Estimanduse numarul total de specii actual de insecte la peste 3 milioane.

Fiind totusi dificil de

facut, o aproximare, apropiata de raelitate, foarte multe specii disparand zilnic fara a fi cunoscute, si
descrise. Majoritatae speciilor fosile fiind deasemenea definitiv pierdute cunoasteri umane. Ca
diversitate taxonomica insectele reprezinta aproape 2/3 din totalu de specii descrise. In prezent sunt
descrise aproximativ 6000 de specii de virusuri si bacterii, 40000 de specii de protozoare, 43000 de
specii de chordate, 7000 de specii de fungi, 110000 de alte nevertebrate, 300000 de specii de plante.
Insectele reprezinta majoritatea speciilor din ecosistemele terestre, si acvatice dulcicole, fiind
deasemenea componente importante, si in zonele costiere, a ecosistemelor marine. Imensa diversitate,
a insectelor, provine din larga lor varietate, de adaptari la conditiile variabile, ale mediului inconjurator.
Insectele afecteaza in mod major celelalte specii din natura, inclusiv omul, precum si parametri
ecosistemelor intr-o varietate larga de moduri. Marea capacitate a insectelor de a raspunde rapid la
schimbarile de mediu face din insecte niste indicatori utili, ai schimbarilor din natura, niste craetori, si
regulatori a conditiilor din ecosisteme, si niste competitori ai oamenilor pentru resursele ecosistemelor,
insectele fiind si niste vectori pentru diverse boli ale plantelor si animalelor, inclusiv omul. Insectele
joaca un rol major, in functionarea ecosistemelor, ele reprezinta baza trofica sau sunt vectori ai bolilor
pentru multe grupe de organisme avand capacitatea, de a modifica, ratele si directiile fluxurilor de
materie si energie de exemplu ca specii fitofage, polenizatoare, detritivoare, sau pradatoare, afectand la
nivel global procesele din cadrul ecosistemelor. In multe ecosisteme insectele reprezinta cai de circulatie
a materiei si energiei, biomasa lor fiind mult mai mare ca a altor animale, de exemplu a vertebratelor.
Unele specii de insecte sunt capabile sa inlature aproape total vegetatia dintr-o zona. Insecgtele
afecteaza si sunt afectate de schimbari variate de mediu precum, alterarea sanatatii ecosistemelor,
calitatea aerului si a apei. Culturile modificate genetic, epidemiile, frecventa si severitatea incendiilor,
dinamica speciilor invazive, folosirea terenurillor si schimbarile climatice. Schimbarile de mediu mai ales
acelea care rezulta din activitati antropice, afecteaza abundenta multor specii, alterand atat
ecosistemele cat si procese globale. Sutierea ecologiei insectelor trebuie facuta prin plasarea insectelor
in cadrul ecosistemelor si evidentierea efectelor insectelor asupra proprietati ecosistemelor, cu accentul
si pe marea diversitate, de adaptari si raspunsuri ale insectelor, la conditiile de mediu. Pana relativ
recent stuerea ecologiei insectelor a fost concentrata pe semnificatia evolutiva a modului de viata a
insectelor, a biologiei lor si a interactiunilor cu alte specii. In special ca specii polenizatoare, fitofage, si
pradatoare. Aceasta abordare a adus informatii foarte valoroase, despre ecologia speciilor si a
asociatiilor de specii si a pus bazele managementului, populatiilor de insecte, daunatoare culturilor
agricole. Totusi relativ putina atentie a fost acordata rolului important al insectelor ca ingineri ai
ecosistemelor, cu exceptia efectelor insectelor asupra vegetatiei, in special asupra culturilor agricole, si a
efectelor insectelor asupra dinamici a unor animale, in special asupra animalelor domestice si asupra
oamenilor. O analiza ecosistemica, presupune existenta unei retele pentru a integra, ecologia insectelor
cu schimbarile de tipare, ale structuri si funtionari ecositemelor, schimbarii peisajelor, si ale problemelor
globale, precum schimbarile climatice si sustenabilitatea, ecosistemelor.



De completat !!!!!!

Ecologia indivizilor de insecte
Organismul individual este unitatea fundamentala in ecologie. Organismele interactioneaza cu
mediul lor incojurator si afecteaza procesele ecosistemelor in general prin raspunsul lor fiziologic si
comportamental la variatiile, conditiilor de mediu. Individul cauta in identificarea si folosirea habitatelor
necesare si a resurselor pentru asi asigura, supravietuirea si reproducerea in cadrul unui anumit mediu,
particular pentru ai asigura fitnessul. Adica succesul in transmiterea propriului genotip, insectele, au o
sereia de caracteristici care au contribuit la succeseul lor ecologic: dimensiunile mici ale insectelor le-au
permis exploatarea habitatelor si a resurselor de hrana la un nivel microscopic. Insectele se pot adaposti
in microhabitate, ferindu-se astfel de factori adversi de mediu. Aceste microhabitate fiind prea mici,
pentru alte organisme. Un mare numar de insecte pot exploata resursele reprezentate de o singura
frunza. Adesea prin impartirea resurselor aflate la nivelul unei frunze. Unele specii ocnsuma continutul
celulelor, altele consuma seva din nervuri. Unele specii traiesc pe fata inferioara a frunzelor, altele pe
fata superioara, iar unele chiar in interiorul frunzei. Dimesiunile mici fac din insecte niste organisme care
raspund rapid la schimbarile de temperatura umiditate, chimia aerului si a apei precum si alti factori.
Exoscheletul insectelor ofera protectie impotriva a multi pradatori si impotriva deshidratarii oferind o
mare suprafata pentru insertiile muschilor, crescand astfel flexibilitatea insectelor. Exescheletul a limitat
totusi dimensiunile pe care le ating artropodele. Crestera greutatii exoscheletului necesita suportul unui
corp mare, care insa ar limita, mult mobilitatea. Au existat si artropode de talie mare in timpurile
preistorice, insa inainte de aparitia unor vertebrate pradatoare, mai rapide si mai flexibile. Artropodele
mari sunt intalnite in mediile acvatice, unde apa ajuta la sustinerea greutatilor mari. M,etamorfoza
insectelor este necesara, deoarece exoscheletul acestora le limiteaza cresterea. Metamorfoza permite
insa insectelor o mai buna exploatare a habitatelor printr-o partitionare a folosirii resurselor acestora
de-a lungul stadiilor de dezvoltare. Adultii, si formele larvare, se pot deosebi radical ca structura
morfologica, si ca functionare, putand trai in habitate diferite, avand preferinte diferite, fata de tipurile
de hrana ceea ce asigura, o atenuare, a competitiei intrasepcifice. Libelulele, traiesc in ecosisteme
acvatice, pe perioada stadiilor larvare, iar ca adulti traiesc in ecosistemele terestre. Multe specii de
fluturi consuma frunzele plantelor ca larve, iar ca adulti, consuma nectar. La insectele holometabole,
stadiul pupal, faciliteaza supravietuirea, pe parcursul unor conditii nefavorabile de mediu, de exemplul
pe parcursul iernii. La fel ca si alte artropode insectele sunt vulnerabile la deshidratare, si la atacul
pradatorilor pe perioada naparlirii, pana se intareste noul strat protector. Zborul a aparut prima oara, in
lumea vie la insecte, si le-a oferit acestora un avantaj major fata de alte vietuitoare. Zborul permite
deplasarea rapida pe distante mari, ceea ce faciliteaza descoperirea, de noi resurse, ajutand si la
scaparea de atacul pradatorilor, sau evitarea, unor conditii, nefavorabile. Zborul este una dintre
caracteristicile dominante care influenteaza si definesc ecologia insectelor.
Raspunsul la conditiile abiotice
Insectele sunt grupul dominant de organisme in toate habitatele terestre, dulcicole, costiere,
incluzand multe dintre cele mai neospitaliere, ecosisteme de pe glob: deserturile, izvoarele termale
fierbinti, tundra. Totusi o specie are o zona restransa de existenta dictata de toleranta sa la o varietate
de factori de mediu. Unul dintre primele obiective ale ecologiei, a fost de a explica tiparele distributiei
speciilor. Limitele geografice, de raspandire ale speciilor de insecte, sunt in general determinate, de
tolereanta lor sau de toleranta resurselor lor de hrana, si a pradatorilor la variatiile conditiilor abiotice.
Morfologia isnectelor, adaptarile fiziologice si comportamentale ale acestora relfecta caracteristicile
conditiilor fizice, ale habitatelor in care acestea exista. Variatia conditiilor fizice, necesita o anumita
flexibilitate a caracteristicilor, fiziologice si comportamentale mostenite. Toate ecosistemele trec prin
fluctuatii climatice, si distorsiuni, periodice, care afecteaza supravietuirea organismelor in cadrul
comunitatii. Schimbarile antropogene ale conditiilor habitatelor maresc diversitatea conditiilor la care
organismele trebuie sa se adapteze.

Biomurile
Modelele globale de temperatura si precipitatii reflecta interactiunile dintre latitudine, miscarile
globale ale curentilor oceanici, si a atmosferei, in functie de conditiile topografice, stabilind niste tipare
regionale ale conditiilor fizice, care suporta comunitati caracteristice de organisme vii se numesc
biomuri. Gradientul latitudinal in temperatura de la ecuator spre poli terei defineste zonele tropicale,
subtropicale, temperate, si arctice. Precipitatiile sunt suprapuse peste gradienti de temepratura.
Combinarea relativ distincta temperaturii si precipitatiilor determina ansamblul de specii, capabile sa
supravietuiasca, si sa defineasca, un anumit tip de comunitate caracteristica cum ar fi zonele arctice,
tundra, padurile temperate de foioase, padurile temperate de conifere, padurile tropicale umede,
padurile tropicale uscate, savana, stepa, deserturile. Conditiile habitatelor in cadrul biomurilor terestre,
sunt influentate, de conditiile topografice ale reliefului, de structura substratului, si chimia acestuia,
precum si de expozitia la soare, si la vant. Insectele care traiesc in zone cu vanturi puternice, in special in
tundra alpina si insulelel oceanice, adesea si-au pierdut capacitatea de zbor fiind in general specii cu
aripile reduse pana al apterism, ca rezultat a selectiei impotriva indivizilor zburatori, care ar putea fi
spulberati de vanturi in timpul zborului. Izolarea populatiilor a dus in acest caz la o speciatie rapida.