Curs1.

I.Geomorfologia ca stiinta
1.Obiectul geomorfologiei
Geomorfologia este stiinta care se ocupa cu studiul sistematic al
reliefului terestru.
Geomorfologia se ocupa:
de originea si dezvoltarea reliefului terestru in timp si spatiu;
de caracteristicile particularitatilor sale interne si externe;
de tipizarea si regionarea sa.
Geomorfologia este stiinta nasterii si dezvoltarii (explicarii) formelor de
relief.
Asupra obiectului sau au fost emise mai multe definitii, dar cea mai
cuprinzatoare si sugestiva este aceea care reda sensul etimologic al numelui
sau (cunoasterea/studiul formelor suprafetelor Pamantului gi=pamant,
morphi=forma, logos=stiinta).
Termenul de geomorfologie a fost utilizat pentru prima data de Karl
Newman.
Termenul de morfologie a fost introdus in 1796(sf.sec.VIII) de Goethe
ca termen biologic. Ulterior numele de geomorfologie apare intr-o serie de
lucrari in jurul anului 1888cu sensul de geologie geomorfica.
In 1894 A.Penk utilizeaza termenul de geomorfologie in prefata lucrarii
Morfologia suprafetei Pamantului aceasta perioada fiind considerata
momentul de temelie.
W. Davis a preluat geomorfologia din geologie si a transferat-o in rolul
geografiei fizice.
Geomorfologia se ocupa cu descrierea formelor de relief cu explicarea
lor (origine/geneza, evolutie, procesele care le dau nastere), cu legile
dezvoltarii lor in timp, gruparea si repartitia lor pe suprafata Pamantului,
inclusive cu folosirea lor de catre om.
In general se apreciaza ca orice studiu geomorfologic trebuie sa ia in
considerare urmatoarele directii mai importante:
morfografia - infatisarea
morfometria - caracteristici dimensionale de relif
morfogeneza - modul de formare
1

morfodinamica - procese care conditioneaza modelarea reliefului

morfocromologia varsta reliefului

In decursul dezvolarii geomorfologiei in secolul trecut s-au conturat

urmatoarele subdiviziuni principale:
Geomorfologie generala studiaza relieful la scara planetara; il
clasifica si il tipizeaza dupa criterii genetice urmarind stabilirea
unor legitati, generalizari si abstractizari.
Geomorfologie regionala presupune un studiu concret si
complet al unui teritoriu al suprafetei Pamantului.
Geomorfologie aplicata (inginereasca) se ocupa cu aprecierea
implicatiilor practice pe care le are rellieful in viata social
economica respectiv cu studiul reliefului in vederea proiectarii si
organizarii unor activitati social-economice.
2.Metode si mijloace de cercetare
Ca si celelale stiinte, geomorfologia foloseste ca metoda generala, de
cercetare si interpretare metoda dialectica. In schimb geomorfologia se
bazeaza:- pe studii de teren si de laborator
- pe ridicari de harti si profile
-pe consultarea si prelucrarea materialelor bibliografice.
Analiza geomorfologica poate fi:
-calitativa(atunci cand problemele sunt privite sub raport
morfogenetic si morfocronologic).
-cantitativa(atunci cand relieful este caracterizat din punct de vedere
morfografic, morfometric sau atunci cand se au in vedere studii referitoare la
procesele geomorfologice generale).
Analiza geomorfologica trebuie sa aiba in vedere cunoasterea stiintifica
a reliefului. Alaturi de analiza se situeaza alta metoda, sinteza
geomorfologica la care se face apel in clasificari, tipizari si regionari sau in
problem de interes practice.
Ca mijloace de cercetare intalnim:
- descrierea geomorfologica interpretative se bazeaza pe
observatii de teren si laborator sau pe analiza hartilor
aerofotogramelor etc; aceasta trebuie sa fie corecta si concisa.
2

profilul geomorfologic un profil topografic sub care se trece

alcatuirea geologica si interpretarea formelor de relief; practic
profilul geomorfologic se face cu pasul pe teren si se definitiveaza
acasa.
schita panoramica este o reprezentare schematic in plan vertical
(in perspectiva) a reliefului din natura sau de pe o harta; este mai
generalizata decat o fotografie cautand sa evidentieze
particularitatile reliefului care intereseaza mai mult pe autor.
blogdiagrama a fost introdusa la sfarsitul sec. VII de W. Davis;
este o imbinare intre schita panoramica si profilul geomorfologic;
prin acest mijloc se obtine simultan aspectul morfologic al unei
regiuni si legaturii reliefului cu substratul geologic.
fotografiile, aerofotogramele si alte metode specific teledetectiei
inclusiv tehnici GIS foarte utile la studierea proceselor
geomorfologice si a formelor de relief.
hartile geomorfologice - generale sau speciale, reprezinta
documente de cea mai mare importanta pentru caracterizarea
formelor si tipurilor genetice de relief.
analizele de laborator de natura diferita - pot fi preluate de la
stiinte conexe si se pot corela cu abordare geomorfologica.
utilizarea modelarii matematice folosita in special la analiza
cantitativa a reliefului; este legat de utilizarea calculatorului.
Faze de lucru in studio:
a. Culegerea datelor de teren si laborator;
b. Prelucrarea si procesarea datelor;
c. Interpretarea rezultatelor(presupune validarea si verificarea
informatiilor).

3.Locul geomorfologiei in sistemul stiintelor despre Pamant

Relieful reprezinta rezultanta actiunii combinate a factorilor interni si
externi. Pe aceasta baza pozitia geomorfologiei poate fi situata in sfera larga a
geologiei sau geografiei, dar poate fi tratata si ca o geostiinta independenta si
egala cu alte stiinte.
Legatura cu geologia deriva din originea radacinile ei in sensul ca
W.Davis a desprins geomorfologia din sanul geologiei si a adus-o in domeniul
geografiei fizice, Davis fiind considerat fondatorul geomorfologiei.
3

Relieful reprezinta component de baza a mediului geographic, este

factorul suport al celorlalte invelisuri externe, inclusive pentru om si fara el
geografia nu poate fi conceputa.
Geomorfologia are o serie de legaturi stranse cu mai multe stiinte pe
baza unui raport de conexiune inversa (in fel de feed-back) adica este in egala
masura furnizor dar si assimilator de informative.

Geologia
-geotectonica, litologia, stratigrafia si paleontologia, geofizica,
geotectonica.
-este disciplina care se ocupa cu studiul formarii si evolutiei
Pamantului cu rocile si structura scoartei, miscarile tectonice si alte
procese legate de factorii interni care conditioneaza, dezvolta diferite
tipuri de relief.
Climatologia
-ajuta la interpretarea diferitelor procese si forme de relief in functie
de conditiile climatic; actual- ramura a geomorfologiei geomorfologia climatic.
Hidrologia si hidraulica
- furnizeaza date in legatura cu procesele de scurgere lichida,
eroziune si transport , sedimentare sau depunere;
Pedologia
-sprijina geomorfologia in directia determinarii varstei reliefului
(metoda solurilor fosile) sau in legatura cu studiul proceselor
geomorfologice actulale.
Cartografie si topografie
-disciplina care pune la dispozitie baza cartografica si ajuta la
reprezentarea corecta a formelor de relief.
Imbunatatiri funciare prezinta interes problemelor legate de
fundamentarea solului, de organizare si amenajare a terenurilor
degradate.
4.Etapele de dezvoltare a geomorfologiei
Geomorfologia este o stiinta relative tanara individualizata la sfarsitul
secolului XI; fondatorul W. Davis.
In aceasta dezvoltare se pot separa trei etape distincte:
4

Etapa premergatoare
Etapa aparitiei geomorfologiei moderne
Etapa contemporana

Etapa premergatoare
Primele influente cu caracter general le intalnim in operele unor
invatati din Antichitate. Dupa stagnarea specifica Evului Mediu, dupa perioada
Renasterii (sec. XV-XVI) sunt mentionate unele preocupari privind intelegerea
si explicarea unor aspect geomorfologice la Leonardo daVinci, Galileo Galilei
si altii.
Un bogat material faptic si un real progres in cartografierea unor
teritorii a avut loc in perioada marilor descoperiri geografice. Au fost
precedate de o serie de evenimente importante: cruciade (8), expansiunea
ocupatiei otomane in Asia Mica (1453).
La mijlocul sec. XVIII, mai ales in prima jumatate a sec. XX,
stiintele despre Pamant inregistreaza progrese notabile (consolidarea unor
ipoteze cosmogonice Kant, 1795, La Place,1790).
1. In noiembrie, 1755 in Portugalia s-a produs un cutremur de mare
magnitudine asociat faliei transformante Azore-Gibraltar,
cutremur care a provocat pagube uriase daca avem in vedere un
tsunami,ducand la devastarea Lisabonei. J.J. Rousou considera
ca acest dezastru a fost cauzat de efecte natural.
2. W. Smith fondatorul panteologiei (fosilele).
In acest context se individualizeaza 2 conceptii diametral opuse
privind comportarea fizica a lumii naturale :
catastrofismul -conform caruia multe dintre trasaturile
geologice ale Pamantului si istoria vietii pot fi explicate prin
evenimente catastrofice responsabile de disparitia multor
specii de animale;
-pana la sf. Sec. al XVIII-lea se considera ca nici un animal
nu a disparut deoarece creatia lui Dumnezeu este perfecta;
-promotorul principal al acestui concept a fost
G.Cuvier(naturalismul francez);
Cu timpul interpretarile catastrofice ale fenomenelor si proceselor au
inceput sa fie inlocuite cu idei noi precum gradualismul huttanian.
5

gradualismul huttanian reprezinta idei care stau la baza

principiului actualismului consacrat de parintele geologiei
Charles Lyell;
-totul a plecat de la James Hutton, 1788 ce publica in romana
Teoria Pamantului; el neaga atat posibilitatea crearii
Pamantului in 6 zile ale creatiei cat si probabilitatea cauzelor
catastrofice precum Potopul lui Noe ca modelator al
suprafetei Pamantului.
-in conluzia lui Hutton formele de relief sunt sculptate de
catre actiunea lenta a apelor curgatoare, iar aluviunile
transportate de rauri in mare reprezinta materialul din care
sunt formate rocile sedimentare;
-ideea a fost consacarata definitive de J.Playfair, 1802 sub
principiul actualismului (prezentul este cheia trecutului)
In sec.XXI, in mai multe parti din Europa au fost gasite depozite
glaciare astazi numite drift-uri (material glaciar sculptat). L.Agassiz,
Charpentier studiul ghetarilor.

Curs2.
6

Etapa aparitiei geomorfologiei moderne

Este strans legata de explorarea vestului SUA din ultima parte a secolului
XXI, cand de fapt s-a pus fundatia pentru cea mai mare parte a geomorfologiei
modern Pod.Colorado.
Slaba dezvoltare a vegetatiei a permis unor geologi sa intuiasca relatiile
critice de teren, pe aceasta baza formuland concepte adecvate despre relief.
Aceasta etapa a fost legata de faptul ca intre 1846-1848, SUA ocupa peste
1,3 mil.km din Mexic.
Pe 24 ianuarie 1848 s-au descoperit zacaminte de aur in Valea
Sacramento, California.
In 1861-1865 are loc razboiul civil din America, apoi SUA cunoaste o
dezvoltare economica apreciabila, acest ritm fiind sustinut de resurse minerale.
Dupa razboiul civil au fost organizate expeditii de Hayden Survey, King
Survey si Powell Survey. Cea mai importanta expeditie este cea a lui Powel.
In 1896 Powel organizeaza prima expeditie in bazinul fluviului; a avut 2
colaborari (K.G.Gilbert, C.E.Dutton). Triunghiul acesta a deschis poarta
pentru geomorfologia moderna.
Aceasta etapa are 2 perioade:

peroada expeditiilor vestice

perioada davisiana
Perioada expeditiilor vestice
In aceasta perioada se fac remarcati :
1.John Wesley Powel (1843-1902)
2.Karl Grove Gilbert (1843-1918)
3.C.E. Duton (1841-1912)

1. John Wesley Powel

-prima expeditie in Colorado intre 24 mai-30 august 1869
-rapoarte asupra explorarii fluviului Colorado (1875) si geologiei M.Vinta
(1876)
-impresionat in mod deosebit de amploarea sau marimea proceselor de
eroziune teoretic formele de relief pot fi modelate pana la un nivel
limita, final=nivel de baza.
-impresionat de efectele inaltarii formelor de relief clasificarea genetic a
raurilor ca antecedente, epigenetice si consecvente.

vale antecedenta = vale situata intr-o regiune care a suferit miscari de

ridicare tectonica si pe masura inaltarii scoartei, valea se adanceste
mentinandu-se pe acelasi traseu (deci,valea este mai veche decat
miscarile tectonice, positive din regiune).

vale epigenetica = (supraimpusa) vale ace se instaleaza pe suprafata

unor regiuni constituite din roci moi si odata ce se adanceste
descopera roci mai dure, pe care este obligate sa le sectioneze
(adancimea se face normal, fara interventiile miscarilor tectonice).

vale consecventa = vale conforma cu panta suprafetei originale de

emersiune ; multi considera ca vaile consecvente sunt conforme cu
inclinarea generala a sratelor din regiunile cu structura.

2.Karl Grove Gilbert

- parintele geomorfologiei modern americane
-studiul sau asupra M.Henry reprezinta un exemplu clasic de gandire
geomorfologica (prima incercare a unui geolog de a corela procesele de
origine formelor de relief) Henry Mts.=laccolith (diorit).
-conceptul de rau in echilibru (graded river) un current este in echilibru
atunci cand toata energia sa este necesara la transportul aluviunilor
furnizate lui din bazinele de receptie
8

-studii asupra lanturilor montane din Podisul Marelui Bazin (=munti bloc,
munti faliere) si asupra marilor lacuri disparate din Great Basin
(L.BonnevilleGreat Salt Lake=martor)
-cea mai mica contributie la dezvoltarea geomorfologieiconceptia
clasica careia formele de relief reflecta o adaptare unica intre process si
geologie.
-deductia sa dupa care eroziunea liniara (verticala)poate lasa loc
sublimarii laterale (largirii) i-a permis sa explice descrieri de planare
(nivelare)folosita mai tarziu la teoriile privind la originea teraselor
taiate in roca si in ciclul davisian.
-a primit tarziu acceptarea larga pe care o merita
-a fost un adevarat om inaintea timpului sau.
3.C.E. Duton
-a contribuit mult la intelegerea geologiei regiunii Marelui Canion.
-a fost printer primii care au recunoscut efectul izostazei asupra proceselor
geologice sugerand ca o acumulare groasa de sedimente este capabila
de coborarea scoartei Pamantului
-Dutton este cel mai bine amintit pentru faptul ca a sugerat nivelul de baza
(baza de eroziune) ca pe o entitate fizica; a adus conceptul nivelului de
baza la limita sa extrema, astfel a contribuit la conturarea conceptului de
peneplenare; acest concept va fi ulterior pus in valoare W.M.Davis.

Perioada davisiana

-Davis (1850-1943), sintetizator remarcabil, a contribuit la cresterea

volumului de cunostinte
-interpretarile sale asupra formelor de relief a dus geomorfologia a
americana departe de radacinile ei geologice in domeniul geografiei, pe
care l-a dominat cca.o jumatate de secol.

-a devenit un renumit geograf mondial datorita lucrarii The Cycle of

Erosion-1899 denumit si ciclul geographic; aceasta lucrare este o
capodopera de sinteza.
-dupa cum Davis a admis ideea necesara formularii unei teze ciclice a
reliefului a fost accesibila datorita publicatiilor realizate de Powel, Gilbert
si Dutton.
-Davis considera ca ciclul ideal de eroziune incepe cu o etapa de ridicare
rapida a unei mase de teren dupa care urmeaza o etapa de lunga liniste
tectonica.
-in timpul etapei de conditii stabile, relieful traverseaza o succesiune de
stadia: tinerete, maturitate si batranete.
-pe masura ce o legiune trece dintr-un stadiu in altul, trasaturile
caracteristice se schimba in mod gradat, pana cand aproate toata masa
originala a fost indepartata de eroziune; ceea ce ramane ca rezultat final
are forma unei campii inexpressivepeneplena (campie) in conditiile
eroziunii fluviale.
-ciclul de eroziune reprezinta timpul nedeterminat care este necesar unui
relief pentru a trece prin toate stadiile de evolutie.
-in stadiul de tinerete, o regiune se caracterizeaza printr-un numar mic de
rauri (densitate hidrografica redusa) care formeaza sisteme de drenaj lab
integrate; predomna platourile interfluviale inaltate si separate de vai
inguste
-pe masura ce raul principal atinge nivelul de baza, reteaua hidrografica se
dezvolta, iar regiunea intra in stadiul de maturitate.
-atunci raurile principale incep sa erodeze lateral, se formeaza lunci si din
cauza numarului mare de rauri fragmentarea reliefului este ridicata incat
culmile interfluviale devin inguste si majoritatea regiunilor este ocupata
de versanti; in acest stadiu raurile ating stadiul de echilibru sugerat de
Gilbert.

10

-progresiv, vaile se largesc prin eroziune laterala, inclinarea versantilor se

reduce si nivelul reliefului coboara pana cand regiunea ajunge in stadiul
de batranete.
-in acest stadiu, masa originala de teren a fost virtual cosumata, iar
rezultatul peneplena.
-cu un asemenea concept, orice peisaj poate fi descris prin trasaturile sale
fizco-geografice si plasat intr-o schema relativa pe baza studiului sa de
evolutie.
-modelul lui Davis a fost in voga mai bine de o jumatate de secol
senteza remarcabila; abordarea davisiana este deductiva.
-in dezvoltarea modelului sau Davis a introdus o ecuatie faimoasa a
formei de relief; formele de relief sunt o functie de 3 variabile: structura,
process, timp; timpul este cel mai important in conceptia sa.
-timpul este luat in considerare in valori relative sub forma de stadia de
evolutie si influenta geologiei se estompeaza; idee diametral opusa cu a
lui Gilbert; influenta din geologie nu poate fi indepartata din relief
-prin urmare, abordarea davisiana este pur dedictiva.
-A.Penk si W.Penk sunt primii care au adus primele critici asupra
modelului lui Davis, cu referiri deosebite la prima etapa (de ridicare
rapida).
-W.Penk a emis ideea treptelor de piemont (1924)
-lucrurile au inceput sa se schimbe in perioada urmatoare mai ales dupa al
razboi mondial (dupa moartea lui Davis).

Etapa contemporana
-reintoarcerea la Gilbert
11

-dupa razboi ia un avant deosebit abordarea cantitativa in dauna abordarii

descriptive
-se contureaza neodavisienii (urmasii lui Davis): Strahler, Hurton, Hack.
-la sfarsitul anilor 60 aproape fiecare componenta de baza a ciclului de
eroziune a fost atacata; prin renuntarea la modelul ciclic a ramas un gol.
-1957 J.Hack sugereaza o alternativa la ciclul davisian prin introducerea
ideii de echilibru dinamic si conceptului de eroziune neciclica
-Hack respinge ideea stadiilor caci forma de echilibru va dura atat cat
factorii de control nu se modifica; in cazul ideal formele de relief devin
independente de timp.
-la inceputul anilor 60 H.Dury si R.Carley fac stagii in SUA si in final ei
consacra conceptul de abordare sistemica.
-in acest concept formele de relief trebuie considerate parte a unui sistem
in care energia si masa sunt constant furnizate si deplasate.
-pierderile sau castigurile de energie si masa sunt tinute permanent intr-un
stadiu de ajustare continua a formelor in cadrul sistemului
-un bazin de drenajsustem conpus din mai multe parti (versanti, vai,
lunci, soluri, rauri); fiecare parte poate fi logic considerata ca un subsistem
separate.
Avantajele abordarii sistemice
-sublinierea relatiei intime dintre process si forma;
-accentuarea naturii multivariate si geomorfologiei;
-este un cadru mai putin rigid decat schema istorica.

Cursul 3.
Notiuni de geomorfologie planetara
12

Forma si dimensiunea Terrei, modul in care au luat nastere si au evoluat

de-a lungul timpului, structura si morfologia scoartei, formarea si
caracteristicile principale ale blocurilor continentale si bazinelor oceanice
reprezinta domenii vaste de interferenta a preocuparilor astronomice,
geologice, geografice si a altor stiinte.
Geomorfologia nu dispune aceasta abordare de metode si mijloace
proprii si de aceea ea face apel la rezultatele, ipotezele si teoriile utilizate de
stiintele conexe care explica multe din procesele si formele de relief.
Principalele date privind dimensiunile Terrei
Suprafata: 510 mil/km
Volum: 100083 mld/km
Lung. ecuator: 40076 km
Lung. meridianului: 40009 km
Raza ecuatoriala: 6378 km
Raza polara: 6357 km
Densitate medie: 5,5 gr/cm

Structura interna a Pamantului

Studiul formelor de relief impune necesitatea cunoasterii substratului,
a compozitiei si a structurii interne a Terrei.
Se pot separa doua categorii de date:
-date directe (investigare a straturilor Pamantului) se refera la o parte cu
totul superficial care nu depaseste cativa km ex: cele mai adanci mine din
Africa de S nu depasesc 3000 m; forajele cele mai adanci nu depasesc 12-13
km.
In schimb oamenii de stiinta au obtinut date valoroase privind descifrarea
interiorului planetei noastre prin -metode indirecte - prin cunoasterea modului
de propagare a undelor seismice natural sau artificiale; prin aceasta s-a
constatat ca undele seismice au viteze diferite in functie de proprietatile
fizico-mecanice ale mediului prin care se propaga; spre interiorul planetei
13

viteza de propagare a undelor sesmice creste iar la o anumita adancime viteza

variaza brusc; astfel s-a ajuns la ideea structurii zonale a Pamantului sub
forma de invelisuri aproximativ sferice denumite geosfere.
Avem in vedere: crusta (scoarta terestra), manta, nucleu.

Crusta are grosimi variabile: 5-10,15km in regiunile oceanice; pana

la 60-70 km in regiunile continentale.
-au fost diferentiate doua tipuri de scoarta: continentala si oceanica.
Scoarta continentala
-

cuvertura sedimentara
- in domeniul continental uneori poate lipsi (asa cum se intampla in
unele scuturi arhaice: canadian, baltic) dar poate ajunge pana la 1020 km grosime in regiunile de orogen tanar; densit: 2,5
gr/cm;v.p.u.s 2-5 km/s.

- patura granitica
- grosimi variabile de 10-15 km in cuprinsul platformelor, 30-40 km
sub muntii tineri; dens:2,7 gr/cm; v.p.u.s 6km/s.
-patura bazaltica
- grosime de cca.10-20km (in abordarea clasica), dar in ultima vreme
se apreciaza ca aceasta este discontinua sub forma de pungi de
magma; dens: 2,9 gr/cm;v.p.u.s 7 km/s.
-patura gabroica
- grosime asemanatoare 10-20 km (alcatuita din gabrouri, peridotite,
serpentiniteroci metamorfice provenite din transferul gabroului si
peridotitelor).
Scoarta oceanic se caracterizeaza prin lipsa stratului granitic si o
grosime redusa (in medie de 300m) a cuverturii sedimentare.
-stratul bazaltic - 6,5 km grosime
14

-stratul serpentinitic 6 km grosime

-la limita inferioara a scoartei terestre se afla o discontinuitate
(MOHO) care sub oceane se afla la 8-10 km adancime, iar sub
continente se afla la adancimi intre 30-70 km.
-in general uscatul ocupa cca.29% din suprafata Terrei restul fiind
ocupat de hidrosfera; daca uscatului ii atasam si platforma continental
pana la izobata de 900 m atunci scoartea continentala 40%, scoarta
oceanic 60%.
Mantaua
-intre MOHO GUTEMBERG 2900km.
-aceasta cuprinde cea mai mare parte din volumul terestru cu conditia
sa peridotitica (silicati ultrabazici de Fe, Ni, Cr).
-scoarta terestra si partea superficiala a mantalei poarta numele de
litosfera (strat de piatra).
-sub litosfera se afla un strat mai moale astenosfera (grosimi de
100-150km, dar unii apreciaza ca ar avea 400 km.
-astenosfera reprezinta un facies particular al mantalei superioare unde
material se afla in stare vascoasa si se apreciaza ca isi are originea
intr-o topire zonala care genereaza magma.
-partea superficiala a mantalei si astenosferei alcatuiesc mantaua
externa care se apreciaza ca reprezinta sediul unor curenti de
convectie care asigura transportul placilor (calotelor) litosferice.
-mantaua se afla sub astenosfera si se apreciaza ca probabil este
omogena si solida.
Nucleul
-foarte bogat in fier si nichel.
-nucleul extern se afla intre GUTEMBERG LEHMAN, ultima
clasata la cca. 2900 5100km; se apreciaza ca acesta este in stare
15

fluida (amortizeaza undele seismic transversale);el da nastere

organizeaza sub forme de coloane de lichid, in forma de spirala,
coloana, paralela cu axa Pamantului; energia mecanica a spiralelor
genereaza electricitate si camp magnetic terestru.
-nucleul intern pare a fi solid deoarece s-a constatat cresterea brusca a
vitezei de propagare a undelor seismice; probabil contine cristale
hexagon de Fe; se apreciaza ca poate ancora campul magnetic
contrabalansand curentii magnetic turbulenti din nucleul extern;
densit: 9-12 gr/cm.
Compozitia litosferei
-cunoasterea compozitiei litosferei are o mare insemnatate pentru
geomorfologie deoarece roca si elementele ei componente
(mineralele) constituie unul din factorii de baza care au o mare
influenta asupra diferitelor forme de relief.
Varsta si evolutia Pamantului

Consideratii generale asupra reliefului terestru

Prin relieful terestru se intelege totalitatea formelor positive sau
negative de la suprafata Pamantului indifferent daca acestea se afla
sub aer sau sub apa.
Dupa forma si dimensiune au fost separate forme de relief de
diferite ordine:
-

forma de ordinal I (megarelieful) prin care se inteleg cele mai

mari forme ale reliefului terestru (bazinele oceanice); cele mai mari
depresiuni si uscaturile continentale (cele mai mari forme pozitive).

forme de ordinal II (macrorelieful) care se refera la relieful

subaerian (munti, podisuri, dealuri, campii) si relieful submers
(selful, taluzul, campii si podisuri abisale).

forme de oridul III (mezorelieful) sunt reprezentate de exemple

de vai si interfluvii.
16

forme de ordinal IV (microrelieful) inglobeaza forme minore

(dune, valcele, movile, grinduri, rigole, crovuri etc.)
Megarelieful terestru
-format din blocuri continentale si bazine oceanice;acestea sunt
delimitate diferit: -geografic (continente cu suprafata uscatului, iar
bazine oceanice cu domeniu hidrosferic situate sub 0m.
- geologic (traseaza limita la baza abruptului
continental, 2500 3000m).
-geografii echivaleaza continentele cu suprafata uscatului, iar
bazinele oceanice cu domeniul hidrosferei.
-in schimb geologii si geomorfologii traseaza limita la baza
abrupturilor continentale situate la 2500-3000 m.
-aceasta diferenta tine seama nu numai de aspectele hipsografice
ale suprafetei terestre dar si de constitutia geologica respectiv de
prezenta scoartei granitice in domeniu continentelor si a celei
bazaltice in domeniul oceanelor.
-prin miscari tectonice se intelege deplasarea mecanica a maselor
de roci care determina modificari ale structurii initiale obisnuit
orizontale a scoartei terestre.

Geneza continentelor si oceanelor

-aceasta reprezinta o problema ce a ocupat numerosi specialist si in
decursul timpului au fost concepute mai multe ipoteze geotectonice:

Ipoteza dilatarii

Ipoteza contractiei Pamantului

Ipoteza izostazei blocurile continentale mai putin dense plutesc ca

niste sloiuri pe substratul vascos

17

Ipoteza geosinclinalelor James Dana (1875) a introdus termenul

geosinclinal unitate de mare mobilitate tectonica a scoartei
terestre; James Halt (1885).

Ipoteza curentilor magnetici A.Holmes (1929)

Ipoteza derivei continentelor A.Wegener

Ipoteza tectonicii globale consacrata in anii 60 din secolul trecut.

Deriva continentelor (translatiei continentelor)
-a plecat in mod deosebit de la asemanarea vizibila a tarmului estic al
Americii de S si tarmul vestic al Africii;
-aceasta asemanare a fost sesizata din perioada marilor descoperiri
geografice;
-contributii: Taylor, Baker;
-astronomul, geofizicianul, meteorologul, fizicianul Alfred Wegener
(1930) este apreciat ca fiind adevaratul pionier al derivei continentale;
-potrivirea continentelor era apreciata de Wegwner, fie o coincidenta,
fie o chestiune care poate arata ceva fundamental;
-plecand de la aceasta, ca initial blocurile continentale au format un
bloc care datorita fortei centrifuge a Pamantului si puterii de atractie a
Lunii si Soarelui s-a dislocate in mai multe bucati;
-acestea mai usoare (alcatuite din SIAL) au plutit pe SIMA in sens
invers fata de miscarile de rotatie (s-au deplasat spre V) fiind supuse
concomitent si unei deplasari de la poli catre ecuator;
-in viziunea sa, scindarea ar fi inceput in Jurasic accentuandu-se in
perioadele urmatoare prin alunecarea divergent a blocurilor de uscat
ajungandu-se la formarea continentelor de astazi;

18

-slabiciunea mare a modelului lui Wegener consta in faptul ca autorul

nu putea aduce dovezi privind rupture dintre fundul oceanic si
continental in miscare;
-argumente: potrivirea continentelor, descoperirea de catre
paleontologi de fosile de plante si animale asemanatoare pe ambele
parti ale Atlanticului (aceasta era interpretata ca datorandu-se unor
punti peste ocean).
-1915 publica Aparitia continentelor si oceanelor
-a remarcat faptul ca fosilele descoperite intr-un anumit loc indicau un
climat complet diferit fata de cel actual
Ex: au fost gasite fosile de plante tropicale (ferigi si cicade) in N.
Arh. Spitzberg; o alta dovada consta in urme de glaciatii vechi
descoperite in zonele tropicale din S Africii, India, Australia.
-un alt argument ar fi corespunderea straturilor geologice intre Africa
si America de S Scutul Guyana, Scutul Saharei.
-Alexander Toit, geolog, a efectuat o vizita in America de S si avut
sentimental ca s-a simtit ca acasa; 1937 scrie o lucrare Continentele
noastre minunate;
-A.Holmes a facut pionieratul in datarea rocilor prin metode
radioactive;
-1929 acesta argumenteaza mecanismul curentilor de convectie
actionati de caldura radiocativa din interiorul Pamantului;
-E.Ergand pentru care coeziunea continentelor in conceptia lansata de
Wegener reprezinta cea mai buna explicatie privind formarea Muntilor
Anzi.

19