CURS PSIHIATRIE MEDICO-LEGALA

- pentru studenti -
Conf. Dr. Valentin Gheorghiu

1. Introducere
Medicina legal este o tiin cu vechi tradiii. Etapele evoluiei medicinii legale sunt legate de
dou aspecte principale i anume:
- dezvoltarea tiinelor biologice n general i a tiinei medicale n special;
- evoluia normelor procedurale care reglementeaz activitatea de probaiune judiciar.
Astfel, medicina legal, care are drept scop lmurirea unor probleme judiciare cu implicaii
medicale, devine prin intermediul actelor i expertizelor medico-legale, un sprijin competent acordat
activitii procesului de administrare a probelor pe baze obiectiv-stiintifice.
Deci, putem spune c medicina legal cuprinde att cercetarea tuturor problemelor biologice
sau medico-chirurgicale ridicate n general de tiinele juridice i n special de activitatea procesual,
ct i sistematizarea noiunilor i metodelor necesare rezolvrii acestor probleme n folosul justiiei.
Astfel, medicina legal este strns legat nu numai de dreptul penal, cat si de dreptul civil, de
dreptul familiei i de dreptul muncii.
Psihiatria medico-legala este un domeniu interdisciplinar al specialitatatii de psihiatrie si de
medicinii legala, ce are drept scop furnizarea elementelor specifice pentru stabilirea responsabilitatii
penale sau civile de catre organele judiciare.
Studiul motivaiei unei infraciuni permite expertului s deduc mobilul actului antisocial,
oferind n acelai timp elemente probatorii pentru aprecierea strii de necesitate, legitima aprare,
constrngerea fizic sau moral.
Prin expertiza medico-legal psihiatric sunt stabilite legturile cu problemele rspunderii
penale a infractorului, contribuind prin examinarea acestuia la furnizarea unor elemente ce ajut
justiia la gradarea pedepsei (elemente de circumstaniere) sau la stabilirea iresponsabilitatii
prevazuta de art.28 C.P., care precizeaz: nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala
savarsita de persoana care, in momentul comiterii acesteia, nu putea sa-si de seama de actiunile sau
inactiunile sale ori nu putea sa le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze, si de
art. 29 C.P.: nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita de persoana care, in
momentul comiterii acesteia, nu putea sa-si de seama de actiunile sau inactiunile sale ori nu putea sa
le controleze, din cauza intoxicarii involuntare cu alcool sau cu alte substante psihoactive
Expertiza medico-legala, indiferent de natura ei, constituie un mijloc de proba cu caracter
stiintific, supusa regimului valorii probatorii obisnuite (adica nu este o proba cu valoare prestabilita),
dar supusa in acelasi timp rigorilor prevazute de codul penal asupra expertilor care au efectuat-o, in
situatia in care aspectele enuntate nu corespund realitatii sau adevarului stiintific. De obicei,
persoanele implicate intr-o cauza medico-legala tind sa-si prezinte exagerat situatia medicala in
scopul obtinerii unei evaluari mai favorabile. Medicul legist are obligatia de a pastra echidistanta si
de a consemna numai faptele medicale obiectivabile, fara a omite insa de a le consemna si pe cele
subiective
In Romania, expertiza medico-legala este institutionalizata, in sensul ca ea este ordonata
pentru a fi efectuata unei institutii medico-legale, urmand ca seful institutiei medico-legale sa
desmneze medicii care vor efectua expertiza. Din acest moment acestia devin experti oficiali si sunt
asimilati statutului de functionari publici, iar expertiza devine atributie de serviciu. Astfel, raspunderea
celor consemnate devine una individuala, iar in cazul indeplinirii defectuoase a atributiilor de serviciu
fapta poate fi sanctionata penal, in conformitate cu infractiunile prevazute de Codul Penal in acest
sens, cum ar fi: neglijenta in serviciu, abuzul, falsul si uzul de fals, marturia mincinoasa, darea si
luarea de mita, insusirea de foloase necuvenite, etc.
Expertul are obligatia de a fi obiectiv, iar prin constatarile sale nu trebuie sa favorizeze vreuna
din parti. Trebuie sa reamintim faptul ca in cazurile penale sau civile care necesita opinia expertilor
exista intotdeauna 2 parti in conflict. Favorizarea uneia dintre parti implica defavorizarea celeilalte. Cu
alte cuvinte, in medicina legala, ajutorul dat uneia dintre parti defavorizeaza in mod automat pe
cealalta, fie ca este autorul infractiunii, fie ca este victima lui. Necesitatea obiectivitatii expertului
devine astfel nu numai o cerinta legala, cat si una etica.

1
Psihiatrie si legislatie
Cum drepturile i obligaiile persoanelor sunt stabilite prin norme legale, apare justificat concepia
conform creia orice restrngere a drepturilor i libertilor unei persoane nu poate fi decis dect printr-o
hotrre a unui organ de drept, abilitat n acest sens, reprezentat de instana de judecat.
Activitatea de psihiatrie este reglementata in baza unei legi speciale, respectiv Legea 487/2002
republicata 2012 Legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice (publicata in
Monitorul Oficial, Partea I nr 652 din 13 sept. 2012)
Internarea nevoluntara apare ca o form de privare de libertate, stabilit printr-o opinie/expertiz
medical, dar confirmat sau dispus de ctre o instan de judecata.
Principiul de drept la libertate i siguran a persoanei este stipulat n Convenia European a
Drepturilor Omului i a Libertilor Fundamentale - 04.XI.1950 Roma (singurele versiuni oficiale fiind un
exemplar n limba englez i un exemplar n limba franceza), conform cruia:
ARTICOLUL 5 - Dreptul la libertate i la siguran
1. Orice persoan are dreptul la libertate i la siguran. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa,
cu excepia urmtoarelor cazuri i potrivit cilor legale:
a. dac este deinut legal pe baza condamnrii pronunate de ctre un tribunal competent;
b. dac a fcut obiectul unei arestri sau deineri legale pentru nerespectarea unei hotrri pronunate
de un tribunal, conform legii, ori n vederea garantrii executrii unei obligaii prevzute de lege;
c. dac a fost arestat sau reinut n vederea aducerii sale n faa autoritii judiciare competente, atunci
cnd exist motive verosimile de a se bnui c a svrit o infraciune sau cnd exist motive
temeinice ale necesitii de a-l mpiedica s svreasc o infraciune sau s fug dup svrirea
acesteia;
d. dac este vorba de detenia legal a unui minor, hotrt pentru educaia sa sub supraveghere sau
despre detenia sa legal, n vederea aducerii sale n faa autoritii competente;
e. dac este vorba despre detenia legal a unei persoane susceptibile s transmit o boal
contagioas, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond;
e1. (versiunea oficial: the lawful detention of persons for the prevention of the spreading of
infectious diseases, of persons of unsound mind, alcoholics or drug addicts or vagrants)
e2. (versiunea oficial: sil sagit de la dtention rgulire dune personne susceptible de
propager une maladie contagieuse, dun alin, dun alcoolique, dun toxicomane ou dun
vagabond)
f. dac este vorba despre arestarea sau detenia legal unei persoane n scopul mpiedicrii ptrunderii
ilegale pe teritoriu sau mpotriva creia se afl n curs o procedur de expulzare ori de extrdare.
Termenul de detentie, in cadrul alineatului 1 e. se foloseste in acceptiunea de internare obligatorie. De
altfel acest articol este cel care a stat la baza dezvoltarii ulterioare a intregii legislatii europene privind
drepturile bolnavului mintal si a jurisprudentei CEDO in ceea ce priveste respectarea drepturilor acestei
categorii speciale de bolnavi.
Modul de interpretare i aplicare ale dispoziiilor acestui articol se regsete n jurisprudena CEDO, la
care m voi referi n continuare.
Conceptul cu care opereaza orice sistem medical sau juridic n evaluarea necesitii internrii
nevoluntare a bolnavului mintal este cel de pericol/periculozitate social, inclusiv jurisprudena CEDO,
astfel:
Dictionar juridic: periculozitatea sociala = atributul unei stri psihice sau al unui comportament ce
implic riscul unei vtmri fizice pentru sine ori pentru alte persoane sau al unor distrugeri de bunuri
materiale importante.
La concretizarea gradului de pericol social se ine seama de modul i mijloacele de svrire a faptei,
de scopul urmrit, de mprejurrile n care fapta a fost comis, de urmarea produs sau care s-ar fi putut
produce, precum i de persoana i conduita fptuitorului. Pericolul social al faptei i pericolul social al
fptuitorului constituie criterii de individualizare a pedepselor.
Conform Legii sntii mintale, Art. 54 O persoan poate fi internat prin procedura de internare
nevoluntar numai dac un medic psihiatru abilitat hotrte c persoana sufer de o tulburare
psihic i consider c:
a) () exist pericolul iminent de vtmare pentru sine sau pentru alte persoane;
b) () neinternarea ar putea deteriora grav starea sa ().

2
 Aceasta norma legala se refera la pacientul care prezint o tulburare psihic acut sau acutizat, ce
reprezint o urgen psihiatric. n acest situaie rolul judectorului este de a confirma sau infirma
decizia medicului curant, n condiiile prevzute de lege.
In conformitate cu celelalte dispoziii ale Codului penal (art.110) sau ale Codului de procedur penal
(art.184, art.247-248 i art.569-570-571) periculozitatea sau starea de pericol social este criteriul principal
al adoptrii hotrrii judectoreti, cu excepia art. 184.C.P.P., care prevede internarea nevoluntar n
vederea efecturii expertizei medico-legale psihiatrice.
Internarea nevoluntara in sensul art. 184 Cod de procedura penala este internarea in
vederea efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice, in cazul refuzului suspectului sau
inculpatului de a participa la efectuarea expertizei. Persoana poate avea sau nu tulburari psihice,
internarea avand scop diagnostic si de eventuala stabilire a unei conduite terapeutice, daca este
necesar, in vederea evaluarii de catre comisia de expertiza a necesitatii recomandarii de aplicare
a unei masuri de siguranata cu caracter medical. Msura este executorie.
Msura se dispune pe o perioad de cel mult 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii o
singura dat cu o perioad de nc 30 de zile, n baza solicitrii instituiei medico-legle, efectuat
cu cel puin 7 zile naintea expirrii primei perioade de 30 de zile.
Acest tip de internare nevoluntar implic o bun colaborare a spitalelor de psihiatrie cu
instituiile de medicin legal. Externarea pacientului se va face n limita perioadei stabilit de
judector, iar dac se consider, mpreun cu comisia de expertiz, c msura poate fi revocat
mai devreme, externarea se va face numai pe baza confirmrii acesteia de ctre instan.
Internarea medical provizorie - ART. 247-248
(1) Judectorul de drepturi i liberti, n cursul urmririi penale, judectorul de camer preliminar, pe
durata procedurii de camer preliminar, sau instana, n cursul judecii, poate dispune internarea
medical provizorie a suspectului sau inculpatului care este bolnav mintal ori consumator cronic de
substane psihoactive, dac luarea msurii este necesar pentru nlturarea unui pericol concret i actual
pentru sigurana public.
(2) Msura prevzut la alin. (1) const n internarea medical nevoluntar a suspectului sau
inculpatului ntr-o unitate specializat de asisten medical, pn la nsntoire sau pn la ameliorarea
care nltur starea de pericol ce a determinat luarea msurii.
In cursul urmririi penale sau n cursul judecii, se poate dispune internarea medical provizorie, de
ctre instana, pe baza unei expertize medico-legale psihiatrice. Msura poate fi ridicat numai pe baza
altei expertize medico-legale psihiatrice.
Internarea medical provizorie nu este limitat n timp, ea putnd dura, dac este cazul, pn la
soluionarea definitiv a cazului n instan.
Aceast msur poate fi aplicat att n cadrul Spitalelor pentru msuri de siguran, ct i n spitalele
de psihiatrie abilitate s efectueze internri nevoluntare.
Internarea medicala obligatorie art.110 C.p.
Cnd fptuitorul este bolnav psihic, consumator cronic de substane psihoactive sau sufer de o boal
infecto-contagioas i prezint pericol pentru societate, se poate lua msura internrii ntr-o unitate
sanitar de specialitate, pn la nsntoire sau pn la obinerea unei ameliorri care s nlture starea
de pericol".
ART. 569 C.P.P. - (1) Msura de siguran a internrii medicale luat printr-o hotrre definitiv se
pune n executare prin comunicarea copiei de pe dispozitiv i a unei copii de pe raportul de expertiz
medico-legal autoritii de sntate public din judeul pe teritoriul cruia locuiete persoana fa de care
s-a luat aceast msur.
(2) Judectorul delegat cu executarea care funcioneaz la instana de executare comunic
judectoriei n a crei circumscripie se afl unitatea sanitar la care s-a fcut internarea data la care
aceasta s-a efectuat, n vederea lurii n supraveghere.
(3) Dup primirea comunicrii, judectorul delegat cu executarea de la judectoria n a crei
circumscripie se afl unitatea sanitar verific periodic, dar nu mai trziu de 12 luni, dac internarea
medical mai este necesar. n acest scop, judectorul delegat cu executarea dispune efectuarea unei
expertize medico-legale cu privire la starea de sntate a persoanei fa de care s-a luat msura internrii
medicale i, dup primirea acesteia, sesizeaz judectoria n a crei circumscripie se afl unitatea
sanitar pentru a dispune asupra meninerii, nlocuirii sau ncetrii msurii.

Discernamantul dispozitii legale

3
Conform Legii 487/2002 republicata in 2012, art.13, al.4 Discernamantul se stabileste, potrivit legii, prin
expertiza medico-legala psihiatrica.
In aceeasi Lege se precizeaza ca: Art. 17 Evaluarea sanatatii mintale in cadrul expertizei
medico-legale psihiatrice se face in conformitate cu prevederile legale in vigoare.
Apare astfel evident ca niciun medic, indiferent de specialitate, chiar psihiatru fiind, nu se
poate pronunta in mod individual asupra discernamantului unei persoane, prin eliberarea vreunui
document medical in acest sens.
Activitatea de expertiza medico-legala psihiatrica este prevazuta in art.27-29 ale Normelor
procedurale privind efectuarea expertizelor medico-legale, a constatarilor si a altor lucrari medico-
legale, pendinte de Legea 271 privind organizarea si functionarea institutiilor de medicina legala din
Romania

2. Obligativitatea efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice

Art. 184 C.P.P. - (1) n cazul infraciunilor comise de minorii cu vrsta ntre 14 i 16 ani, n cazul
uciderii sau vtmrii copilului nou-nscut ori a ftului de ctre mam, precum i atunci cnd
organul de urmrire penal sau instana are o ndoial asupra discernmntului suspectului ori
inculpatului n momentul svririi infraciunii ce face obiectul acuzaiei, se dispune efectuarea
unei expertize medico-legale psihiatrice, stabilindu-se totodat termenul de prezentare n
vederea examinrii.
(2) Expertiza se efectueaz n cadrul instituiei medico-legale de ctre o comisie, constituit
potrivit legii.
(3) Expertiza medico-legal psihiatric se efectueaz dup obinerea consimmntului scris al
persoanei ce urmeaz a fi supus expertizei, exprimat, n prezena unui avocat ales sau din
oficiu, n faa organului judiciar, iar n cazul minorului, i n prezena ocrotitorului legal.
(4) n cazul n care suspectul sau inculpatul refuz n cursul urmririi penale efectuarea
expertizei ori nu se prezint n vederea examinrii la comisia medico-legal psihiatric, organul
de cercetare penal sesizeaz procurorul sau judectorul de drepturi i liberti n vederea
emiterii unui mandat de aducere n scopul prezentrii la comisia medico-legal psihiatric.
Dispoziiile art. 265 alin. (4) - (9) se aplic n mod corespunztor.
(5) n cazul n care consider c este necesar o examinare complex, ce necesit internarea
medical a suspectului sau a inculpatului ntr-o instituie sanitar de specialitate, iar acesta
refuz internarea, comisia medico-legal sesizeaz organul de urmrire penal sau instana cu
privire la necesitatea lurii msurii internrii nevoluntare.
(6) n cursul urmririi penale, procurorul, dac apreciaz c solicitarea comisiei medico-legale
este ntemeiat, poate cere judectorului de drepturi i liberti de la instana creia i-ar reveni
competena s judece cauza n prim instan sau de la instana corespunztoare n grad
acesteia n a crei circumscripie se afl locul de internare ori sediul parchetului din care face
parte procurorul care a ntocmit propunerea luarea msurii internrii nevoluntare, pentru
maximum 30 de zile, n vederea efecturii expertizei psihiatrice.
Internarea nevoluntara in sensul codului de procedura penala este internarea in vederea
efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice, in cazul refuzului suspectului sau inculpatului de a
participa la efectuarea expertizei. Persoana poate avea sau nu tulburari psihice, internarea avand
scop diagnostic si de eventuala stabilire a unei conduite terapeutice, daca este necesar, in
vederea evaluarii de catre comisia de expertiza a necesitatii recomandarii de aplicare a unei
masuri de siguranata cu caracter medical.
Internarea nevoluntara in sensul legii sanatatii mintale si protectiei persoanelor cu tulburari
psihice, art.54, este o masura medicala, care se ia numai de catre un medic psihiatru abilitat,
care hotaraste ca persoana sufera de o tulburare psihica grava din cauza careia, fie exista
pericolul iminent de vatamare pentru sine sau pentru alte persoane, fie ca prin neinternare s-ar
putea antrena o grava deteriorare a starii sale sau ar impidica sa i se acorde tratamentul adecvat.
In cazul in care suspectul sau inculpatul prezinta tulburari psihice grave ce reprezinta un
pericol concret si actual pentru siguranta publica se pot lua masurile incidente internarii medicale
provizorii prevazuta de art.247 si 248, in completarea masurii medicale a internarii nevoluntare
prevazuta de art.54 al Legii 487/2002, deoarece, datorita gravitatii bolii psihice, nu ar putea fi
parcurse practic etapele procedurale prevazute de art. 184 alin. (6) - (24). Expertiza medico-
legala psihiatrica se va efectua in timpul acestei internari.

4
 Comisia de expertiza medico-legala psihiatrica are obligatia de a comunica de indata
organului care a dispus expertiza situatia in care se poate revoca masura internarii nevoluntare
inainte de expirarea duratei acesteia.

3. Consimtamantul la efectuarea expertizei

Consimtamantul in medicina legala evolueaza in dualitatea etica-obligatie prevazuta de
lege. Cum institutiile medico-legale sunt in primul rand institutii medicale, iar orice persoana care
se adreseaza unei institutii medicale devine pacient, atunci pacientii care solicita servicii medico-
legale au consimtamantul prezumat. Dar o alta parte a pacientilor institutiilor medico-legale nu
doresc sa fie expertizati. Acest aspect se intalneste de multe ori in expertizele traumatologice,
cand in speranta obtinerii unui anume avantaj, persoana refuza sa se prezinte pentru examinare.
Astfel apare categoria expertizelor pe acte, ale caror concluzii intotdeauna trebuie formulate sub
rezerva examinarii persoanei. Cele mai frecvente situatii se intalnesc in accidentele rutiere, in
care conditia medicala devine moneda de schimb a despagubirilor in conditii amiabile. In situatia
in care impacarea prevazuta de lege nu se mai produce apare excesul de solicitare expertala.
In cazul expertizei medico-legale psihiatrice in cauze penale exista o serie de infractiuni
in care efectuarea expertizei este o obligatie prevazuta de lege, pe baza careia se stabileste
responsabilitatea (imputabilitatea). In acest context mai este necesar consimtamantul invinuitului
sau inculpatului? Din punct de vedere etic este necesar consimtamantul, dar din punct de
vedere juridic este obligatorie efectuarea expertizei. Pacientul poate avea o atitudine de
negativism, de neparticipatie, care aparent poate ingreuna atat reconstituirea statusului
psihopatologic din momentul comiterii faptei, cat si stabilirea unui diagnostic actual. In realitate,
experienta expertilor si observatiile din cursul internarii pot oferi suficiente elemente de
diagnostic, in cadrul expertizei putatndu-se face analiza comportamentului persoanei. Studiul
dosarului alaturi de celelalte elemente clinice obtinute pot permite reconstituirea si a statusului
psihopatologic din momentul savarsirii faptei, oferind comisiei suficiente date de evaluare a
discernamantului si a periculozitatii sociale.
Aceste aspecte particulare intalnite in practica medico-legala psihiatrica nu fac decat sa
intareasca faptul ca obligatia legala primeaza asupra dilemei etice, iar in situatia in care analiza
psihopatologica a cazului se face asupra comportamentului persoanei cand a refuzat expertiza,
se poate considera ca nu I s-a incalcat acestuia nici dreptul de a-si da consimtamantul.
Subliniem ca in ceea ce priveste consimtamantul in cadrul expertizei medico-legale
psihiatrice, persoana poate refuza doar examinarea din cadrul comisiei, si nu expertiza
propriu-zisa, care este un act de probatiune judiciara dispus in concordanta cu prevedirele
legale, de catre un organ judiciar abilitat.
Din fericire, noua legislatie penala (art.184 C.P.P.) a reglementat si acest aspect referitor
la consimtamant, in sensul ca acesta trebuie exprimat in fata organului judiciar care solicita
expertiza, iar in cazul refuzului s-au prevazut instrumentele legale de a duce la indeplinire
posibilitatea obtinerii acestei probe.
In cazurile civile nu exista obligativitatea legala pentru a expertiza o persoana. In
majoritatea cazurilor persoana are interesul de a fi expertizata si ca atare consimtamantul este
prezumat. Exista si aici situatii rare de refuz al expertizei, pe care persoana de obicei le
solutioneaza prin neprezentarea in fata comisiei. In cazul punerii sub interdictie, majoritatea
persoanelor sunt participative, chiar si atunci cand se considera "jignite" de o asemenea masura,
incercand sa afiseze o conditie medicala mai mult sau mai putin disimulata.
In situatiile in care persoana are manifestari cu grad ridicat de periculozitate sociala, se
poate apela la internarea nonvoluntara prevazuta de Legea 487 republicata in 2012, urmata de
expertizarea persoanei dupa rezolvarea episodului respectiv.

4. Principii generale de expertiza medico-legala psihiatrica

Expertiza medico-legala psihiatrica este un mijloc de proba, bazat pe o lucrare stiintifica,
intocmita prin respectarea standardelor stiintifice, in acord cu normativele interne si internationale de
clasificare a bolilor si a metodelor de analiza si evaluare expertala. Orice expertiza medico-legala
psihiatrica se efectueaza cu respectarea drepturilor individuale ale persoanei, respectiv dreptul la
asistenta medicala, la aparare, la intimitate si la protejarea datelor personale, cu respectarea
drepturilor bolnavului psihic si ale detinutilor precum si cu respectarea drepturilor expertilor, prevazute

5
de normele legale interne sau de cele internationale derivate din Conventiile la care Romania este
parte.
Persoana expertizat are dreptul s fie informat asupra motivaiei i obiectivelor expertizei, a
necesitii colaborrii cu comisia, precum i a necesitii unor eventuale investigaii complementare
sau internri n diferite uniti sanitare. Persoana expertizat poate refuza o investigaie sau alta, sau
chiar efectuarea expertizei, situatie ce va fi comunicata de indata organului judiciar, iar expertiza nu se
va efectua. Refuzul se consemneaza sub semnatura persoanei si va fi inaintat in copie organului
judiciar, in arhiva institutiei medico-legale pastrandu-se originalul acestuia.
Conform art. 28, al.1 din Ordinul pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea
expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legale nr. 1.134/C/25.05.2000 al Ministerului
Justitiei si nr.255/04.04.2000 al Ministerului Sanatatii si Familiei expertiza medico-legala psihiatrica
se face numai prin examinarea nemijlocita a persoanei, n cadrul unei comisii alcatuite dintr-un
medic legist, care este presedintele comisiei, si 2 medici psihiatri.
Conform art. 28, al.4, al aceluiasi act normativ expertiza medico-legala psihiatrica se
efectueaza numai pentru o anumita fapta sau circumstanta, avnd ca obiective principale
stabilirea capacitatii psihice la momentul comiterii unei fapte prevazute de legea penala sau al
exercitarii unui drept, a capacitatii psihice la momentul examinarii si aprecierea asupra periculozitatii
sociale si necesitatii instituirii masurilor de siguranta cu caracter medical.
Conform art. 22, al.3 al aceluiasi act normativ in cazul expertizei psihiatrice si al avizelor
solicitate comisiei superioare sau comisiilor de avizare si control al actelor medico-legale se
nainteaza obligatoriu materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei, prevedere care
se regaseste si in art.24 al.1 si 2 al aceleiasi norme, precum si in art 47 din HGR nr. 774 din
07.09.2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozitiilor OG nr. 1/2000 privind
organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala, cu modificarile ulterioare aduse
de HG 1204/2002 si Legea 271/2004.
Expertiza medico-legal psihiatric trebuie s stabileasc discernamantul in momentul sau la
data svririi faptelor. Acest moment trebuie reconstituit din punct de vedere bio-psiho-patologic.
Ca notiuni fundamentale, trebuie sa se stie ca psihismul (viata psihica) unei persoane se
exprima prin comportament. Prin aceasta expertiza trebuie sa se reconstituie comportamentul
prsoanei in momentul comiterii unei fapte penale sau al exercitarii unui drept civil in contextul
existentei sau nu a unei tulburari psihice apta sa determine iresponsabilitatea penala sau civila.
Circumstanele biologice (starea de oboseal, travaliul la o gravid etc.), cele psihologice
(condiia de fric, panic, ameninare, izolare, ca i situaia grupului familial i microsocial apartenent
n configuraia conflictului) precum i cele patologice (trauma fizic i psihic, afeciuni psihiatrice,
afectiuni somatice concomitente, starea de beie etc.) influeneaz momentul de contiin i stau la
baza MOTIVAIEI actului antisocial (este complex), care nu trebuie confundat cu MOBILUL
(scopul svririi actului) i nici cu MOTIVUL (sau motivatia exterioara parte a motivatiei care a
declansat comiterea faptei). Rezulta ca analiza celor 3 M (motivatie, mobil, motiv) este indisolubil
legata de evaluarea discernamantului.
Discernmntul nu trebuie raportat n mod formal la vrsta cronologic sau la diagnosticul de
boal, ci la natura i circumstanele de svrire a faptei, la elementele consecutive ale actului
antisocial.
Nu orice bolnav psihic este intotdeauna iresponsabil fa de faptele sale indiferent de gravitatea
bolii. Discernmntul nu trebuie raportat n mod formal la diagnosticul de boal, ci la stadiul de evoluie, la
intensitatea simptomatologiei, la caracterul concret n care subiectul a acionat, analizand mai ales
capacitatea psihica de a anticipa critic consecinele ce vor decurge din faptele sale.
Apare astfel, ca o necesitate obiectiv, ca n momentul solicitrii expertizei s se pun la
dispoziie date de anchet ct mai complete i complexe, n special n ceea ce privete materialul
probator, avnd n vedere c discernmntul trebuie stabilit fa de momentul svririi unei anumite
fapte sau al exercitarii unui drept, la un moment anume. Cum majoritatea nvinuiilor sau inculpailor nu
recunosc svrirea faptei respective, singura modalitate obiectiv de confruntare a relatrilor acestora
din cadrul examenului psihic, este soliditatea i complexitatea materialului probator, care este necesar a
fi pus la dispoziia expertului. Idealul ar fi ca dispunerea oricrei expertize medico-legale psihiatrice s
fie nsoit de o sintez ct mai complet a ntregului material probator din dosarul cauzei respective
(ex. rechizitoriul), ntocmit de organul de justiie competent, care s evidenieze elementele probatorii
ale vinoviei nvinuitului sau inculpatului. Cand acest lucru nu este posibil, apare mai mult decat
evidenta utilitatea punerii la dispozitia expertului a intregului dosar al cauzei.

6
 n metodologia expertizei medico-legale psihiatrice dosarul judiciar reprezint principala
surs de documentare, care trebuie s se realizeze prealabil examinrii cazului i investigrii
specifice.
Avand in vedere prevederile art. 41, al.2 din HGR nr. 774 din 07.09.2000 pentru aprobarea
Regulamentului de aplicare a dispozitiilor OG nr. 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea
institutiilor de medicina legala, cu modificarile ulterioare aduse de HG 1204/2002 si Legea 271/2004,
conform caruia la efectuarea expertizelor medico-legale realizate de expertii oficiali pot participa
experti numiti de organele judiciare, la cererea partilor, dintre cei nscrisi pe listele ntocmite de
Ministerul Sanatatii si Ministerul Justitiei, cu avizul Consiliului superior de medicina legala, precizam
ca numirea expertilor la cererea partilor se face in conformitate cu Normele metodologice privind
participarea expertului parte in cadrul lucrarilor medico-legale aprobate de Consiliul Superior de
medicina legala in conditiile legii si intrate in vigoare de la 01.01.2012 (H2/24.11.2011).
Conform drepturilor constituionale precum i a normelor legale n vigoare, fiecare
persoan expertizat care nu cunoate limba romn sau ale crei cunotine de limb romn nu
corespund exigenelor examinrilor psihiatrice i psihologice sau este deprivat senzorial
(surdomutitate) are dreptul de a fi examinat prin intermediul interpretului, situaie n care instituiile
care solicit expertiza au obligaia de a desemna un interpret agreat de Ministerul Justiie i care are
posibilitatea real de a se prezenta la institutia medico-legala.
Orice expertiza medico-legala psihiatrica se efectueaza cu respectarea eticii expertale
si a rigurozitatii stiintifice.

5. Etica si deontologia expertala

REPERE ETICO-DEONTOLOGICE GENERALE
1. Respectarea normelor legale prevzute de legile fundamentale ale rii: Constituia Romniei, Codul
Penal 2014, Codul de Procedur Penal 2014, Legea de punere n aplicare a Codului Penal, Codul
Civil 2013, Codul de Procedur Civil 2013, Legea de punere n aplicare a Codului Civil;
2. Respectarea normelor legale prevzute legi organice speciale: Legea privind organizarea i
funcionarea instituiilor de medicin legal cu normele de aplicare, Legea Sntii Mintale i a
Proteciei persoanelor cu tulburri psihice (L 487/2002, republicat n anul 2012) i normele de
aplicare, Legea nr. 85/2006 privind reforma n domeniul sntii;
3. Respectarea legislaiei conexe privind minorii, persoanele vrstnice, femeile, persoanele
deinute, strinii, persoanele ce necesit protecie special, pacienii, conducerea autovehiculelor
pe drumurile publice, regimul armelor i muniiilor;
4. Respectarea codurilor deontologice ale profesiei de medic i ale medicului psihiatru;
5. Respectarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (publicat n J.O. C 303 din
14. 12.2007), a Conveniei pentru aprarea drepturilor omului i a libertilor fundamentale
Roma 1950 ratificat prin L 30/1994);
6. Respectarea Recomandrilor ONU pentru prevenirea i combaterea violenei;
7. Respectarea Recomandrilor Consiliului UE n domeniile medicale, medicale specific
psihiatrice, domeniul expertizelor medico-legale psihiatrice, combaterea violenei etc.
8. Respectarea instrumentelor internaionale semnate i de ctre Romnia (n principal privind
asistena medical a minorilor, n penitenciare etc.);
9. Respectarea drepturilor la imagine, la prelucrarea datelor personale;
10. Respectarea propriilor metodologii de efectuare a expertizelor medico legale psihiatrice;
11. Asigurarea cadrului organizatoric i logistic de efectuare a expertizelor medico-legale
psihiatrice

6. Atributiile membrilor comisiilor de expertiza medico-legala psihiatrica.

Avand in vedere scopul si consecintele de ordin juridic al expertizei medico-legale psihiatrice,
efectuarea acesteia in comisie rezida din necesitatea obiectivitatii expertului, care, in cadrul acestui tip
de comisie, deriva din compensarea spiritului critic mai accentuat al medicului legist cu indulgenta
psihiatrului din prisma formatiei sale de terapeut. Din aceasta perspectiva, desi obligatorie,
obiectivitatea expertului ramane un deziderat, fiind influentat nu numai de complexitatea faptului
medical in sine, cat si de experienta proprie de viata a expertilor si mai ales de experienta dobandita in
acest tip de activitate. Comisia de expertiza medico-legala psihiatrica nu reprezinta doar o triada de
specialisti prevazuta de lege, ci este o echipa ai carei membrii au cunostinte complementare, atitudine
unitara, simt clinic si analitic, intuitie reciproca, capacitate rapida de decizie si nu in ultimul rand tinuta

7
morala inalta. Daca o parte din aceste cerinte deriva din structura individuala, cunostintele si
experienta personala a fiecarui membru al comisiei, spiritul de echipa se dobandeste in timp. O
comisie de expertiza medico-legala psihiatrica devine eficienta stiintific in ani, fiind detrimentala
schimbarea componentei comisiei, daca nu exista o motivatie justificata in acest sens. Acesta a fost si
rationamentul pentru care in Legea referitoare la organizarea si functionarea institutiilor de medicina
legala alcatuirea comisiilor de expertiza medico-legala psihiatrica se stabileste prin decizie scrisa a
conducatorului institutiei medico-legale.
Medicul legist - reprezinta institutia medico-legala careia organul judiciar ii dispune efectuarea
expertizei, medicina legala fiind interfata dintre psihopatologie si justitie
- asigura cadrul organizatoric de desfasurare;
- urmareste respectarea metodologiei;
- asigura relatiile interinstitutionale - solicita organului judiciar care a solicitat expertiza
materialul necesar efectuarii acesteia; informeaza organul judiciar periodic despre stadiul lucrarii;
asigura corespondenta cu alte institutii medicale implicate;
- atunci cand comisia considera necesara internarea redacteaza si semneaza biletul de
internare al pacientului;
- este garantul aplicarii principiilor de etica expertala;
- asigura studiul dosarului anterior examinarii persoanei in comisie privind:
- deslusirea situatiei juridice;
- imprejurarile comiterii faptei in sensul analizei:
- comportamentului antefaptic;
- modului de comitere a faptei;
- comportamentului postfaptic.
Medicii psihiatri
- efectueaza examinarea psihiatrica in conformitate cu standardele clinice uzuale;
- orienteaza asupra modului de interviu ce urmeaza a fi aplicat;
- solicita investigatiile necesare pe care le analizeaza contextual, respectiv:
- examen psihologic;
- investigatii imagistice;
- investigatii electrofiziologice;
- alte examene de specialitate (neurologice, endocrine, etc.);
- stabileste diagnosticul actual in conformitate cu ICD in vigoare (ICD-10);
- stabileste statusul psihiatric reconstituit la momentul savarsirii faptei;
- analiza riscurilor - periculozitate sociala - necesitatea aplicarii masurilor de siguranta;
- recomandari medico-criminologice;
- redacteaza raportul de expertiza in situatia in care este angajatul institutiei medico-legale;
- acolo unde este posibil asigura observatia clinica in conditii de internare.
Atributii comune
- stabilirea celui care redacteaza raportul de expertiza;
- stabilirea necesitatii obtinerii de informatii medicale complexe prin observatie clinica in conditii
de internare;
- analiza inscrisurilor in perspectiva identificarii elementelor necesare reconstituirii
comportamentului perifaptic;
- discutia cazului:
- in sensul explicitarii rationamentului prin care se ajunge la concluziile expertizei,
semnificatia si utilitatea in analiza psihopatologica a materialului probator pus la dispozitie sau
obtinut prin investigatii si alte examinari medicale;
- alte consideratii procedurale sau etice;
- stabilirea concluziilor privind capacitatea psihica, discernamantul/competenta psihica,
necesitatea aplicarii masurilor de siguranta cu caracter medical prevazute de codul penal.
Consideratii comune:
- indiferent de responsabilitatile individuale, implicit nu numai acelui care redacteaza raportul,
responsabilitatea juridica a membrilor comisiei este individuala. Prin semnarea raportului de catre toti
membri comisiei, acesta capata forta juridica de proba, supusa tuturor prevederilor legale in acest
sens;
- in mod formal, Legea prevede posibilitatea ca orice membru al comisiei de expertiza sa poata
face opinie separata (C.p.p.)

8
Psihologul:
- sa fie de formatie psiholog clinician;
- efectueaza investigatiile solicitate de catre comisie;
- poate face orice alte investigatii pe care le considera utile cauzei;
- are acces deplin la toata documentatia cazului;
- poate asista, fiind chiar recomandat, la lucrarile comisiei in calitate de observator in scopul
urmaririi discursului si a expresiei non-verbale a pacientului anterior examinarii psihologice;
- intocmeste protocolul de examinare psihologica.

Atributii specifice altor tipuri de expertize medico-legale

Medicul psihiatru in alte tipuri de expertiza medico-legala (traumatologie, expertiza capacitatii
de munca etc.)
- efectueaza examenul psihiatric standard la solicitarea medicului legist, examinarea
fiind examen medical complementar;
- recomanda internarea intr-o sectie de psihiatrie atunci cand considera necesar si
solicita orice alta examinare sau investigatie necesara;
- stabileste legatura de cauzalitate a statusului psihiatric cu traumatismul si sau trauma
psihica;
- asigura discutia cazului din perspectiva victimologica;
- stabileste masurile terapeutice pe termen scurt si mediu si evalueaza prognosticul.
Medicul psihiatru in expertiza medico-legala privind amanarea / intreruperea executarii
pedepsei
- efectueaza examinarea psihiatrica standard de tip transversal, stabilind diagnosticul la
momentul examinarii conform ICD;
- la necesitate propune masuri terapeutice concrete.

7. Etapele desfasurarii primei expertize medico-legale psihiatrice.

6.1. Expertiza medico-legala psihiatrica in cazurile penale (cu invinuitul aflat in stare de
libertate):
7.1.1. Obiective la care trebuie si poate sa raspunda expertiza medico-legala psihiatrica in
aceste cauze:
a - diagnosticul reconstituit pentru momentul comiterii faptei;
b - discernamantul din momentul comiterii faptei;
c - diagnosticul psihiatric actual;
d - necesitatea aplicarii masurilor de siguranta cu caracter medical;
e alte obiective absolut necesare si motivat formulate de catre organele judiciare, specifice
cazului dat;
f orice alte aspecte constatate, nesolicitate, dar considerate de expert ca fiind utile cauzei.
Expertiza medico-legala nu raspunde obiectivelor teoretice. Aceste informatii se gasesc in
manuale, tratate si alte lucrari de specialitate si nu ar face dacat sa prelungeasca nejustificat
termenele, cu risipire de efort material si intelectual inutil.

DISCERNAMANTUL reprezinta capacitatea persoanei de aprecia critic continutul si

consecintele social-negative ale faptei comise. Discernamantul nu se apreciaza fata de boala ci fata
de fapta.

a)- discernmntul fa de fapt pstrat, n momentul svririi acesteia, echivaleaz cu

responsabilitatea sau conservarea capacitii psihice de apreciere asupra coninutului i consecinelor
social-negative ce pot decurge din svrirea ei;
b)- discernmntul fa de fapt sczut, echivaleaz cu meninerea responsabilitii, ns
cu diminuarea capacitii de apreciere critic asupra coninutului i uneori numai asupra consecinelor
social-negative sau socialmente periculoase ce pot decurge din aceast fapt, prin destrmarea sau
alterarea nivelului contiinei axiologice, la care, prin componenta etic exprim de fapt contiina
social, aa cum se ntmpl, de exemplu, la personalitatea imatur. n aceast categorie se includ i
acele cazuri care traduc alterarea capacitii psihice de exprimare liber a voinei sau a
consimmntului, datorit naturii tulburrilor psihice care, chiar dac nu au influenat semnificativ
nivelul intelectual (funciile de cunoatere) traduc tulburri grave n sfera afectiv-volitiv, influennd

9
personalitatea prin creterea sugestibilitii, influenabilitii, a gradului de dependen fa de unele
persoane sau situaii, i avnd reflectarea negativ asupra personalitii, n condiiile concrete i
favorizante din momentul comiterii faptei;
c)- discernmntul fa de fapt absent, n momentul svririi faptei echivaleaz cu starea
de iresponsabilitate sau lipsa capacitii psihice de apreciere critic atat asupra coninutului, ct i
asupra urmrilor social-negative ce pot decurge din comiterea acesteia. Din punct de vedere legal,
existenta discernamantului este prezumata, absenta acestuia trebuind a fi demonstrata.

Capacitatea psihica - totalitatea insusirilor psihice, care permit persoanei sa evolueze adecvat in
mediu.
Conform Legii sanatatii mintale 487/2002 republicata in 2012, art 5, lit h) prin capacitate
psihica se intelege atributul starii psihice de a fi compatibila, la un moment dat, cu exercitarea
drepturilor si libertatilor.
MSURILE DE SIGURAN CU CARACTER MEDICAL
Msurile de siguran cu caracter medical, dei sunt luate fa de persoanele care au
svrit fapte prevzute de legea penal, au o inciden ce nu este determinat de calitatea
rspunderii penale pentru fapta svrit, ci de existena strii de pericol relevat de acea fapt. n
acest sens art. 109 i art. 110 Cod penal stabilesc dou astfel de msuri care au caracter medical,
scopul lor fiind nlturarea strii de pericol i prentmpinarea svririi altor fapte prevzute de legea
penal; ele prevd obligarea la tratament medical i internarea medical obligatorie. Ca rezultat se
urmrete n acest fel nlturarea strii de pericol i obinerea unei stri de siguran.

Art. 109 - Obligarea la tratament medical

"(1) Dac fptuitorul, din cauza unei boli, inclusiv cea provocat de consumul cronic de alcool sau de
alte substane psihoactive, prezint pericol pentru societate, poate fi obligat s urmeze un tratament
medical pn la nsntoire sau pn la obinerea unei ameliorri care s nlture starea de pericol.
(2) Cnd persoana fa de care s-a luat aceast msur nu urmeaz tratamentul, se poate
dispune internarea medical.
(3) Dac persoana obligat la tratament este condamnat la o pedeaps privativ de libertate,
tratamentul se efectueaz i n timpul executrii pedepsei.
Art. 110 - Internarea medical
Cnd fptuitorul este bolnav psihic, consumator cronic de substane psihoactive sau sufer de o
boal infecto-contagioas i prezint pericol pentru societate, se poate lua msura internrii ntr-o
unitate sanitar de specialitate, pn la nsntoire sau pn la obinerea unei ameliorri care s
nlture starea de pericol".
In Codul de procedura penala sunt precizate modalitatile de aplicare a acestor masuri de
sigranta medicala, unde apare clar distinctia intre masurile provizorii de siguranata medicala si cele
definitive. Astfel,

ART. 245 - Condiiile de aplicare i coninutul msurii

(1) Judectorul de drepturi i liberti, pe durata urmririi penale, judectorul de camer preliminar, n cursul procedurii de
camer preliminar, sau instana, n cursul judecii, poate dispune obligarea provizorie la tratament medical a suspectului sau
inculpatului, dac se afl n situaia prevzut de art. 109 alin. (1) din Codul penal.
(2) Msura prevzut la alin. (1) const n obligarea suspectului sau inculpatului s urmeze n mod regulat tratamentul
medical prescris de un medic de specialitate, pn la nsntoire sau pn la obinerea unei ameliorri care s nlture starea
de pericol.
(3) Judectorul de drepturi i liberti i judectorul de camer preliminar se pronun asupra msurii prevzute la alin. (1) n
camera de consiliu, prin ncheiere motivat. Instana se pronun asupra msurii prin ncheiere motivat.
ART. 246 - Procedura de aplicare i de ridicare a msurii
(1) n cursul urmririi penale sau al procedurii de camer preliminar, dac apreciaz c sunt ntrunite condiiile prevzute
de lege, procurorul nainteaz judectorului de drepturi i liberti sau judectorului de camer preliminar de la instana creia
i-ar reveni competena s judece cauza n prim instan o propunere motivat de luare fa de inculpat a msurii obligrii
provizorii la tratament medical.
(2) Propunerea prevzut la alin. (1) va fi nsoit de expertiza medico-legal din care s rezulte necesitatea aplicrii msurii
obligrii la tratament medical.
(6) Suspectul sau inculpatul are dreptul ca la soluionarea propunerii de luare a msurii obligrii provizorii la tratament
medical s fie asistat i de ctre un medic desemnat de acesta, care poate prezenta concluzii judectorului de drepturi i
liberti. Suspectul sau inculpatul are dreptul s fie asistat de medicul specialist desemnat de acesta i la alctuirea planului
terapeutic.
(12) Dac suspectul sau inculpatul ncalc cu rea-credin msura obligrii provizorii la tratament medical, judectorul de
drepturi i liberti, judectorul de camer preliminar sau instana care a luat msura ori n faa creia se afl cauza dispune, la
sesizarea procurorului sau a medicului de specialitate ori din oficiu, internarea medical provizorie a suspectului sau
inculpatului, n condiiile prevzute la art. 247.

10
ART. 566 - Obligarea la tratament medical
(1) Msura de siguran a obligrii la tratament medical luat printr-o hotrre definitiv se pune n executare prin
comunicarea copiei de pe dispozitiv i a copiei de pe raportul de expertiz medico-legal autoritii de sntate public din
judeul pe teritoriul cruia locuiete persoana fa de care s-a luat aceast msur. Autoritatea de sntate public va comunica
de ndat persoanei fa de care s-a luat msura obligrii la tratament medical unitatea sanitar la care urmeaz s efectueze
tratamentul.
(2) Instana de executare comunic persoanei fa de care s-a luat msura obligrii la tratament medical c este obligat s
se prezinte de ndat la unitatea sanitar la care urmeaz s i se efectueze tratamentul, atrgndu-i-se atenia c n caz de
nerespectare a msurii luate se va dispune internarea medical.
(3) n cazul n care obligarea la tratament medical nsoete pedeapsa nchisorii ori a deteniunii pe via sau privete o
persoan aflat n stare de deinere, comunicarea prevzut la alin. (1) se face administraiei locului de deinere.
ART. 567 - Obligaiile n legtur cu tratamentul medical
(1) Unitatea sanitar la care fptuitorul a fost repartizat pentru efectuarea tratamentului medical este obligat s comunice
instanei:
a) dac persoana obligat la tratament s-a prezentat pentru a urma tratamentul;
b) dac persoana obligat la tratament se sustrage de la efectuarea tratamentului dup prezentare;
c) dac, din cauza nrutirii strii de sntate a persoanei fa de care s-a luat msura obligrii la tratament medical, este
necesar internarea medical;
d) dac, datorit ameliorrii strii de sntate a persoanei fa de care s-a luat msura de siguran a obligrii la tratament
medical, efectuarea tratamentului medical nu se mai impune.
(2) n cazul cnd unitatea sanitar nu se afl n circumscripia instanei care a dispus executarea, comunicarea prevzut la
alin. (1) lit. b) - d) se face judectoriei n a crei circumscripie se afl unitatea sanitar.
(3) Dispoziiile alin. (1) lit. b) - d) i ale alin. (2) se aplic n mod corespunztor i n cazul prevzut la art. 566 alin. (3).
ART. 568 - nlocuirea sau ncetarea obligrii la tratament medical
(1) Primind comunicarea, instana de executare sau instana prevzut la art. 567 alin. (2) dispune internarea medical, n
situaiile prevzute la art. 567 alin. (1) lit. a) i b), iar n situaiile prevzute la art. 567 alin. (1) lit. c) i d) efectuarea unei
expertize medico-legale cu privire la starea de sntate a persoanei fa de care este luat msura de siguran.
(2) n cazurile prevzute la art. 567 alin. (1) lit. c) i d), persoana obligat la tratament medical are dreptul de a cere s fie
examinat i de un medic de specialitate desemnat de aceasta, ale crui concluzii sunt naintate instanei prevzute la alin. (1).
(3) Dac persoana obligat la tratament medical refuz s se prezinte la examinare n vederea efecturii expertizei, se vor
aplica dispoziiile art. 184 alin. (4).
(4) Dup primirea raportului de expertiz medico-legal i a concluziilor medicului de specialitate prevzut la alin. (2),
instana, n edin public, ascult concluziile procurorului, ale persoanei fa de care este luat msura de siguran i ale
avocatului acesteia, precum i ale expertului i medicului desemnat de aceasta, atunci cnd consider necesar, i dispune fie
ncetarea msurii obligrii la tratament medical, fie internarea medical.
ART. 569 - Internarea medical
(1) Msura de siguran a internrii medicale luat printr-o hotrre definitiv se pune n executare prin comunicarea copiei
de pe dispozitiv i a unei copii de pe raportul de expertiz medico-legal autoritii de sntate public din judeul pe teritoriul
cruia locuiete persoana fa de care s-a luat aceast msur.
(2) Judectorul delegat cu executarea care funcioneaz la instana de executare comunic judectoriei n a crei
circumscripie se afl unitatea sanitar la care s-a fcut internarea data la care aceasta s-a efectuat, n vederea lurii n
supraveghere.
(3) Dup primirea comunicrii, judectorul delegat cu executarea de la judectoria n a crei circumscripie se afl unitatea
sanitar verific periodic, dar nu mai trziu de 12 luni, dac internarea medical mai este necesar. n acest scop, judectorul
delegat cu executarea dispune efectuarea unei expertize medico-legale cu privire la starea de sntate a persoanei fa de
care s-a luat msura internrii medicale i, dup primirea acesteia, sesizeaz judectoria n a crei circumscripie se afl
unitatea sanitar pentru a dispune asupra meninerii, nlocuirii sau ncetrii msurii.
ART. 570 - Obligaiile n legtur cu internarea medical
(1) Autoritatea de sntate public este obligat s asigure internarea, ncunotinnd despre aceasta instana de executare.
(2) n cazul n care persoana fa de care s-a luat msura internrii medicale refuz s se supun internrii, executarea
acestei msuri se va face cu sprijinul organelor de poliie. n vederea executrii msurii internrii medicale, organul de poliie
poate ptrunde n domiciliul sau reedina unei persoane fr nvoirea acesteia, precum i n sediul unei persoane juridice fr
nvoirea reprezentantului legal al acesteia.
(4) Unitatea sanitar la care s-a fcut internarea are obligaia, n cazul n care consider c internarea nu mai este necesar,
s ncunotineze judectoria n a crei circumscripie se gsete unitatea sanitar.
ART. 571 - Meninerea, nlocuirea sau ncetarea msurii internrii medicale
(1) Judectoria, dup primirea ncunotinrii prevzute la art. 570 alin. (4), dispune efectuarea unei expertize medico-legale.
(2) Instana se pronun asupra sesizrii prevzute la art. 569 alin. (3) sau a ncunotinrii prevzute la art. 570 alin. (4),
dup ascultarea concluziilor procurorului, ale persoanei fa de care este luat msura internrii, atunci cnd aducerea acesteia
n faa instanei este posibil, ale avocatului su, precum i ale expertului care a ntocmit expertiza medico-legal, atunci cnd
consider necesar, i dispune, dup caz, meninerea internrii medicale, ncetarea acesteia sau nlocuirea cu msura obligrii
la tratament medical.
(3) ncetarea sau nlocuirea msurii internrii poate fi cerut i de persoana internat sau de procuror. n acest caz,
judectoria dispune efectuarea expertizei medico-legale. Dispoziiile art. 568 alin. (4) se aplic n mod corespunztor.
(4) Dac persoana internat nu are avocat, i se asigur un avocat din oficiu.
(5) O copie de pe hotrrea definitiv prin care s-a dispus meninerea, nlocuirea sau ncetarea internrii medicale se
comunic instanei de executare.
ART. 572 - Msurile de siguran provizorii
(1) n cazul n care msura obligrii la tratament medical sau a internrii medicale a fost luat n mod provizoriu n cursul
urmririi penale sau al judecii, punerea n executare se face de ctre judectorul de drepturi i liberti sau de instana de
judecat care a luat aceast msur.
(2) Dispoziiile prevzute la art. 566 - 571 se aplic n mod corespunztor.

6.1.2. Etapele desfasurarii expertizei in cazuri penale

11
 1. Dupa primirea ordonantei de efectuare a expertizei si a materialului probator aferent, se
emite o adresa de confirmare a inregistrarii lucrarii, prin care se va solicita punctual organului judiciar
emitent, dupa caz, punerea la dispozitie a informatiilor suplimentare necesare efectuarii expertizei.
Expertizele medico-legale in cazurile penale se efectueaza cu prioritate, iar dintre acestea
cazurile cu minori au prioritate absoluta. In situatia imposibilitatii de asigurare logistica imediata a
intrarii in lucru a expertizei, se va proceda la incunostintarea organului judiciar asupra necesitatii
programarii examinarii cu comunicarea datei acesteia.
Conf. art. 29 al Ordinului pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea
expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legale nr. 1.134/C/25.05.2000 al Ministerului
Justitiei si nr.255/04.04.2000 al Ministerului Sanatatii si Familiei, in cazul n care expertiza priveste
persoane minore, dosarul va contine si ancheta sociala, precum si datele privind performanta
scolara. In conformitate cu modificarile Codului de procedura penala prin Legea 202/2010 prezent
abrogata) privind Ancheta sociala in cazul expertizei psihiatrice a minorului , se introduce - Art. 1271: In
vederea intocmirii expertizei psihiatrice a minorului, autoritatea tutelara in a carei raza teritoriala domiciliaza
minorul are obligatia sa efectueze ancheta sociala la cererea unitatii sanitare de specialitate care efectueaza
expertiza. (se va folosi modelul din anexa 1)
2. Examinarea persoanei in cadrul comisiei:
- se face numai pe baza unui act de identitate. Cand persoana nu poseda niciun act de identitate,
aceasta va fi insotita de un politist desemnat, care se legitimeaza, si care confirma nemijlocit comisiei
identitatea persoanei ce urmeaza a fi examinata. In cazul minorului, examinarea se face numai in
prezenta unui parinte sau a reprezentantului legal al acestuia.
3. Efectuarea examenului psihic cu respectarea tuturor drepturilor legale ale persoanei
examinate.
4. Daca in urma informatiilor medicale obtinute in urma primei examinari rezulta existenta unor
antecedente medicale semnificative in vederea stabilirii capacitatii psihice, se va solicita in scris
organului judiciar punerea la dispozitie a informatiilor medicale respective. Documentatia medicala se
refera la copiile complete ale foilor de observatie clinica, atunci cand persoana a mai fost internata,
copii ale fiselor medicale, certificate medicale sau documente de pensionare numai cu actele
medicale justificative ce au stat la baza acestora, conform prevederilor art. 10 al Ordinului pentru
aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari
medico-legale nr. 1.134/C/25 05.2000 al Ministerului Justitiei si nr.255/04.04.2000 al Ministerului
Sanatatii si Familiei.
5. Efectuarea examenului psihologic.
6. Atunci cand comisia de expertiza considera necesar se poate proceda la internarea
persoanei intr-un spital de psihiatrie, in vederea stabilirii unui diagnostic prin investigatii clinice si
paraclinice, precum si eventual al unui plan terapeutic, in conditii de supraveghere clinica. Internarea
in spital se face prin solicitare scrisa (bilet de trimitere) a institutiei medico-legale, cu nominalizarea
spitalului in care urmeaza a fi internata persoana. Totodata se invedereaza atat persoana cat si
apartinatorii sau reprezentantul legal al acesteia ca daca in termen de 3 (trei) luni nu se supun acestei
dispozitii, expertiza nu va putea fi efectuata. Asupra dispozitiei de internare va fi incunostiintat in scris
si organul judiciar solicitant al expertizei.
7. In situatia in care persoana refuza efectuarea expertizei, procurorul sau instanta de
judecata pot dispune internarea persoanei in vederea efectuarii expertizei in conformitate cu
dispozitiile art.117 alin.2 C.P.P., iar masura este executorie. In aceasta situatie institutia medico-legala
nu elibereaza bilet de internare in spital. Medicul legist are obligatia de consemna in foaia de
observatie clinica momentul in care s-a terminat etapa de examinare de catre comisie. In baza acestei
consemnari medicul curant va incunostinta organul judiciar care a dispus internarea, ca bolnavul
poate fi externat. Externarea se va face tot printr-o ordonanta a organului judiciar care a dispus
internarea in vederea efectuarii expertizei.
8. Dupa externare, spitalul in care a fost internata persoana are obligatia de a inainta institutiei
medico-legale respective copia completa a foii de observatie si a investigatiilor efectuate.
9. Dupa externarea din spital, atunci cand este cazul, se procedeaza la reexaminarea in
comisie in vederea corelarii datelor medicale obtinute cu cele probatorii, cu ancheta sociala in cazul
minorilor si cu referatul de evaluare, atunci cand exista la dosar. Cu aceasta ocazie, daca este posibil,
se si concluzioneaza in raport cu obiectivele expertizei, numai in situatia cand intregul material
solicitat a fost pus deja la dispozitia comisiei.

12
 10. Analiza cazului si stabilirea concluziilor se face in comisie, numai dupa primirea intregului
material informational solicitat.
11. Redactarea raportului de expertiza.
12. Dactilografierea si semnarea raportului de expertiza.

7.2. Expertiza medico-legala psihiatrica la persoane in cauze civile

7.2.1. Obiective la care poate sa raspunda expertiza medico-legala psihiatrica in aceste cauze:
- prezenta competentei psihice (echivalenta notiunii de capacitate psihica de exercitiu folosita pana
acum) la momentul exercitarii unui drept civil, in sensul constatarii dac persoana respectiv, a
acionat cu liber voin, conform propriului interes, fr a fi influenat, sugestionat, manipulat,
dnd dovad c este n cunotin de cauz n ceea ce privete reglementrile legale viznd actele
civile ce dorete s le ncheie i implicit c poate nelege critic, predictiv, consecinele social-juridice
ce pot decurge din incheierea actului respectiv.
- competenta psihica de a semna acte de dispozitie (contract vanzare-cumparare, contract de
intretinere, donatie, testament, procura etc.)
- competenta psihica de a se autongriji, de a se autoconduce, de a-i reprezenta interesele si/sau
de a decide asupra drepturilor i obligaiilor propriei persoane in vederea punerii sub interdictie.
- competenta psihica de a educa si ingriji minorul in cauzele de incredintare minori;
- competenta psihica de a intelege si asuma consecintele biologice ireversibile, sociale si juridice ale
schimbarii anatomice a sexului in cazurile de tulburare de identitate sexuala (transsexualism).
- analiza functiei volitive si a cognitivitatii se face cu scopul de a stabili daca persoana a actionat
cu libera vointa si in interes propriu, sau este capabila sa decida cu libera vointa asupra propriilor
interese.
NOTA: desi doctrina de drept foloseste notiunea de discernamant, aceasta este improprie
cauzelor civile, deoarece ea se refera la analiza consecintelor social negative ale unei fapte penale,
ori in dreptul civil este vorba, in principal de analiza cognitivitatii si a vointei in raport cu consecintele
social-juridice ale exercitarii unui drept civil. Ca atare notiunea corecta stiintific este de competena
psihic de a incheia un act juridic, de a-si exercita un anume drept civil, de a educa si ingriji minorul,
de a se autoingriji si de a-si reprezenta singura interesele, etc. Incompetenta psihica atrage lipsa
capacitatii de exercitiu si trebuie demonstrata. Noua legislatie civila reglementeaza aceste aspecte
astfel:
Art. 211 - cap. X - Dispozitii finale, din Legea nr. 71/2011, privind Legea de punere in aplicare
a noului Cod Civil, care nu este incorporata in forma republicata a Legii nr. 287/2009 si care se aplica
in continuare ca dispozitie proprie a Legii nr. 71/2011 precizeaza:

in sensul Codului civil, precum si al legislatiei civile in vigoare, prin expresiile alienatie mintala
sau debilitate mintala se intelege o boala psihica ori un handicap psihic ce determina
incompetenta psihica a persoanei de a actiona critic si predictiv privind consecintele social-
juridice care pot decurge din exercitarea drepturilor si obligatiilor civile.

Capacitatea de exercitiu (notiune juridica) - Capacitatea civila de exercitiu a persoanei

fizice poate fi definita ca fiind acea parte a capacitatii civile care consta in aptitudinea persoanei
fizice de a dobandi si exercita drepturi subiective civile, precum si de a-si asuma si executa
obligatii civile, prin incheierea de acte juridice civile.

7.2.2. Etapele desfasurarii expertizei in cazuri civile

1. Dupa primirea ordonantei de efectuare a expertizei si a materialului probator aferent, se
emite o adresa de confirmare a inregistrarii lucrarii, prin care se va solicita punctual organului judiciar
emitent, dupa caz, punerea la dispozitie a informatiilor suplimentare necesare efectuarii expertizei.
Totodata se va comunica termenul privind programarea persoanei pentru a fi examinata nemijlocit de
catre comisia de expertiza. In cazul acestui tip de expertiza medico-legala psihiatrica dosarul cauzei
reprezint principala surs de documentare , care trebuie s se realizeze prealabil examinrii
cazului i investigrii specifice.
2. Studiul preliminar al dosarului cauzei pentru analiza motivatiei.
3. Examinarea persoanei in cadrul comisiei de expertiza si efectuarea examenului psihic.
4. Efectuarea examenului psihologic.

13
 5. Atunci cand comisia de expertiza considera necesar, se poate dispune internarea persoanei
intr-un spital de psihiatrie, in vederea stabilirii diagnosticului prin investigatii clinice si paraclinice de
specialitate. Internarea in spital se face prin solicitare scrisa (bilet de trimitere) a institutiei medico-
legale, cu nominalizarea spitalului in care urmeaza a fi internata persoana. Totodata se invedereaza
atat persoana cat si apartinatorii sau reprezentantul legal al acesteia ca daca in termen de 3 (trei) luni
nu se supun acestei dispozitii, expertiza nu va putea fi efectuata. Asupra dispozitiei de internare va fi
incunostiintat in scris si organul judiciar solicitant al expertizei.
6. Dupa externare, spitalul in care a fost internata persoana are obligatia de a inainta institutiei
medico-legale respective copia completa a foii de observatie si a investigatiilor efectuate.
7. Daca in urma informatiilor medicale obtinute in urma primei examinari rezulta existenta unor
antecedente medicale semnificative in vederea stabilirii capacitatii psihice, se va solicita in scris
organului judiciar punerea la dispozitie a informatiilor medicale respective. Documentatia medicala se
refera la copiile complete ale foilor de observatie clinica, atunci cand persoana a mai fost internata,
copii ale fiselor medicale, documente de pensionare numai cu actele medicale justificative ce au stat
la baza acestora, conform prevederilor art. 10 al Ordinului pentru aprobarea Normelor procedurale
privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legale nr. 1.134/C/25 05.2000
al Ministerului Justitiei si nr.255/04.04.2000 al Ministerului Sanatatii si Familiei.
NOTA: Avand in vedere dreptul ambelor parti de a avea acces la toate probele din dosar in
egala masura, orice document medical sau nonmedical preexistent examinarii se solicita numai prin
intermediul instantei de judecata, nefiind admisa depunerea de documente direct de catre parti.
8. Dupa externarea din spital, se procedeaza de regula la reexaminarea in comisie in vederea
corelarii datelor medicale obtinute cu cele probatorii si cu ancheta sociala. Cu aceasta ocazie, daca
este posibil, se si concluzioneaza in raport cu obiectivele expertizei, numai in situatia cand intregul
material solicitat a fost pus deja la dispozitia comisiei.
9. Ancheta sociala este obligatorie (vezi anexa 2).
10. Analiza finala a cazului si stabilirea concluziilor se face in comisie, numai dupa primirea
intregului material informational solicitat.
11. Redactarea raportului de expertiza.
12. Dactilografierea si semnarea raportului de expertiza.

7.2.3. Situatii speciale in cazuri civile:

7.2.3.1. In conformitate cu prevederile art. 28, al.2 lit. a si c, al Ordinului pentru aprobarea Normelor
procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legale nr.
1.134/C/25.05.2000 al Ministerului Justitiei si nr.255/04.04.2000 al Ministerului Sanatatii si Familiei, "n cazul
bolnavilor netransportabili, cu suferinte evolutiv letale sau aflati n stare grava n conditii de spitalizare
comisia se poate deplasa la patul bolnavului pentru efectuarea expertizei" si in situatia punerii sub interdictie.
Deplasarea comisiei la domiciliu este o procedura exceptionala si se face numai acolo unde se pot asigura
conditii logistice adecvate, si numai cu acordul sefului de laborator sau al directorului institutiei medico-legale
(art. 19, al. 2, al aceluiasi act normativ - "examinarea la domiciliu sau la resedinta persoanei examinate se
poate aproba, n mod exceptional, de conducatorul institutiei de medicina legala"). Aceasta procedura se
aplica numai acolo unde domiciliul persoanei ce urmeaza a fi expertizata, sau locul de spitalizare se afla in
competenta teritoriala a institutiei medico-legale respective.
7.2.3.2. In cazurile privind tulburarea de identitate sexuala (transsexualism) expertiza medico-
legala se efectueaza etapizat.
Avand in vedere particularitatile acestor cazuri, complexitatea si implicatiile sociale, juridice, etice si
mai ales cele date de ireversibilitatea interventiei medico-chirurgicale, acest tip de expertiza se efectueaza
numai la INML Mina Minovici Bucuresti, in cadrul caruia functioneaza singurul departament de psihiatrie
medico-legala din tara, fiind desemnata o comisie speciala de expertiza, formata din experti cu mare
experienta. Expertiza este etapizata si dureaza circa 3 ani, efectuandu-se 3 expertize de etapa. Expertiza, in
ansamblul ei, este unica si irepetabila, fiind necesar a fi avizata si de catre Comisia Superioara de medicina
legala. Daca pe parcursul celor 3 ani se constata suficiente elemente medicale si medico-legale psihiatrice,
care sa contraindice interventia finala pentru schimbarea anatomica a sexului, precum si/sau nerespectarea
recomandarilor impuse de comisia de expertiza, atunci lantul expertal se poate intrerupe, putandu-se formula
concluziile definitive in acest sens oricand in interiorul celor 3 ani.
Interventia finala este de tip mutilant, creand organe genitale externe nefunctionale senzitiv
sau motor, fiind urmata obligatoriu de tratament hormonal de substitutie pentru tot restul vietii.

14
Avand in vedere ca aceste cazuri privesc numai aspectele vietii intime ale persoanei, se recomanda ca ele
sa nu faca obiectul judecatii publice, iar accesul la datele din dosar sa fie restrictionat publicului.

7.2.3.2.1 Obiective la care poate sa raspunda expertiza medico-legala psihiatrica in aceste cauze:
a. stabilirea diagnosticului de transsexualism primar
b. stabilirea capacitatii psihice de a intelege consecintele ireversibile biologice, cele psihologice precum si
riscurile etapelor medicale ce le va avea de parcurs
c. - evaluarea riscurilor medico-chirurgicale postinterventionale
d. evaluarea prognosticului si a riscurilor in cazul neaprobarii solicitarii

2.2. Etapele desfasurarii expertizei

1. Etapa I
1.1. Dupa primirea ordonantei de efectuare a expertizei si a materialului probator aferent, se emite o adresa de confirmare a inregistrarii lucrarii,
prin care se va solicita punctual organului judiciar emitent, dupa caz, punerea la dispozitie a informatiilor suplimentare necesare efectuarii
expertizei. Totodata se va inainta instantei o informare stiintifica teoretica, intr-un limbaj accesibil, asupra problematicii medicale si etice ale
transsexualismului si se va comunica termenul privind programarea persoanei pentru a fi examinata nemijlocit de catre comisia de expertiza.
1.2. Studiul preliminar al dosarului cauzei pentru analiza motivatiei.
1.3. Examinarea persoanei in cadrul comisiei de expertiza si efectuarea examenului psihiatric. Cu aceasta ocazie pacientul va fi informat asupra
tuturor aspectelor medicale, sociale si psihologice pe care le implica solicitarea sa. Totodata pacientului i se va pune in vedere ca va trebui sa
mentina contactul permanent cu comisia de expertiza, dupa un program stabilit in comun.
1.4. In aceste cazuri internarile sunt obligatorii. Dupa efectuarea internarii in Institutul de endocrinologie C.I.Parhon, pacientul va fi internat in
Spitalul Clinic de Psihiatrie Al. Obregia.
1.5. In cazurile in care pacientul este de sex feminin se va efectua un examen ginecologic complet, ce va cuprinde si sfera mamara.
1.6. In functie de datele obtinute pana in acest moment, comisia poate solicita si alte investigatii medicale suplimentare.
1.7. Dupa obtinerea rezultatelor, urmeaza o noua examinare psihiatrica in cursul careia se obtine consimtamantul informat asupra urmatoarelor
etape medicale si se stabileste strategia psihoterapeutica.
1.8. Efectuarea primei expertize de etapa, prin care se stabileste sau nu diagnosticul si se recomanda tratament psihoterapeutic.
Pentru evaluarea de etapa este necesara si solicitarea prealabila a unei anchete sociale specifice, cu mentionarea punctuala a informatiilor
necesare.
2. Etapa II
2.1. Se mai numeste si proba vietii traite, care implica:
2.2. Dovada activitatii in medii dominate de persoane apartinand sexului pe care il doreste ;
2.3. Relatii directe cu persoane care si-au schimbat anatomic sexul si cu persoane care au renuntat la schimbarea sexului.
2.4. Incepe si continua tratamentul psihoterapeutic specific minimum 1 an.
2.5. Proba vietii traite dureaza minimum 1 an.
2.6. Se efectueaza un nou examen psihiatric.
2.7. Efectuarea celei de-a 2-a expertize de etapa, pe baza raportului psihoterapeutului si a dovezilor privind proba vietii traite. Obiectivul principal al
celei de-a 2-a expertize este cel de stabilire a posibilitatii si oportunitatii instituirii tratamentului hormonal.
Din acest moment persoana este angajata in etapa de modificare a parametrilor biologici. Aplicarea tratamentului hormonal se face numai cu
consimtamantul informat al persoanei, din care un exemplar, semnat in original, va fi depus la dosarul cauzei.
3. Etapa III
3.1. Este reprezentata de efectuarea tratamentului endocrinologic. In situatia in care medicul endocrinolog constata contraindicatii de continuare a
tratamentului sau alte cauze ce ar putea deveni periculoase pentru viata sau sanatatea persoanei, se va intrerupe procedura de schimbare a
sexului.
3.2. In situatia in care persoana renunta la continuarea procedurilor in aceasta etapa, va aduce la cunostinta expertilor dorinta sa.
3.3. Durata tratamentului endocrinologic este stabilita de medicul endocrinolog in exclusivitate.
3.4. Pe parcursul tratamentului pacientul va fi reexaminat psihiatric la un interval de cate 3 luni.
3.5. Se continua si in aceasta perioada psihoterapia, fiind puse periodic la dispozitia comisiei protocoalele psihoterapeutice.
3.6. Daca evolutia psihoterapeutica si endocrinologica este favorabila se efectueaza ultima examinare psihiatrica in comisie si se efectueaza
raportul final prin care se recomanda schimbarea anatomica a sexului.
Interventiile chirurgicale nu pot avea loc decat dupa pronuntarea hotararii judecatoresti.

6.2.4. Expertiza medico-legala psihiatrica in cauze civile cu defunct (pe acte)

Expertiza medico-legal psihiatric in aceste cazuri nu constituie numai o activitate de cercetare i
investigare, ci i de reconstituire a unui tablou psihopatologic a unei persoane ce nu mai poate fi
examinata, activitate de mare complexitate i rspundere, pentru c ea nu se poate baza numai pe
presupunerea unor posibiliti de reacie comportamental, ci trebuie s o obiectiveze i documenteze
tiinific.
1. In cazul acestui tip de expertiza medico-legala psihiatrica dosarul cauzei reprezint principala surs de
documentare.
2. Studiul preliminar al dosarului cauzei.
3. Prezentarea cazului in cadrul comisiei ori de cate ori se considera necesar, in functie de complexitatea
cazului.
4. Daca in urma studiului cazului rezulta existenta unor antecedente medicale semnificative in vederea
stabilirii capacitatii psihice, se va solicita in scris organului judiciar punerea la dispozitie a informatiilor
medicale respective. Documentatia medicala se refera la copiile complete ale foilor de observatie clinica,

15
atunci cand persoana a mai fost internata, copii ale fiselor medicale, documente de pensionare numai cu
actele medicale justificative ce au stat la baza acestora, certificate medicale, conform prevederilor art. 10 al
Ordinului pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor
lucrari medico-legale nr. 1.134/C/25 05.2000 al Ministerului Justitiei si nr.255/04.04.2000 al Ministerului
Sanatatii si Familiei.
5. Daca se considera necesara punerea la dispozitie a altor date, acestea se solicitata in scris organului
judiciar. Ori de cate ori este posibil, se va solicita ancheta sociala la domiciliul defunctului, aceasta fiind forma
de obtinere neutra a unor date necesare reconstituirii statusului psihic.
NOTA: Avand in vedere dreptul ambelor parti de a avea acces la toate probele din dosar in egala masura,
orice document medical sau nonmedical necesar se solicita numai prin intermediul organului judiciar
solicitant al expertizei, nefiind admisa depunerea de documente direct de catre parti.
6. Analiza finala a cazului si stabilirea concluziilor se face in comisie, numai dupa primirea intregului material
informational solicitat.
7. Redactarea raportului de expertiza.
8. Dactilografierea si semnarea raportului de expertiza.

7.2.5. Certificatul medico-legal psihiatric

Este actul medico-legal intocmit la cererea persoanelor fizice in vederea incheierii unui act de
dispozitie (contract de vanzare-cumparare, contract de intretinere, donatie, testament etc.). Are
valabilitate exclusiva pentru notariat. Spre deosebire de celelalte expertize medico-legale psihiatrice,
care au ca obiectiv reconstituirea statusului psihopatologic de la in anumit moment din trecut, in cazul
certificatutlui se urmareste stabilirea starii psihopatologice actuale. Se analizeaza capacitatea
persoanei de a aprecia critic si predictiv consecintele social juridice ale actului notarial ce doreste sa-l
semneze. Ca atare prin cerificatul medico-legal psihiatric se stabileste competenta psihica a
persoanei de a intocmi acte notariale (contracte de vanzare-cumparare, donatii, testamente, contracte
de intretinere, drept de mostenire etc.).

8. Noua expertiz medico legal psihiatric

- este cea mai complexa expertiza medico-legala psihiatrica, deoarece necesitatile de
documentare precum si etapele expertale sunt doar n general similare cu cele menionate
anterior, pentru prima expertiz medico legal psihiatric, existnd urmtoarele excepii:
- examinarile persoanei sunt obligatoriu seriate (doua sau oricate sunt necesare in
vederea edificarii comisiei) si se fac exclusiv in sediul institutiei medico-legale;
- internarea persoanei intr-un spital de psihiatrie in vederea stabilirii diagnosticului in
conditii de supraveghere medicala este obligatorie; pentru situaiile rare n care nu se poate
realiza aceasta condiie se menioneaz o motivaie ampl, fundamentat tiinific,
- analiza documentar a cazului se face numai prin studierea intregului dosar i,
documentele medicale primare fiind strict obligatorii; pentru un raport ct mai documentat este de
preferat ca n cazul n care pe parcurs apar, la nivelul instituiei solicitante, informaii noi, s ne fie
naintate;
- comisia are obligaia de a rspunde tuturor obieciunilor prilor;
- de regul, cazurile sunt dificile att sub aspectul cauzei ct i, mai ales sub aspect
psihopatologic, situaii care impun documentare profesional suplimentar, n acord cu
ultimele date tiinifice internaionale, validate;
- frecvent sunt necesare informaii suplimentare fa de cele standard pe care le-am
enumerat anterior;
- absena studierii dosarului, anterior primei examinri, determin imposibilitatea schirii
interviului psihiatric semistructurat, intit, ceea ce conduce la temporizare pn la primirea
dosarului i, chiar, a altor informaii, n vederea relurii examinrilor i / sau a suplimentrii
investigaiilor complementare.
- raportul de expertiz este intotdeauna detaliat si complex, amplu argumentat, necesitnd
capitole suplimentare.
Timpul de efectuare al unei expertize medico-legale psihiatrice depinde in mod
esential de buna colaborare dintre institutiile judiciare si institutiile medico-legale;

9. Valoarea si limitele probatorii ale expertizei medico-legale psihiatrice

11. Valoarea si limitele probatorii ale expertizei medico-legale psihiatrice

16
 Expertiza medico-legala psihiatrica nu are valoare probatorie prestabilita.
Valoarea probatorie a unei expertize medico-legale psihiatrice nu poate fi stabilita decat de catre
organul judiciar care instrumenteaza cazul respectiv, singurul in masura sa alcatuiasca corelatia probelor
si sa conduca, in mod informat, la convingerea magistratului asupra stabilirii formei si gradului de vinovatie
si implicit a responsabilitatii fata de fapta, precum si la necesitatea dispunerii aplicarii masurilor de
siguranta medicala prevazute de codul penal recomandate prin expertiza, in raport cu gradul de
periculozitate sociala al individului si a riscului de reiterare a unor fapte antisociale evaluate prin expertiza.
Expertiza medico-legala nu are competenta de a stabili responsabilitatea nici civila si nici penala.
Ea poate si trebuie sa furnizeze insa, elementele necesare justitiei pentru ca aceasta sa poata stabili
forma de vinovatie si responsabilitatea. Pornind de la premisa existentei prezumate atat a
responsabilitatii civile cat si a celei penale, atunci atat iresponsabilitatea penala cat si
incapacitatea (incompetenta) psihica trebuie demonstrate. Ca atare, expertizei medico-legale ii revine
rolul de a demonstra stiintific elementele ce pot conduce la stabilirea iresposabilitatii sau a incapacitatii
(incompetentei) psihice.
Fiind o lucrare stiintifica, in primul rand guvernata de principiile eticii si deontologiei expertale,
expertiza medico-legala psihiatrica este supusa limitelor oferite de rigurozitatea stiintifica. Rezulta astfel 3
situatii posibile:
a raspunsul clar la obiective (prezenta, scaderea sau absenta discernamantului, prezenta sau
absenta competentei psihice, etc.)
b - lipsa posibilitatii de raspuns la obiective (prin lipsa elementelor criteriologice medico-legale
psihiatrice de reconstituire a statusului bio-psiho-patologic din momentul comiterii faptei, sau al exercitarii
unui drept civil)
c situatii incerte, in care nu se poate stabili un raspuns cert, dar se poate opinia asupra obiectivelor
(prin lipsa elementelor criteriologice medico-legale psihiatrice suficiente de reconstituire a statusului bio-
psiho-patologic din momentul comiterii faptei, sau al exercitarii unui drept civil).
Din punct de vedere teoretic experii trebuie s analizeze att tulburrile psihice mai mult sau mai puin
evidente ct i acel status psihic care a permis s se acioneze asupra persoanei n vederea vicierii
discernamantului sau consimmntului; aspectul este deosebit de important deoarece n majoritatea
cazurilor vicierea consimmntului, manipularea sau inducerea n eroare nu pot fi probate juridic. n
situaia aceasta comisia medico-legal psihiatric analizeaz dosarul, in intregime, pentru a surprinde
orice amnunt, pro- i contra, n analiza i aprecierea logicii motivaionale i sociale care a stat la baza
ntocmirii unui act de dispoziie (de ce persoana face acest act, n ce condiii, n favoarea cui i mai ales n
defavoarea cui i de ce) n concordan cu propriile interese ale persoanei care a ntocmit actul cu efecte
juridice. Remarcm c este singura spe n care ne putem referi i la cutumele ancestrale (pattern
cultural, etnic, religios), respectiv la elemente de drept natural, aceste elemente putnd, uneori, constitui
fundamentul unei logici motivaionale care nou ne scap. De multe ori documentaia nonmedical ne
orienteaz mai bine dect actele medicale. Mai menionm c prezena unor tulburri psihoorganice nu
determin automat absena capacitii psihice de a ntocmi acte civile, dup cum nici sntatea psihic
bun sau optimal nu exclude modificri voliionale la un moment dat i ntr-o situaie dat. Frecvent,
pentru patologia vascular i endocrin, nu se regaseste n documentaia consultat elemente medicale
cu valoare criteriologic medico-legal psihiatric care s permit aprecierea competentei psihice a
persoanei la un moment anterior decesului, moment n care s-a ntocmit un act civil.
Caracteristica principal a activitii de expertiz medico legal psihiatric este de
reconstituire, prin metode specifice, a unui status psihic anterior examinrii persoanei.

17