caz:
· menţinerea tratamentului medical obligatoriu în condiţii de spitalizare
· încetarea tratamentului medical obligatoriu în condiţii de spitalizare şi instituirea în continuare
a tratamentului medical obligatoriu ambulator

- încetarea tratamentului medical obligatoriu ambulator poate fi hotărâtă de către comisie la

cererea bolnavului, procurorului, a unui membru major al familiei, a Consiliului Local, a dispensarului
teritorial, a autorităţii tutelare, a tutorelui sau a părinţiilor minorului în cazul în care acesta este pus sub
interdicţie, cu avizul medicului psihiatru din policlinică sau numai la propunerea acestuia

B. Dacă pacientul a săvârşit o faptă penală

În această situaţie se instituie o măsură de siguranţă:
C.P.113: Obligare la tratament medical: daca făptuitorul din cauza unei boli ori a intoxicării
cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanţe, prezintă pericol pentru societate poate fi
obligat a se prezenta în mod regulat la tratament medical pana la însănătoşire.
Când persoana faţă de care s-a luat aceasta măsura nu se prezintă regulat la tratament, se poate
dispune internarea medicală.
Dacă persoana obligată la tratament este condamnată la pedeapsa închisorii, tratamentul se
efectuează şi în timpul exercitării pedepsei. .
Această măsură poate fi luată în mod provizoriu şi în cursul urmăririi penale sau a judecăţii.
C.P.1l4: Internarea medicală obligatorie: când făptuitorul e bolnav mintal ori toxicoman şi se
află într-o stare care prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-un institut
medical de specialitate pana la însănătoşire.
Această măsură poate fi 1uată în mod provizoriu şi în cursu1 urmăririi penale sau a judecăţii.

Instituirea măsurilor de siguranţă prevăzute de C.P. 113 şi C.P.114 este dispusă în mod provizoriu
de către instanţa de judecată sau procuror, această hotărâre devenind definitivă după primirea avizului

Subiecte – Psihiatrie Judiciară 8

comisiei medicale. Instanţa de executare anunţă Direcţia Sanitară despre măsura de siguranţă luată
(copie dispoziţie şi raport medico-legal). Aceasta va comunica persoanei faţă de care s-a luat măsura
obligării la tratament medical, unitatea medicală unde va efectua tratamentul, sau după caz va efectua
internarea obligatorie.
Unitatea sanitară la care făptuitorul efectuează tratament medical obligatoriu va comunica
instanţei:
- dacă persoana în cauză se prezintă 1a tratament
- sustragerea de la tratament după prezentare
- dacă nu mai este măsura de siguranţă
- dacă se impune o internare.
Unitatea sanitară la care făptuitorul a fost internat obligatoriu va înştiinţa judecătoria
teritorială dacă măsura de siguranţă nu mai este necesară.

Concluziile raportului medico-legal de expertiză psihiatrică trebuie să cuprindă:

- diagnosticul de boală sau cadrul sindromatic, cu precizarea stării actuale a afecţiunii psihice
- caracterizarea tabloului psihopatologic actual
- legătura de cauzalitate între trăsăturile psihopatologice ale bolii şi elementele constitutive ale
actului antisocial (felul faptei, mobilul, modul de realizare, atitudinea premergătoare şi
ulterioară faptei)
- aprecieri asupra periculozităţii şi prognosticului psiho-social ce motivează măsura de
siguranţă

C. În condiţii de urgenţă (legea 487?):

Art.124/legea 3/1978:
Îngrijirile medicale se efectuează cu consimţământul bolnavului sau a persoanelor care potrivit
legii, sunt îndreptăţite sa-şi dea acordul.
În cazuri grave, în care pentru salvarea vieţii minorului, precum şi a persoanelor lipsite de
discernământ ori în neputinţă de a-şi manifesta voinţa, este necesară o îngrijire medicală de urgenţă, iar
consimţământul persoanelor în drept nu se poate obţine în timp util, îngrijirea medicală va fi efectuată de
medic pe proprie răspundere.
În cazul refuzului de îngrijire medicală , se va solicita declaraţie scrisă, medicul fiind obligat să
informeze bolnavul sau persoana îndreptăţită să-şi dea consimţământul, asupra consecinţelor ce decurg
din neacceptarea acestor îngrijiri.

II. ASISTENŢA PACIENTULUI INCAPABIL DE EXERCIŢIU (INTERZISUL)

Capacitatea de folosinţă: capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii

Capacitatea de exerciţiu: capacitatea persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma
obligaţii, săvârşind acte juridice

Decret 31/1954: nu au capacitatea de exerciţiu:

· minorul care nu a împlinit 14 ani
· persoana pusă sub interdicţie
Persoanele care nu au discernământ pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienaţiei
mintale ori debilităţii mintale, vor fi puse sub interdicţie (Codul familiei)

Subiecte – Psihiatrie Judiciară 9

 Pot fi puşi sub interdicţie şi minori. Interdicţia poate fi cerută de:
- autoritatea tutelară
- persoane apropiate, vecini etc.
- instanţe judecătoreşti, procuratura, poliţia
- serviciul de stare civilă
- organele administraţiei de stat, organe obşteşti, alte persoane
Atribuţiile de autoritate tutelară revin organelor executive ale consiliilor locale din zona de
domiciliu a pacientului.
Pe baza cererii de punere sub interdicţie, procurorul va dispune efectuarea cercetărilor necesare şi
va consulta o comisie de medici specialişti (la recomandarea acesteia instanţa poate dispune internarea
pacientului pe cel mult 6 săptămâni dacă este necesară o observare mai îndelungată a stării mentale).
Hotărârea definitivă de punere sub interdicţie va fi comunicată direcţiilor sanitare pentru a se institui o
supraveghere medicală continuă.
Dacă este nevoie până la rezolvarea cererii de punere sub interdicţie, autoritatea tutelară poate
institui curatela, numind un curator pentru îngrijirea persoanei şi administrarea bunurilor. Curatela nu
aduce nici o atingere celui pe care curatorul îl reprezintă. Curatela nu se poate institui decât cu
consimţământul celui reprezentat, în afară de cazul în care consimţământul nu poate fi dat.
După punerea sub interdicţie, autoritatea tutelară instituie tutela, numind un tutore. Tutorele este
dator să îngrijească persoana pusă sub interdicţie, spre a-i grăbi vindecarea şi a-i îmbunătăţi condiţiile de
viaţă; în acest scop se vor întrebuinţa veniturile şi, la nevoie, toate bunurile celui interzis. Autoritatea
tutelară, în acord cu serviciul sanitar competent, va hotărî dacă cel pus sub interdicţie va fi îngrijit la
domiciliu sau într-o instituţie sanitară. Tutela este o sarcină gratuită, dar autoritatea tutelară, ţinând cont
de starea materială a tutorelui şi tutelatului, poate stabili o renumeraţie de până la 100% din veniturile
acestuia din urmă. Tutorele are dreptul să ceară înlocuirea sa după 5 ani de la numire.
Dacă au încetat cauzele care au provocat interdicţia, instanţa va pronunţa ridicarea ei.

III. ASISTENŢA BOLNAVULUI INCAPABIL DE RĂSPUNDERE PENALA

(IRESPONSABILUL)

Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei şi care interesează domeniul psihiatric sunt:
- iresponsabilitatea: nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul,
în momentul săvârşirii faptei, fie din alienaţie mintală, fie din alte cauze, nu putea să-şi dea
seama de acţiunile sau infracţiunile sale, ori nu putea fi stăpân pe ele
- beţia: nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în
momentul săvârşirii faptei, se găsea, datorită unor împrejurări independente de voinţa lui, în
stare de beţie completă produsă de alcool sau alte substanţe. Starea de beţie completă
voluntară cu alcool sau alte substanţe nu înlătură caracterul penal al faptei.
- nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită de un minor care la data
comiterii acestei fapte nu îndeplinea condiţiile penale pentru a răspunde penal:
· sub 14 ani: nu răspunde penal
· 14-16 ani: nu răspunde penal dacă se dovedeşte că fapta a fost săvârşită cu discernământ.
· peste 16 ani: răspunde penal

Dacă se constată una din cauzele menţionate mai sus:

 În cursul urmăririi penale: procurorul dispune scoaterea de sub urmărire
 În cursul judecaţii: instanţa de judecata pronunţă achitarea.

Dacă bolnavul este periculos, se vor lua măsurile de siguranţă. De asemenea se va anunţa

Subiecte – Psihiatrie Judiciară 10

autoritatea tutelară pentru a se institui curatela (dacă e necesar).
Faţă de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă sau se poate aplica o
pedeapsă.
Măsuri educative faţă de minori:
- libertatea supravegheată
- internarea într-un centru de reeducare
- internarea într-un institut medical educativ.

IV. INAPTUL (INCAPABIL ÎN EXERCITAREA UNUI DREPT)

® familial:
 nu are voie sa se căsătorească alienatul mintal, debilul mintal, precum şi cel lipsit de
facultăţile mintale, cât timp nu are discernământ
 se declară divorţ imediat dacă motivul cererii de divorţ a fost faptul ca soţul suferă de
alienaţie sau debilitate mintala cronică
 dacă în urma divorţului unul dintre părinţi este decăzut din drepturile părinteşti, pus sub
interdicţie sau se află în neputinţă de a-şi exercita voinţa, celalalt părinte exercită singur
drepturile părinteşti
 dacă sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului e primejduită prin felul de exercitare a
drepturilor părinteşti, prin purtare abuzivă sau neglijenţă, la cererea autorităţii tutelare,
instanţa va pronunţa decăderea părintelui din drepturile părinteşti. Acest părinte poate
păstra legături personale cu copilul dacă nu sunt periclitate creşterea, educarea, pregătirea
profesionala a copilului.
 în cazul în care ambii părinţi sunt morţi, necunoscuţi, decăzuţi din drepturi, puşi sub
interdicţie, copilul este lipsit de îngrijire şi va fi pus sub tutelă.
® locativ: Unii dintre pacienţii cu tulburări psihiatrice au dreptul la o camera în plus (psihoze,
demenţe, psihopatii grave, nevroze grave, epilepsia cu tulburări psihice), precum şi pensionarii de
invaliditate gr I.
® profesional (expertiza capacităţii de muncă)
® afecţiuni incompatibile cu obţinerea sau menţinerea permisului de port armă:
1. Psihozele periodice, procesuale sau cronice (PMD, schizofrenia, deliruri cronice parafrenice şi
paranoice), chiar în perioada de remisiune.
2. Psihozele organice cronice (toxice, infecţioase, traumatice).
3. Demenţe de orice etiologie.
4. Oligofreniile (debilitate mintală, oligofrenie gr. III, I).
5. Psihopatii şi stări psihopatoide impulsive, cverulente, paranoide, psihastenice, afective
(timopate).
6. Psihasteniile.
7. Alcoolismul cronic.
8. Toxicomania.
9. Epilepsia (toate formele clinice).
10. Bolnavii psihici remişi aflaţi sub tratament de întreţinere cu psihotrope.
® afecţiuni incompatibile cu conducerea auto:
l. Psihozele periodice, procesuale sau cronice (PMD, schizofrenia, deliruri cronice parafrenice şi
paranoice chiar în perioada de remisiune.
2. Psihozele organice cronice (toxice, infecţioase, traumatice).
3. Demenţele de orice etiologie.
4. O1igofrcniile (debilitate mintală, oligofrenie gr. III, I).
5. Nevroze obsesive-fobice, nevroza mixtă, isteria).

Subiecte – Psihiatrie Judiciară 11

 6. Alcoolismul cronic.
7. Psihopatii şi stări psihopatoide impulsive, cverulente, paranoide, psihastenice, instabile,
afective.
8. Toxicomaniile.
9. Epilepsia (toate formele clinice).
10. Bolnavii psihici remişi aflaţi sub tratament de întreţinere cu psihotrope (cu excepţia
medicamentelor cu specificaţia "pot fi folosite şi de conducătorii auto").
11. Persoane clasificate "inapt" serviciul militar.
Unităţile sanitare au obligaţia de a anunţa organele de poliţie în cazul în care apare una dintre
afecţiunile listate mai sus la un conducător auto.

Psihiatria legală:

I. Legi privind pacienţii examinaţi în practica clinică curentă:

(a) Legi care reglementează practica clinică
· Confidenţialitatea - nu are voie sa strângă informaţii de la alţii fără consimţământul
pacientului - informaţii mai curând de la rude apropiate, decât de la colegi de serviciu; nu se dau
informaţii străinilor fără consimţământul pacientului
· Consimţământul la tratament - necesar ca pacientul să înţeleagă şi să accepte liber
tratamentul şi efectele sale secundare: forme clasice - explică natura tratamentului şi ef. sec. probabile -
posibilitatea de obţinere a consimţământului de la rude apropiate - uneori apar controverse ulterior - e
bine să se păstreze însemnări scrise privind ceea ce s-a spus
· Internarea şi tratamentul obligatoriu - legi speciale pt. pers. afectate psihic care constituie
pericol pentru sine sau pentru alţii şi care refuză tratamentul - uneori internarea forţată poate fi evitată -
dacă pacientul acceptă îngrijirea - medicul eşuează - membrii familiei susţin internarea; pacient internat
de bună-voie - accept tratament TEC, dar el refuză
(b) Legi civile care se ocupă de capacitatea individului de a se autoadministra
· Capacitatea de a conduce un autovehicul - şofatul periculos - în intenţii suicidare sau
dezinhibiţie maniacală; şofatul agresiv sau panicat - idei delirante de persecuţie; şofatul nedecis/inexact -
demenţă; concentrare scăzută în anxietate şi depresie; capacitate de conducere scăzută - trataţi cu
medicamente psihotrope
· Capacitatea testamentară - criterii de sănătate mintală folosite: (1) testatorul înţelege ce e un
testament şi care sunt consecinţele acestuia; (2) el ştie natura şi mărimea proprietăţii sale; (3) el ştie
numele rudelor apropiate şi poate evalua revendicările lor faţă de proprietatea lui; (4) dacă nu are o tulb.
mintală care nu poate denatura sentimentele sau judecăţile privitoare la scrierea testamentului.
· Prejudicii şi contracte - prejudicii: fapte pentru care o persoană e răspunzătoare în codul civil
(neglijenţa, calomnia, defăimarea, încălcarea proprietăţii şi prejudicierea) - pentru prejudicii e luată în
considerare valoarea nominală când persoana care a săvârşit nu e sănătoasă mental - tulb. mintală -
restrictivă); contract - dacă tulburarea mintală apărută după întocmire contract - e valabil; dacă tulb.
mintală e prezentă în momentul întocmirii – distincţie între trebuinţe şi nontrebuinţe - contractul făcut
pentru trebuinţe - e valabil; contractul pentru nontrebuinţe poate fi invalidat dacă: (a) nu înţelegea ceea
ce făcea; (b) cealaltă persoană era conştientă de incapacitatea partenerului.
· Procura şi administrarea din oficiu - procura (curatela) şi tutela; tutela poate fi solicitată şi
de medic în cazul în care rudele nu doresc
· Codul familiei - contract de căsătorie – nul dacă unul era atât de tulburat încât să nu înţeleagă
natura contractului - îmbolnăvirea în timpul căsătoriei - motiv de divorţ.

Subiecte – Psihiatrie Judiciară 12

 II. Legi privind infractorii anormali psihic
Cauzele infracţiunii: tulburările psihice cele mai frecvente: tulburări de personalitate,
dependenţa de alcool şi droguri, retardarea mintală, tulb. mintale organice, epilepsia, tulb. afective,
schizofrenia, tulb. mintală la femei, grupuri marginale - care include adesea persoane cu intelect scăzut şi
schizofrenie cronică
Responsabilitatea penală:
· Capacitatea de a pleda: dacă e incapabil de a pleda ® trimis în spital indicat de Ministerul de
Interne – după externare -- se judecă cauza. Pentru determinarea capacităţii de a pleda - se urmăreşte:
(1) înţelege natura acuzaţiei; (2) înţelege diferenţa între a susţine că e vinovat sau nevinovat; (3) dacă
poate da declaraţii; (4) dacă poate contesta juraţii; (5) dacă poate urmări dovezile prezentate in tribunal.
· Starea mintală în momentul săvârşirii infracţiunii: problema responsabilităţii pusă în
proces: mens rea („a guilty mind”) - categorii de mens rea: intenţia de a produce consecinţe ilegale:
nesocotinţa- asumare deliberată a unui risc nejustificat; neglijenţa; inadvertenţa neblamabilă. Apărarea
poate invoca: nevinovat din motive de boală mintală ® se ordonă internarea într-un spital;
responsabilitate diminuată; incapacitate de intenţie din cauza unui automatism.
Tratamentul infractorului anormal psihic:
· Anormalul psihic în închisoare: - tulb. psihice mai frecvente decât în pop. normală- ! si tulb.
secundare detenţiei
· Infractorii în spital: - ordine de spitalizare - spitalizarea nu are durata fixa - exista spitale de
maxima securitate
· Tratamentul în comunitate: .
Infracţiuni violente:
· Omuciderea: omor, omor prin imprudenta, infanticid
· Violenţa in familie
· Furtul de copii
Infracţiuni sexuale:
· Infracţiuni sexuale asupra copiilor
· Expunerea indecenta
· Atacul indecent
· Violul
· Violenţa sexuala
· Incestul
Infracţiuni contra proprietăţii:
· Furtul din magazine
· Incendierea
Victimele infracţiunii
Jocul de noroc patologic

Raport judiciar psihiatric - structura:

1. Specificare - nume psihiatru, calificări
2. Unde şi când s-a realizat interviul şi dacă a fost prezentă o terţă persoană
3. Surse de informaţie - documente care au fost examinate
4. Familia şi istoricul personal al inculpatului - doar informaţia relevantă
5. Descrierea infracţiunii de către acuzat - daca el pledează vinovat
6. Alte comportamente - alcoolism şi abuz drog, calitatea relaţiei cu alţii, toleranţa la
frustrare, competenţa socială generală
7. Starea mintală prezentă - notează semnele pozitive evidente
8. Starea mintala in momentul comiterii infracţiunii - se estimează

Subiecte – Psihiatrie Judiciară 13

 9. Capacitatea de a pleda

Subiecte – Psihiatrie Judiciară 14