EXPERTIZA MEDICO-LEGALA A PERSOANELOR PATIMITE

(prelegere)

Generalitati. In conformitate cu prevedreile Codului de procedura penala al

RM, in cazurile cand persoanele patimite prezinta leziuni corporale, obligatoriu
este necesar de a stabili gradul de gravitate al vatamarii integritatii corporale sau
a sanatatii.
Asadar, e necesar de utilizat doua notiuni, care par asemanatoare, dar in
esenta sunt diferite. Este vorba de sintagma leziune corporala si sintagma
vatamare corporala.
Leziunea corporala este dereglarea integritatii anatomice si a functiei unui
tesut sau organ al corpului uman in rezultatul actiunii traumatizante a unui
factor vulnerant din mediul ambiant.
Vatamarea corporala subintelege prejudiciul cauzat sananatii prin leziunea
corporala.
Nu exista leziune corporala fara cauzarea unui oarecare prejudiciu sanatatii
persoanei. Cel mai grav prejudiciu se considera pericolul pentru viata si chiar
moartea biologica, survenita in calitate de consecinta posttraumatica.
Procedural, daca nu este pornita o cauza penala, atunci organul de urmarire
penala dispune efectuarea unei constatari medico-legale, care se va finaliza cu
perfectarea unui raport de constatare medico-legala. Daca e vorba de un caz
penal, atunci se va dispune prin ordonanta, in conformitate cu prevederile
Codului de procedura penala, o expertiza medico-legala, care se va finaliza cu
perfectarea unui raport de expertiza medico-legala. Aceste doua rapoarte se
deosebesc numai prin faptul, ca in raportul de expertiza expertul va semna
suplimenar pentru faptul ca i-au fost aduse la cunostinta drepturile si obligatiile
expertului conform art. 88 CPP, concomitent pentru faptul ca a fost
preintampinat conform art. 312 CP al RM despre responsabilitate penala pentru
eliberarea unor concluzii premeditat false. Ca procedura medico-legala, atat
constatare, cat si expertiza medico-legala a persoanei, se face in acelasi mod:
persoana patimita se prezinta la medicul legist cu un bilet de trimitere sau cu
ordonanta de la organul de urmarire penala. Medicul legist obligatoriu solicita
mai intai documentele care confirma identitatea, dupa care ia cunostinta cu
circumstantele faptei indicate in biletul de trimitere (indreptare) sau in
ordonanta, studiaza intrebarile inaintate pentru solutionare in vederea modului
de solutionare si pentru a stabili, daca intrebarile inanitate tin de competenta sa.
Ulterior, medicul legist discuta cu persoana patimita in vederea precizarii
circumstantelor faptei si pentru a stabili acuzele persoanei patimite la momentul
examinarii (in medicina aceasta etapa se numeste culegerea anamnezei). In
etapa urmatoare medicul legist purcede la examinarea obiectiva proprpiu-zisa,
adica examineaza macroscopic (vizual) toate leziunile croporale, fixand in
raport caracterul si localizarea leziunilor, forma si dimensiunile lor, dsecrie
culoarea crustei la excoriatii, culoarea echimozelor, forma si dimensiunile
plagilor, caracterul marginilor si a colturilor lor, etc. Daca medicul legist
suspecteza o fractura osoasa el este in drept sa trimita pacientul intr-o institutie
medicala clinica pentru precizarea diagnosticului. La final, medicul legist da
raspuns la intrebarile inaintate de catre organul de urmarire penala prin
formularea concluziilor. Concluyiile expertului, in conformitate cu cerintele
CPP al RM, trebuie sa fie obiective, argumentate din punct de vedere practic si
stiintific.
De regula, prima intrebare fata de medicul legist care se inainteaza in
asemena cazuri (persoane patimirte care au suportat o maltratare fizica) are
urmatorul continut:
1. Sunt oare pe corpul cet. X careva leziuni corporale, daca da, atunci care
este caracterul si localizarea lor, mecanismul si vechimea producerii, care este
gradul de gravitate al vatamarii corporale? De remarcat faptul, ca persoana
poate sa prezinte mai multe leziuni corporale, dar gradul de gravitate al
vatamarii corporale va fi determinat numai unul. Desigur, intrebarile inaintate
expertului sunt mai multe si mai diverse, in dependenta de specificul cazului.
Raportul de constatare sau expertiza medico-legala se elibereaza persoanei
patimite, cu exceptia cazurilor cand gradul de gravitate este apreciat ca mediu
sau grav. In asemenea cazuri raportul se elibereaza numai ordonatorului
expertizei sau persoanei care a dispus efectuarea constatarii medico-legale.
Orice cetatean al Republicii Moldova sau a unui alt stat, dar care se afla pe
teritoriul ei, este in drept sa se adreseze personal catre medicul legist pentru
efectuarea unei examinari medico-legale. Dispunerea efectuarii constatarii sau
expertizei medico-legale tine de competenta politistului de sector, a sefului de
post, a ofiterului de serviciu al unitatii de garda, a ofiterului de urmarire penala,
a procurorului si/sau a instantei de judecata.
In anumite cazuri (persoana patimita refuza sa faca investigatiile medicale
suplimentare; consecinta neprimejdioasa a leziunii corporale nu este clara la
momentul efectuarii constatarii sau expertizei medico-legale; diagnosticul
medical stabilit persoanei intr-o institutie medicala clinica nu este argumentat,
nu detine un caracter cert – p. 17 al ,,Regulamentului”) expertul medico-legal
este in drept sa se abtina de la aprecierea gravitatii vatamarii co5rporale.
De remarcat si faptul, ca expertul nu este in drept sa elibereze concluzii
prealabile, preventive sau ipotetice.
Constatarea sau expertiza medico-legala a persoanei poate fi efectuata si in
lipsa ei (persoana se afla la tratament in spital, este plecata peste hotarele tarii, a
decedat, etc.) in baza documentelor medicale in original: fisa medicala a
bolnavului de stationar sau/si fisa medicala a bolnavului ambulator (mai ste
numita si cartela de ambulator). Datele obiective cu referinta la leziunile
corporale sunt culese din inscrisurile medicilor din documentele medicale
respective. De mentionat faptul, ca documentele medicale sunt intocmite
conform standardelor oficiale ale Ministerului sanatatii, muncii si protectiei
sociale: Andrei Padure, Gheorghe Baciu, Vladimir Hotineanu, ,,Cerintele
inaintate fata de perfectarea fisei medicale a bolnavului de stationar (formularul
003/e), indicatii metodice, Centrul Editorial-Poligrafic Medicina, Chisinau,
2009; ordinul Nr. 265 din 03.08.2009 a Ministerului Sanatatatii privind
implementarea Instructiunii cu privire la completarea Fisei medicale a
bolnavului de stationar (F 003/e).
Cerintele fata de biletul de trimitere (indreptare) a unei persoane la
medicul legist. De regula fiecare comisariat de politie detine un formular
standard de trimitere a unei persoane la medicul legist. Cu toate acestea este
absolut necesar, ca fiecare politist sa cunoasca metodica, cum se indeplineste o
astfel de indreptare la medicul legist. In primul rand este de mentionat faptul, ca
biletul de trimitere se intocmeste pe o foaie de hartie format A 4, fiindca acest
format este untlizat pentru toate documentele, iar certificatul de trimitere a
persoanei la medicul legist este un document, care se pastreaza obligatoriu in
arhiva institutiei medico-legale timp de 5 ani. In coltul drept de sus se indica
denumirea institutiei medico-legale si adresa. Trimiterea incepe cu datele din
buletinul de identitate al persoanei: numele si prenumele, anul nasterii, adresa
domiciliului, daca este angajat in campul muncii se indica profesia. In
continuare urmeaza circumstantele cazului, dar redate pe scurt: cand, unde, cine
si in ce mod a agresat persoana supusa examinarii sau expertizei medico-legale.
Dupa enuntarea circumstantelor cazului saunt formulate intrebarile concrete,
care rebuie sa fie solutionate de catre medicul legist. Prima intrebare va fi
obligatoriu cea indicata mai sus. In final, indreptarea este semnata (inclusiv si
descifrabil) de catre lucratorul de politie cu indicarea functiei detinute, se
fixeaza data emiterii documentului.
Cerintele fata de ordonanta prin care se dispune efectuarea expertizei medico-
legale sunt enuntate in Codul de procedura penala al RM si necesita a fi studiate
de sine statator.
Metodica aprecierii gravitatii vatamarii corporale. In procesul de
apreciere medico-legala a gravitatii vatamarii corporale expertul medico-legal
este obligat sa se conduca de prevederile catorva acte normative. In primul rand
este vorba de ,,Regulamentul de apreciere medico-legalaa gravitatii vatamarii
corporale” (in continuare Regulament), care contine 5 parti:
- Partea I ,,Notiuni generale”;
- Partea II ,,Vatamari grave a integritatii corporale si a sanatatii”;
- Partea III ,,Vatamari corporale medii”;
- Partea IV ,,Vatamari corporale usoare”;
- Partea V ,,Vatamari neinsemnate”.
In Regulament se mai contine notiunea medico-legala a bataii, chinuirii si
torturarii.
In afara de Regulamentul indicat mai sus, medicul legist, in anumite cazuri,
utilizeza prevederile ,,Instructiunii cu privire la aprecierea volumului
incapacitatii permanente de munca” si ale indicatiilor metodice ,,Aprecierea
 medico-legala a gravitatii vatamari corporale in traumele cranio-cerebrale”,
despre care vom discuta mai jos.
Este important de inteles, ca Regulamentul contine criterii medico-legale
obiective, clare, aplicabile pentru orice leziune corporala. In fond, aprecierea
gravitatii vatamarii corporale are loc dupa principiul – criteriul major
predomina asupra criteriului minor. E clar, ca in conformitate cu Regulamentul
mentionat si in corespundere cu Codul penal al RM, gravitatea vatamarii
corporale poate fi numai de 4 grade: vatamare corporala grava, medie, usoara si
neinsemnata.
Daca vom face trimitere la p. 26 al Regulamentului, atunci devine clar
continutul si aplicabilitatea criteriilor medico-legale pentru vatamarea
corporala grava: ,,Vatamarile corporale grave pot fi calificate numai in baza
urmatoarelor criterii: prezenta pericolului pentru viata; anumite consecinte
posttraumatice, neprimejdioase pentru viata – pierderea anatomica a unui organ
sau a functiei lui; intreruperea posttraumatica a sarcinii; desfigurarea
ireparabila a fetei; infirmitatea psihica postagresionala; incapacitatea generala
de munca cu caracter permanent, in volum considerabil, dar nu mai mic de
33%.”
Urmatorul punct al Regulamentului, p. 27, da lamurire clara, care leziuni
corporale sunt periculoase si care sunt tipurile de pericol din punct de vedere
medico-legal: ,,Drept periculoase pentru viata sant considerate vatamarile
corporale, care prezinta pericol iminent-imediat, tardiv sau potential, ca
leziunea sa determine moartea, indiferent daca acest pericol a fost inlaturat
printr-un tratament medical sau datorita reactivitatii individuale a
organismului.”
In continuare urmeaza un sir de puncte, care contin leziuni corporale
concrete, care se considera grave, ca fiind periculoase pentru viata.
Deasemenea sunt descifrate consecintele grave, dar nepericuloase pentru viata.
Pentru a aprecia o leziune croporala ca vatamare medie este necesara
prezenta unor criterii concrete, cum ar fi durata dereglarii sanatatii pe o perioda
mai mare de 21 zile, ori pierderea stabila (pe toata viata) a capacitatii generale
de munca in volum semnificativ – peste 10%, dar nu mai mare de 33%,
inclusiv. In acelasi timp este obligatorie lipsa criteriilor pentru vatamare grava
– a pericolului pentru viata si a consecintelor posttarumatice neprimejdioase,
dar grave, indicate mai sus.
Vatamare usoara se stabileste in baza dereglarii sanatatii pe o perioada scurta
de timp – peste 6 zile, dar nu mai mult de 21 zile inclusiv, sau in baza pierderii
stabile a capacitatii generale de munca in volum nesemnificativ: pana la 10%
inclusiv.
Vatamari corporale neinsemnate se considera acele leziuni corporale, care nu
conditioneaza o dereglare a sanatatii mai mare de 6 zile si niciodata nu
genereaza incapacitate stabila (permanenta) de munca.
 Asadar, orice leziune corporala, consecinta posttraumaticfa, se analizeaza in
baza criteriilor enuntae mai sus, dar conform principiului exculderii: daca nu
stabuilim prezenta perocolului pentru viata sau a unei consecinte
posttraumatice nepericuloasa pentru vita, dar grava, atunci leziunea nu poate vi
calificata drept vatamare grava si trecem la urmatorul grad de gravitate – la
vatamarea mned ie. Daca nici aici nu stabilim corespundere, coboram mai jos,
la vatamare usoara. Astfel continuam pana stabilim criteriul medico-legal
corespunzator leziunii corporale concrete.
De mentionat, ca in cazurile cu traume cranio-cerebrale, atat medicii legisti,
cat si medicii clinicieni (neurologi, neurochirurgi, neuropatologi) sunt obligati
sa se conduca de prevederile indicatiilor metodice ,,Aprecierea medico-legala a
gravitatii vatamarii corporale in traumele cranio-cerebrale”. Aceasta cerinta
este obligatorie pentru a respecta o practica unica pentru asemenea
traumatisme.
Literatura: ,,Regulamentul de apreciere medico-legfala a gravitatii
vatamarii corporale”, ordinul Ministerului Sanatatii Nr. 199 sin 27 iunie 2003,
Monitorul Oficial al R.M. Nr. 170-172 din 08.08.2003, modificat prin ordinul
Ministerului Sanatatii Nr. 654 din 16.08.2011, publicat in Monitorul Oficial al
R.M. Nr. 170-175 din 14.10.2011.
,,Instructiunea cu privire la aprecierea volumului inxcapacitatii
permanente de munca”, ordinul Ministerului Sanatatii al R.M. Nr. 1257 din
07.11.2011.
,,Aprecierea medico-legala a gravitatii vatamarii corporale in
traumele cranio-cerebrale”, indicatii metodice, ordinul Ministerului Sanatatii si
Protectiei Sociale al R.M. Nr. 157 din 30 mai 2005.
Gh. Baciu, ,,Medicina legala”, Chisinau, ,,Stiinta”, 1995.
Gh. Baciu, ,,Medicina legala”, Chisinau, ,,Ruxanda”, 1999.
V. Iftenie, D. Dermengiu, ,,Medicina legala”, curs universitar,
Bucuresti, ,,C.H. Beck”, 2009.