Scopul expertizei medico-legale psihiatrice si obiectivele ei

Expertiza medico-legala psihiatrica isi are utilitatea in mai multe ramuri ale dreptului,
efectuandu-se in urmatoarele situatii:

A.      In dreptul penal:

-         in cazul infractiunii de omor deosebit de grav (art. 176 Cod penal)

-         cand organul de urmarire penala sau instanta de judecata are indoieli asupra starii
psihice a invinuitului / inculpatului

-         la infractorii minori cu varsta cuprinsa intre 14 si 16 ani

-         la pruncucidere (examinarea mamei)

-         pentru instituirea masurilor de siguranta cu caracter medical prevazute de art.113 si

114 Cod penal

-         pentru ridicarea acestor masuri de siguranta propuse de o expertiza medico-legala

anterioara

   A fi subiectul unei infractiuni inseamna a fi vinovat de acea infractiune,  ceea ce implica

stabilirea unei relatii intre starea psihica, fapta si rezultatul ei. Vinovatia devine, in acest mod,
premisa responsabilitatii, care, la randul ei,  presupune capacitatea de a discerne.

   Astfel, discernamantul devine criteriul medical al responsabilitatii persoanei si punct principal

al expertizei psihiatrico-legale, de care depinde stabilirea cu

certitudine a laturii subiective a infractiunii comise de acesta.

    Vinovatia este deci legatura psihica dintre autor si fapta sa, rezultatele ei, produse sub forma
subiectiva a intentiei, culpei si praeterintentiei.

   Iresponsabilitatea exclude vinovatia si, prin urmare, si caracterul penal al faptei, fiind o cauza
subiectiva de inlaturare a infractiunii.

   Daca art.17 din C.p. prevede ca infractiunea este o fapta cu pericol social, savarsita cu
vinovatie si prevazuta de lege, continutul obiectiv al infractiunii fiind existenta ei ca fapt
material, urmarile faptului si legatura cauzala dintre ele, iresponsabilitatea, conform art.48 din
C.p., e situatia in care "subiectul infractiunii nu-si da seama de actiunile sau inactiunile sale, nu
era stapan pe ele, deci nu intelegea de ce actiunea sau inactiunea sa are pericol social si este
ilicita, asadar era iresponsabil datorita alienatiei mintale sau altor cauze". In dovedirea
iresponsabilitatii penale, expertul va stabili daca subiectul era apt de a-si da seama de sensul
faptei sale, daca putea fi stapan pe ea, premise in baza carora juristul va stabili iresponsabilitatea
sau responsabilitatea. Incapacitatea psihica a unei persoane reprezinta inaptitudinea de a-si da
seama de caracterul, sensul si valorile sociale, morale sau juridice ale faptei savarsite si de
urmarile ei, de a-si dirija normal vointa. O atare persoana nu cunoaste semnificatia actului sau de
comportament si nu poate fi stapana pe acest act. Ca urmare a acestei incapacitati, o persoana nu
este responsabila si vinovata de actul sau si, ca atare, iresponsabilitatea inlatura vinovatia, iar
lipsa vinovatiei realizeaza lipsa caracterului penal al faptei si, in final, lipsa faptei penale duce la
inlaturarea raspunderii. Astfel, debilitatea mintala, intoxicatiile, somnul patologic, lesinul, bolile
mintale ca stari permanente sau trecatoare inlatura total responsabilitatea, alteori o inlatura doar
partial, desi raspunderea atenuata nu exclude vinovatia , ci este doar o circumstanta atenuata.

B.       In dreptul civil:

-         pentru stabilirea capacitatii de exercitiu

-         pentru punerea sub interdictie

-         pentru schimbarea sexului civil - in tulburari de identitate a genului (trassexualism)

   Capacitatea de exercitiu este aptitudinea unei persoane de a-si exercita drepturile, de a-si
asuma obligatii si de a incheia acte juridice, ea putand fi stabilita si in cazul persoanelor decedate
prin studiul documentelor medicale, ce contin date referitoare la diferite afectiuni cu
repercursiuni asupra psihicului.

   Asa cum este definita de dreptul penal, punerea sub interdictie fiinteaza ca o institutie juridica
ce are drept scop ocrotirea persoanelor care nu au capacitatea psihica pastrata pentru a se ingriji
de interesele lor, aceasta masura reprezentand o masura de protectie iar nu o pedeapsa pronuntata
de catre instanta de judecata.

   Desigur, schimbarea sexului civil e o problema serioasa atat din punct de vedere al problemelor
psihice ivite inainte cat si dupa operatia de rigoare, fiind astfel necesara o evaluare psihica cat
mai ampla.

C.      In dreptul familiei:

-         pentru anularea sau desfacerea casatoriei cand unul dintre soti este reclamat ca
bolnav psihic

-         pentru incredintarea copiilor minori unuia dintre soti

   Conditiile de fond ale casatoriei sunt:diferenta de sex, varsta matrimoniala, comunicarea

reciproca a starii de sanatate si consimtamantul liber.

   In sens juridic, casatoria este "uniunea liber consfintita dintre un barbat si o femeie, incheiata
cu respectarea conditiilor legale, in scopul intemeierii unei familii", acesta anulandu-se sau
desfacadu-se prin nerespectarea conditiilor de fond (lipsa idetitatii de sex, lipsa varstei legale,
bigamia, rudenia pana la gradul IV inclusiv, casatoria dupa viol, alinatia si debilitatea mintala,
prin presiuni exercitate de unul din soti sau de familie) .

   Se pune de asemenea problema incredintarii copiilor minori unuia dintre soti atunci cand
casatoria este desfacuta iar mama sau tatal sufera de o boala psihica, expertiza medico-legale
impunandu-se cu necesitate.

D.      In dreptul muncii:

-         pentru stabilirea aptitudinilor necesare exercitarii anumitor functii

-         pentru stabilirea capacitatii de conducere a autovehiculelor pe drumurile publice

   Astfel, nu pot incheia un contract individual de munca in calitate de salariat minorii in varsta

de pana la 15 ani si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca din cauza alienatiei sau
debilitatii mintale, chiar daca au peste 16 ani (art.13, alin.3 si 4 din Codul muncii) iar incadrarea
in munca, in locuri de munca grele, vatamatoare sau periculoase se poate face dupa implinirea
varstei de 18 ani, acestea stabilindu-se prin Hotarare a Guvernului.

 De asemenea, persoanele declarate inapte prin expertiza medico-legala, nu pot conduce
autovehicule pe drumurile publice din Romania, aceasta fiind stabilit prin Codul rutier in
vigoare.

  

   Problemele expertizei medico-legale psihiatrice includ:

a)      Diagnosticul de boala mintala sau lipsa a bolii mintale la data examinarii, diagnostic ce
obliga la cunoasterea modului de comitere a faptei, ce se va corela cu observarea si
studierea comportamentului clinic al bolnavului si va fi completat de investigatiile
necesare. Diagnosticul rezulta din contributia tuturor explorarilor efectuate, in care
deseori prevaleaza starea clinica (de exemplu, e posibil ca un bolnav epileptic, psihotic sa
nu aiba grafoelemente comitiale la examenul electroencefalografic al creierului, dar
starea sa psihotica sa intruneasca notiunea de alienare mintala)

b)      In raport cu fapta imputabila, trebuie facut evaluarea discernamantului. Discernamantul

constituie o sinteza a functiilor psihice cognitive (de cunoastere), afective si volitive, ce
implica perceptii si reprezentari normale, gandire logica si anticipare, pe baza lor, a
continutului si a consecintelor faptelor proprii de comportament. Acesta devine, astfel, un
marker al starii  psihice intr-o situatie data, dar intre discernamant si fapta nu poate fi
neglijat, cu valoare de conditie, rolul situatiei, al victimei, al experientei de viata, al unor
factori inductori, al frustratiilor si alcoolismului. Responsabilitatea omului este, in
realitate, fata spre lume a discernamantului, pentru ca omul cat traieste, discerne
permanent intre bine si rau, licit si ilicit, legal si ilegal, asa numitul "liber arbitru".
Instituit in copilarie, germenul ideii de discernamant - atunci cand isi are inceputul
constiinta morala sau protodiscernamantul - este implantat sub influenta atitudinii
 parintilor si apoi el structurandu-se pe tot parcursul vietii, succesiv, trecand de la
nivelurile de constiinta elementara (de distingere a binelui de rau) la niveluri superioare
de constiita logica si axiologica. Se considera ca discernamantul are mai multe grade, de
la logic la axiologic, deontologic, teologic si juridic. Indivizii pot ramane deseori tributari
unor anumite grade de discernamant. Pierderea capacitatii de a discerne se numeste
discernopatie, aceasta fiind o boala a discernamantului, care releva pierderea capacitatii
de percepere a lumii externe, a capacitatii de a reflecta adecvat, a capacitatii de a judeca
logic o situatie (de exemplu in starile delirante), a capacitatii de a invata din experienta
proprie trecuta, de a preveni si anticipa o situatie nociva de viata.

            Din acestea rezulta ca in expertizele psihiatrico-legale de analiza si evaluare a

discernamantului fata de o fapta imputabila, ne putem afla in una dintre urmatoarele trei
ipostaze:

-         discernamant pastrat in lipsa bolilor psihice

-         discernamant diminuat in situatia unor stari de limita intre normal si patologic, asa
numitele stari borderline. Starile acestea se caracterizeaza printr-o disociere intre
functiile de cunoastere, de regula normale si superdotate, si functiile afective,
caracterizate prin inafectivitate. Un discernamant diminuat nu inseamna excluderea
discernamantului fata de fapta imputabila, dar afirmarea sa va ajuta la modularea
sanctiunii intre cele doua limite legale

-         discernamantul abolit, specific starilor de alienare mintala, cum ar fi psihozele, ce

implica tulburari psihice in toate cele trei compartimente ale vietii psihice, adica
cunoasterea, afectivitatea si vointa, si in care fapta antisociala va aparea ca un
simptom de boala mintala

c) Atunci cand discernamantul este abolit se impun masuri de protectie in fata comportamentului
nociv si masuri medico-pedagogice adecvate pentru minorii in deriva. Masurile de protectie sunt
implementate de Codul penal prin articolele 113 si 114. Ca regula generala trebuie sa se atraga
atentia ca pe cat un comportament antisocial pare mai incoercibil si mai cronic, pe atat riscul de a
apartine unui bolnav psihic este mai mare, expertiza medico-legala impunandu-se ca necesitate.

   Obiectivele expertizei medico-legale psihiatrice sunt in functie de felul cauzei: (dupa V.

Iftenie)

-         stabilirea capacitatii de exercitiu

-         punerea sub interdictie

-         stabilirea daca persoana examinata prezinta sau nu tulburari psihice

-         sa evidentieze care sunt trasaturile personalitatii subiectului

 -         sa aprecieze capacitatea psihica si capacitatea de discernamant in momentul
examinarii si, in consecinta, daca persoana respectiva poate fi anchetata, judecata si
condamnata in cauzele penale

-         tot in cauzele penale, sa aprecieze capacitatea psihica si cea de discernamant in

momentul savarsirii faptei

-         sa faca aprecieri prognostice asupra modului in care vor evolua tulburarile psihice
decelate

-         sa excluda simularea sau disimularea

   In lucrarea de fata am tratat acest ultim aspect al expertizei medico-legale din enumerarea de
mai sus, cel al excluderii simularii si disimularii, incercand sa aduc un umil aport in demersurile
facute de predecesorii si contemporanii mei, in domeniul comportamentului simulat, unde isi dau
mana diversi oameni de stiinta : psihologi, psihiatri, criminologi, medici, juristi, etc.