FACTORII GEOECOLOGICI – condițiile de existență a organismelor

1. Factorii abiotici
a) Cosmici – mișcările Terrei; radiația solară
Radiația solară: radiația luminoasă (participă la procesul de fotosinteză intrând în
circuitul materiei vii); radiația ultravioletă (filtrată de ozonul stratosferic, contribuie
imunizarea organismelor); radiația infraroșie (calorică – încălzește diferențiat planeta,
contribuind la formarea diferențelor de presiune și la circulația aerului la suprafața
Terrei)
b) Climatici – lumina, temperatura, precipitațiile, umiditatea, vântul
Lumina - intensitatea luminii condiționează existența organismelor vegetale și
animale, a omului și activităților sale; procesul de fotosinteză se desfășoară în prezența
radiației luminoase.
În funcție de adaptarea la lumină, plantele se împart în fotofile (cele care au nevoie de
multă lumină pentru a se dezvolta – gramineele, pădurile de foioase tropicale etc) și
ombrofile (plante care se dezvoltă în condițiile unei iluminări reduse – ferigile, edera,
orhidee)
Animalele își desfășoară activitatea, se orientează în spațiu și migrează în funcție de
intensitatea și durata luminii; astfel, există specii diurne și nocturne (lilieci, bufnița,
rozătoarele)
Animalele care trăiesc în galerii de peșteră devin albicioase sau incolore, prezintă o
atrofiere a organelor vizuale și o dezvolatre a simțului tactil și a mirosului.
Lumina influențează migrația unor specii faunistice dinspre zonele tropicale, care se
deplasează spre latitudini mai mari, vara, pentru a folosi intervalul mai mare cu lumină
solară în scopul de a se hrăni, reproduce, vâna
Temperatura – influențează procese majore, precum germinarea semintelor, creșterea,
fotosinteza. Fiecare specie vie are nevoie de o anumită temperatură pentru a se
dezvolta; astfel s-au diferențiat:
- Specii vegetale:
 megaterme, adapatate la temperaturi de peste 20 de grade – speciile
tropicale
 mezoterme – 10-20 de grade – graminee, foioase
 microterme – 5 – 10 grade – conifere
 hechistoterme – sub 5 grade – plantele alpine și cele de tundră(afin,
merișor, licheni)
- specii faunistice:
 euriterme – suportă variații mari de temperatură (majoritatea mamiferelor)
 stenoterme – sensibile la variațiile de temperatură (reptilele)
Precipitațiile – reprezintă un element esențial pentru existența ecosistemelor terestre,
acestea adaptându-se la modificarea regimului precipitațiilor; inclusiv activitățile umane
cunosc adaptări la variațiile de precipitații (secetă – inundații)
Umiditatea impune o adaptare a organismelor vii, astfel, distingem:
 organisme hidrofile – care trăiesc în apă (nuferi, alge, moluște, cetacee, spongieri)
  organisme higrofile – trăiesc în medii cu umiditate mare, în apropierea râurilor,
lacurilor (rogoz, salcie, plop, stuf, vidra, nurca)
 organisme mezofile – adaptate la condiții de umiditate medie (500 -1500 mm/an) –
foioasele din zona temperată, speciile de stepă, preerie, salamandra, lupul, vulpea,
iepurele de câmp)
 organisme xerofile – adaptată la condiții de secetă (cactuși, agave, reptile veninoase în
deșerturi, cămile, yacul)
Vântul – format datorită diferențelor de presiune atmosferică la suprafața Terrei,
contribuie la uniformizarea temperaturii și umidității mediilor terestre. Plantele au cunoscut
adaptări la viteza, intensitatea și durata vântului. Astfel, în zona montană înaltă, plantele au
tulpinile joase, se dezvoltă mai mult pe orizontală (jneapăn, ienupăr); la marginea pădurilor,
exemplarele de arbori și-au dezvoltat coroane asimetrice, ca adaptare la direcția dominantă
din care bate vântul.
Vântul contribuie la răspândirea semințelor plantelor
Păsările folosesc curenții de aer pentru a plana, în timpul migrațiilor, economisindu-și
astfel energia.
c) Hidrologici - apa reprezintă elementul esențial în desfășurarea vieții, prin procesele
fizico-chimice participând activ la desfășurarea proceselor vitale;
 apa constituie componenta de bază a materiei vii (50-95%); este elementul care
sintetizează și transportă substanțele prin organism; are rol în termoreglare;
 Apa formează un circuit esențial pentru existența vieții;
 Apa modelează relieful prin eroziune și dizolvare, transport și acumularea
materialului erodat; sunt formate astfel deltele, unele dintre cele mai fertile
terenuri și foarte bine populate (ex. Delta Nilului, Delta Gangelui)
d) Edafici - solul
 Este suportul fizic al vieții și activității majorității organismelor vii (inclusiv
omul);
 Este sursă de hrană pentru vegetație prin substanțele nutritive pe care și le iau
din sol;
 Este mediu de viață pentru unele specii de faună: viermi, cârtițe, orbetele,
râme; există, astfel, specii geobionte (care își desfășoară existența în sol) și
petrobionte (trăiesc pe soluri stâncoase) – gasteropodele;
 Temperatura și umiditatea solului determină germinația și dezvoltarea
plantelor și animalelor(legate de plante prin sursa de hrană), răspândirea
vegetației și faunei pe Glob;
 În funcție de compoziția chimică a solului, de PH-ul (conținutul în ioni de H),
distingem:
- Plante oxifile, care se dezvoltă pe soluri acide – afinul, merișorul, zmeurul,
cartoful, spanacul
- Plante neutrofile, care se dezvoltă pe soluri cu PH neutru (6,8-7,5) – majoritatea
speciilor vegetale – cereale, tutun
- Plante bazifile, care se dezvoltă pe soluri bazice, bogate în carbonați – lucerna,
faolea, mazărea, păpădia
e) Geomorfologici - relieful
Prin altitudine, modul de orientare (expunere) a versanților, înclinarea pantelor,
fragmentare – influențează răspândirea organismelor vii
Altitudinea reliefului impune o etajare bio-pedo-climatică, o diversitate de ecosisteme
pe verticală
Gradul de fragmentare (depresiuni, văi) influențează modul de utilizare a terenurilor,
gradul de umanizare al regiunilor respective; existența depresiunilor impune inversiuni
de vegetație (speciile microterme și hechistoterme sedezvoltă în depresiune, în timp ce
speciile mezoterme urcă pe versanții muntoși sau deluroși până la o altitudine mai
mare
Orientarea versanților determină diferențe vizibile în aspectul vegetației și al
culturilor agricole; pe versanții însoriți se dezvoltă în special speciile xerofile (arbuști,
viță de vie), în timp ce pe versanții cu expunere nordică și vestică (umbroși) se
dezvoltă speciile mezofile, higrofile și ombrofile (păduri de conifere). Pe versanții
însoriți, limita pădurilor se situează la o altitudine mai mare, spre deosebire de
versanții umbriți, unde aceasta coboară.