Expertiza medico-legală

psihiatrică
Conf. Dr. Romeo Petru Dobrin
medic primar psihiatru
medic specialist medicina legala
Expertiza medico-legală psihiatrică
este un act de concepție analitică,
integratoare și sintetică, servește
justiției, în demersul său de aflare a
adevărului juridic, probat științific.
 EMLP clasificare:
1. după tip de cauze: expertize în cauze penale, civile
2. după modul de rezolvare a cazului: expertize pe
persoane, expertize pe bază de acte( la persoane
decedate)
3. după obiective: stabilirea discenămîntului /
competenței psihice la un moment dat (anterior, in
momentul respectiv sau cu predicție la viitor)
4. Examinari psihiatrice în cadrul unor lucrări medico-
legale(amînări /întreruperi de pedeapsă)
Responsabilitatea (este un termen
juridic) reprezintă capacitatea unei
persoane de a-şi controla şi aprecia atât
faptele cât şi consecinţele sociale ale
acestora, de a înţelege consecinţele
acţiunilor sale în interesul propriei
persoane dar fără a prejudicia interesul
colectivităţii, de a accepta şi suporta
consecinţele faptelor sale contrare
normelor de convieţuire socială.
• Discernământul (termen medico-legal şi
psihiatric) reprezintă capacitatea unei
persoane de a-şi da seama de faptele comise
şi de urmările acestora, de a putea distinge
între bine şi rău, având reprezentarea
consecinţelor negative ale faptelor
antisociale; persoana cu discernământ
reprezintă capacitatea de a concepe, pregăti
şi prevede rezultatul unei acţiuni.
Fapta reprezintă o manifestare exterioară a
persoanei, ce constă într-o:
 acţiune - manifestare pozitivă – (persoana
face ceea ce legea interzice)
 inacţiune - manifestare negativă –
(persoana nu face ceea ce legea prevede
că trebuie făcut), prin care se aduce
atingere unor relaţii sociale protejate de
lege.
 Fapta este considerată infracţiune atunci cînd:

1. este prevăzută de legea penală

2. prezintă pericol social
3. este săvârşită cu vinovăţie; se consideră că există
vinovăţie, dacă fapta a fost săvârşită:
 a) cu intenţie - există intenţie atunci când făptuitorul a
prevăzut rezultatul faptei sale şi: a urmărit producerea
acestui rezultat (intenţie directă) sau a acceptat
rezultatul, deşi nu a urmărit producerea acestuia
(intenţie indirectă).
 b) cu praeterintenţie (intenţie depăşită), când efectul
a depăşit în intensitate ceea ce ar fi dorit sau ar fi
urmărit făptuitorul să se producă
c) din culpă; în această situaţie autorul nu
urmăreşte producerea efectului respectiv, pe
care de fapt nici nu-l acceptă:
 - simplă (neglijenţa), când făptuitorul nu a
prevăzut consecinţele negative ale faptei sale,
deşi trebuia şi putea să le prevadă;
 - cu prevedere (uşurinţa), când făptuitorul,
deşi a prevăzut posibilitatea producerii
rezultatului periculos, a considerat, fără temei,
că acesta nu se va realiza.
Scopul expertizei medico-legale psihiatrice este
diferit în funcţie de cauza judiciară:
 stabilirea stării de sănătate şu dezvoltare mentală a
unei persoane (ex. pentru dispensă de căsătorie, acte
de moştenire
 aprecierea capacităţii de muncă a bolnavului psihic
 aprecierea capacităţii de autoconducţie şi
autoadministrare a bunurilor proprii de către o
persoană care doreşte să fie scoasă de sub curatelă
(curatela - Instituţie legală pentru ocrotirea unei
persoane care are capacitatea civilă, dar care, din
cauza bătrâneţii, a unei boli ori infirmităţi fizice sau a
lipsei îndelungate de la domiciliu, nu-şi poate
administra singură bunurile şi apăra interesele – din
lat. curatela.)
 într-un proces de anulare sau desfacere a
căsătoriei, cînd unul dintre cei doi soţi
consideră imposibilă convieţuirea din cauza
bolii psihice a celuilalt soţ
 expertiza decide uneori dacă un copil poate fi
încredinţat după divorţ unui părinte care are
un diagnostic psihiatric
 majoritatea expertizelor medico-legale
sunt impuse de rezolvarea unor cauze
penale sau civile în care obiectivul
principal este stabilirea discernămîntului
Expertiza medico-legală este obligatorie în:
 toate cazurile de omor sau tentativă de omor
 în infracţiunile săvîrşite de minori
 cînd organele de anchetă au îndoieli asupra
sănătăţii mentale a infractorului
 stabilirea handicapului psihic, cere explică spre
exemplu lipsa de opoziţie a unei femei în caz de
viol
 în baza dreptului la apărare, infractorul, în
sprijinul tezei de nevinovăţie, poate solicita
expertiza medico-legală psihiatrică, invocînd
antecedentele sale psihiatrice
 Expertiza medico-legală psihiatrică este
efectuată de o comisie alcătuită din:
 un medic legist (preşedintele comisiei,
care coordonează activitatea întregii
comisii)
 doi medici de specialitate, ambii psihiatri
(în cazul în care este examinat un minor,
unul dintre cei doi psihiatri poate fi
specializat în neuropsihiatrie infantilă) la
care se adaugă şi un psiholog.
 Expertiza medico-legală psihiatrică se
efectuează:
 la solicitarea organelor competente din
cadrul Ministerului Justiţiei, Ministerului de
Interne, printr-o adresă/ordonanţă scrisă
în care trebuie precizate obiectivele la care
trebuie să răspundă comisia medico-legală
 la solicitarea persoanei, numai pentru
stabilirea capacităţii psihice de întocmire a
actelor de dispoziţie.
Expertiza medico-legală psihiatrică se
poate solicita numai pentru o singură
faptă sau circumstanţă, iar dosarul
complet al cauzei va fi pus la dispoziţia
comisiei medico-legale; pentru altă faptă
se va dispune efectuarea unei alte
expertize medico-legale psihiatrice.
Expertiza medico-legală psihiatrică se
efectuează:
 - cu examinarea obligatorie, de către

comisie, a persoanei şi documentelor ce

aparţin sau fac referire la aceasta
 - numai a documentelor, în cazul

persoanelor decedate.
 Activitatea comisiei de expertiză se concretizează în
redactarea unui raport de expertiză medico-legală
psihiatrică care este alcătuit din:

I. partea introductivă, ce conţine:

1. preambulul în care se menţionează:
- numele şi calitatea membrilor comisiei
- documentul scris în baza căruia se
efectuează expertiza (ordonanţă/adresă)
- data şi locul examinării
- data redactării raportului de expertiză.
2. istoricul faptei, care trebuie să rezulte din:
- dosarul cauzei (pentru expertiza medico-legală
psihiatrică este necesar ca dosarul complet al
cauzei să fie pus la dispoziţia comisiei medico-
legale)
- ordonanţa de efectuare a expertizei medico-
legale psihiatrice
- diferite documente medicale (cel mai frecvent
copii ale foilor de observaţie din spitale, atunci
când imediat după comiterea faptei persoana
respectivă a fost internată).
3. examinările preliminare, ce presupun menţionarea unor
documente diverse referitoare la subiectul supus
examinării şi care pot contura personalitatea acestuia,
modul de comportament, diferite boli etc. Astfel de
documente sunt:
 cazierul judiciar

 ancheta socială

 ancheta la locul de muncă

 documente medicale: fişe de consultaţii, radiografii, foi

de observaţie din spital etc
 raportul medico-legal de autopsie, atunci când fapta
poate fi încadrată la omorul deosebit de grav.
4. obiectivele şi motivaţia solicitării
expertizei; acestea trebuie să fie
menţionate, pe puncte, în ordonanţa prin
care se dispune efectuarea expertizei
medico-legale psihiatrice, astfel încât
comisia medico-legală să poată formula
răspunsuri concise, la obiect, care să
excludă echivocul.
II. partea descriptivă - face referire la examenul
psihiatric propriu-zis
Examenul psihiatric se poate efectua în ambulator sau prin
internare într-o unitate sanitară de profil:
 imediat (când infractorul este descoperit), ceea ce oferă
organului de urmărire penală indicaţii asupra modului
cum poate fi continuată ancheta pe de o parte şi, pe de
altă parte, conturează un anumit tablou psihic care, de
cele mai multe ori, se modifică în cursul anchetei;
 după un anumit interval de timp de la comiterea faptei.
Examinarea psihiatrică se realizează prin
observaţie şi dialog (anamneză); prin
această examinare trebuie evaluate:
starea de conştiinţă, starea emoţională,
funcţiile cognitive (atenţie, memorie,
imaginaţie, gândire etc), funcţiile
perceptive, conduitele instinctuale, voinţa,
comunicarea etc, în vederea conturării
personalităţii subiectului şi decelării
tulburărilor psihice.
Examenul psihiatric este completat cu:
 examene clinice interdisciplinare: neurologic,
oftalmologie
 examene paraclinice: imagistice (radiografii, tomografii
etc), electroencefalogramă, electromiogramă, etc.
 examen psihologic.

III. sinteza constatărilor cu discuţia cazului (dacă

este cazul)
IV. concluziile trebuie:
 - să răspundă la întrebările formulate în ordonanţa de
efectuare a expertizei
 - să facă aprecieri prognostice legate de evoluţia bolii
respective (dacă a fost decelată), menţionându-se în ce
condiţii sau prin ce mijloace s-ar putea obţine o evoluţie
favorabilă.
Faţă de fapta comisă discernământul poate fi:
 - păstrat - echivalează cu responsabilitatea,
persoana respectivă având capacitatea psihică
de apreciere;
 - scăzut: echivalează cu menţinerea
responsabilităţii, chiar dacă individul are
capacitatea psihică de apreciere diminuată;
 - absent (abolit) - echivalează cu
iresponsabilitatea.
În concluziile raportului de expertiză medico-legală
psihiatrică pot fi propuse două dintre măsurile
de siguranţă prevăzute în Cp. (art. 112).
Art. 112 Cp. precizează tipul măsurilor de
siguranţă, şi anume:
a) obligarea la tratament medical
b) internarea medicală
c) interzicerea de a ocupa o funcţie sau de a
exercita o profesie, o meserie ori o altă ocupaţie
d) interzicerea de a se afla în anumite localităţi
e) expulzarea străinilor
f) confiscarea specială
g) interdicţia de a reveni în locuinţa familiei pe o
perioadă determinată
Măsurile de siguranţă cu caracter medical pot fi:
 - conform art. 108Cp. - obligarea la
tratament medical: „Dacă făptuitorul, din
cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin
alcool, stupefiante sau alte asemenea substanţe,
prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat
a se prezenta în mod regulat la tratament
medical până la însănătoşire".
 - conform art. 109 Cp. - internarea
medicală : „Când făptuitorul este bolnav mintal
ori toxicoman şi se află într-o stare care prezintă
pericol pentru societate, se poate lua măsura
internării într-un institut medical de specialitate,
până la însănătoşire”.
 Aspecte psihiatrice:
Nevrozele:
1. considerate tulburări psihice de intensitate redusă,
ce evoluează cu simptomatologie psihică dar şi
somatoformă, nu ating nucleul personalităţii şi nu
determină tulburări de conştiinţă; au etiologie
exogenă, reprezentată de dezacordul dintre dorinţe
şi posibilităţile concrete de realizare a acestora
(„nevroticul nu se confruntă cu realul, ci se apără
de real”);
2. aceşti pacienţi îşi dau seama că sunt bolnavi, se
adresează medicului solicitând tratament şi
colaborând totodată cu acesta în alegerea schemei
terapeutice (nevroza de abandon, nevroza
depresivă, nevroza fobică, nevroza isterică, etc.);
Psihozele sau nebuniile, considerate boli psihice
propriu-zise,
1. cu etiologie endogenă ce ating nucleul
personalităţii şi determină tulburări de conştiinţă,
fiind axate pe ideea delirantă ireală care inundă
treptat psihicul şi căreia i se subordonează întreaga
activitate psihică a individului (delir afectiv, delir de
bogăţie, delir erotoman, delir cosmografic-metafizic,
delir de gelozie, delir de importanţă etc.);
2. aceşti indivizi nu se consideră bolnavi şi prin
urmare nu acceptă asistenţa medicală, refuzând
tratamentul;
3.psihozele evoluează în pusee şi debutează la
vârste tinere (schizofrenia, etc).
Psihopatiile sau sociopatiile sunt
1. entităţi situate la limita dintre normal şi patologic,
ce au la bază dizarmonii de personalitate
responsabile de un conflict permanent cu normele
sociale („suferă şi-i fac şi pe ceilalţi să sufere”),
2. manifestat prin tulburări de adaptare familială şi
socio-profesională;
3. cu etiologie endo- şi exogenă, caracteropatiile
apar în copilărie (copilul rău sau obraznic), se
conturează la adolescenţă şi însoţesc individul pe
tot parcursul existenţei sale (neadaptaţii social, cu
inflexibilitate de adaptare situaţională).