Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.Limitele biosferei
Ca tiin geografic, biogeografia tinde s identifice raporturile care exist intre populaiile
vegetale i animale cu celelalte fenomene si procese care au loc in inveliul geografic
(atmosferic. acvatic si terestru).
Biogeografia imbrieaz un domeniu vast de probleme, din care se pot desprinde trei direcii
mari de cercetare in domeniul plantelor i animalelor: ecologia, corologia i biocenologia.
LIMITELE BIOSFEREI IN ATMOSFERA
Frontiera superioar a biosferei este conditionat de intensitatea
critic a radierii solare, letal pentru organismele vii.
In atmosfer, viata se desfasoara mai intens la limita inferioara a acesteia (partea inferioara
troposferei). Densitatea cea mai mare a organismelor vii se plasez pn la inaltimea de 50-70 m.
Partea cea mai mare a aeroplanctonului vegetal, desfasurat intre 100 si 5000 de metri, este
alcatuita din spori de ciuperci si polen. Insecte de mici dimensiuni si paianjeni ajung pana la
4000 m altitudine, iar sporii si bacteriile, pana la 22000m.Unele coleoptere ajung in Anzi la 4900
m altitudine.
LIMITELE BIOSFEREI IN LITOSFERA
Frontiera inferioara a biosferei in litosfera ajunge pana la cea mai profunda zona a paturii
sedimentare. Este o limita teoretica, deoarece din cauza absentei fisurilor deschise si a hranei,
este rar atinsa. Specii :saxaulul,ramele,cartita,bacterii anaerobe.
LIMITELE BIOSFEREI IN HIDROSFERA
Limita maxima pana la care pot ajunge formele de viata in hidrosfera corespunde celor
mai mari adancimi oceanice (11034 m).
Frontierele biogeochimice ale biosferei sunt insa imprecise, deoarece sunt foarte
dinamice.Datorita miscarilor tectonice verticale, substantele biogene se scufunda la mari
adancimi, care nu pot fi exact determinate.
2.
Biotop = mediul georafic in care traieste u grup de plante si de animale in conditii omogene.
Biocenoz = totalitatea organismelor vii, care populeaz un anumit mediu, formand cu el un
totunitar.
Ecosistemul =Ansamblul format din biotope si biocenoz , in cadrul caruia se stabilesc relatii
stranse, atat intre organisme, cat si intre acestea si factorii abiotici.
Biomul = comunitatea ecologica formata din mai multe ecosisteme similare.
Biosfera = invelis al Pamantului in care se desfasoara viata
Vegetatie = totalitatea plantelor dintr-o regiune, zona, ar distribuite si associate dupa anumite
conditii naturale.
Sistemele radiculare ale platelor in patru mari categorii: sistemu pivotant, sistemul ramifiat,
sistemul cu extensiune laterala si sistemul radiar intensive sau fasciculat.
1. Sistemul pivotant (cu extensie verticala) este specific mediilor cu deficit de umiditate,
unde nivelul piezometric se afla la mari adancimi (lucerna, saxanul) intalnit in medii
aride si semiaride
2. Sistemul ramificat , specific plantelor care ocupa areale suprapuse regiunior cu umiditate
variabila (frasin, pir); intalnit in mediile cu umiditate variata
3. sistemul cu extensie laterala, intalnit la numerose specii din climatul arid.Radacinile se
dezvolta pe orizontala, in imediata apropiere a suprafetei solului (cactusi); intalnitin
mediile cu deficit de umiditate
4. Sistemul fasciculat este specific diferitelor specii de rogozuri
Evapotranspiratia - proces fiziologic dependent de umiditate
Prin procesul de evapotranspiratie se creeaza un circuit permanent al apei intre sol si planta;
prin intermediul sistemului radicular, plantele absorb apa din sol, iar prin intermediul aparatului
foliator, sub influenta directa a luminii si temperaturii, aceasta este eliminate in atmosfera.
Rolul apei pentru organismele animale
Ca si plantele, animale au nevoie de apa pentru indeplinirea functiilor vitale.Acestea isi procura
apa necesara atat din sursele prezente in mediul lor de viata (izvoare, rauri, lacuri, balti, mlastini,
mari, oceane) , cat si din plantele cu care se hranesc.
Clasificarea animalelor in functie de relatia lor cu apa:
Hidrobionte = traiesc exclusive in mediul acvatic (pesti, baleen, delfini)
Higrobionte = isis desfasoara o parte din activitate in apa si o parte pe
uscat (broasca testoasa de uscat, vidra, morsele, castorul)
Troglobionte = in medii mai umede de tipul pestilor (lilieci, insecte)
Xorobionte (dromaderul, camila cu doua cocoase, broaste balon,
reptilele)
Plante litofile se dezvolta pe soluri neevoluate, alcatuite din pietris (specii talofite de alge
si licheni)
5. Factorii biotici ai mediului i influena lor asupra organismelor: relaiile
interspecifice legate de aprare, nutriie, reproducere (fitogene, zoogene, biogene)
Factorii biotici = multitudinea relatiilor intra si interspecifice care se manifesta in cadrul unei
biocenoze. Relatiile intraspecifice se manifesta intre indivizii aceleiasi specii si pot fi:
In interesul individului => competitia pt hrana
In interesul speciei => reproducerea, protejarea speciei
Relatiile interspecifice reprezinta trasatura fundamentala a oricarei biocenoze, care determina o
anumita organizare a sistemului, orienteaza actiunea selectiei, determina ritmurile acesteia.
Relatiile interspecifice se stabilesc atat intre reprezentanti ai aceluiasi regn, cat si intre specii
din regnuri diferite.
Dupa apartenenta la regn a speciilor, se disting:
Relatii fitogene (planta-planta) simbioza :lianele, orhideele, iedera
Relatii zoogene (animal animal) mutualism: bivolul si cotofana, crocodilul si pasarea
dentist
Relatii biogene (planta-animal) mutualism: relatii de polenizarre;parasitism: relatii intre
ierbivore,frugivore, granivore, nectarivore si plantele consummate
Este caracteristica indeosebi regnului animal, deoarece organismele animale poseda mijloace
de locomotive mai mult sau mai putin performante.Cele ma avantajate sunt speciile caracterizate
prin viteza mare de zbor, alergare sau inot.(lastunul mare, porumbeii salbatici, randunelele)
In cazul plantelor, diseminarea activ presupune adaptari si dispozitive mecanice prin care
acestea isi imprastie semintele.Acest fenomen este intalnit la specii precum: plesnitoarea,
slabanogul.
7.
Diseminarea pasiva foloseste ca intermediari agenti din mediul abiotic si biotic,precum: vantul,
apa, diferite specii de animale, omul.
Disemniarea cu ajutorul vantului anemocoria = vantul transporta la mari distante sporii
ciupercilor si ai ferigilor, semintele unor fanerogame (ciulinele, papadia, plopul).
Vantul poate transporta si unele organisme animale: paienjeni, insecte, iar in timpul tornadelor
chiar si pesti.
Disiminarea cu ajutorul apei hidrocoria = plantele care folosesc apa pentru disiminarea
semintelor prezinta dispositive pentru plutire si impotriva putrezirii. (nufar, nuca de cocos,
stanjeneii de balta).
Disiminarea prin intermediul animalelor zoocoria = plantele au dispositive de prindere,
fructe lipicioase : zmeura, ciresele; animale parasite :purici, paduchi, plosnite.
8.
11. Categorii de areale dup form, cu privire special asupra arealelor disjunctive
Categorii de areale dupa forma:
Areale disjunctive, cu caracter fragmentar sau insular , datorita urmatoarele cauze: dinamica
maselor continentale si oceanice, aparitia unor bariere de natura climatica, orografica,
hidrologica sau a diferitelor tipuri de amenajari ale mediilor naturale, responsabile de
despaduriri in masa, desecari, poluari .Ex: specii disjuncte Tapirul terrrestris(Amazonia).
Areale circumterestre, au aspect de banda ce inconjoara globul terestru, in limitele unui
anumit tip de climat; pozitia geografica si forma acestora reprezinta rezultatul adaptarii
speciilor la un anumit potential termic .
Faciesurile
In functie de gradul de inundabilitate, padurile dense tropicale prezinta faciesuri diistincte;
astfel, in padurile ecuatoriale din Amazon se gasesc:
Varzeas sau paduri permanent inundate, care in genera insotesc cursul de apa
Igapo (padure temporar inundata) corespunde zonelor mlastinoase
Ceja reprezinta faciesul padurii tropicale unede de altitudine
Padurea galerie este o prelungirea padurilor tropicale umede, in lungul unor rauri ce
traverseza savanna.
13. Pdurile mediteraneene caracteristici biogeografice
Regiunea subtropicala mediteraneeana ocupa o suprafata relative restransa, situandu-se pe
tarmurile nordice si sudice ale Marii Mediterane, Peninsula Italica, tarmurile vestice si sudice
ale Anatoliei,Pensinsula Balcanica.
Conditii ecologice:
Se dezvolta in conditiile unui climat cu ierni in general reci, umede si veri
calde, secetoase
Temperaturile medii anuale variza intre 5 12 grade C, iar cea a lunii iulie variaza intre
22 si 28 grade C.
Solurile pe care se dezvolta acest timp de vegetatie sunt de tip terra rosa, gogate in
argile, dezvoltate pe calcare si solurile brune de padure mediteaneene.
Cantitatea ce mai mare de precipitatii cade iarna, intre 500 si 700 mm.
Adaptari ale speciilor vegetale:
Calificativele utilizate pentru padurile mediteraneene, respective sclerofile, durisilvae sau
xerofile pun in evidenta caracteristicile acestei specii: Frunze mici, coriacee.Adaptate unor
conditii ecologice de seceta pe timpul verii.
Faciesuri
In cadrul vegetatiei mediteraneene au fost identificate 2 faciesuri distincte: padurile
mediteraneene- formatie vegetala primara si tufarisurile mediteraneene- formatii
vegetale secundare.
Compozitie floristica
Sunt alcatuite din specii semperviriscente de foioase si conifere si arbori cazatoare,
dominante fiind specii de quercinee.
Ex: stejarul vesnic verde sau stejarul de stanca, stejarul de pluta, conifere din
genurile Pinus,Abies si Cedrus.
Stratul arborilor are densitate redusa, in cadrul sau aparand specii arbustive si subarbustive
ca: ficusul, laurul, cimbrul, rosmarinul, ienuparul, iarba neagra etc.
14. Tufriurile mediteraneene caracteristici
Intr un context climatic marcat de puternice contraste, defrisari, incendii, pasunatul turmelor
de ovine si capre su excercitata presiuni importante asupra ecosistemelor forestiere, deosebit
de fragile; in timp, acestea au fost inlocuite pe mari suprafete de formatiuni vegetale
secundare, denumite tufisuri sau tufarisuri mediteraneene.
Localizare
Formeaza o zona cvasicontinua in Eurasia si Amarica de Nord, intre limitele sudice ale tundrei
si cele nordice ale padurilor nememorale.(aprox 75 grade 45 grade lat Nordica.
Conditii ecologice:
Se dezvolta in conditiile unui climat excesiv
Precipitatii predomina sub forma de zapada
Durata sezonului de vegetatie este scurta
Solurile pe care se dezvolta sunt slab productive:podzolice, de mlastina si turboase
Localizarea geografica si compozitia floristica permit individualizarea a doua faciesuri:
1. padurea boreala nord Americana
2. padurea boreala eurasiatica
Lumea animala
Padurea boreala reprezinta un loc de refugiu, in perioada de iarna, al unor animale de tundra:
ren, elan, veverita canadiana, ciocanitoarea cu trei degete,cocosul de munte, ursul grizzly.
pusta maghiara
baraganul romanesc
steeple vest siberiene
steeple mongolice
Diversitate floristica
Compozitia floristica a pajistiilor de stepa prezinta o variatie sezoniera, in functie de
temperatura si umezeala solului.Astel, primavara, umiditatea crescuta si temperaturile in crestere
permit dezvoltarea unui covor vegetal bogat :Adonis, Iris, Pulstilla.
1. In pusta si baragan predomina specii de graminee, precum:paiusul, Negara si
dicotiledonate:capul sarpelui, laleaua pestrita, bujorul de stepa.
2. In steeple vest siberiene predomina specii graminee diferite fata de cele europene: Stipa
rubens, Avenastrum desertorum, pelinul negru
3. In steple mongolice, vegetatie este mult mai saracacioasa si cu pronuntate caractere de
xerofilism
Preeria nord Americana
Ocupa partea centrala a S.U.A. si se desfasoara pe directia nord sud , aproxim intre 55- 32
grade lat Nordica.
Conditii ecologice
Influentate de altituudinea reliefului, care creste treptat de la est la vest, pana la 1500m
Ierni aspre, 0 si 5 grade C, iar verile excesiv de calduroase
Precipitatiile medii lunare scad de la est la vest si se reflecta in compozitai floristica
Faciesuri:
1. Preria cu ierburi inalte, in est
2. Preria mixta in centru
3. Preria cu ierburi scunde, in vest
Diversitatea floristica
Invelisul vegetal este acoperit cu specii precum :Andropogon scoparius, A.gerardii
In preria mixta se gasesc: Stipa comata, Stipa pectinata, Opuntia polyacantha
In preria cu ierburi scunde, ariditatea crescuta favorizeaza aparita concretiunilor
calcaroase: Artistida longiseta, Artemisia frigida
Pampasul sud American
Ocupa o suprafata de peste 500 mii km patrati si se desfasoara intre 32 si 38 grade lat
sudica
Ocupa campia aluviala afluviului Rio de la Plata si platourile patagoneze, extinzandu-se
pana la golful St. Jorge.
Conditii ecologice
Influenta oceanica mareste umiditatea atmosferica
Cantitatile de precipitatii relative crescute sunt contrabalansate de temperature mari si
evapotranspitaria potentiala este deaseamenea ridicata
Temperaturile ssunt positive si in sezonul rece (8-12 grade C)
Faciesuri
Faciesul nord estic dominat de Stipa neesiana, desisuri de Paspalum quadrifarium, pajisti
de Distichlis
Faciesul sud estic predomina specii vegetative precum: Poa lanigera, P.ligularis, Stippa
neesiana, Stipa tenuis
18. Savanele si formatiile vegetale de tip savana
-Sunt formaii ierboase tropicale, alctuite majoritar din graminee perene xerofile i
megaterme, verzi n anotimpul ploios, cu arbori i arbuti xerofili diseminai printre acestea.
-Formatia vegetala de savana tipica este ntlnit n Africa, ntre 5 15 0C latitudine, bordnd
pdurea tropical.
-Prezint un sezon ploios si unul secetos, cu rat ridicat a evapotranspiratiei. Sezonul
ploios este mai scurt si intensitatea ploii scade pe msur ce creste latitudinea.
La latitudini ridicate, acolo unde savana este mai arid, ierburile nalte tropicale sunt
-In cadrul formatiilor vegetale de tip savana din America de Sud, intalnite cu deosebire mai
ales pe platourile vestice (Matto Grosso), dar si pe teritoriul Venezuelei si in Bolivia de est,
predomina asociatii de ierburi megaterme, sub forma unui strat continuu, dominat de
graminee. Perioada cu activitate biologica maxima a speciilor vegetale corespunde sezonului
ploios.
Formatiile de tip savana din America de Sud poarta denumiri diferite, functie de pozitia
geografica si modelul arhitectural. Principalele faciesuri sunt:
a) Campos, in Podisul Braziliei, diferentiat in campos limpos (camp luminat) si campos
cerrados (camp inchis). Campos limpos include ierburi xerofile, printre care se afla
diseminate putine exemplare de arbusti scunzi; ierburile au inaltimi de 30 50 cm, fiind
edificate de specii din genurile Paspalum, Panicum, Andropogon, Aristida etc.Campos
cerrados este edificat de ierburi mezofile, cu inaltimi de 1 2 m, care apar in asociatie cu
numerosi arbori (5-8 m inaltime) si arbusti (specii de mimoze, cactusi etc.);
b) Llanos, formatie vegetala dezvoltata in Venezuela, formata din graminee, dicotiledonate
si arbori izolati, din genurile (Rhopala, Byrsonima, Copernicia);
c) Palmares si pantanes, intalnite in Bolivia de Est si in statele interioare ale Braziliei, cu
specii de graminee si plante lemnoase, in general din familia Palmae.
-Lumea animala din formatiile de savana sud-americane este mai putin variata comparativ cu
cea a savanei africane. Principalele grupe de animale includ: ierbivore mari cerbul sulitar
cenusiu Mazama nemorivaga, furnicarul Myrmecophaga, tatuul Dasypus sp, porcul pecari;
carnivore: vulpea de camp Dusycyon vetulus, tigrul yaguarete Felis onca, sconksul Mephilis
mephilis; pasari: nandu-ul (Rhea americana), seriema Cariama cristata, paunul Crax alector,
potarnichea Cnypturellus soni, papagalul Ara spixi; reptile: sarpele cascabel sau cu clopotei
Crotalus sp., boa Torpidurus torquatus etc.
-Formatiile de savana asiatice se intalnesc in Peninsula India (Podisul Deccan), insula Sri
Lanka si in Peninsula Indochina. Zoocenozele care exploateaza potentialul ecologic al acestei
formatii vegetale includ specii de: ierbivore endemice, precum: Antilopa cervicapra, bivolul
indian Bubalus bubalia, rinocerul cu un corn Rhinocerus unicornis; carnivore: pantera, tigrul
bengalez, hiena; reptile: pitonul Python molurus, sarpele cu ochelari sau cobra Naja
tripudians, gavialul Gavialis gangeticus.
Formatiile de savana din Australia ocupa partea nordica si estica a continentului. Gramineele
includ specii din genurile Heteropogon, Astrebla si Triodia, printre care apar diseminati arbori
precum: Acacia harpophyla, Casuarina equisetifolia, iarba copac Xanthorrhoea.
Lumea animala este edificata de numeroase specii de marsupiale ierbivore (cangurul gigant
Macropus gigantaeus) si carnivore, pasari alergatoare (emu - Dromiceius sp.) sau zburatoare
(vulturil Uroaetus audax).
19. Necesitatea protectiei si conservarii lumii vii
Conservarea biodiversitii vizeaz trei obiective:
Investigarea i descrierea diversitii lumii vii
nelegerea efectelor activitilor umane asupra speciilor, comunitilor i ecosistemelor
Dezvoltarea unor metodologii interdisciplinare pentru protejarea i restaurarea
diversitii biologice.
-Scopul final al conservarii naturii este prevenirea disparitiei speciilor si astfel, pastrarea
diversitatii genetice, caile de atingere a acestui obiectiv, fiind numeroase.
-Conservarea naturii are doua implicatii fundamentale:
1. Constientizarea faptului ca oamenii trebuie sa lucreze mai degraba in interiorul ecosistemului
si nu inafara lui;
2. Actiuni strategice, atat in interesul speciilor vegetale si animale, cat si pentru ca oamenii sa se
poata bucura pe termen lung de acestea.
Exista inca multe alte argumente in favoarea conservarii lumii vii:
-Argumente de ordin economic si utilitar: resursele animale si vegetale reprezinta baza
materiala a vietii omenesti; variabilitatea genetica a speciilor vegetale si animale asigura
materialul genetic necesar pentru ameliorarea speciilor cultivate si a celor crescute in
complexe zootehnice sau in bazine piscicole;
-Argumente morale sau etice: toate speciile au dreptul la viata, iar noi suntem datori sa
gestionam durabil fondul genetic si ecofondul, astfel incat si generatiile viitoare sa se bucure
de acestea;
-Argumente de ordin estetic: lumea plantelor si animalelor este plina de culoare si muzica,
facand din locul in care traim, un unicat in galaxia noastra;
-Argumente sistemice: invelisul biotic reprezinta o componenta fundamentala a
geosistemului planetar, o veriga de baza in circuitul biogeochimic, fara de care existenta
oamenilor nu ar fi posibila.
Conservarea biodiversitii vizeaz trei obiective:
Investigarea i descrierea diversitii lumii vii
nelegerea efectelor activitilor umane asupra speciilor, comunitilor i ecosistemelor
Dezvoltarea unor metodologii interdisciplinare pentru protejarea i restaurarea
diversitii biologice.
Conservarea poate fi realizata pe doua cai principale: in situ si ex situ.
Conservarea in situ presupune protectia speciilor in interiorul habitatelor naturale ale acestora.
Conservarea ex situ se bazeaza pe masuri luate in cazul speciilor ajunse la limita din punct de
vedere al numarului de indivizi; aceste masuri urmaresc sa sprijine conservarea speciei inafara
habitatului ei natural, princresterea in captivitate si, concomitent, elaborarea programelor de
reintroducere a speciilor in salbaticie.
20. Categorii de arii naturale protejate (delimitate de IUCN, dependente de programe si
conventii internationale, reteaua Natura 2000)
I - Rezervatii naturale si zone salbatice (Roca - Buhaiova, Petera Cloani, Feele Dunrii,
Rpa cu lstuni Divici etc.); aceste rezervaii protejeaz speciile i fenomenele naturale
perturbate ct mai puin cu putin, cu scopul de a avea exemple reprezentative din punct de
vedere al biodiversitatii, destinate cercetarii stiintifice, educatiei si monitoringului mediului;
II - Parcuri nationale (Retezat, de la Vanoise, des Ecrins- Franta, Stenshuvud -Suedia, Piatra
Craiului, Cozia etc.); sunt areale extinse cu peisaje naturale meninute ca atare, pentru a oferi
protecie unuia sau mai multor ecosisteme de interes tiinific, educaional sau recreaional. La
cea dea 10-a adunare general desfurat n India la New Delhi-1969, IUCN a definit parcul
naional astfel: o regiune terestr sau acvatic realtiv ntins, care conine eantioane
reprezentative de regiuni naturale importante, panorame de importan naional i internaional
sau animale i plante, situri geomorfologice i habitate care prezint un interes particular din
punct de vedere tiinific, educativ i recreativ
III - Monumente ale naturii (Detunata Goal, Rpa Roie, Locul fosilifer Aliman, Petera dela
Movile, Piatra Teiului etc.); conin unul sau mai multe elemente naturale i/sau culturale care au
valoare unic, datorit raritii sau reprezentativitii, calitii estetice sau semnificaiei culturale.
IV- Arii de gestionare a habitatelor si speciilor sau rezervatii naturale (Fnaele ClujuluiCopraie, Lacul Sf. Ana, Tinovul Poiana Stampei, Tinovul Moho) ; constituie suprafee terestre
i/sau marine supuse unei intervenii antropice active pentru a menine habitatele i/sau pentru a
crea condiii propice dezvoltrii unor specii;
V - Peisaje terestre si marine protejate sau parcuri naturale (Portile de Fier, Bucegi, Apuseni
etc.);sunt suprafete terestre si/sau marine, unde relatia om-natura stabilita in timp a determinat
aparitia unor peisaje cu valori estetice, ecologice si culturale deosebite, cu diversitate biologica
mare
VI - Arii protejate pentru administrarea resurselor sunt suprafete ce contin predominant
sistemenaturale nemodificate, realizate pentru protectia pe termen lung si mentinerea
biodiversitatii, asigurand totodata dezvoltarea comunitatilor umane. Aceste areale sunt adesea
intinse si pot include utilizari traditionale si moderne ale resurselor naturale.
21. Turismul in arii protejate: consecintele utilizarii turistice a ariilor protejate (activitati
si amenajari turistice cu impact negativ asupra peisajului ariilor protejate) din
materialul trimis in format electronic.
Principalele forme de degradare a peisajului datorate practicarii turismului n perimetrul si n
proximitatile ariilor protejate sunt legate de:
1) circulatie (drumuri, piste, trasee, prtii de schi, utilizarea elicopterelor, a
ambarcatiunilor);
2) infrastructura de cazare (echipamente grele versus echipamente lejere de
cazare)
3) prelevari (vnatoare, pescuit, colectionari)
4) alte perturbari
1. Degradarile datorate circulatiei sunt cele mai vizibile n peisaj; ele mbraca diferite
aspecte, functie de caracteristicile proprii mediilor-suport, dar si de tipul de retea de
circulatie si de mijloacele de transport utilizate.
Principalele forme de degradare legate de circulatia n interiorul ariilor protejate si care
ridica probleme deosebite sub aspectul gestionarii acestora sunt datorate soselelor si
traficului rutier aferent
Aceste mijloace de transport deranjeaza peisajul, att prin tulburarea climatului
de liniste specific habitatelor naturale ale organismelor animale, ct si prin poluarea
generata de gazele de esapament sau chiar accidentarea unor specii faunistice.
Alte aspecte negative generate de circulatia rutiera rezida n:
- facilitarea accesului acelor vizitatori ale caror motivatii de frecventare a ariilor
protejate contravin principiilor de utilizare publica a acestora (organizarea de picnicuri
zgomotoase, parcarea masinilor n locuri improprii si chiar abandonarea deseurilor n
perimetrele protejate).
- Utilizarea nisipului si mai ales a sarii pentru prevenirea derapajului n timpul iernii;
sarea mprastiata pe carosabil contamineaza solul ecosistemelor naturale, uneori
deosebit de fragile, perturbnd circuitul biogeochimic si periclitnd astfel existenta
biocenozelor;
- Accidentele rutiere care por conduce la poluarea solurilor si a apelor cu substante
toxice; n acest sens, este relevant accidentul produs pe o sosea cu trafic intens, care
traverseaza Parcul National Plitvice din Iugoslavia, unde, un camion care transporta
hidrocarburi s-a rasturnat, deversnd ncarcatura n apele unui lac.
- Activarea proceselor geomorfologice actuale si destabilizarea versantilor, ca urmare a
amenajarii cailor de comunicatie
Comparativ cu caile rutiere, infrastructura reprezentata de piste si poteci corespunde ntr-o
masura mult mai mare dezideratelor ariilor protejate; aceasta favorizeaza plimbarile la pas,
echitatia, schiatul, mersul cu bicicleta, skateboard-ul etc., escaladarile, excursiile stiintifice,
motiv pentru care, n special n cadrul parcurilor nationale, preponderenta acestora trebuie
ncurajata. Parcurile europene sunt n general bine echipate din acest punct de vedere, pistele
si potecile fiind primele elemente de infrastructura turistica ce nsotesc amenajarea refugiilor.
Efectele frecventarii turistice a ariilor protejate prin intermediul potecilor se manifesta si la
nivelul nvelisului biotic.
n fapt, n timp ce natura substratului vegetatia, panta, factorii climatici si traseul ales
conditioneaza calitatea unei poteci, la rndul ei, utilizarea turistica depinde de mai multi
factori: frecventa, numarul turistilor, perioada n care se efectueaza activitatile turistice,
tipologia turistilor si a echipamentelor folosite, mijloacele de deplasare utilizate (schi, cal,
bicicleta), comportamentul vizitatorilor etc.
Practicarea schiului pe prtii special amenajate presupune crearea unei infrastructuri aferente
care afecteaza solul, vegetatia forestiera si lumea animala; amenajarea pistelor este nsotita de
lucrari destinate asigurariimasurilor de securitate: taluzuri, refugii, panouri de protectie mpotriva
avalanselor etc.;
Impactul utilizarii ambarcatiunilor
Un mare numar de parcuri nationale poseda n perimetrul lor diferite suprafete acvatice: lacuri
glaciare, lacuri de baraj natural sau artificial, lagune, limanuri fluviatile, platforme litorale,
ruri, fluvii sau chiar torenti care pot permite accesul ambarcatiunilor. Mijloacele de transport
acvatic cu impact minor asupra ecosistemelor acvatice sunt:
- barcile cu vsle sau cele cu pnze n scopuri utilitare sau pentru agrement;
- plutele de lemn, utilizate de exemplu, n Parcurile Nationale Pieniny (Polonia) si
Durmitor (Iugoslavia);
- canoele si caiac-canoele, ca mijloace de transport preferentiale pe ruri si fluvii;
Un impact considerabil asupra ecosistemelor acvatice l exercita utilizarea ambarcatiunilor
cu motor; acesta se materializeaza prin:
- zgomotul puternic pe care l genereaza;
- perturbarile, uneori grave, la nivelul florei si faunei acvatice, datorate miscarilor elicei,
scurgerilor normale sau accidentale de benzina si uleiuri de motor;
- eroziunea malurilor datorata valurilor generate de deplasarea sistematica a
ambarcatiunilor, asa cum este cazul lacului Sabaudia, din Parcul National Circeo
(Italia).
n acest context, pentru evitarea suprancarcarii peisajului, ar fi de dorit ca:
- mijloacele de transport individuale sa fie nlocuite n ct mai mare masura cu
mijloacele de transport public;
- n cazuri exceptionale, utilizarea barcilor cu motor si infrastructura destinata
practicarii sporturilor de iarna sa fie diminuate sau chiar interzise
2. Degradari datorate infrastructurii de cazare
a) echipamente greleversus echipamente usoare
Numeroase parcuri nationale cuprind si astfel de dotari, mai ales n situatia localizarii n
proximitatea unor teritorii locuite; este cazul a numeroase arii protejate nord-americane sau
din Africa de Est unde, printre altele, se considera ca suprimarea posibilitatii de cazare n
cadrul parcurilor ar priva vizitatorii de spectacolul magnific pe care l ofera natura; mai mult,
data fiind suprafata ntinsa pe care o ocupa acestea, exista parerea ca, fara a periclita echilibrul
peisajului, pot fi prevazute mici enclave, perfect amenajate si organizate, destinate primirii
turistilor.
Structurile de cazare de talie mare si foarte mare, cu destinatii turistice, reprezinta sursa unor
numeroase perturbari; ele antreneaza un flux turistic intens, adesea distructiv si, prin urmare,
prezenta lor n perimetrul ariilor protejate nu trebuie permisa.
Echipamente de cazare lejere sunt considerate cele destinate turismului sezonier: camping-uri,
caravane si refugii.
Camping-ul organizat este adaptat n mod deosebit unui parc, datorita faptului ca permite un
contact strns cu natura, n conditiile n care nu depaseste anumite limite, fiind perfect
controlat. Terenurile de campare trebuie sa beneficieze de dotari diverse: toalete, bungalowuri,
mese pentru picnic, prize electrice, restaurante, mini magazine
Refugiile constituie tipul de cazare cel mai bine adaptat si integrat mediului natural. Printre
altele, ele ofera garantia securitatii utilizatorilor: adapost n caz de vreme rea, posibilitatea
radiocomunicatiei cu regiunile locuite, prezenta altor expeditionari, rezerve de hrana, atunci
cnd sunt supravegheate.
3. Degradari datorate prelevarilor
Teoretic, activitati ca: vnatoarea, pescuitul si colectionarile de orice fel sunt interzise n
perimetrul parcurilor nationale. n realitate, teritoriile parcurilor care concentreaza specii
faunistice si floristice inedite constituie locuri privilegiate sub aspectul tentatiilor.
a. vnatoarea este actualmente interzisa n majoritatea parcurilor nationale, cu att mai
mult cu ct, n timp istoric, ea a fost responsabila de disparitia a numeroase specii
faunistice;
Interdictia de a vna a avut pretutindeni drept consecinta cresterea (uneori excesiva) a
efectivelor de animale care anterior erau decimate. Numarul ridicat al indivizilor poate
afecta uneori integritatea vegetatiei naturale sau poate conduce la nmultirea
populatiilor parazitare si declansarea unor epidemii n rndul animalelor (de exemplu,
epidemia de kerato-conjunctivita cu care s-au confruntat cu ani n urma Chamois din
Parcul National de la Vanoise).
Tirurile de selectie si braconajul pot fi considerate forme particulare de vnatoare,
care se practica uneori n perimetrele protejate.
Asa numitele tiruri de selectie apar ca raspuns la problemele mentionate anterior, cu
care se confrunta unele parcuri nationale; ele sunt justificate de necesitatea eliminarii
animalelor bolnave sau malformate care, ntr-un ecosistem natural, ar putea fi
eliminate n mod normal de catre pradatori.
Braconajul reprezinta un subiect asupra caruia se discuta destul de putin n contextul
parcurilor nationale. Aceasta nu nseamna ca el nu exista. Numeroase echipe de
protectie si paza din parcurile nationale (n Franta numite garzi-monitor) prefera sa
abordeze aceste probleme prin intermediul educatiei ecologice, n special n rndul
tineretului, lasnd eforturile de represiune a braconajului n sarcina garzilor de
vnatoare si a jandarmeriei.
b) pescuitul
n parcurile nationale europene, ca si vnatoarea, pescuitul este n general interzis sau
cel putin riguros reglementat; masurile referitoare la acest gen de activitate au fost nsa
mai bine acceptate dect cele care vizeaza vnatoarea, din urmatoarele considerente:
- pescarii n-au constituit niciodata un grup de presiune asa cum s-a ntmplat n cazul
vnatorilor;
- suprafetele de pescuit sunt relativ numeroase si mult mai extinse n afara parcurilor
nationale, comparativ cu terenurile de vnatoare;
- biocenozele acvatice sunt fara ndoiala mai bogat reprezentate comparativ cu cele
terestre;