1.

Limitele biosferei
Frontiera superioara a biosferei este conditionata de intensitatea critica a iradierii
solare, letala pentru organismele vii. Ea corespunde altitudinii de aproximativ 25-30km,
la nivelul ecranului protector de ozon (in stratosfera).
In atmosfera, viata se desfasoara mai intens la limita inferioara a acesteia (partea
inferioara a troposferei). Densitatea cea mai mare a organismelor vii se plaseaza pana la
inaltimea de 50-70 m.
Din cadrul regnului vegetal, unii arbori depasesc 110 m inaltime (eucaliptii
australieni, arborele mamut (Sequoia gigantea) si arborele rosu (S. sempervirens) din
padurile litorale pacifice nord-americane). Numarul organismelor scade treptat spre
1000 m altitudine, unde ajunge foarte redus. Partea cea mai mare a aeroplanctonului
vegetal, desfasurat intre 100 si 5000 de metri, este alcatuita din spori de ciuperci si polen.
Insecte de mici dimensiuni si paianjeni ajung pana la 4000 m altitudine, iar sporii si
bacteriile, pana la 22000m.
Unele coleoptere ajung in Anzi la 4900 m altitudine ; pe Everest, furnicile attide au fost
identificate pana la 6710 m altitudine (B. Stugren, 1994).
Frontiera inferioara a biosferei in litosfera ajunge pana la cea mai profunda zona a
paturii sedimentare. Este o limita teoretica, deoarece din cauza absentei fisurilor
deschise si a hranei, este rar atinsa ; in principiu, patrunderea comunitatilor de
microorganisme in adancurile litosferei, este functie de prezenta capilarelor acvifere.
Dintre speciile care ating recorduri din punct de vedere al penetrarii litosferei,
pot fi citate:
Saxaulul (fig. 1), planta xerofila asiatica, cu radacini ce ating 10-20 m adancime ;
Ramele ajung pana la 7 -8 m ;
Cartita 5 -6 m ;
Bacteriile anaerobe ating adancimi de 2500-3000 m ; acestea populeaza pelicula de apa
care acopera suprafata zacamintelor de petrol.
Din punct de vedere geochimic si biochimic, limitele determinate ale biosferei se
extind in crusta terestra, mult mai departe decat se extind organismele vii.
In hidrosfera, viata este mult mai dezvoltata decat in celelalte invelisuri (mediul
acvatic ocupa 71% din suprafata terestra).
Limita maxima pana la care pot ajunge formele de viata in hidrosfera corespunde
celor mai mari adancimi oceanice (11034 m). O distributie limitata in apa oceanica o au
plantele fotosintetizante, dependente de lumina. Acestea se intalnesc in orizonturile
eufotic si disfotic, pana la 400 m adancime.
2.Definii noiunile: biotop, biocenoz, ecosistem, biom, biosfer, areal biogeografic,
centru biogenetic

Biotop Reprezinta locul de habitat al unei biocenoze. El este definit de ansamblul

factorilor abiotici care constituie suportul existentei si dezvoltarii organisemelor vii;
cuprinde elemente ale litosferei, hidrosferei, atmosferei si energiei solare.
Biocenoz Este o grupare de organisme vii, vegetale si animale, cu un numar variabil
de specii si indivizi, aflati intr-o dependenta reciproca si care prezinta adaptari fata de
un complex particular de factori de mediu.
Ecosistem Reprezinta ansamblul format din comunitatea plantelor si animalelor
(biocenoza), biotopul acesteia si relatiile existente intre ele.
Biom Sistem ecologic complex, un fel de biocenoza la scara continentala. El grupeaza
biocenozele similare ca infatisare, ce corespund unor conditii fizico-geografice
asemanatoare, determinate de zonele de latitudine ale planetei.
Biosfer - Conform lucrarii Biogeografie (R. Calinescu si colab., 1972), biosfera este
definita ca nvelisul de la suprafata globului terestru, format la zona de mbinare, de
interferenta a nvelisurilor anorganice si care este populat cu organisme vii.
n sens larg, geochimic, biosfera este un sistem planetar heterogen, care cuprinde
ntreaga lume vie si biotopurile sale, precum si acele parti ale crustei terestre care nu
sunt populate de organisme, dar sunt influentate chimic de materia vie.
Centrului biogenetic - Reprezinta punctul in care a aparut pentru prima data o specie
pe suprafata terestra.
Areal biogeografic - Reprezinta teritoriul pe care se afla raspanditi indivizii unei specii.
3.Factorii abiotici ai mediului i influena lor asupra organismelor vii
Lumina si influenta sa asupra organismelor vii
Procese fiziologice influentate de lumina
a) asimilatia clorofiliana toate speciile vegetale, cu mici exceptii (bacterii, ciuperci sau
plante cormofite parazite, fara clorofila) au nevoie de lumina pentru realizarea
procesului de fotosinteza;
b) evapotranspiratia asigura circulatia substantelor minerale de la radacina catre
frunze, unde are loc elaborarea hranei. Evapotranspiratia creste direct proportional cu
intensitatea luminii.
Caracteristici morfologice influentate de lumina
a) cresterea si forma plantelor: plantele crescute in semiintuneric sau umbrire intensa au
tulpini lungi, subtiri, frunze slab dezvoltate, de culoare alb-galbuie; astfel, speciile care
prefera biotopurile intens luminate vor avea coronamentul dezvoltat pe orizontala, in
timp ce speciile care prefera lumina difuza isi vor dezvolta coronamentul pe verticala;
Temperatura si influenta sa asupra organismelor vii
Limite de toleranta ale organismelor fata de factorul termic
Majoritatea organismelor suporta temperaturi intre 0 50 grade Celsius. Intervalul
de confort termic : intre 16 25 grade Celsius.
Recorduri de adaptare la temperaturi extreme

- unele specii de alge rosii suporta temperaturi de -30grade, dar mor la peste +4;
- unii acarieni suporta temperaturi intre -6 si -65;
- specii de pesti si amfibieni care rezista la sub 0;
- dintre vertebrate, pinguinii si renii sunt adaptati la temperaturi ce coboara sub -60;
- speciile din deserturile tropicale suporta temperaturi de peste 50 grade Celsius
In functie de toleranta fata de variatiile de temperatura, organismele vii se impart in
doua categorii:
- euriterme suporta variatii de temperatura;
- stenoterme adaptate la temperaturi constante ale mediului de viata.
Factorii hidrici si influenta lor asupra organismelor vii
- apa este o resursa minerala indispensabila vietii, fiind prezenta in toate functiile si
procesele biologice;
- apa detine o pondere considerabila in structura organismelor vegetale si animale
(tomatele, castravetii, pepenii etc. contin cca. 90% apa), reprezinta sursa de hrana si
constituie un excelent mediu de viata pentru un mare numar de specii animale si
vegetale;
- prin organele cu care sunt dotate, organismele au posibilitatea sa obtina apa din sol sau
direct din atmosfera;
- apa are un rol deosebit de important in procesul de asimilatie clorofiliana, asigurnd
circulatia substantelor nutritive de la radacina catre frunze.
4.Plante indicatoare de lumin, temperatur, umiditate, pH, compoziie chimic,
textur i structur ale solurilor
Plante indicatoare de lumina:
a) plante heliofile - indica medii cu intensitate ridicata a luminii
raspndire: cu precadere in formatii vegetale deschise: stepa, savana, pampas, prerie,
desert, tundra, etaj alpin.
adaptari fiziologice si morfologice:
- asimilatia clorofiliana se desfasoara in conditii optime, hidratii de carbon sunt mai
numerosi;
- cantitatea de lignina este mai mare.
exemple: iarba campului (Agrostis alba), colilia (Stipa capillata), pinul, salcamul, laricele,
frasinul.
b) plante heliosciofile - suporta o oarecare umbrire, reprezentand forme intermediare,
intre cele heliofile si cele ombrofile.
exemple: Fagus silvatica, Carpinus betulus.
c) plante ombrofile - adaptate la umbrire intensa:

raspndire: sunt caracteristice in special formatiilor vegetale inchise: taiga, padurile

boreale montane, stratele vegetale inferioare ale padurilor de foioase umbroase.
adaptari fiziologice si morfologice:
- asimilatia clorofiliana este lenta;
- tesuturile sunt slab lignificate, urmare a imputinarii hidratilor de carbon;
- frunzele devin mai fragile si de un verde mai putin intens, pe masura ce gradul de
umbrire creste.
exemple: rodul pamantului (Arum maculatum), pochivnicul.

Plante indicatoare ale unui anumit regim termic:

a) plante megaterme - adaptate la o temperatura medie anuala de peste 20C
raspndire: sunt specifice formatiilor vegetale din climatul ecuatorial si subecuatorial.
adaptari fiziologice si morfologice :
- semperivirescenta sau sezonul de vegetatie permanent;
- coexistenta fenofazelor, florilor sau fructelor la arborii din padurile ecuatoriale;
- dimensiunile mari ale ierburilor de savana (2-3 m in savana africana).
exemple: palmierii, curmalul, bananierul, arborele de cafea, de cauciuc, de cacao,
eucaliptul.
b) plante mezoterme - cu adaptari la temperaturi medii anuale care variaza intre 15 si
20C
raspndire: formatii vegetale din climatul de tip subtropical sau mediteranean.
adaptari fiziologice si morfologice:
- temperaturile medii anuale ridicate si absenta lunilor cu temperaturi negative se
reflecta in activitatea biologica a plantelor, numeroase specii caracterizandu-se prin
semperviriscenta sau semisemperviriscenta.
exemple: maslin, castan, stejar de pluta, stejar vesnic verde, leandru, chiparos, smochin.
c) plante mictroterm - include grupa celor care rezista la temperaturi medii
anuale cuprinse intre 0 si 15C
raspndire: apar cu frecventa ridicata in limitele climatului temperat si subpolar.
adaptari fiziologice si morfologice :
- se caracterizeza printr-o activitate biologica marcata de o perioada de repaus in cadrul
sezonului de vegetatie, pe parcursul careia se acumuleaza umezeala in orizontul biologic
activ al solului;
- principala forma de adaptare a speciilor microterme la potentialul termic nefavorabil al
iernii o reprezinta pierderea aparatului foliar, deci incetarea proccesului de asimilatie
clorofiliana.
exemple: molidul, bradul, fagul, scorusul de munte.

d) plante hechistoterme - adaptate la temperature anuale scazute, mai mici sau egale cu
0 C
raspndire: in tinuturile polare si in etajul aplin.
adaptari fiziologice si morfologice :
- acumularea in celule a zaharurilor si a sarurilor;
- transformarea in timpul iernii a amidonului in glucide simple;
- pierderea frunzelor in sezonul rece;
- formarea tulpinilor si a ramurilor in sol, la suprafata aparand numai frunzele si florile;
- trecerea anotimpului nefavorabil sub dierite forme de rezistenta (seminte, bulbi, rizomi
etc.).
exemple: afinul, merisorul,garofita de munte, salcia pitica, mesteacanul pitic, lichenul
renului.
Plante indicatoare de umiditate:
a) plante hidrofile:
raspndire: formeaza vegetatia lacurilor, baltilor, mlastinilor, raurilor si fluviilor, apelor
marine si oceanice.
adaptari fiziologice si morfologice :
- radacini puternice, al caror rol principal este de sustinere a plantei;
- radacini subaeriene, importante pentru respiratie;
- tulpini lungi flexibile, frunze submere, plutitoare si emerse.
exemple:
- plante submerse (subacvatice): bradisul, ciuma baltii (Elodea canadensis);
- plutitoare: nufarul alb (Nymphaea alba), marele nufar de Amazon (Victoria amazonica).
- partial emerse: sageata apei (Sagitaria sagittifolia).
b) plante higrofile - pe soluri suprasaturate in apa
raspndire: in lunci, malul lacurilor, terenurile mlastinoase de la baza teraselor si a
versantilor, crovuri etc.
adaptari fiziologice si morfologice :
-radacini putin ramificate, lipsite de perisori absorbanti;
-frunze, tulpini si radacini strabatute de un sistem de spatii intracelulare si de lacune de
aer, care usureaza aeratia radacinii.
exemple:
- plante ierboase: izma broastei, ardeiul broastei, rachitanul, orezul;
- arbori: salcia alba (Salix alba), plopul alb (Populus alba), arinul alb (Alnus incana),
bananierul (Musa paradisea).
c) plante mezofile - cu exigente moderate fata de umiditate
raspndire: mai ales prin fanete, pajisti si paduri de rasinoase si foioase, mezofitele
tipice apar in regiunile agricole nordice;
adaptari fiziologice si morfologice:

- sunt adaptate la conditii ecologice de umiditate, regim termic si nutritie minerala

intermediara;
- frunzele mezofitelor sunt in general mari, subtiri, flexibile si glabere, cu tesuturile
conducator, mecanic, palisadic si epidermic potrivit dezvoltate;
- stomatele se afla adesea pe fata interioara a frunzei;
- deseori, la mezofitele arborescente, cu frunzis abundent, se pot diferentia frunze de
umbra, mai higromorfe si frunze expuse luminii, cu adaptari xeromorfe.
exemple:
- plante perene: timofica de pajisti (Phleum pratense) si trifoiul rosu;
- plante efemeroide: iarba campului (Agrostis alba);
- plante ruderale de pe campuri.
d) plante xerofile - in medii cu deficit de umiditate
raspndire: deserturi, semideserturi, stepe semiaride; plante cu caracter xeromorf pot
aparea in cadrul unor asociatii vegetale intrazonale legate de prezenta dunelor de nisip,
plajelor, solurilor halomorfe.
adaptari fiziologice si morfologice:
- diversitatea formelor de adaptare a plantelor xerofile la dificitul de umiditate a permis
individualizarea urmatoarelor subcategorii:
+ plante xerofile suculente, ale caror tulpini functioneaza ca adevarate rezervoare de
apa; suculentele patreaza foarte bine apa, o consuma cu economie, astfel incat, in
perioadele lungi de seceta excesiva din deserturi, asigura necesarul de umiditate pentru
animale;
+ plante euxerofile (xerofite propriu-zise) sunt specifice regiunilor de stepa si pustiu;
dupa aspectul general sunt total opuse suculentelor; sunt plante de talie mica, uscative,
aspre; in momentele de seceta maxima, ele pot pierde peste 25% din apa pe care o contin;
daca sunt rupte, tulpinile si ramurile infrunzite ale sclerofitelor nu ofilesc timp
indelungat;
+ plante hemixerofile sau freatofile adaptate atat la xerofilismul climatic, cat mai ales
la cel edafic, aceste plante isi dezvolta radacini foarte lungi, tip pivotant, pentru a obtine
necesarul de apa direct din panza freatica;
+ plante hidatofile cresc in regiuni de seceta excesiva, dar pot aparea si in regiunile
umede; sunt plante pentru care nu solul furnizeaza necesarul de apa, ci aerul atmosferic.
exemple:
- plante xerofile suculente: apartin familiilor Cactaceae, Amarilidaceae, Liliaceae, unele
Euphorbiaceae; cactus candelabru (Cereus giganteus);
- plante euxerofile: pelin, lumanarica, unele specii de colilie (Stipa pennata, Stipa capillata);
- plante hemixerofile: spinul camilei, salcamul;
- plante hidatofile: Cress cretica.

Plante indicatoare de pH al solului:

a) plante acidofile sau oxifile, adaptate solurilor cu pH acid (5,8 - 6,5)

raspndire: cu precdere pe soluri din categoria podzolurilor, n regiunile de tundr
sau n etajul alpin montan, precum si n biotopul mlastinilor de turba oligotrofa.
adaptari fiziologice si morfologice : adaptari caracteristice xerofilismului fiziologic :
reducerea suprafetei foliare, dezvoltarea cuticulei, prezenta pe frunze a unui strat
protector de perisori sau frunze coriacee, n scopul diminuarii pierderilor de apa.
exemple : trsa (Deschampsia flexuosa), afinul (Vaccinium myrtillus), merisorul (Vaccinium
vitis idaea), gusa porumbelului alpin (Silene acaulis), argintica (Dryas octopetala, roua
cerului (Drosera rotundifolia) - plant carnivor.
b) plante neutrofile - sunt adaptate solurilor cu pH cuprins ntre 6,8 - 7,2.
exemple : ochiul sarpelui (Echium rubrum), obsiga (Bromus ramosus) etc.
c) plante bazifile care prefer soluri alcaline, cu pH > 7,2 , bogate n carbonati;
raspndire : sunt specifice zonelor de step si silvostep
exemple: dintre speciile lemnoase de la noi din tar, putem cita ca exemplu stejarul
pufos (Quercus pubescens), iar dintre cele ierboase, lucerna (Medicago falcata, M. sativa)
etc.
Plante indicatoare de sruri minerale continute n sol:
a) plante halofile - prefer solurile srturoase, halomorfe;
raspndire : cele mai numeroase specii halofile apar n regiunile semiaride si aride
adaptari fiziologice si morfologice:
- rdcinile acestora pot absorbi ap cu concentratie ridicat de NaCl (5%);
- halofitele prezint adaptri la xerofilismul fiziologic, respectiv reducerea gradului de
absorbtie a apei si a procesului de evapotranspiratie;
- n general, tulpinile plantelor halofile sunt groase si suculente;
exemple :
- n deserturile peruano-chiliene (Desertul Costero) pe solurile halomorfe, apar specii
halofile, ca: Salicornia ambiqua, Batis maritima,
Paspalum vaginatum);
- n stepele semiaride, cum este cazul Brganului romnesc, pe plaje etc. Apar adesea
brnca (Salicornia herbacea), srarita sau ghirinul (Suaeda maritima), chiurlanul (Salsola
pestifer) etc.
b) plante nitratofile, ntlnite pe soluri bogate n nitrati;
raspndire : frecvente n apropierea stnelor, drumurilor, gropilor de gunoi, asezrilor
umane, complexelor de crestere a animalelor
adaptari : n general, sunt reprezentate de plante ruderale (buruieni), cu caracter
exuberant
exemple : boz (Sambucus ebulus), mcrisul calului (Rumex conglomeratus), spanac porcesc
(Chenopodium esculentum), urzica (Urtica dioica) etc.

c) plante calcifile
raspndire : pe soluri bogate n CACO3 sau pe stnci calcaroase
exemple : floarea de colt (Leontopodium alpinum), garofita Pietrei Craiului (Dianthus
callizonus), salcia pitic (Salix retusa) etc.
d) plante care indic o concentratie ridicat a altor substante minerale n sol:
plante zincofile (Viola calaminaria, Minuartia verna, Armeria elongata etc.)
Plante silicifile (Juniperus virginiana var. silicicola)
plante magnezifile (Sedum serpentini, Asplenium adulterinum)
plante indicatoare de beriliu (mesteacanul Betula platyphylla, n SUA)
Plante indicatoare de structur si textur ale solurilor
a) plante psamofile - sunt adaptate solurilor nisipoase
raspndire : n domeniul stepelor, deserturilor nisipoase, plajelor
adaptari fiziologice si morfologice
- au caracter xeromorf, ca urmare a xerofilismului edafic;
- prezint adaptri si fat de mobilitatea substratului (n general sunt plante camefite, au
rdcini lungi, de tip pivotant, adesea fiind freatofile);
exemple : garofita de nisip (Dianthus arenarius), varza de mare (Crambe maritima),
volbura de nisip (Convolvulus persicus), troscotul de nisip sau vitelarul etc.
b) plante casmofile - formeaz n general flora stncriilor, dominat de licheni si briofite
(asa-numita flor saxicol), dar si de unele cormofite; acestea si introduc rdcinile prin
fisurile rocilor, accelernd procesul de dezagregare.
c) plante litofile - se dezvolt pe soluri neevoluate, alctuite din pietrisuri, bolovnisuri,
grohotisuri; sunt reprezentate n special prin specii talofite de alge si licheni.
5.Caracteristici ale arealelor biogeografice(marime,forma, vechime, densitatea
indivizilor) i ale centrului biogenetic; factori care influenteaza marimea arealelor
Arealul biogeografic reprezinta teritoriul pe care se afla raspanditi indivizii unei
specii. Un rol important in formarea arealelor biogeografice revine centrului biogenetic
care reprezinta punctul in care a aparut pt prima data o specie pe suprafata terestra. Din
acest centru indivizii tind sa se extinda in teritoriu atat de mult cat le permit conditiile de
mediu fata de care acestea prezinta anumite adaptari. Intre cauzele care pot influenta
extinderea la distanta mai mare sau mai mica de acest centru a indivizilor unei specii pot
fi mentionate : cauzele orografice, cauzele climatice, cauzele hidrologice, cauza
antropica.
Caracteristici ale arealelor :
marimea arealelor;
forma arealelor ;

 densitatea indivizilor intr-un areal ;

vechimea arealelor.
Marimea arealelor
Factori care influenteaza marimea :
adaptabilitatea indivizilor unei specii la variabilitatea conditiilor de mediu:
- specii cu valenta ecologica mare (specii euribionte, euritope, ubicviste);
- stenobionte (stenotope).
capacitatea de prolificitate a speciilor ;
vechimea speciei;
mijloacele de diseminare ale indivizilor unei specii:
- diseminarea activa(autocorie) - presupune raspandirea indivizilor unei specii prin
mijloace proprii;
- diseminarea pasiva - imbraca mai multe forme in functie de agentul care intermediaza
raspandirea indivizilor:
+ anemocoria - cu ajutorul vantului;
+ hidrocoria - cu ajutorul apei;
+ zoocoria - cu ajutorul altor specii faunistice;
+ de om - voluntar sau involuntar.
Tipuri de areale
Dupa marime:
cosmopolite (ubicviste) cu dimensiuni mari care pot corespunde unei intregi mase
continentale, mai multor continente, unuia sau mai multor bazine oceanice; sunt
specifice mai ales rangurilor taxonomice superioare; dintre specii, pot fi mentionate:
papadia, soimul calator, balena albastra, cucul;
endemice corespund unor specii unice, cu raspandire limitata pe suprafata terestra;
dimensiunile acestor areale inregistreaza adesea cativa km; exemplu: lotusul caspic din
Delta Volgai.
Dupa forma:
areale disjunctive - cu caracter fragmentar sau insular, datorita urmatoarelor cauze:
dinamica maselor continentale si oceanice, aparitia unor bariere de natura climatica,
orografica, hidrologica sau a diferitelor tipuri de amenajari ale mediilor naturale,
responsabile de despaduriri in masa, desecari, poluari.
Ex: specii disjuncte: tapirul - Tapirus terrestris (Amazonia);
areale circumterestre - au aspect de banda ce inconjoara globul terestru, in limitele
unui anumit tip de climat; pozitia geografica si forma acestora reprezinta rezultatul
adaptarii speciilor la un anumit potential termic.
Dupa vechime:
foarte vechi, cu origini in era primara, secundara sau tertiara, cand aceste specii erau
larg raspandite, mentinandu-se pana in prezent prin procesul de conservare (ferigile
arborescente din I-lele Juan Fernandezz, arborele mamut, arborele rosu);

 areale recente: care nu au avut timpul material pentru a-si extinde arealul de
raspandire (garofita Pietrei Craiului).
6.Mijloace de diseminare activ; caracteristici, exemple
Desiminarea activa (autocoria) este realizata prin propriile mijloace ale
organismelor. Este caracteristica indeosebi regnului animal, deoarece organismele
animale poseda mijloace de locomotie mai mult sau mai putin performante. Cele mai
avantajate sunt speciile caracterizate prin viteza mare de zbor, alergare sau inot.
Recorduri in acest sens inregistreaza: porumbeii salbatici, care zboara cu 27 km/h;
randunelele 125 km/h; lastunul mare 180 km/h.
In cazul plantelor, autocoria presupune adaptari si dispozitive mecanice prin care
acestea isi imprastie semintele, fenomen intalnit la specii, precum: slabanogul (Impatiens
nolitangere), plesnitoarea (Ecbalium elaterium), unele euforbiacee tropicale etc.
7.Mijloace de diseminare pasiv; caracteristici, exemple
Tipuri de diseminare pasiva: anemocoria, hidrocoria, zoocoria si diseminarea
realizata de om.
Diseminarea realizata cu ajutorul vantului anemocoria
Vantul transporta la mari distante sporii ciupercilor si ai ferigilor, semintele unor
fanerogame: poroinicul, soparlita alba, pe distante de mii de km. De asemenea, sunt
transportate prin aer fructe si seminte prevazute cu accesorii pentru zbor: puf papadia,
plopul, scumpia; aripioare tei, parasute, umbrelute, etc.
Diseminarea realizata cu ajutorul apei hidrocoria
Plantele care folosesc apa pentru diseminarea semintelor prezinta dispozitive
pentru plutire si impotriva putrezirii. Exemple de adaptari:
- seminte protejate de un strat de ceara alba (la nufar);
- coaja lemnoasa, dura, invelis uleios (nuca de cocos, stanjenei de balta, castanele de
balta);
- fructe care se deschid numai pe timp de ploaie (iarba de soaldina);
- viviparitatea capacitatea semintelor de a germina in interiorul fructului (specii din
cadrul formatiilor de mangrove).
Diseminarea realizata cu ajutorul animalelor zoocoria
Pentru a fi diseminate de cu ajutorul animalelor, plantele trebuie sa prezinte
adaptari specifice, precum:
- prezenta unor dispozitive de prindere a semintelor in blana animalelor: clestisori
(turita mare, scaieti), puf (vinarita), substante adezive (vascul);
- capacitatea semintelor de a rezista la actiunea sucului gastric din tubul digestiv al
pasarilor frugivore si granivore.

10

Diseminarea realizata de om
De-a lungul timpului, omul a contribuit la diseminarea speciilor vegetale si animale,
in contextul unor actiuni voluntare sau involuntare. Astfel, in mod constient, pot fi
mentionate urmatoarele actiuni de diseminare:
- introducerea unor plante de cultura (porumb, cartof, patlagea rosie, floarea soarelui)
din America in Europa sau a unor plante decorative (frezii, muscate, asparagus) din
Africa de Sud in Europa;
- colonizarea insectelor polenizatoare si a iepurelui de camp in Australia;
- colonizarea cainelui enot in Delta Dunarii.
Pe de alta parte, o serie de plante si animale parazite au fost diseminate involuntar
de catre oameni, dintr-un continent in altul (gandacul de Colorado).
8.Categorii de areale dup mrime: caracteristici, exemple
Cosmopolite
- cu dimensiuni care pot corespunde unei ntregi mase continentale, mai multor
continente, unuia sau mai multor bazine oceanice;
- sunt specifice mai ales rangurilor taxonomice superioare;
- dintre specii, pot fi mentionate: papadia (Taraxacum officinale), patlagina (Plantago
major), cucul (Cuculus canorus), soimul calator (Falco peregrinus), balena albastra
(Balenoptera musculus) etc.
Endemice
- corespund unor specii unice,cu raspandire limitata;
- dimensiunile lor se reduc adesea la ctiva kilometri patrati sau chiar metri patrati
(cazul speciei Melumbium caspicumlotusul caspic- din Delta Volgai sau al speciei Linaria
minorcensis, gura leului, ntlnita n insula Menorca din Baleare, pe o suprafata de numai
ctiva m);
- dimensiunile reduse ale arealelor endemice sunt datorate n cea mai mare masura
vrstei geologice a speciilor.
9.Categorii de areale dup vechime: caracteristici, exemple
Paleoendemice
- foarte vechi, cu origini n era primar, secundar sau tertiar cnd aceste specii erau
larg rspndite, mentinndu-se pn n prezent prin procesul de conservare, doar n
acele habitate al cror mediu a rmas relativ neschimbat:
+ ferigile arborescente din Ilele Juan Fernandez, situate in apropierea tarmului chilian al
Oceanului Pacific;
+ arborele mamut Sequoia gigantaea si arborele rosu Sequoia sempervirens din pdurile
litorale pacifice nord-americane;

11

+ nufrul termal Nymphaea lotus thermalis de pe lacul Petea (Oradea);

+ pestele Latimeria chalumnae din Oceanul Indian;
+ pestii dipnoi Neoceratodus forsteri din Australia de NE;
+ melcul de ap Melanopsis parreyssi din lacul Petea etc.
-acest tip de areale, numite paleoendemice, sunt prezente prin excelent n cadrul
regiunii biogeografice australiene, dat fiind evolutia paleogeografic a acesteia, din
jurasic si pn n prezent;
Neoendemice
- recente (aparute n cuaternar), care nu au avut timpul material pentru a-si extinde arealul
de raspndire (specii neoendemice sau endemice progresive);
- la aparitia lor a contribuit izolarea geografica, pe de o parte si adaptarea la anumite
conditii stricte de mediu, pe de alta parte (garofita Pietrei Craiului, Dianthus callizonus,
oitele Anemone transsilvanica etc.).
10.Categorii de areale dup form: caracteristici, exemple
Areale disjunctive
- au cu caracter fragmentar sau insular;
- acestea au rezultat n timp geologic sau n timp istoric, dintr-un areal initial continuu,
datorit unor cauze ca:
+ dinamica maselor continentale si oceanice,
+ aparitia unor bariere de natur climatic, orografic, hidrologic etc.
+ aparitia diferitelor tipuri de amenajri ale mediilor naturale, responsabile de
despduriri n mas, desteleniri, decopertri, desecri, poluri etc.;
-exemple: speciile disjuncte Tapirus terrestris (Amazonia) si Tapirus indicus (Asia de sudest);
Areale circumterestre
- au aspect de band ce nconjoar globul terestru, ntre anumite grade de latitudine;
- poziia geografic i forma acestora reprezint rezultatul adaptrii speciilor la un
anumit potenial termic;
- n cadrul lor pot fi individualizate:
+ Areale circumpolar boreale (corespund speciilor localizate in tundra, in jurul Cercului
Polar de Nord),
+ Circumtemperat boreale pantropicale sau circumtropicale (desfasurate sub forma de
banda in limitele climatului intertropical Cocos nuccifera)
+ Circumtemperat australe (fagul austral Nothofagus cunninghami)
11.Importanta reprezentarii cartografice a arealelor biogeografice

12

Reprezentarea cartografica a arealelor de raspandire a elementelor floristice si

faunistice este necesara atat in scop stiintific si educativ, cat si pentru a veni in sprijinul
desfasurarii anumitor activitati economice.
In acest sens, putem oferi exemplul unor categorii de areale biogeografice de interes
stiintific si practic deosebit:
- arealele unor elemente floristice sau faunistice indicatoare de biodiversitate (endemice,
rare, foarte rare, noi pentru stiinta etc.);
- arealele unor elemente fitogeografice si zoogeografice;
- arealele unor elemente floristice si faunistice vulnerabile, periclitate sau amenintate cu
disparitia, in principal datorita activitatilor umane, in vederea protectiei si conservarii
lor;
- arealele unor elemente faunistice de interes cinegetic;
- arealele speciilor floristice cu calitati farmaco-terapeutice;
- arealele speciilor vegetale cu valoare economica deosebita (arbori cu lemn pretios,
plante melifere etc.).
12. Spectrul biogeografic al Romaniei; zone si etaje de vegetatie din Romania
Spectrul biogeografic cuprinde categoriile de elemente floristice si faunistice dintrun anumit teritoriu, domeniu biogeografic sau formatie vegetala, grupate dupa
apartenenta lor areal geografica si exprimate procentual.
Spectrul biogeografic actual al Romniei este rezultatul patrunderilor si
transformarilor nregistrate n flora si fauna tarii noastre, ca rezultat al modificarii
conditiilor de mediu, ncepnd de la sfrsitul tertiarului si pna n prezent.
Spectrul biogeografic se subdivide n:
- spectrul fitogeografic (categorii de plante cu apartenenta areal - geografica diferita)
- spectrul zoogeografic (categorii de animale cu apartenenta areal - geografica diferita).
Spectrul fitogeografic al Romniei
n definerea structurii actuale a nvelisului vegetal al tarii noastre, pot fi distinse mai
multe etape, suprapuse n cea mai mare parte perioadei cuaternare:
cele mai vechi elemente floristice care se conserva n flora actuala dateaza de la
sfarsitul tertiarului, fiind cunoscute sub numele de relicte tertiare, a caror existenta pe
teritoriul Romniei este destul de controversata ; exemple : ghimpele (Ruscus aculeatus,
R. hypoglossum) - Defileul Dunarii, dretele (Nymphaea lotus thermalis) - Lacul Petea;
alaturi de speciile relicte tertiare si de speciile de rasinoase si foioase pastrate n
refugiile glaciare, n timpul glaciatiunilor au patruns elemente arctice, arcto - boreale,
alpine, caucaziene si altaice (elemente arctoalpine : Salix herbacea, Juncus trifidus ;
elemente boreale : Picea abies, galbenele- Ligularia sibirica); dintre relictele glaciare
existente n cadrul nvelisului vegetal pot fi mentionate : argintica Dryas octopetala,
zmbrul Pinus cembra etc.;
interglaciarele calde si uscate au permis patrunderea elementelor continentale, de
stepa;

13

 n borealul uscat si cald a continuat mbogatirea florei n elemente stepice,

continentale si pontice (elemente pontice-mediteraneene : micsandra salbatica
Eryssimum odoratum Ehrh., gura lupului Scutellaria altissima L.);
n atlanticul cald si umed, s-a produs puternica patrundere a speciilor
mediteraneene si submediteraneene, alaturi de extinderea din refugiile glaciare
locale si revenirea din alte refugii apropiate, a elementelor europene si central
europene (elemente mediteraneene: sadina Chrysopogon gryllus, Primula
columnae Ten.; elemente submediteraneene: paiusul Festuca xanthina R.S.,
inul galben Linum uninerve, brndusa galbena Crocus moesiacus, iedera alba
Daphne blagayana);
subatlanticul mai umed si mai racoros a favorizat patrunderea si extinderea n
continuare a elementelor central-europene si a elementelor atlantice-oceanice (elemente
atlantice mediteraneene: unghia ciutei Ceterach officinarum, ghimpele Ruscus aculeatus,
fluieratoarea Tamus communis L.);
acestor elemente alohtone, li se adauga aprox. 150 de specii endemice macesul de
Cozia (Rosa coziae), murul de Banat (Rubus banaticus), garofita Pietrei Craiului (Dianthus
callizonus), clopoteii de Cazane (Campanula crassipes) etc.
Spectrul biogeografic are un caracter istoric, deci dinamic in timp, fiind permanent
susceptibil de modificari.
n Romnia, vegetatia se manifesta prin urmatoarele unitati zonale latitudinale si
etaje altitudinale:
1.Zona de stepa, ntre 0 si 100 m, n cmpiile si podisurile din sud-estul Romniei, unde
se disting doua subzone:
- stepa cu graminee;
- stepa cu graminee si dicotiledonate;
2.Zona de silvostepa, ntre 50 si 150 m, n cmpiile si podisurile din estul, sudul si vestul
Romniei, unde se disting doua subzone:
- silvostepa nordica cu stejari mezofili;
- silvostepa sudica cu stejari xerofili;
3.Zona padurilor de foioase (nemorala) sau a padurilor de stejari termofilisubmezofili,
ntre 100 si 400 m, n cmpiile, piemonturile si podisurile periferice regiunii muntosdeluroase;
4.Etajul nemoral - intre 300 - 400m si 1.300 -1.450 m, caracterizndu-se prin paduri de
gorun si paduri de fag;
5.Etajul padurilor de conifere (boreal), ntre 1.300 - 1.450 m si 1.750 - 1.850 m, cu paduri
de molid montane si raristi de molid si zambru;
6.Etajul subalpin, 1.750 - 1.850 m si 2.000 - 2.200 m, cu tufarisuri de jneapan, ienupar si
rododendron;
7.Etajul alpin, 2.000 - 2.200 m, cu tufarisuri pitice de Salix, Loiseleuria si pajisti de Festuca
supina, Carex curvula si Juncus trifidus.

14

13.Biomuri continentale inchise si deschise (enumerare,conditii climatice, faciesuri

continentale, exemple de specii caracteristice)
Biomuri continentale inchise:
- padurile ecuatoriale sau tropicale umede
Conditii climatice:
+ temperaturi medii ridicate, constant peste 20;
+ insolatie intensa, evapotranspiratie ridicata;
+ precipitatii medii anuale ce depasesc 1500-1700 mm\an.
Faciesuri continentale:
+ varzeas (paduri permanent inundate);
+ igapo (padure temporar inundata);
+ ete (padure neinundabila);
+ ceja (paduri tropicale umede de altitudine);
+ padurea galerie.
Exemple de specii caracteristice:
+ palmierul de vin Mauritia vinifera
+ palmierul de cocos Cocos nucifera
+ cafea Coffea arabica, Coffea liberica
+ arborele de cacao Theobroma cacao
- padurile tropicale cu ritm sezonier
Conditii climatice:
+ se devolta in conditiile unui climat tropical cu doua sezoane: unul ploios si altul uscatsecetos.
Faciesuri continentale:
+ paduri musonice;
+ paduri tropicale xerofile.
Exemple de specii caracteristice:
+ santalul alb Santalum album
+ teck-ul Tectona grandis
- padurile si tufisurile mediteraneene
Conditii climatice:
+ se dezvolta in conditiile unui climat cu ierni in general reci, umede si veri calde,
secetoase;
+ temperaturiile medii anuale variaza intre 15 - 20;
+ cantitatea cea mai mare de precipitatii cade iarna, valoriile medii anuale fiind cuprinse
intre 500-700 mm.
Faciesuri continentale:
+ padurile mediteraneene;
+ tufisurile mediteraneene.

15

Exemple de specii caracteristice:

padurile mediteraneene
+ stejarul de pluta Quercus suber
+ stejarul de stanca Quercus ilex
tufisurile mediteraneene
+ rosmarinul Rosmarinus officinalis
+ levantica Lavandula Sp.
+ cimbru- Thymus sp.
- padurile nemorale ale emisferei nordice
Conditii climatice:
+ climat racoros, cu ierni nici prea severe, nici prea lungi, cu veri scurte si moderate sub
raport termic;
+ perioadele marcante de seceta sunt inexistente;
+ precipitatiile sunt abundente (cca 500 mm/an) si repartizate uniform pe parcursul
anului.
Faciesuri continentale:
+ paduri nemorale europene;
+ paduri nemorale nord-americane;
+ padurile nemorale asiatice.
Exemple de specii caracteristice:
paduri nemorale europene
+ murul Rubus idaeus
paduri nemorale nord-americane
+ stejarul alb Quercus alba, artarul Acer negundo
- padurile boreale
Conditii climatice:
+ se dezvolta in conditiile unui climat excesiv;
+ precipitatiile predomina sub forma de zapada;
+ durata sezonului de vegetatie este scurta.
Faciesuri continentale:
+ padurea boreala nord americana;
+ padurea boreala eurasiatica.
Exemple de specii caracteristice:
+ padurea boreala nord americana: Pinus rigida, Picea nigra, Larix laricina
+ padurea boreala eurasiatica: Calluna vulgaris, Pinus cembra, Vaccinium myrtillus
- padurile litorale pacifice nord-americane
Conditii climatice:
+ climat oceanic foarte umed;
+ precipitatii de 1000-3000 mm/an;

16

+ veri relativ uscate si racoroase, ierni blande si mai umede.

Exemple de specii caracteristice:
+ Sequoia sempervirens
+ Sequoia gigantea
+ Thuja plicata
Biomuri continentale deschise:
- tundra arctica
Conditii climatice:
+ conditiile vitale sunt foarte aspre;
+ temperatura medie a lunii celei mai calde este de numai 5 - 10;
+ precipitatiile nu depasesc 200-300 mm/an.
Faciesuri continentale:
+ tundra cu arbusti;
+ tundra cu subarbusti;
+ tundra mezofila;
+ tundra xerofila;
+ tundra cu muschi si licheni;
+ tundra mezohidrofila;
+ tundra tip camp pustiu;
+ tundra tip barren;
+ tundra pietroasa.
Exemple de specii caracteristice:
+ salcii Salix lapponum, Salix glauca
+ arbusti pitici de mesteacan Betula nana
+ ienupar Juniperus alpina
- stepa eurasiatica
Conditii climatice:
+ ierburile de stepa se dezvolta in conditiile unui climat continental excesiv;
+ temperat medii anuale variaza intre 10 - 11 grade in Baragan, 9 in Uucraina si 0,5 in
Siberia;
+ precipitatiile medii anuale variaza intre 300-600 mm/an.
Faciesuri continentale:
+ pusta maghiara;
+ baraganul romanesc;
+ stepele vest siberiene;
+ stepele mongolice.
Exemple de specii caracteristice:
+ crizanteme
+ ochiul sarpelui Echium rubrum
+ laleaua pestrita

17

+ bujorul de stepa
- preria nord-americana
Conditii climatice:
+ influentate de altituudinea reliefului, care creste treptat de la est la vest, pana la 1500m;
+ ierni aspre, 0 si 5 C, iar verile excesiv de calduroase;
+ precipitatiile medii lunare scad de la est la vest si se reflecta in compozitia floristica.
Faciesuri continentale:
+ preria cu ierburi inalte, in est;
+ preria mixta in centru;
+ preria cu ierburi scunde, in vest.
Exemple de specii caracteristice:
+ iarba grama Bouteloua gracilis
+ Artemisia frigida
+ Aristida longiseta
+Andropogon scoparius
- pampasul sud-american
Conditii climatice:
+ influenta oceanica mareste umiditatea atmosferica;
+ cantitatile de precipitatii relativ crescute sunt contrabalansate de temperaturi mari si
evapotranspiratia potentiala este de aseamenea ridicata;
+ temperaturile sunt positive si in sezonul rece (8 - 12C).
Faciesuri continentale:
+ faciesul nord-estic;
+ faciesul sud-estic.
Exemple de specii caracteristice:
+ Stipa tenius
+ Stipa paposa
+ Poa lanigera
+ Poa ligularis
- savanele si formatiile vegetale de tip savana
Conditii climatice:
+ climatul este de tip tropical, cu doua sezoane;
+ temperaturile medii anuale variaza intre 18 si 24C;
+ precipitatiile variaza intre 900-1000 mm/an.
Faciesuri continentale:
+ savana cu baobabi;
+ savana cu acacii;
+ savana cu palmieri;
+ savana cu euforbiacee arborescente.

18

Exemple de specii caracteristice:

savana cu baobabi:
+ baobabul Adansonia digitata
+ iarba imperata Imperata cylindrica
savana cu acacii:
+ Acacia albida
+ Acacia arabica
+ Acacia giraffae
savana cu palmieri:
+ specii apartinand genurilor: Hiphaene, Borassus
savana cu euforbiacee arborescente:
+ specii apartinand genurilor: Euphorbia, Hymenocadia
- domeniile aride
Conditii climatice:
+ precipitatii foarte reduuse cantitativ si cu caracter neregulat;
+ temperaturi variabile de la un continent la altul, in functie de altitudine si latitudine;
+ umiditate relativ scazuta;
+ vanturile violente intensifica fenomenul de evapotranspiratie.
Exemple de specii caracteristice:
+ cactusul candelabru Cereus gigantaeus
+ cactusul urias Carnegia gigantaea
+ specii din genurile Agave, Opuntia
14. Necesitatea protectiei si conservarii lumii vii
Necesitatea crearii retelei de arii protejate
- reducerea biodiversitatii planetare (datorita vanatului excesiv, colectionarilor,alterarii
sau distrugerii biotopurilor, agriculturii mecanizate si chimizate, poluarii fizice, chimice,
biologice);
- perspectiva epuizarii unor resurse naturale neregenerabile;
- conservarea integritatii si diversitatii capitalului natural si socio-cultural al Terrei;
- asigurarea utilizarii resurselor naturale intr-un mod echitabil si durabil.
Argumente in favoarea protectiei si conservarii lumii vii
Argumente de ordin economic si utilitar:
- resursele animale si vegetale reprezinta baza materiala a vietii omenesti;
- variabilitatea genetica a speciilor vegetale si animale asigura materialul genetic necesar
pentru ameliorarea speciilor cultivate si a celor crescute in complexe zootehnice sau in
bazine piscicole;
Argumente morale sau etice:

19

- toate speciile au dreptul la viata, iar noi suntem datori sa gestionam durabil fondul
genetic si ecofondul, astfel incat si generatiile viitoare sa se bucure de acestea;
Argumente de ordin estetic:
- lumea plantelor si animalelor este plina de culoare si muzica, facand din locul in care
traim, un unicat in galaxia noastra;
Argumente sistemice:
- invelisul biotic reprezinta o componenta fundamentala a geosistemului planetar, o
veriga de baza in circuitul biogeochimic, fara de care existenta oamenilor nu ar fi
posibila.
15.Categorii de zone culturale protejate (bunuri materiale si imateriale ale
patrimoniului cultural, colectii muzeistice, etc.) si arii naturale protejate (categorii
delimitate de IUCN, categorii dependente de programe si conventii internationale,
reteaua Natura 2000)
Zone culturale protejate teritorii in care se conserva si se protejeaza bunuri materiale
si imateriale ale patrimoniului cultural:
a) Bunuri materiale:
- ansambluri arhitectonice deosebite (complexul Brancusi);
- monumente cultural-religioase (manastirile din Bucovina, Subcarpatii Getici etc.,
bisericile fortificate);
- centrele istorice ale oraselor si municipiilor (Sibiu, Brasov. Sighisoara etc.);
- elemente reprezentative pentru un anumit stil arhitectonic (Palatul Parlamentului,
Palatul CEC, Casa Capsa, Universitatea din Bucuresti, Universitatea de Arhitectura Ion
Mincu, BCU etc.);
- monumente istorice (mausoleul de la Valea Mare-Pravat, mausoleul din Tulcea etc.);
- cetati (Rasnov, Prejmer, Neamt, Suceava, Deva);
- castele (Bran, Peles, Huniazilor);
- palate (Palatul culturii din Iasi, Palatul culturii din Targu Mures, Cotroceni, Regal, Sutu
etc.);
- case memoriale (B.P.Hasdeu Campina, George Toparceanu-Namaiesti, Ion Creanga
etc.);
- ruine (Sarmisegetusa-Orastie; Drobeta -Turnu Severin, Histria etc.)
b) Bunuri imateriale:
- traditii, obiceiuri, mestesuguri
c) Suprafete oxigenante:
spatii verzi si acvatice din interiorul asezarilor umane sau situate in apropierea
acestora.
- regimul de protectie in cazul acestora este destul de strict, de calitatea suprafetelor
oxigenante depinzand calitatea serviciilor de agrement si, in general, calitatea locuirii in
mediul urban.

20

- tipologia terenurilor cu functie de spatii verzi este complexa, clasificarea acestora

bazandu-se pe mai multe criterii:
+ modul de folosinta si functionalitatea
+ amplasamentul
+ marimea
+ alte criterii : adresabilitatea, accesibilitatea, forma de proprietate, starea de sanogeneza,
modelul arhitectural.
d) Colectii muzeistice:
- geologice, paleontologice, botanice, etnografice, sculpturale, de tablouri etc.
e) Gradini botanice, zoologice, acvariile, terariile si parcurile dendrologice zone de
conservare ex situ a speciilor floristice si faunistice
f) Rezervatii semincere sau bancile de gene destinate conservarii materialului genetic al
speciilor floristice si faunistice (genofondului) sau unor scopuri stiintifice sectoriale
(spatii destinate exclusiv cercetarii stiintifice, bazata pe utilizarea elementelor antropice
sau antropizate pt. experimentare)
IUCN a elaborat un sistem pentru definirea si clasificarea ariilor protejate
IUCN a definit sase categorii principale de arii protejate n functie de obiectivele
principale de management:
- categoria 1.a Rezervatie Naturala Stricta
* arie protejata, gestionata n principal pentru cercetare stiintifica
* Denumirea categoriei in Romania Rezervatie Stiintifica
- categoria 1.b Arie Naturala Salbatica
*arie protejata gestionata n principal pentru protectia salbaticiei
* Denumirea categoriei in Romania - nu exista nicio arie protejata incadrata in
aceasta categorie in Romania
- categoria 2 Parc National
*arie protejata gestionata in principal pentru protectia ecosistemelor si recreere
* Denumirea categoriei in Romania - Parc National
* Parcul National Retezat - Masivul Retezat, una dintre cele mai valoroase zone montane
din Romnia, a fost recunoscut ca Parc National nca din anul 1935, fiind astfel primul
parc national legal constituit din tara noastra.
- categoria 3 Monument Natural
* arie protejata gestionata n principal pentru conservarea trasaturilor naturale specifice
* Denumirea categoriei in Romania Monument Natural/Monument al Naturii
* Unul din cele trei exemplare de stejari seculari din specia stejarului brumariu (Quercus
pedunculiflora)- monumente ale naturii - comuna M. Kogalniceanu
- categoria 4 Arie de Gestionare a Habitatelor/Speciilor
*arie protejata gestionata n principal pentru conservare prin interventii de management
* Denumirea categoriei in Romania - Rezervatie Naturala
* Lacul si golul alpin Blea, cu o suprafata de 120,40 ha, care ocroteste peisajul glaciar,
lacul, stncariile, flora si fauna specific alpine.

21

- categoria 5 Peisaj Terestru/Marin Protejat (Parc natural)

* arie protejata gestionata n principal pentru conservarea peisajelor terestre/marine si recreere
* Denumirea categoriei in Romania Rezervatie Peisagistica (Parc Natural)
* Masivul Piatra Cetii (Muntii Trascau) - Rezervatie peisagistica
- categoria 6 Zone de exploatare extensiva a resurselor
* Nu exista nicio arie protejata incadrata in aceasta categorie in Romania
Categorii dependente de programe (MAB) si conventii Internationale
Rezervatii ale biosferei
- arii naturale protejate;
- scopul lor este protectia si conservarea unor zone de habitat natural si a diversitatii
biologice specifice;
- se ntind pe suprafete mari;
- cuprind un complex de ecosisteme terestre si/sau acvatice, lacuri si cursuri de apa,
zone umede cu comunitati biocenotice floristice si faunistice unice, cu peisaje
armonioase naturale sau rezultate din amenajarea traditionala a teritoriului, ecosisteme
modificate sub influenta omului si care pot fi readuse la starea naturala, comunitati
umane a caror existenta este bazata pe valorificarea resurselor naturale pe principiul
dezvoltarii durabile si armonioase.
Zone umede de importanta internationala
- arii naturale protejate;
- scopul lor este de a se asigura protectia si conservarea siturilor naturale cu diversitatea
biologica specifica zonelor umede;
- managementul acestor zone se realizeaza n scopul conservarii lor si al utilizarii
durabile a resurselor biologice pe care le genereaza, n conformitate cu prevederile
Conventiei privind conservarea zonelor umede de importanta internationala n special ca habitat
al pasarilor acvatice.
(Ex: Balta Mica a Brailei(2001), Lunca Muresului, Complexul Piscicol
Dumbravita si Lacul Techirghiol)
Situri ale patrimoniului natural universal
- arii naturale protejate;
- scopul lor este ocrotirea si conservarea unor zone de habitat natural n cuprinsul carora
exista elemente naturale a caror valoare este recunoscuta ca fiind de importanta
universala;
- marimea arealului lor este determinata de cerintele pentru asigurarea integritatii si
conservariielementelor supuse acestui regim de protectie;
- in cuprinsul acestor zone pot exista comunitati umane ale caror activitati sunt orientate
pentru o dezvoltare compatibila cu cerintele de ocrotire si conservare a sitului natural;
- managementul siturilor naturale ale patrimoniului natural universal se realizeaza n
conformitate cu regulamentele si planurile proprii de ocrotire si conservare, cu
respectarea prevederilor Conventiei privind protectia patrimoniului mondial cultural si
natural, sub egida UNESCO.

22

(Ex. Pestera Ursilor Perimetrul experimental Sabed; Rezervatia Biosferei Delta Dunarii
Rezervatie a Biosferei (Comitetul UNESCO MAB Omul si Biosfera), Zona Umeda de
Importanta Internationala (Secretariatul Conventiei Ramsar) si Sit al Patrimoniului
Natural Universal (UNESCO)
Arii speciale de conservare (SAC)
- arii naturale protejate;
- scopul lor este de a conserva, mentine si acolo unde este cazul de a readuce ntr-o stare
de conservare favorabila habitatele naturale si/sau populatiile speciilor pentru care situl
este desemnat;
- managementul ariilor speciale de conservare necesita planuri de management
adecvate specifice siturilor desemnate sau integrate n alte planuri de management si
masuri legale, administrative sau contractuale n scopul evitarii deteriorarii habitatelor
naturale si a habitatelor speciilor ca si perturbarea speciilor pentru care zonele au fost
desemnate. Orice plan sau proiect indirect legat sau necesar pentru gestiunea sitului dar
susceptibil de a-l afecta ntr-un mod semnificativ, va face obiectul unui studiu pentru
evaluarea impactului, tinnd cont de obiectivele de conservare a ariei. In ariile
respective, nu vor fi acceptate planuri sau proiecte care afecteaza aria;
- orice activitate n aceste zone se va face cu consultarea publicului;
- fac parte din reteaua europeana NATURA 2000 dupa recunoasterea statutului lor de
catre Comisia Europeana.
Arii de protectie speciala avifaunistica (SPA)
- arii naturale protejate;
- scopul lor este de a conserva, mentine si acolo unde este cazul de a readuce ntr-o stare
de conservare favorabila habitatele specifice desemnate pentru protectia speciilor de
pasari migratoare salbatice;
- managementul ariilor speciale de protectie se realizeaza ca si pentru ariile
speciale de conservare;
- fac parte din reteaua europeana NATURA 2000 dupa recunoasterea statutului lor de
catre Comisia Europeana.
(ex: Lacul Amara, Lacul Fundata, Lacul Strachina)
16.Activitati umane cu impact negativ asupra peisajului ariilor protejate
Ariile protejate includ n perimetrul lor ecosisteme fragile, biocenoze vulnerabile n
raport cu modul de utilizare a terenurilor astfel nct, gama activitatilor umane cu
impact negativ asupra acestora este foarte vasta. Cele mai agresive forme de interventie
antropica asupra interrelatiilor dintre componentele naturale ale peisajului ariilor
protejate pot fi:
1. agricultura;
2. silvicultura,
3. turismul;
4. transporturile;

23

5. industria.
1. Agricultura
- mai mult dect orice alt sector, agricultura demonstreaza ca ariile protejate trebuie
nfiintate si administrate ca parte a politicilor generale de folosire a terenului si nu
separat;
- unele terenuri agricole sunt de o valoare intrinseca pentru conservare, n sensul ca
flora, fauna si peisajul depind de continuarea agriculturii de intensitate mica, deseori
traditionala. Abandonarea acestui fel de agricultura poate genera mari pagube naturii si
peisajului, dar totodata nu toate formele traditionale de agricultura sunt inofensive
ecologic;
- majoritatea practicilor agricole moderne s-au dovedit deosebit de nocive pentru natura
si peisaje;
- pentru cresterea productivitatii, au fost distruse numeroase habitate rare, n special
prin drenarea zonelor umede si irigarea zonelor aride;
- pe alocuri, practicile de tip industrial aproape au eradicat plantele si animalele
salbatice. Folosirea intensiva a fertilizatorilor, pesticidelor si ierbicidelor a dus
la poluarea si uneori la distrugerea efectiva a ariilor naturale nvecinate.
2. Silvicultura
- aproape toate padurile au fost modificate prin interventia umana n cursul a sute sau
chiar mii de ani;
- asemenea alterari pot reduce sau creste biodiversitatea, dar ntotdeauna schimba
structura padurii;
- acolo unde exista paduri virgine, ele ar trebui conservate urgent, n marea majoritate
prin arii protejate;
- ca activitate agricola, pasunatul poate devasta padurile;
- chiar si ca fenomen declansat n mod natural, focul poate deveni devastator n padurile
modificate, n special daca este urmat de pasunat intensiv.
3. Turismul
- ca activitate economica, poate cauza pagube mari ariilor protejate, n special
daca nu sunt administrate adecvat;
- presiunile asupra locurilor turistice mai cunoscute cresc, astfel nct ariile naturale
valoroase devin din ce n ce mai mult locuri pentru turismul de lunga durata, vizite de o
zi si chiar sport. In cteva arii protejate exista pur si simplu att de multi vizitatori n
anumite parti, sau la anumite momente, nct natura si calitatea experientei
vizitatorilor sufera;
- facilitatile turistice intra deseori n conflict cu telurile de conservare si strica peisajele
naturale;
- presiunile pentru dezvoltarea unor asemenea facilitati sunt deosebit de puternice n
fostul bloc al tarilor esteuropene, n timp ce, n unele arii protejate, turismul pur si
simplu nu are loc.
4. Transportul

24

- n special cel rutier, are un impact crescnd asupra ariilor protejate: prin poluarea
aerului, congestie, zgomot si intruziune vizuala si prin nsasi construirea drumurilor;
- infiintarea unei retele de arii protejate de-a lungul Europei, cu coridoare ecologice, este
mpiedicata de faptul ca Europa este fragmentata de o retea si mai densa de cai de
comunicatii;
- drumurile noi si mbunatatite ameninta numeroase arii protejate; cteva proiecte
vizeaza drumurile europene strategice, sprijinite de finantari internationale;
- canalizarea rurilor poate pune n pericol tinuturile umede riverane;
- traseele alese pentru caile ferate de mare viteza pot afecta habitate valoroase;
- transportul pe mare, al unor marfuri adesea periculoase, poate afecta zonele costiere.
5. Industria
Patru sectoare ale industriei au impact deosebit asupra ariilor protejate:
- industria energetica;
- industria manufacturiera;
- industria extractiva;
- industria mestesugareasca la scara mica.
Generarea energiei poate afecta ariile protejate n fiecare etapa a procesului tehnologic:
extragerea combustibililor, transportul combustibililor, procesul de generare a curentului
electric si transmiterea curentului electric catre consumatori. Mai mult dect att,
poluarea cu petrol din mare ameninta multe habitate costiere si marine; centralele
hidroelectrice, barajele si rezervoarele au adus pagube unei parti importante a parcurilor
nationale, iar liniile electrice
desfigureaza multe peisaje protejate.
Industria manufacturiera poate avea impact asupra ariilor protejate din apropiere, n
principal prin efectele poluarii si generarii de trafic greu.
Industria extractiva pune probleme speciale. Numeroase arii protejate se suprapun unor
areale potentiale de aprovizionare cu roci si chiar zacaminte de subsol, necesare pentru
industria prelucratoare. Depozitele de nisip si pietris sunt deseori descoperite n zonele
umede, iar depozitele alternative scoase din mare cauzeaza probleme ecologice.
Exploatarea acestor surse este deseori n conflict direct cu scopurile unei arii protejate.
Industria mestesugareasca la scara mica, de obicei este benefica pentru ariile protejate.
Ea are rareori un impact major asupra mediului, dar venitul pe care l genereaza (din
prepararea mncarii pe plan local, din confectionarea de produse artizanale bazate pe
resursele locale, precum cheresteaua sau lna etc.), ajuta la sustinerea populatiei rurale.
17.Consecintele utilizarii turistice a ariilor protejate: activitati si amenajari turistice cu
impact negativ asupra componentelor naturale conservate in ariile protejate.
Parcurile nationale au ca obiectiv principal protectia naturii, fiind totodata deschise
activitatilor turistice organizate.

25

Frecventarea turistica a ariilor protejate constituie n majoritatea cazurilor o sursa

potentiala de dificultati. Presiunea turistica este nsa mai intensa n situatia ariilor
protejate n cadrul carora turismul nu este deloc sau este prost gestionat, datorita lipsei
de implicare a administratorilor n directia atragerii vizitatorilor educati pentru natura si
a monitorizarii atente a activitatilor turistice, n general.
Principalele forme de degradare a peisajului datorate practicarii turismului n
perimetrul si n proximitatile ariilor protejate sunt legate de:
1) circulatie (drumuri, piste, trasee, prtii de schi, utilizarea elicopterelor, a ambarcatiunilor);
2) infrastructura de cazare (echipamente grele versus echipamente lejere de cazare);
3) prelevari (vnatoare, pescuit, colectionari);
4) alte perturbari.
1. Degradarile datorate circulatiei:
- sunt cele mai vizibile n peisaj;
- ele mbraca diferite aspecte, in functie de caracteristicile proprii mediilor-suport, dar si
de tipul de retea de circulatie si de mijloacele de transport utilizate;
- sunt datorate soselelor si traficului rutier aferent;
- mijloace de transport deranjeaza peisajul, att prin tulburarea climatului de liniste
specific habitatelor naturale ale organismelor animale, ct si prin poluarea
generata de gazele de esapament sau chiar accidentarea unor specii faunistice.
- facilitarea accesului acelor vizitatori ale caror motivatii de frecventare a ariilor
protejate contravin principiilor de utilizare publica a acestora (organizarea de picnicuri
zgomotoase, parcarea masinilor n locuri improprii si chiar abandonarea deseurilor n
perimetrele protejate);
- accidentele rutiere care pot conduce la poluarea solurilor si a apelor cu substante
toxice;
- activarea proceselor geomorfologice actuale si destabilizarea versantilor, ca urmare a
amenajarii cailor de comunicatie.
- practicarea schiului pe prtii special amenajate:
+ presupune crearea unei infrastructuri aferente care afecteaza solul, vegetatia forestiera
si lumea animala;
+ pe culmile montane nalte, trebuie efectuate lucrari de remodelare a suprafetei
topografice si deschideri n cadrul padurilor, cu largimi de 50 80 metri;
+ atunci cnd stratul de zapada este subtire, talpa schiurilor distruge vegetatia
subiacenta.
- un impact considerabil asupra ecosistemelor acvatice l exercita utilizarea
ambarcatiunilor cu motor; acesta se materializeaza prin:
+ zgomotul puternic pe care l genereaza;
+ perturbarile, uneori grave, la nivelul florei si faunei acvatice, datorate miscarilor elicei,
scurgerilor normale sau accidentale de benzina si uleiuri de motor;
+ eroziunea malurilor datorata valurilor generate de deplasarea sistematica a
ambarcatiunilor.

26

2. Degradari datorate infrastructurii de cazare

- numeroase parcuri nationale cuprind si astfel de dotari, mai ales n situatia localizarii
n proximitatea unor teritorii locuite;
- structurile de cazare de talie mare si foarte mare, cu destinatii turistice, reprezinta sursa
unor numeroase perturbari. Ele antreneaza un flux turistic intens, adesea distructiv si,
prin urmare, prezenta lor n perimetrul ariilor protejate nu trebuie permisa.
- echipamente de cazare lejere sunt considerate cele destinate turismului sezonier:
camping-uri, caravane si refugii.
+ camping-ul organizat este adaptat n mod deosebit unui parc, datorita faptului ca
permite un contact strns cu natura, n conditiile n care nu depaseste anumite limite,
fiind perfect controlat.
+ refugiile constituie tipul de cazare cel mai bine adaptat si integrat mediului natural.
Printre altele, ele ofera garantia securitatii utilizatorilor: adapost n caz de vreme rea,
posibilitatea radiocomunicatiei cu regiunile locuite, prezenta altor expeditionari, rezerve
de hrana, atunci cnd sunt supravegheate.
3. Degradari datorate prelevarilor
Teoretic, activitati ca: vnatoarea, pescuitul si colectionarile de orice fel sunt interzise
n perimetrul parcurilor nationale. n realitate, teritoriile parcurilor care concentreaza
specii faunistice si floristice inedite constituie locuri privilegiate sub aspectul tentatiilor.
Mai mult, limitele parcurilor fiind arareori materializate, animalele pot depasi
perimetrul acestora, astfel nct este greu de probat faptul ca vnatorii au actionat pe
teritoriul protejat.
a. vnatoarea este actualmente interzisa n majoritatea parcurilor nationale, cu att mai
mult cu ct, n timp istoric, ea a fost responsabila de disparitia a numeroase specii
faunistice;
b) pescuitul este n general interzis sau cel putin riguros reglementat. Masurile
referitoare la acest gen de activitate au fost nsa mai bine acceptate dect cele care
vizeaza vnatoarea, din urmatoarele considerente:
- pescarii n-au constituit niciodata un grup de presiune asa cum s-a ntmplat n cazul
vnatorilor;
- suprafetele de pescuit sunt relativ numeroase si mult mai extinse n afara parcurilor
nationale, comparativ cu terenurile de vnatoare;
- biocenozele acvatice sunt fara ndoiala mai bogat reprezentate comparativ cu cele
terestre;
- pescuitul nu se bazeaza pe utilizarea armelor care ar avea un impact negativ asupra
ecosistemelor acvatice.
4. Alte perturbari ale mediilor naturale vizeaza n mod special fauna. Alaturi de vnat,
pescuit, perturbari datorate transporturilor, trebuie mentionate activitatile legate de:
- observarea animalelor n general si pe cea a pasarilor n particular. Observarea de la
mica distanta este foarte nociva ndeosebi n perioada clocitului: ouale abandonate de

27

catre parinti se racesc sau pot cadea prada consumatorilor; puii, ramasi singuri timp
ndelungat, pot fi ndrumati sa paraseasca cuibul sau pot cadea victime pradatorilor.
- hranirea animalelor de catre turisti este de asemenea nerecomandata, datorita
efectelor negative pe care le poate induce. ntruct anumite cervide au locuri fixe
pentru hrana, deseurile menajere, ambalajele diverse abandonate n vecinatatea
acestora de catre turisti, pot rani si afecta sanatatea animalelor.
- nitrificarea solurilor reprezinta un alt tip de risc la care sunt expuse organismele
vegetale, dar si cele animale din ecosistemele afectate de prezenta contingentelor mari de
turisti. Echilibrul ecosistemelor este deranjat, prin dezvoltarea exuberanta a speciilor
ruderale (buruieni) n detrimentul celorlalte specii; de asemenea, speciile animale
sinantrope (legate de prezenta omului) se instaleaza rapid n locurile cu frecventare
curenta: soareci, sobolani, specii de corbi etc.
18.Administrarea ariilor protejate (forme de administrare)
Administrarea ariilor naturale protejate reprezinta ansamblul de masuri care se pun
n aplicare pentru asigurarea regimului special de protectie si conservare, instituit
conform dispozitiilor legale.
Odata declarata prin lege, o arie protejata trebuie sa fie efectiv administrata pentru a
se mentine att diversitatea biologica, ct si starea de echilibru a naturii, n general. Cel
mai eficient management al unei arii protejate se aplica atunci cnd managerii
beneficiaza de avantajul informatiilor dintr-un program de cercetare si detin fonduri
pentru implementarea planurilor de management. Este adevarat ca, uneori, cel mai bun
management presupune lipsa oricaror activitati, interventia umana fiind considerata
ineficienta sau daunatoare.
Exemple de management eficient al unei arii protejate pot fi considerate cele din
Marea Britanie, unde exista o traditie n implicarea oamenilor de stiinta si a voluntarilor
n monitorizarea si administrarea unor rezervatii de talie mica; n aceste areale, efectele
diferitelor metode de pasunat asupra florei spontane (populatiilor de plante salbatice),
fluturilor si pasarilor sunt imediat resimtite.
Un aspect important al managementului ariilor protejate l constituie dezvoltarea
unui program de monitorizare a componentelor cheie si a unor parametri, ca:
-nivelul apei n lacuri;
- numarul speciilor rare si amenintate;
-abundenta si dominanta straturilor vegetale (ierbaceu, subarbustiv, arbustiv,
arborescent si arboricol);
-perioadele de sosire si plecare ale animalelor migratoare etc.
Tipul informatiei colectate depinde de obiectivele de management ale ariilor
protejate.
Monitorizarea permite managerilor sa determine nu numai starea de sanogeneza a
unor componente ale ariilor protejate, ci si tehnicile de management care sunt utile sau

28

nu. Avnd la ndemna informatii corecte, managerii vor fi capabili sa ajusteze practicile
de management pentru cresterea eficientei administrarii.
19.Amenajarea ariilor protejate: zone de amenajare specifice parcurilor nationale;
Pentru parcurile nationale europene, sunt propuse n general trei zone principale de
amenajare:
a) zona de acces pentru turisti:
- desfasurata la periferia parcului si pe vaile care favorizeaza accesul n interiorul ariei
protejate;
- aceasta zona include puncte de stationare a autovehiculelor, arii de campare si pentru
picnic, centre de informare;
- accesul n siturile cele mai spectaculoase va fi favorizat de trasee bine marcate, menite
sa protejeze punctele cele mai fragile din perimetrele protejate. In acest scop, se pot
utiliza garduri vii, preferabil din specii de conifere, de o parte si de alta a cailor de acces
si chiar bariere, acolo unde este cazul;
- o parte din amenajarile destinate informarii turistilor, infrastructurilor usoare de cazare
etc. poate fi realizata la exteriorul ariei protejate, contribuind la insertia parcului n
cadrul sistemului economic si social local.
b) zona intermediara sau tampon se caracterizeaza printr-o infrastructura foarte redusa:
- caile de comunicatie, hotelurile, restaurantele si asezarile permanente sunt interzise;
- singurele amenajari dezirabile sunt reprezentate de refugii si spatii de amplasare a
corturilor, de drumuri si poteci trasate n mod stiintific si n concordanta cu principiile
conservarii;
- densitatea frecventarii turistice este mult mai redusa (se poate face chiar o selectie,
functie de nivelul cultural si social al turistilor).
c)zona strict protejata sau de protectie integrala:
- destinata activitatilor de cercetare stiintifica;
- activitatile turistice nu sunt permise dect cel mult n scop instructiv-educativ;
- acest model de amenajare este dependent de dimensiunea parcului, putnd fi aplicat cu
deosebire pe teritorii ntinse, cu peisaje relativ omogene.
20.Consideraii metodologice asupra elaborrii planului de amenajare i evalurii
activitilor turistice desfurate n perimetrul i proximitatea ariilor protejate
Elaborarea planului de amenajare a unei arii protejate trebuie precedata de studii
detaliate (de prefezabilitate) cu caracter interdisciplinar asupra potentialului natural,
cultural si socialeconomic, de care trebuie sa se tina seama n organizarea, utilizarea
publica si gestionarea durabila a acesteia.
1. Categorii de componente analizate n cuprinsul studiilor de prefezabilitate
Studiile de prefezabilitate se vor axa pe analiza urmatoarelor categorii de
componente:
a. topografice
- valoarea pantelor, importanta sub aspectul gradului de accesibilitate;
- prezenta unor elemente de discontinuitate a suprafetei topografice (rupturi de panta,
faleze etc.) si a spatiilor de punere n valoare a peisajului (puncte de belvedere, circuri
glaciare).
b. geologice si geomorfologice, ca suport al exploatarii biotice si antropice

29

- vor fi evaluate caracteristicile litologice si morfologice (complexele morfolitologice,

morfometria, procesele morfodinamice etc.);
- vor fi inventariate siturile geologice si geomorfologice importante sub aspectul
cercetarii stiintifice, care vor necesita o protectie riguroasa;
- vor fi identificate siturile de interes turistic deosebit (aflorimente, cariere, forme carstice
etc.);
- vor fi realizate materiale cartografice sugestive, menite sa puna n evidenta
morfostructura si morfolitologia ariei protejate, procesele de modelare actuala, arealele
cu risc geomorfologic ridicat etc.
c. edafice, cu rol determinant sau restrictiv pentru exploatarea biotica si antropica
- studiile asupra nvelisului edafic vor urmari aspecte legate de structura si textura
solurilor, reactia ionica, granulometria, continutul n substante nutritive, umiditatea
acestora etc.
d. hidrologice si hidrogeologice
- vor fi efectuate studii asupra apelor statatoare si curgatoare de suprafata, apelor de
adncime, precum si asupra pnzei freatice;
- vor fi analizate zonele de infiltrare a apei, zonele inundabile, arealele cu risc hidrologic
ridicat.
e. climatologice
- vor fi prelucrate si interpretate datele climatice uzuale referitoare la: temperatura;
pluviozitate, nivometrie, vnturi, insolatie, evapotranspiratie etc.
- vor fi cartate complexele bioclimatice, riscurile climatice generale sau specifice unei;
anumite activitati (avalanse, furtuni, secete etc.)
- vor fi delimitate arealele de disconfort climatic.
f. botanice si fitogeografice
- se vor face aprecieri asupra diversitatii si distributiei spatiale a gruparilor vegetale,
dinamicii n timp geologic si n timp istoric a lumii vegetale;
- se va evidentia importanta practica si estetica a gruparilor vegetale;
- va fi realizat spectrul fitogeografic al perimetrului protejat;
- va fi analizata endemicitatea floristica si vulnerabilitatea elementelor floristice
indicatoare de biodiversitate n raport cu diferitele forme de presiune antropica;
- va fi ntocmita o harta generala a vegetatiei;
- vor fi indicate arealele valoroase din punct de vedere floristic, precum si cele care
adapostesc specii periclitate datorita interventiei antropice;
- vor fi delimitate arealele de interes turistic.
g.zoologice si zoogeografice
- vor fi efectuate aprecieri asupra diversitatii si distributiei spatiale a gruparilor animale,
dinamicii n timp geologic si n timp istoric a lumii animale;
- va fi realizat spectrul zoogeografic al perimetrului protejat;
- va fi analizata endemicitatea faunistica si vulnerabilitatea elementelor faunistice
;indicatoare de biodiversitate n raport cu diferitele forme de presiune antropica;
- vor fi specificate arealele de interes turistic si recreativ.

30

h. ecologice
- se vor pune n evidenta ecosistemele si arealele fragile sub aspectul raportului potential
ecologic exploatare biotica activitate antropica;
i. sociale si economice
- va fi analizata dinamica activitatilor umane desfasurate n teritoriul aferent ariei
protejate (exploatari forestiere, pasunat, culturi agricole, activitati industriale si de
transport, amenajarea cailor de comunicatie si a perimetrului construit);
- va fi evaluata dimensiunea impactului activitatilor umane asupra componentelor
naturale ale peisajului.
j. valorificarea turistica actuala si n contextul amenajarii ariei protejate
- va fi analizata dinamica utilizarii turistice a teritoriului actual al ariei protejate si
impactul
acesteia n peisaj
- vor fi delimitate spatiile conflictuale din punct de vedere al utilizarii turistice
- vor fi estimate utilizarile posibile n perspectiva amenajarii ariei protejate
k. valoarea peisagistica a teritoriului propus pentru protectie si conservare
- va fi abordata din punct de vedere senzorial: peisaj real versus peisaj subiectiv,
imagistica peisajului analizat, descrierea peisajului privit sub aspectul formelor si liniilor,
al miscarii, cromaticii, parfumurilor, zgomotelor etc., accesibilitatii siturilor si a
punctelor de belvedere;
- va fi subliniata valoarea patrimoniala a peisajului, fie numai din punct de vedere
natural, istoric, turistic, economic, fie privit ca o combinatie variabila ntre aceste
componente.
l. constrngerile si favorabilitatile cu care se confrunta arealul considerat
- vor fi evidentiate arealele de conflict trecute, prezente si prognozate pentru viitor;
- vor fi cartate arealele echipotentiale din punct de vedere al favorabilitatilor si
restrictivitatilor pentru desfasurarea activitatilor recreative.

31