Adaptările organismelor

(hidrobionţilor) la factorii abiotici

Tensiunea superficiala a apei este utilizată de:
Inscetele din familia Gerridae;
Paianjenii de apă;
Şopârla Dasilisk
Adaptările organismelor (hidrobionţilor)
la factorii abiotici

 Densitatea apei.
 Organisme euribate – populează diapazon vast de
adîncimi (moluşte cefalopode, crustacei,
echinodermate ş.a;
 Organisme stenobate – populează diapazon restrâns
de adâncimi (abisale, hiponeiston, neiston)-
cefalopode şi peşti abisali, pogonofore.
 Adaptările organismelor (hidrobionţilor)
la factorii abiotici
 Organisme euribate – populează
diapazon vast de adîncimi (moluşte
cefalopode, crustacei, echinodermate ş.a
 Adaptările organismelor (hidrobionţilor)
la factorii abiotici
 Organisme stenobate – populează
diapazon restrâns de adâncimi
(abisale, hiponeiston, neiston)-
cefalopode şi peşti abisali, pogonofore
Adaptările organismelor (hidrobionţilor) la
factorii abiotici
 Regimul de gaze:
 Organisme eurixibionte – organisme ce pot suporta
concentraţii mici de oxigen în apă (oligochete, gastropode,
crapul, carasul, linul, peştii dipnoi ş.a)
Adaptările organismelor (hidrobionţilor) la
factorii abiotici
 Regimul de gaze:
 Organisme stenoxibionte – organisme ce pot exista doar în
apă cu concentraţii ridicate de oxigen (7-11 cm3/l )
 (păstrăvul, larvele de salmonide şi efemere ş.a)
 Adaptările organismelor (hidrobionţilor) la
factorii abiotici
 Regimul de gaze:
 Organisme ce posedă capacitatea de
anoxibioză – trecerea în stare de
hibernare la scăderea critica a
oxigenului în apă şi respiraţie prin saci
pulmonari (protopterus, lepidosirenul)
 Adaptările organismelor (hidrobionţilor) la
factorii abiotici
 Salinitatea. Capacitatea de adaptare
bazată pe osmoza.
 Organisme eurihaline – au capacitatea
de a vieţui atât în apă dulce cât şi in
apă marină (rapane, unii crabi, unii
rechini, .
 Adaptările organismelor (hidrobionţilor) la
factorii abiotici
 Salinitatea. Capacitatea de adaptare
bazată pe osmoza.
 Organisme stenohaline – au capacitatea
de a vieţui doar în apă dulce sau in apă
marină, inclusiv hipersalină. (ascidiile,
coralii, peştii coralieri, artemia, speciile
abisale
 Adaptările organismelor (hidrobionţilor) la
factorii abiotici
 Temperatura.
 Organisme euriterme – au capacitatea
de a vieţui într-un diapazon vast de
temperaturi ale apei ( ctenofori,
crustacei, mamifere acvatice, moluşte)
 Adaptările organismelor (hidrobionţilor) la
factorii abiotici
 Temperatura. Termoclina.
 Organisme stenoterme – au
capacitatea de a vieţui doar la
temperaturi ridicate sau scăzute ale
apei (corali,specii abisale, polare,
hidrotermale)
 Adaptările organismelor (hidrobionţilor) la
factorii abiotici

Luminozitatea.
adâncimea (m) Razele cu diferite lungimi de undă sunt
0 absorbite în apă diferit: cele roșii dispar deja
10 aproape de suprafață, în timp ce cele albastru-
20 verzi pătrund mult mai adânc. Micşorarea luminii
30 în ocean are loc cu adâncimea. Spectrul luminii
40 este mai întâi verde, apoi albastru, albastru
50 închis și albastru-violet, dând loc întunericului
60 constant. În consecință, se înlocuiesc reciproc
70 cu adâncimea, algele verzi, brune și roșii,
80 specializate în captarea luminii cu diferite
90 lungimi de undă.
100
 Adaptările organismelor (hidrobionţilor) la
factorii abiotici
 Granița zonei de fotosinteză
variază foarte mult în diferite
bazine acvatice.
 În apele cele mai transparente,
zona euforică sau zona
fotosintezei se extinde până la
adâncimi de cel mult 200 m,
zona crepusculară sau disfotică
are adâncimi de până la 1000-
1500 m, iar mai adânc, în zona
afotică, lumina soarelui nu
pătrunde deloc.
 În adâncurile oceanului,
organismele acvatice folosesc
lumina emisă de organismele
vii ca sursă de informații
vizuale. Acest fenomen se
numește bioluminiscență.
 Adaptările organismelor (hidrobionţilor) la
factorii abiotici
Bioluminiscenţa

 Bioluminiscența, denumită și biofotogeneză, este producția de lumină de către organismele

vii, ca un caz particular al chimioluminiscenței.

 Această lumină rece este produsă de organisme vii (licurici, pești abisali, ciuperci) sau de
microorganisme, prin oxidarea unei substanțe proteice, secretată de acestea, numită luciferină
cu ajutorul ATP-ului (adenozintrifosfatului sau trifosfatului de adenozină).

 În prezența oxigenului, sub acțiunea fermentului special luciferaza, are loc oxidarea luciferinei.
Reacția chimică este însoțită de eliminarea luminii.

 Luciferină + O2 → Oxiluciferină + Lumină

 Termenii luciferază și luciferină sunt nume generice, deoarece atât luciferazele cât și luciferinele
diferă de la o specie la alta.

 La cele mai multe dintre speciile bioluminiscente, lumina produsă are o culoare albăstrie sau
verzuie, dar există și unele specii de pești care emit o radiație roșie sau infraroșie, în timp ce
viermele marin Tomopteris emite lumină galbenă.
Adaptările organismelor (hidrobionţilor) la factorii
abiotici
Bioluminiscenţa