FACTORII ECOLOGICI

3.1. Factorii abiotici

Mediul este constituit din anumite componente care actioneaza asupra organismelor, influentndu-le
manifestarile vitale.

Aceste componente reprezinta factorii de mediu ca, de exemplu, factorii climatici.

3.1.1. Factorii climatici

a.) Temperatura - este unul dintre factorii ecologici principali cu rol limitativ pentru structura biocenozelor, n
sensul ca, n anumite conditii, la unele organisme, schimburile metabolice aproape

nceteaza, spre a fi reluate n conditii favorabile de temperatura si umiditatate. Limitele de toleranta a organismelor vii,
privind rezistenta la temperatura, este cuprins ntre -60 (-70C), la unele specii de pasari si mamifere, pna la 80-90C, la
unele bacterii. Cresterea biomasei si cresterea numerica a speciei este posibila ntre anumite valori-limita, adica ntre
concentratia minima si maxima a factorului limitativ la care nu mai este posibila realizarea functiilor vitale. Aceste
valori limita sunt denumite valori pessimum. Intre ele se ntinde domeniul de toleranta .De mentionat importanta sumei
gradelor de temperatura efectiva la insectele daunatoare.

In functie de cantitatea de caldura ce ajunge pe Pamnt au fost delimitate 3 climate principale: cald, temperat si
rece, precum si o zonalitate latitudinala a vegetatiei;

- zona padurilor ecuatoriale, a savanelor si a pustiurilor tropicale, caracteristica zonei calde;

- zona padurilor cu frunze cazatoare, a padurilor de conifere si a stepelor, raspndite n zona temperata;

- zona tundrei polare, specifica zonei reci.

De asemenea, regimul termic diferit a mai determinat si o zonalitate altitudinala a vegetatiei, pe etaje. De
exemplu, n tara noastra au fost delimitate urmatoarele etaje de vegetatie: etajul stejarului (gorunului), etajul fagului,
etajul molidului, etajul jneapanului si ienuparului pitic si etajul pajistilor alpine.
In functie de cerintele fata de temperatura ale organismelor exista urmatoarea clasificare:
- EURITERME = organisme ce suporta variatii foarte largi de temperatura. Ex. Passer domesticus (vrabia)
care suporta temperaturi ce variaza intre -30 si +37 grade Celsius.
- STENOTERME = organisme ce suporta variatii foarte mici de temperatura. Ex. Larvele de Bombyx mori
care se dezvolta ntre 20 si 23 grade Celsius.
- MEZOTERME = se dezvolta ntre limite medii de temperatura.
In raport cu reactiile de modificare a temperaturii, animalele se grupeaza n doua mari categorii:

- POIKILOTERME = temperatura corpului se modifica odata cu variatiile termice ale

mediului extern.

- HOMEOTERME = temperatura interna a corpului este constanta indifferent de modificarile

mediului ambient (majoritatea pasarilor si mamiferelor)
b.) Lumina - actioneaza ca factor ecologic n ecosisteme, ndeplinind functii informationale si energetice.

Functia informationala se refera n special la regnul animal iar cea energetica este folosita de catre plante, pentru
desfasurarea fenomenului de fotosinteza.

In sens ecologic, radiatia solara reprezinta intrarea de energie n fluxul energetic ce strabate ecosistemele.

Comparativ cu ceilalti factori ecologici, lumina este distribuita pe glob mult mai egal.
 In cursul evolutiei lor, plantele s-au adaptat sa traiasca n diferite conditii de lumina. Din acest punct de vedere
exista 3 categorii de plante:
- heliofile, care necesita lumina multa cum ar fi:Agropyron sp., Festuca sp. etc.;

- sciofile, de umbra, care prefera lumina mai putin intensa, cum sunt: Corydalis sp., Brachypodium silvaticum etc;

- helio-sciofile, plante heliofile care pot suporta si un oarecare grad de umbra: Cynodon dactylon, Dtgitaria
sanguinalis, Galinsoga parviflora, etc.

In functie de lungimea perioadei de vegetatie avem plante de zi lunga (ex. crinul) si plante de zi scurta (ex.
brandusa de toamna, crizantemele).

Efectul informational cel mai general al luminii, pentru animale, consta n perceperea formelor,
culorilor, miscarilor, distantelor, obiectelor nconjuratoare. Pe aceasta baza devine posibila dezvoltarea unei
serii ntregi de mijloace de aparare sau de atac la diferite animale.

Mimetismul consta n imitarea coloritului, desenului si a formei generale a.corpului unor animale ce
poseda mijloace eficiente de aparare, ace cu venin, muscaturi veninoase, gusturi sau mirosuri neplacute etc.)
de catre alte animale care nu poseda asernenea mijloace. De exemplu, o serie ntreaga de diptere imita
diferite himenoptere. Dusmanii (mai ales pasarile), evitnd consumul insectelor bine aparate, evita si
imitatorii lor.

Homocromia - consta in asemanarea coloritului general al unui animal cu acela al substratului. Cnd
sta in nemiscare, animalul poate scapa neobservat de dusman sau invers, victima poate sa nu sesizeze
prezenta dusmanului.

Imitatia - se dezvolta pe aceeasi baza, dar de data aceasta este imitat nu numai coloritul general, dar
si desenul si adesea forma unor parti ale substratului (frunze, ramuri uscate etc.).

Alternanta zi-noapte si mai ales variatia duratei relative a zilei si a noptii in cursul anului determina
reactii complexe att la plante ct si la animale, reactii care in ansamblu poarta numele de fotoperiodism.

La plante, durata perioadei luminoase a zilei influenteaza numeroase pracese - ca nflorirea, caderea
frunzelor, formarea bulbilor, a tubercuiilor. In functie de durata zilei, unele plante sunt "de zi lunga" altele
"de zi scurta". Primele nfloresc primavara si vara (zi lunga), ultimele - toamna.

c.) Apa

Pe Pamnt, existenta vietii este indisolubil legata de apa care, datorita nsusirilor sale fizice si chimice,
reprezinta un factor de prim ordin n desfasurarea multor procese biochimice, fiziologice si ecologice
esentiale. Aceste nsusiri sunt:

Densitatea. Apa are nsusirea unica de a realiza densitatea maxima la +4 C, n timp ce gheata are densitatea
cu 10% mai mica. Aceste nsusiri au consecinte ecologice extrem de importante: gheata pluteste pe apa.
Daca ea s-ar lasa pe fundul apei, aceasta ar duce la disparitia vietii bentonice si ar scoate din circuit uriase
cantitati de apa care s-ar acumula sub forma de gheata pe fundul bazinelor, nereusind sa se dezghete de la an
la an. Densitatea maxima la +4 C face ca, pe fundul celor mai adnci bazine, temperatura sa fie n jurul
acestei valori, permitnd existenta vietii bentonice.

Caldura specifica a apei este mare: pentru ncalzirea cu un grad a unui gram de apa este necesara o calorie,
ceea ce face ca apa sa se ncalzeasca si sa se raceasca incet. Consecintele ecologice ale acestei insusiri sunt
foarte importante. Dat fiind ca 2/3 din suprafata Pamntului sunt acoperite cu apa care are si o masa uriasa,
ea devine un factor moderator al climei globului, atenund oscilatiile de temperatura. Din aceeasi cauza n
mediul acvatic temperatura are variatii mai moderate dect pe uscat.
 Continutul mare n apa a1 organismelor, care la unele specii ajunge la 98% din greutate si n rare
cazuri scade sub 50%, atenueaza oscilatiile temperaturii corpului si usureaza procesele de termoreglare.

Conductibilitatea termica a apei este, de asemenea mare. Aceasta explica de ce speciile de origine acvatica
nu sunt homeoterme: pierderile de energie necesara mentinerii temperaturii ar fi att de mari nct
completarea lor prin hrana abundenta ar deveni nerentabila.

Puterea de solvire. Apa este un remarcabil solvent: dizolva cel mare mare numar de substante, din toate
lichidele cunoscute. De aceea reprezinta pe de o parte un mediu ideal pentru desfasurarea proceselor
metabolice.

Apa ca factor ecologic, prezinta o distributie diferita n timp si spatiu ceea ce determina adaptari ale plantelor si
conditioneaza repartitia lor geografica. Principalele surse de apa sunt: ploaia, zapada, roua, ceata si umiditatea relativa a
aerului.

Ploaia - reprezinta cea mai importanta sursa de apa si are o mare influenta asupra ecosistemelor prin cantitate,
repartitie, durata si torentialitate.

In tara noastra, n care climatul este n general continental, se nregistreaza un maxim pluviometric la sfrsitul
primaverii-nceputul verii, cnd vegetatia este exploziva, dupa care aceasta stagneaza, eventual pna toamna,cnd, n
unele zone, apare un al doilea maxim pluviometric.

Zapada, apara plantele si solul de temperaturile scazute din timpul iernii iar primavara prin topire mbiba solul cu
apa mentinndu-l rece, ntrziind intrarea prea rapida a plantelor n vegetatie fapt ce le-ar expune pericolului ngheturilor
trzii.

Roua si ceata, pun la dispozitia plantelor cantitati mici de apa si anume cca.10% din precipitatiile anuale insa
sunt importante deoarece prezinta ritmicitate.

Umiditatea

Umiditatea aerului este determinata de cantitatea de vapori de apa din atmosfera si reprezinta un
factor de mare importanta ecologica. n mod curent se iau n considerare trei cacteristici privind umiditatea
atmosferica:

a. Umiditatea absoluta - care reprezinta cantitatea de vapori, exprimata n unitati de masa (de ex. grame) la
unitate de volum de aer (de ex. m3) ;

b. Umiditatea relativa, reprezinta raportul dintre cantitatea de vapori existenti la un moment dat n atmosfera
si cantitatea maxima de vapori ce ar putea fi continuti n conditiile respective de temperatura si presiune. Cu
alte cuvinte, umiditatea relativa exprima gradul de saturatie a atmosferei cu vapori de apa si de aceea se
exprima n procente fata de saturatie;

c. Deficitul de saturatie este diferenta dintre presiunea maxima a vaporilor n conditiile date de temperatura
si presiune si presiunea reala din acel moment. Cu ct aceasta diferenta este mai mare, aerul este mai putin
saturat (mai uscat), ceea ce face ca evaporarea sau evapotranspiratia sa fie mai intense. Aceste procese au o
puternica influenta asupra productivitatii plantelor. O mare parte a apei absorbita din sol este pierduta prin
transpiratie, proces care implica o importanta cheltuiala de energie. La diferite plante s-a putut constata ca
pentru 1 000 g apa pierduta prin transpiratie se realizeaza 1,7-6,7 g productie neta (eficienta transpiratiei).
La majoritatea plantelor acest parametru are valoarea <2, dar la unele plante bine adaptate la conditii de
uscaciune, aceasta valoare se poate ridica la 4 sau chiar mai mult.

Apa sub forma de vapori din atmosfera este strns legata de temperatura. Astfel, n anii secetosi, efectele asupra
culturilor agricole sunt mai drastice n Cmpia Romna dect n Dobrogea, unde prezenta marii determina o umiditate
relativa sporita.
 Apa din sol se poate afla n mai multe stari, care pot avea rol diferit n viata plantelor sau a
animalelor din sol.

a. Apa higroscopica este apa absorbita din atmosfera de catre particule1e solului. Ea este retinuta cu a mare
putere astfel inct, in mod obisnuit, nu poate fi utilizata de catre plante.

b. Apa capilara este cea care umple spatiul porilor din sol si care se poate deplasa datorita tensiunii
superficiale sau a presiunii osmotice. Daca porii sunt foarte mici, puterea de retinere a apei este prea mare
spre a putea fi absorbita de plante. Numai apa din spatii capilare mai rnari este utilizabila pentru vegetatie.

c. Apa gravitationala este provenita din precipitatii, umple interstitiile mai rnari ale solului si se scurge sau
se infiltreaza datorita fortei de gravitatie.

Dupa exigentele fata de apa, plantele se mpart n patru grupe principale:

- hidrofite (acvatice), caracterizate prin sistem radicular slab dezvoltat, cu toate organele verzi capabile sa. valorifice
pentru fotosinteza o cantitate mai redusa de lumina, cu putine tesuturi mecanice: Oryza sativa, Ranunculus aquatilis,
Sagittaria sagitifolia etc.

- higrofite (plante de locuri umede), a caror caractere sunt apropiate de hidrofite si mezofite: Juncus sp..

- mezofite (plante de locuri cu umiditate moderata), caracterizate prin port erect, tesuturi mecanice si conducatoare
mai bine dezvoltate. Exemple: Festuca rubra, Phleum pratense,Briza media.

- xerofite (plante de locuri uscate), se caracterizeaza prin: presiune osmotica mare, sistem radicular foarte bine
dezvoltat, la fel si tesuturile mecanice si conducatoare asadar caractere opuse hidrofitelor, exemple: Festuca valesiaca,
Quercus pubescens etc.

3 . 1 . 2 . Factorii geografici (orografici)

Acestia au o influenta indirecta asupra ecosistemelor si sunt reprezentati prin:

- panta, influenteaza vegetatia prin modificarea umiditatii, expunerea solului la fenomenul de eroziune, etc.
Panta determina modul de folosire a terenului si sistemul de cultura. Exemplu: terenul arabil nu este indicat sa se afle pe
pante prea nclinate unde indicate sunt pajistile. Peste o anumita panta nu este indicata nici pajistea ci padurea, care
ocroteste cel mai bine solul la eroziune. Pajistile de pe pantele prea mari nu sunt indicate sa fie exploatate ca pasune,
fiind mai expuse eroziunii. Pe pante mai mari de 20 sunt indicate terase cu vita de vie si pomi fructiferi.

- altitudinea, determina conditii climatice foarte diferite contribuind din plin la diversificarea ecosistemelor. La nivelul
marii este considerata zero si n functie de aceasta se stabileste altitudinea diferitelor puncte geografice. Exista o corelatie
ntre altitudine si temperatura n sensul ca pe masura ce altitudinea creste, temperatura scade. In tara noastra, temperatura
scade cu 0,5-0,6C la fiecare 100 m altitudine. Datorita microclimatului se pot gasi la altitudini mari vegetatie termofila.
datorita rocii care se ncalzeste mai usor si influenteaza vegetatia.

- expozitia, determina valori foarte diferite ale regimului hidric, a expunerii fata de Soare, de vnturi, etc. De exemplu, n
zona dealurilor, pe versantii nordici creste o vegetatie mezofila reprezentata prin paduri de stejar sau fag, n timp ce pe
versantii sudici creste o vegetatie xerofila, specifica cmpiei.

3 .1.3. Factorii mecanici

- Miscarea atmosferei (vntul) este determinata de ncalzirea inegala a maselor de aer care se deplaseaza din zonele cu
presiune mai mare spre cele cu presiune mai mica. Efectele ecologice ale miscarii maselor de aer sunt nsemnate, n
sensul ca actioneaza asupra ecosistemelor att direct ct si indirect.
 Astfel, ca influenta directa, vntul actioneaza asupra temperaturii locale, ridicnd-o sau cobornd-o. n miscare
aerul are o intensa activitate de transport. De exemplu, nisipul, praful, cenusa vulcanica etc., pot fi transportate la distante
foarte mari si depozitate, realizndu-se n unele cazuri adevarate remodelari ale reliefului. Tot ca actiune directa o cons-
tituie si capacitatea de eroziune a vntului.

Specii de plante si animale s-au adaptat n cursul evolutiei lor la actiunea vntului. Astfel, un numar mare de
plante utilizeaza forta eoliana pentru reproducere si raspndire n timp ce la unele, tesuturile mecanice au o anumita
configuratie ceea ce le confera o rezistenta mai mare iar altele au tulpina libera la interior deci au elasticitate sporita,
caracter care, de asemenea, ofera protectia necesara. Plantele anemofile se polenizeaza cu ajutorul vntului si prezinta
adaptari care fac posibila realizarea acestui proces: polen uscat, usor, n cantitati foarte mari.

Multe pasari utilizeaza curentii de aer pentru a plana timp ndelungat, ceea ce le permite mari economii de
energie si le usureaza zborurile de migratie sau de cautare a hranei.

La multe specii de insecte pentru care antrenarea de catre vnt ar reprezenta un pericol n viata speciei s-au
dezvoltat adaptari structurale si comportamentale ce permit evitarea unui asemenea pericol. Astfel, unele insecte
insulare, montane, din zonele de coasta, au aripi reduse sau complet atrofiate, si deci nu se ridica de pe sol, astfel ele ar
putea fi antrenate de vnt si sortite pieirii.

- Miscarea apei. In miscare, apa transporta substante dizolvate, diferite corpuri n suspensie sau organisme vii.
Cantitatea de aluviuni transportate de ape este impresionanta.

Curentii descendenti, transporta oxigenul spre straturile profunde ale apelor statatoare dnd posibilitate si aici
dezvoltarii vietii, iar curentii ascendenti transporta nutrientii de pe fundul apelor spre straturile superficiale, determinnd
productivitatea zonei respective.

Un alt fenomen de actiune a apei asupra ecosistemelor l constituie inundatiile care uneori poate avea un
caracter catastrofal conducnd n final la perturbarea ecosistemelor.
3.1 .4 . Factorii edafici

Solul, ca mediu n care se acumuleaza apa si elementele nutritive necesare plantelor, are o importanta
hotartoare n complexul de factori ce definesc biotopul. Bogatia solului n elemente nutritive influenteaza n mod
deosebit compozitia floristica a comunitatilor vegetale.

Fertilitatea unui sol nu depinde de bogatia sa n elemente minerale disponibile, ci n mai mare masura, de
proportia ntre acestea. Numai astfel se justifica utilizarea ngrasamintelor care vin sa echilibreze proportia de
substante nutritive din sol.

Asa dupa cum este cunoscut, absorbtia elementelor chimice de catre plante este selectiva. De exemplu, planta de
porumb extrage din sol cantitati mari de azot n timp ce lucerna foloseste mult potasiu, si mai putin azot pe care si-1
asigura din atmosfera prin fixare cu ajutorul bacteriilor de tip Rhyzobium.

ntre concentratia elementelor din sol si compozitia chimica a plantelor pot fi stabilite anumite relatii. In felul
acesta se poate calcula "raportul de acumulare" (RA),

RA = continutul din plante/continutul total din sol

Sau indicele puterii de acumulare (IPA)

IPA = continutul n plante/continutul dintr-un element asimilabil din mediu

In timp ce pe solurile bogate n elemente nutritive vegeteaza specii eutrofe (folosesc pentru crestere rapida si
productie mare, o cantitate importanta de substante minerale) pe cele sarace vegeteaza specii putin pretentioase -
oligotrofe (cu crestere lenta si productie mica).
 3.2. Factorii biotici

Sub denumirea de factori biotici sunt cuprinse interactiunile (relatiile) care se manifesta ntre diverse organisme
ce populeaza un biotop si au implicatii profunde n constituirea si evolutia ecosistemelor.

Aceste relatii (coactii) sunt de doua tipuri:

- homotipice (intraspecifice), care se realizeaza ntre indivizi apartinnd aceleiasi specii;

- heterotipice (interspecifice), care se produc ntre indivizi din specii diferite.

3.2.1. Relatii homotipice. Se realizeaza n interiorul speciei. Principalele tipuri de coactii homotipice se refera la efectul de
grup si efectul de masa.

Efectul de grup, semnifica necesitatea existentei unui numar minim de indivizi pentru asigurarea mentinerii speciei
n biocenoza. Acest efect are consecinte pozitive asupra dezvoltarii populatiilor si coasta n modificari ce apar atunci
cnd mai multi indivizi duc o viata comuna, permitnd, de exemplu, persistenta unor colonii, reproducerea sau apararea
de atacul animalelor salbatice, etc.

Efectul de masa, se refera la biomasa totala care se realizeaza pe un anumit teritoriu. Acesta se manifesta cnd
mediul este suprapopulat si consta n autolimitarea numerica, ca atare are efecte negative asupra populatiilor de
vietuitoare. Exemplu: cnd n faina n care traieste coleopterul Tribolium confusum numarul de indivizi este prea mare,
femelele si pierd fecunditatea, o parte din larve sunt mncate de parintii lor, iar indivizii ramasi secreta diferite
substante care inhiba procesul de reproducere.

3 . 2 . 2 . Relatii heterotipice. Acestea se realizeaza, dupa cum s-a aratat, ntre indivizii apartinnd la specii diferite. Acest
tip de relatii formeaza una dintre cele mai importante caracteristici ale biocenozei

ntre indivizii a doua specii diferite se stabilesc o serie de relatii interspecifice sau coactii, care pot fi
exprimate matematic astfel:

efect neutru = 0

efect pozitiv = +

efect negativ = -

1. Independenta sau neutralismul (0 0) - este atunci cnd cele doua specii vietuiesc independent; ele n-au nici o
influenta una asupra celeilalte. Ex. : veverita - coleoptere

2. Competitia interspecifica (- -), este un tip de coactie defavorabila ambelor specii. De regula, competitia
interspecifica apare si se manifesta ca urmare a utilizarii de catre doua sau mai multe specii a acelorasi resurse ale
biotopului. Cu ct speciile sunt mai apropiate n ce priveste " cerintele" lor fata de factorii de mediu, cu att competitia
interapecifica este mai pronuntata.

3. Mutualism (+ +). In acest caz ambele populatii sunt influentate pozitiv, deci profita de pe urma
convietuirii si sunt obligatoriu dependente una de alta. Mutualismul este foarte raspndit n natura. Practic,
se pare ca cele mai multe specii se afla in relatii de mutualism cu cte una sau mai multe specii. Exemple:
bacteriile fixatoare de azot (Rhizobium) convietuiesc obligatoriu cu plante leguminoase. Lichenii reprezinta
rezultatul convietuirii obligatorii dintre alge, ciuperci si (in unele cazuri) bacterii.

Convietuirea dintre ciuperci si arborii de padure (micorize) este esentiala pentru dezvoltarea arborilor. In
aceasta convietuire structura radacinilor este modificata, iar complexul , radacina-ciuperca se arata a fi mai
eficient n absorbtia sarurilor minerale din sol. Ciuperca utilizeaza hidrati de carbon si substante de crestere
produse de arbori.
 4.) Amensalism sau antibioza (- 0). Relatia nu este obligatorie pentru nici unul din componenti.
Dar cnd se produce interactiunea, ea consta in faptul ca un component (amensalul) este inhibat in cresterea
sau dezvoltarea sa de catre unele produse elaborate de partener. Multe substante eliminate de bacterii, de
alge, de plante superioare sau chiar de animale au efect inhibitor asupra dezvoltarii indivizilor apartinnd
altor specii. Antibioticele produse de bacterii sau ciuperci au aceste efecte.

Atunci cnd aceasta coactie se manifesta ntre plante poarta denumirea de alelopatie. Alelopatia poate fi
definita ca influenta chimica reciproca dintre organisme n natura, ce se realizeaza datorita eliminarii n mediu de catre
un organism donator (emitator) a unor produse metabolice care se raspndesc apoi n spatiu si sunt interceptate de catre
organismele receptoare.

Fenomenul alelopatic si are, prin urmare, originea n totalitatea proceselor biochimice si fiziologice care au loc
n ecosistem. Modalitatile precise de desfasurare a proceselor alelopatice, n cea mai mare parte, nu sunt nca bine cu-
noscute. Din aceasta cauza nu se cunosc prea bine nici modalitatile prin care s-ar putea influenta constituirea unui "me-
diu chimic" specific, favorabil uneia sau alteia dintre fitocenoze. Se cunosc ceva mai bine doar unele fenomene izolate,
cum ar fi fenomenul de "oboseala a solului", care apare n urma monoculturii ndelungate a unor specii de leguminoase
(fenomen care, cel putin partial, este posibil de natura alelopatica).

5.) Parazitism (+ -) Relatia este obligatorie si implica un efect pozitiv pentru parazit si un efect
negativ, inhibitor, pentru gazda. Parazitii traiesc la suprafata sau cel mai frecvent n interiorul pradei unde consuma
materie vie sau produse metabolice. In raporturi de parazitism cu plantele autotrofe, pot intra animalele, plantele
heterotrofe (Cuscuta, Orobanche) sau microorganismele.

6.) Pradatorism (+ -). Ca si n cazul parazitismului, relatia este obligatorie si pozitiva pentru
pradator si negativa, inhibitoare, pentru prada. Spre deosebire de parazitism n care, n mod obisnuit,
individul parazit nu-si omoara gazda, deoarece ar duce la moartea parazitului, rapitorul de obicei isi omoara
prada.

Pentru agricutura sunt foarte importanti parazitii si pradatorii naturali pentru reducerea pagubelor
produse de actiunea insectelor fitofage.